04-09-2011, 06:52 PM
hy
am venit cu un nou capitol care sper sa va placa
vreau sa multumesc pt unicul meu comm- e bine sa mai spuna cineva ceva despre munca ta (adika sa stii ca nu scrii pentru pereti)
Important ->>>> Ceva imi spune ca in aceasta toamna am sa incep un nou fic si chiar mi-ar placea sa stiu parerea voastra despre asta... Ei bine? Ce parere aveti de inca un fic by Shantell@? Sunt usor descurajata de faptul ca nu primesc comentari - Chiar nimeni nu-mi citeste acest fic? Chiar asa mi-am pierdut talentul? Sa trecem peste... Momentan am de gand sa termin acest fic,iar apoi sa imi pun mintea la bataie pentru un nou fic.
Sooo--- Lectura placuta! Nu uitati ca astept comentarii!
Cap VIII
- Ce-i cu atitudinea asta? Spun eu ridicandu-ma nervos de la masa. Stai aici de o saptamana si nu m-ai zis nimic decat “ Da!†,“Nu!â€,“ Daca doresti !â€. Ce-s cu raspunsurile astea evazive ? Nu-ti convine situatia? Ei bine, nici mie! Eu am adus aici o Printesa care iubeste si careia nu-i e frica sa spuna ce gandeste. Cearta-te cu mine! Stii ce... de fapt nu. Am sa-ti spun exact daca iti e frica de mine poti sa stai linistita nu ma mai ating de tine dar sa stii ca tot ce am facut pana acum am facut-o ca sa te feresc de greutati si pentru ca te iubesc Sakura !
- Ba nu-i adevarat ! spune ea rabufnind in lacrimi. Esti exact ca ceilalti, nu vrei numai bani. Ai profitat de faptul ca te iubesc ca sa ma convingi sa semnez. Spune sincer asa-i ca te asteptai sa-ti sat in brate?
- Da ! spun eu cuprinzandu-i talia si tragand-o in bratele mele. M-am saturat de " Te iubesc"-ul tau , aer fi cazu sa o si dovedesti!
M-am lasat prada tensiunii fara sa ma gandesc o secunda ca toata forta cu care actionam ar puta sa o raneasca. Lacrimile ei erau atat de reale, erau lacrimi de groaza, frica, insa eu nu afisam nici cel mai mic regret, cel mai mic semn ca m-as opri. Cu cat incercarile ei de a ma opri erau inutile. Cu fiecare strigat, cu fiecare zbatere eu deveneam mai puternic, strangand-o mai tare inbrancind-o de-a dreptul. Saruturile mele nu mai erau la fel de calde ca alta data. Mintea mea imi spunea sa ma opresc, ca fac o greseala care poate nu o voi putea recompensa niciodata. Mainile ei se zbateau sub presiunea imbratisaii mele. „ Te r-r-rog!†„Nu†Toate strigatele astea nu au nici o insemnatate pentru mine?
- Itachi! Te iubesc! Te rog nu distruge tot!
M-am indepartat brusc de ea! Daca nu as fi facut-o acum nu m-as fi putut opri! Am privit-o! Era speraiata, respira sacadat, parul ciufulit pe perna mea, fata ii era rosie si plina de lacrimi in timp ce ma privea ca pe un monstru. Am lovit peretele nervos fara sa imi iau mana dreapta de pe talia ei inrosita de framantari. Ceea ce ma mira era ca in los sa fuga de mine, si-a asezat mana pe obrazul meu pentru a ma mangaia. Pentru un privitor acesta ar fi fost semnul ca ea era una din fetele acelea usuratice insa pentru mine era semnul clar ca nu era suparata pe mine. Cum putea sa ma ierte? Doamne ce era sa-i fac! Simteam nevoia sa-i spun atat de multe, sa ma explic, sa-i cer scuze... Toate erau de prisos. Poate ca dormisem in camere separate in acest conac si poate ca ar trebui sa ma ridic si sa plec, numai ca asta ar agrava lucrurile. I-as rani imaginea de sine si orgoliul de femeie; s-ar condamna pentru ca m-a oprit , iar aici eu sunt vinovatul!
- Imi pare rau! Spun eu asezandu-ma langa ea pe patul imbracat intr-un material rosu placut la atingere. O asteptasem in fiecare seara in el sperand, nu va vom deveni un cuplu desavarsit, ci faptul ca o sa ma ierte. Pentru ea minciunile nu erau lucruri peste care sa treci. „ Cum ai putut sa-mi ascunzi asa ceva? Cand mi-ai fi spus? Cand tata era mort?†asa mi-a spus odata. Nu stiam ce sa ma fac, eram disperat si unde a dus disperarea asta? Am aproape treizeci de ani! Strig eu intorcandu-mi fata departe de ea. Nu am timp de jocuri, dragostea pentru mine inseamna mai mult decat niste pupici! Urmaresc altceva la o femeie! O data cu varsta vin si maturitatea in alegere. Te iubesc si pentru prima data chiar vreau mai mult decat o noapte, dar esti asa de ....
- Pur si simplu nu inteleg! Imi raspunde ea asezandu-se in asa fel incat sa-mi poata mangaia obraji cu mana ei rece si catifelata. Sunt mica, stangace, poate ca iubire nu-i suficienta. Dar nu am puterea sa te las sa pleci! Esti singurul care are grija de mine, dar stiai bine ca nu vei putea proteja de....
Inca nu spunea acele cuvinte. Nu cred ca putea. Sa revenim la noi. Avea dreptate nu pot sa cenzurez tot ce se intampla in jurul ei. M-am lasat pe perna moale si, inchizand ochi, am asezat-o in bratele mele. Era seara tarziu, imi propuneam sa uit incidentul si sa ma bucur de faptul ca eram din nou unul langa celalat in camera. Priveam tavanul inalt, pereti camerei colorati datorita lumini lunii ce trece prin draperiile crem, camera in intregime era atat de linistitoare cu Printesa langa mine. I se inchideau ochii. Isi intindea mainilelovindu-mi usor umerii si fata. Lacrimi de odoseala curgeau una dupa alta dar se forta sa nu adoarma. Imi povestise cateva intamplari din cursul saptamani, cum le enervase pe menajere si cat de mult aveau acestea de lucru in urma sesiunilor ei de cumparaturi. Se oprea cateva minute moment in care atipea dar se trezea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si isi relua povestea. Ce incapatanata era ...
---------------------------------------------------------------
- Neata iubitule! Spune ea sarutandu-mi zgomotos obrazul.
Era imbracata intr-o rochie alba, lunga ce-i urmarea linia corpului cu pretele subtiri ascunse de parul ei lung si drept. Imi zambea plina de incredere, stia ce efect avea asupra mea. Dupa o saptamana intreaga lipsita de orice contact acum si cea mai mica atingere a ei ma innebunea. Si-a asezat o mana in jurul gatului meu , iar cu cealalta imi ghida usor abdomenul. Azi, sambata era momentul in care vom inaugura piscina alaturi de prietenii nostri si familia noastra. De azi toti aveau sa stie adevarul. Imi marturisise aseara, la raionul de bauturi alcoolice, ca prietenii ei erau speriati de fidelitatea de care dam dovada amandoi. Printesa spune adesea ca e fericita si implinita alaturi de mine lucru ce imi incalzea sufletul , adica daca era timpul sa ma mai linistesc si eu! Sa ma fac baiat de casa? Dar ea? Ea si-ar dori sa ne linistim? Adica iubeam amandoi viata de noapte. In ultimele doua saptamani iesisem in fiecare noapte, ii cunoscusem prietenii si eram multumit de modul in care decurgeau lucrurile. “ Doresti sa servesti ceva inaitea invitatilor?†Oh, da! Asta era intrebarea... Normal ca serveam si ea stia exact si ce! Imi placea la nebunie asta la Sakura stia ce si cand beau, si cel mai bine spre deosebire de multe alte femei nu ma blama pentru asta. Ba mai mult, apetitul ei e la fel de mare ca al meu. Stia sa profite de euforie si cel mai important stiia sa spuna:
- Cred ca imi ajunge! Spune ea asezand paharul jos pentru a primi invitatii.
am venit cu un nou capitol care sper sa va placa
vreau sa multumesc pt unicul meu comm- e bine sa mai spuna cineva ceva despre munca ta (adika sa stii ca nu scrii pentru pereti)
Important ->>>> Ceva imi spune ca in aceasta toamna am sa incep un nou fic si chiar mi-ar placea sa stiu parerea voastra despre asta... Ei bine? Ce parere aveti de inca un fic by Shantell@? Sunt usor descurajata de faptul ca nu primesc comentari - Chiar nimeni nu-mi citeste acest fic? Chiar asa mi-am pierdut talentul? Sa trecem peste... Momentan am de gand sa termin acest fic,iar apoi sa imi pun mintea la bataie pentru un nou fic.
Sooo--- Lectura placuta! Nu uitati ca astept comentarii!
Cap VIII
- Ce-i cu atitudinea asta? Spun eu ridicandu-ma nervos de la masa. Stai aici de o saptamana si nu m-ai zis nimic decat “ Da!†,“Nu!â€,“ Daca doresti !â€. Ce-s cu raspunsurile astea evazive ? Nu-ti convine situatia? Ei bine, nici mie! Eu am adus aici o Printesa care iubeste si careia nu-i e frica sa spuna ce gandeste. Cearta-te cu mine! Stii ce... de fapt nu. Am sa-ti spun exact daca iti e frica de mine poti sa stai linistita nu ma mai ating de tine dar sa stii ca tot ce am facut pana acum am facut-o ca sa te feresc de greutati si pentru ca te iubesc Sakura !
- Ba nu-i adevarat ! spune ea rabufnind in lacrimi. Esti exact ca ceilalti, nu vrei numai bani. Ai profitat de faptul ca te iubesc ca sa ma convingi sa semnez. Spune sincer asa-i ca te asteptai sa-ti sat in brate?
- Da ! spun eu cuprinzandu-i talia si tragand-o in bratele mele. M-am saturat de " Te iubesc"-ul tau , aer fi cazu sa o si dovedesti!
M-am lasat prada tensiunii fara sa ma gandesc o secunda ca toata forta cu care actionam ar puta sa o raneasca. Lacrimile ei erau atat de reale, erau lacrimi de groaza, frica, insa eu nu afisam nici cel mai mic regret, cel mai mic semn ca m-as opri. Cu cat incercarile ei de a ma opri erau inutile. Cu fiecare strigat, cu fiecare zbatere eu deveneam mai puternic, strangand-o mai tare inbrancind-o de-a dreptul. Saruturile mele nu mai erau la fel de calde ca alta data. Mintea mea imi spunea sa ma opresc, ca fac o greseala care poate nu o voi putea recompensa niciodata. Mainile ei se zbateau sub presiunea imbratisaii mele. „ Te r-r-rog!†„Nu†Toate strigatele astea nu au nici o insemnatate pentru mine?
- Itachi! Te iubesc! Te rog nu distruge tot!
M-am indepartat brusc de ea! Daca nu as fi facut-o acum nu m-as fi putut opri! Am privit-o! Era speraiata, respira sacadat, parul ciufulit pe perna mea, fata ii era rosie si plina de lacrimi in timp ce ma privea ca pe un monstru. Am lovit peretele nervos fara sa imi iau mana dreapta de pe talia ei inrosita de framantari. Ceea ce ma mira era ca in los sa fuga de mine, si-a asezat mana pe obrazul meu pentru a ma mangaia. Pentru un privitor acesta ar fi fost semnul ca ea era una din fetele acelea usuratice insa pentru mine era semnul clar ca nu era suparata pe mine. Cum putea sa ma ierte? Doamne ce era sa-i fac! Simteam nevoia sa-i spun atat de multe, sa ma explic, sa-i cer scuze... Toate erau de prisos. Poate ca dormisem in camere separate in acest conac si poate ca ar trebui sa ma ridic si sa plec, numai ca asta ar agrava lucrurile. I-as rani imaginea de sine si orgoliul de femeie; s-ar condamna pentru ca m-a oprit , iar aici eu sunt vinovatul!
- Imi pare rau! Spun eu asezandu-ma langa ea pe patul imbracat intr-un material rosu placut la atingere. O asteptasem in fiecare seara in el sperand, nu va vom deveni un cuplu desavarsit, ci faptul ca o sa ma ierte. Pentru ea minciunile nu erau lucruri peste care sa treci. „ Cum ai putut sa-mi ascunzi asa ceva? Cand mi-ai fi spus? Cand tata era mort?†asa mi-a spus odata. Nu stiam ce sa ma fac, eram disperat si unde a dus disperarea asta? Am aproape treizeci de ani! Strig eu intorcandu-mi fata departe de ea. Nu am timp de jocuri, dragostea pentru mine inseamna mai mult decat niste pupici! Urmaresc altceva la o femeie! O data cu varsta vin si maturitatea in alegere. Te iubesc si pentru prima data chiar vreau mai mult decat o noapte, dar esti asa de ....
- Pur si simplu nu inteleg! Imi raspunde ea asezandu-se in asa fel incat sa-mi poata mangaia obraji cu mana ei rece si catifelata. Sunt mica, stangace, poate ca iubire nu-i suficienta. Dar nu am puterea sa te las sa pleci! Esti singurul care are grija de mine, dar stiai bine ca nu vei putea proteja de....
Inca nu spunea acele cuvinte. Nu cred ca putea. Sa revenim la noi. Avea dreptate nu pot sa cenzurez tot ce se intampla in jurul ei. M-am lasat pe perna moale si, inchizand ochi, am asezat-o in bratele mele. Era seara tarziu, imi propuneam sa uit incidentul si sa ma bucur de faptul ca eram din nou unul langa celalat in camera. Priveam tavanul inalt, pereti camerei colorati datorita lumini lunii ce trece prin draperiile crem, camera in intregime era atat de linistitoare cu Printesa langa mine. I se inchideau ochii. Isi intindea mainilelovindu-mi usor umerii si fata. Lacrimi de odoseala curgeau una dupa alta dar se forta sa nu adoarma. Imi povestise cateva intamplari din cursul saptamani, cum le enervase pe menajere si cat de mult aveau acestea de lucru in urma sesiunilor ei de cumparaturi. Se oprea cateva minute moment in care atipea dar se trezea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si isi relua povestea. Ce incapatanata era ...
---------------------------------------------------------------
- Neata iubitule! Spune ea sarutandu-mi zgomotos obrazul.
Era imbracata intr-o rochie alba, lunga ce-i urmarea linia corpului cu pretele subtiri ascunse de parul ei lung si drept. Imi zambea plina de incredere, stia ce efect avea asupra mea. Dupa o saptamana intreaga lipsita de orice contact acum si cea mai mica atingere a ei ma innebunea. Si-a asezat o mana in jurul gatului meu , iar cu cealalta imi ghida usor abdomenul. Azi, sambata era momentul in care vom inaugura piscina alaturi de prietenii nostri si familia noastra. De azi toti aveau sa stie adevarul. Imi marturisise aseara, la raionul de bauturi alcoolice, ca prietenii ei erau speriati de fidelitatea de care dam dovada amandoi. Printesa spune adesea ca e fericita si implinita alaturi de mine lucru ce imi incalzea sufletul , adica daca era timpul sa ma mai linistesc si eu! Sa ma fac baiat de casa? Dar ea? Ea si-ar dori sa ne linistim? Adica iubeam amandoi viata de noapte. In ultimele doua saptamani iesisem in fiecare noapte, ii cunoscusem prietenii si eram multumit de modul in care decurgeau lucrurile. “ Doresti sa servesti ceva inaitea invitatilor?†Oh, da! Asta era intrebarea... Normal ca serveam si ea stia exact si ce! Imi placea la nebunie asta la Sakura stia ce si cand beau, si cel mai bine spre deosebire de multe alte femei nu ma blama pentru asta. Ba mai mult, apetitul ei e la fel de mare ca al meu. Stia sa profite de euforie si cel mai important stiia sa spuna:
- Cred ca imi ajunge! Spune ea asezand paharul jos pentru a primi invitatii.