19-09-2009, 04:42 PM
se apare ca in urma restructurari capitolul a fost sters il postez din nou acum
Era ultima zi de scoala. Urma vacanta mult asteptata de majoritatea elevilor. Yayoi se afla in curtea scolii purtand ultimile discutii cu colegii de clasa. Era destul de greu sa se desparta de ei. Nu avea sa-i mai vada niciodata, deoarece 4 ani va sta in internatul acelei scoli. Desi era trist din acesta cauza, stia ca e cea mai buna solutie. In acest fel va sta departe de fratele sau.Ganduri negre il acaparau mereu, facandu-l sa se intrebe daca e bine ceea ce face. Isi iubea fratele si stia ca asta e interzis asa ca prefera sa plece de langa el. Nu putea suporta sa-l vada cu alta fata sau cu alta persoana.
Trecuse o saptamana de la acel mic accident cu fratele sau. De atunci Yayoi nu a mai vorbit cu Hirao. Incerca sa-l evite cat putea de mult, iar acesta din urma se simtea prost. Nu intelegea comportamentul fratelui sau. Intelegea ca nu i-a placut sa-l prinda cu alcineva in casa, dar de ce trebuia sa reactioneze asa. Ii era greu ca Yayoi il respingea. Dorea sa-si petreaca cat mai mult timp langa el. Se simtea mereu bine in preajma lui, doar era fratele lui.
Isi facea griji, era deja ora 10 iar Yayoi nu era inca acasa. Parintii lor erau plecati in vacanta, iar acasa era numai ei doi. Bine, momentan numai el. Dintr-o data usa de la intrare s-a auzit cum se deschide urmata de sunetul unor pasi. Era fratele lui, dar care nu arata prea bine. Parea trist, abatut, nu stia ce e cu el. Disparitia aceasta era destul de suspicioasa. Yayoi a trecut pe langa el fara sa-l bage in seama, lucru care i-a provocat lui Hirao o mare durere sufleteasca. Prefera sa moara, sa fie lovit de masina dar sa nu fie ignorat de frumusetea lui de frate. Neputand sa mai reziste acelui chin sufletesc, s-a intors pe calcaie si si-a prins fratele de mana.
-Vreau niste explicatii. Si sper sa fie destul de bune.
Yayoi era incremenit. Nu se astepta la o astfel de reactie din partea fratelui sau. Credea ca daca avea sa-l ignore in continuarea , il va lasa in pace. Trebuia sa faca ceva ca sa-l respinga sa-l faca sa-l lase in pace. Daca va mai sta mult pe langa el avea sa-l innebuneasca si o sa uite ca sunt frati. Cum putea scapa de el?
-Ce fel de explicatii vrei? Nu cred ca eu sunt cel ce trebuie sa explice ceva. Parintii nostrii stiu ca tu aduci femei in casa? Nu cred ca le-ar placea sa afle.-toate aceste lucruri le spusese pe un ton batjocoritor. Vroia sa-i arate ca nu-i pasa de el. Dar oare putea sa-l pacaleasca sau mai bine zis, putea sa se pacaleasca singur. Il durea sufletul ca trebuia sa faca asta, dar alta solutie nu avea. Stia prea bine ca e o dragoste interzisa si nu dorea sa sufere.Desprinzandu-si mana din stransoarea s-a indreptat spre camera lui.
-Vreau sa stiu de ce ma urasti atat de mult! Ce ti-am facut? Te rog…nu ma mai ocoli!-avea o voce stinsa, plangea de durerea sufleteasca care o simtea. Picioarele ii tremurau, facandu-l sa-si piarda echilibrul. Nici el nu stia ce se intampla dar un singur lucru era sigur, nu dorea sa piarda afectiunea fratelui mai mic.
Yayoi era socat de ceea ce vedea. Nu credea ca fratele lui va suferi atat de mult daca nu-i acorda atentia. Acum avea indoieli in suflet. Nu stia ce trebuie sa faca. Se gandea ca plecarea la scoala nu e cea mai buna solutie, dar alta varianta nu avea. Credea ca Hirao se va obisnui cu lipsa lui si totul va fi bine.
-Nu inteleg ce vrei sa spui, dar ar fi bine sa te obisnuiesti cu lipsa mea.-Hirao dori sa spuna ceva, dar Yayoi il oprise continuandu-si propozitia.Voi pleca din oras. Ma voi duce la alt liceu.
-Cum? Tata stie de acesta decizie?
Linistea domnea peste incaperea in care se aflau cei doi. Lui Hirao nu-i venea sa creada ca fratele lui va pleca si-l va lasa singur. Se gandea unde putea sa se duca la liceu. In familie nu se anuntase nimic.Stia ca Yayoi dorea sa devina architect , se gandea ca se putea duce la o scoala de arte, dar nu auzise nimic de asta.
-La ce scoala te duci? De arte sau de ce?
-La o scoala de sex. Scoala “Lyandyanâ€.Tata este de accord ma va lasa acolo asa ca nu ai ce comenta. Te rog sa nu te bagi in viata mea si in ceea ce fac eu. Chiar daca suntem frati nu am de ce sa-ti dau tie explicatii.
Fara sa mai spuna ceva,Yayoi s-a intors cu spatele si a plecat spre camera lui, lasandu-l pe Hirao jos, in genunchi. Acestuia nu-i venea sa creda ceea ce fratele lui ii spusese. Era destul de tarziu si a hotarat ca si el sa se duca in camera.
******
Stelele straluceau pe cer, luminand camera lui Hirao care inca nu putea sa doarma. Cuvintele fratelui sau inca ii rasunau in minte. Nu putea accepta ideea de a-l pierde atat de usor. Inca din ziua in care l-a cunoscut a simtit ceva ciudat pentru el. Stia ca sunt frati, dar inima ii dicta altceva. Nici el nu stia ce reprezinta acel sentiment. Dorea sa fie tot timpul alaturi de el, nimeni sa nu-l atinga.Simtea o gelozie puternica de fiecare data cand Yayoi zambea alcuiva in afara de el. La inceput a crezut ca asta reprezinta o dragoste frateasca, protectie, dar nu era asa.Cu timpul afectiunea pentru el a crescut.De cate ori era cu cineva nu se simtea la fel de bine ca in preajma fratelui sau.Era un secret pe care nici el nu putea sa-l ascunda.Isi iubea fratele, il dorea .Acest lucru explica comportamentul lui din aceea noapte.De cate ori era in prejma lui corpul lui devenea fierbinte iar dorinta de a-l poseda pe Yayoi era din ce in ce mai mare. Nu putea sa-si lase singur fratele la aceea scoala, trebuia sa intre si el acolo.Fara sa mai stea pe ganduri a luat telefonul si a format un numar.
-Alo! Sunt Hirao.Vreau sa vorbesc cu tine.Putem sa ne intalnim maine?
- Ce naiba vrei la ora aceasta? Sunt ocupat. Niciodata nu poti suna ca omul ziua?
Gemetele unui baiat se auzeau destul de clar prin telefon. Hirao aflase motivul pentru care acea persoana era ocupata.
-Sper ca ai auzit ce am zis.Vreau sa ma intalnesc cu tine ca sa vorbim. Am nevoie de ajutorul tau urgent.Te rog.
-Ok, am auzit.Maine la ora 8, la mine la birou. La revedere.
Hirao s-a asezat in pat cu speranta ca va putea rezolva aceea problema.Barbatul acela era singura lui sansa de a nu-si pierde fratele.
*****
A doua zi de dmineata, Hirao se afla in fata Liceului†Lyandyanâ€. Trebuia sa rezolve problema aceea. In plus, acel barbat ii era dator vandut. Il ajutase de cateva ori si asta nu trebuia uitat.
Cu pasi mici s-a indreptat spre cabinetul directorului unde spera sa-l gaseasca pe Kyota. De multe ori acesta isi uita promisiunile facute si asta il deranja pe Hirao.Erau prieteni de multi ani, chiar daca diferenta dintre ei era de 6 ani. Era total un aiurit acel barbat si cel mai important lucru un pervers fara pereche. Isi imagina ce patesc copii din scoala, mai ales ca si el era profesor.Dar aflase ca el ar putea avea un iubit dar tot nu era linistit, nu putea sa-si lase fratele in grija lui. Era destul de periculos mai ales ca Yayoi era extrem de frumos.
Fara sa bata la usa, Hirao a intrat in biroul directorului, insa a fost o greseala mare.Se pare ca acesta era destul de ocupat cu un baiat. Hirao era incremenit de ceea ce vedea, nu se astepta sa faca asta chiar la birou. Era de necrezut. A batut putin in usa ca sa atraga atentia celor doi amorezi. Imediat ce acel baiat a plecat din incapere, tanarul s-a asezat pe un scaun in fata lui Kyota asteptand sa inceapa discutia.
-De ce ai venit? Cu ce te pot ajuta? Aseara m-ai deranjat din ceva important.Deci?
-Vreau sa intru la aceasta scoala ca profesor.
Kyota isi luase o tigare intre timp, dar in momentul in care a auzit vestea aceasta i-a scapat din gura. Ii propusese de atatea ori sa vina la acea scoala, dar niciodata nu acceptase. Ce i-a putut schimba decizia tocmai in acel moment. Era straniu dar in acelasi timp destul de interesant. Kyota trebuia sa recunoasca ca Hirao e destul de atragator si i-ar placea sa-l aiba acolo. Elevii ar fi innebuniti.
-Dar de ce acum? Ai un viitor inainte. Si ai spus ca urasti acest gen de scoala.Ce te-a facut sa te schimbi. Ai atatea fete la picioare si tu vi la o scoala de baieti?
Adevarul e ca Hirao primise multe propuneri de a veni la aceea scoala, dar refuzase mereu.Insa acum avea un motiv destul de intemeiat de a veni. Fratele lui trebuia sa fie in siguranta.
-Nu e problema ta de ce vreau sa vin aici Daca vin e din cauza unei probleme personale.Deci, sper sa nu te bagi.
Kyota chicotea intruna. Il cunostea foarte bine si stia motivul pentru care acesta era acolo. Motivul il cunostea de mult, chiar daca Hirao nu il spusese el il cunostea.Il citise si stia sentimente pe care nici el nu banuia ca le are. Era atat de prost cand venea vorba despre dragoste.
Era ultima zi de scoala. Urma vacanta mult asteptata de majoritatea elevilor. Yayoi se afla in curtea scolii purtand ultimile discutii cu colegii de clasa. Era destul de greu sa se desparta de ei. Nu avea sa-i mai vada niciodata, deoarece 4 ani va sta in internatul acelei scoli. Desi era trist din acesta cauza, stia ca e cea mai buna solutie. In acest fel va sta departe de fratele sau.Ganduri negre il acaparau mereu, facandu-l sa se intrebe daca e bine ceea ce face. Isi iubea fratele si stia ca asta e interzis asa ca prefera sa plece de langa el. Nu putea suporta sa-l vada cu alta fata sau cu alta persoana.
Trecuse o saptamana de la acel mic accident cu fratele sau. De atunci Yayoi nu a mai vorbit cu Hirao. Incerca sa-l evite cat putea de mult, iar acesta din urma se simtea prost. Nu intelegea comportamentul fratelui sau. Intelegea ca nu i-a placut sa-l prinda cu alcineva in casa, dar de ce trebuia sa reactioneze asa. Ii era greu ca Yayoi il respingea. Dorea sa-si petreaca cat mai mult timp langa el. Se simtea mereu bine in preajma lui, doar era fratele lui.
Isi facea griji, era deja ora 10 iar Yayoi nu era inca acasa. Parintii lor erau plecati in vacanta, iar acasa era numai ei doi. Bine, momentan numai el. Dintr-o data usa de la intrare s-a auzit cum se deschide urmata de sunetul unor pasi. Era fratele lui, dar care nu arata prea bine. Parea trist, abatut, nu stia ce e cu el. Disparitia aceasta era destul de suspicioasa. Yayoi a trecut pe langa el fara sa-l bage in seama, lucru care i-a provocat lui Hirao o mare durere sufleteasca. Prefera sa moara, sa fie lovit de masina dar sa nu fie ignorat de frumusetea lui de frate. Neputand sa mai reziste acelui chin sufletesc, s-a intors pe calcaie si si-a prins fratele de mana.
-Vreau niste explicatii. Si sper sa fie destul de bune.
Yayoi era incremenit. Nu se astepta la o astfel de reactie din partea fratelui sau. Credea ca daca avea sa-l ignore in continuarea , il va lasa in pace. Trebuia sa faca ceva ca sa-l respinga sa-l faca sa-l lase in pace. Daca va mai sta mult pe langa el avea sa-l innebuneasca si o sa uite ca sunt frati. Cum putea scapa de el?
-Ce fel de explicatii vrei? Nu cred ca eu sunt cel ce trebuie sa explice ceva. Parintii nostrii stiu ca tu aduci femei in casa? Nu cred ca le-ar placea sa afle.-toate aceste lucruri le spusese pe un ton batjocoritor. Vroia sa-i arate ca nu-i pasa de el. Dar oare putea sa-l pacaleasca sau mai bine zis, putea sa se pacaleasca singur. Il durea sufletul ca trebuia sa faca asta, dar alta solutie nu avea. Stia prea bine ca e o dragoste interzisa si nu dorea sa sufere.Desprinzandu-si mana din stransoarea s-a indreptat spre camera lui.
-Vreau sa stiu de ce ma urasti atat de mult! Ce ti-am facut? Te rog…nu ma mai ocoli!-avea o voce stinsa, plangea de durerea sufleteasca care o simtea. Picioarele ii tremurau, facandu-l sa-si piarda echilibrul. Nici el nu stia ce se intampla dar un singur lucru era sigur, nu dorea sa piarda afectiunea fratelui mai mic.
Yayoi era socat de ceea ce vedea. Nu credea ca fratele lui va suferi atat de mult daca nu-i acorda atentia. Acum avea indoieli in suflet. Nu stia ce trebuie sa faca. Se gandea ca plecarea la scoala nu e cea mai buna solutie, dar alta varianta nu avea. Credea ca Hirao se va obisnui cu lipsa lui si totul va fi bine.
-Nu inteleg ce vrei sa spui, dar ar fi bine sa te obisnuiesti cu lipsa mea.-Hirao dori sa spuna ceva, dar Yayoi il oprise continuandu-si propozitia.Voi pleca din oras. Ma voi duce la alt liceu.
-Cum? Tata stie de acesta decizie?
Linistea domnea peste incaperea in care se aflau cei doi. Lui Hirao nu-i venea sa creada ca fratele lui va pleca si-l va lasa singur. Se gandea unde putea sa se duca la liceu. In familie nu se anuntase nimic.Stia ca Yayoi dorea sa devina architect , se gandea ca se putea duce la o scoala de arte, dar nu auzise nimic de asta.
-La ce scoala te duci? De arte sau de ce?
-La o scoala de sex. Scoala “Lyandyanâ€.Tata este de accord ma va lasa acolo asa ca nu ai ce comenta. Te rog sa nu te bagi in viata mea si in ceea ce fac eu. Chiar daca suntem frati nu am de ce sa-ti dau tie explicatii.
Fara sa mai spuna ceva,Yayoi s-a intors cu spatele si a plecat spre camera lui, lasandu-l pe Hirao jos, in genunchi. Acestuia nu-i venea sa creda ceea ce fratele lui ii spusese. Era destul de tarziu si a hotarat ca si el sa se duca in camera.
******
Stelele straluceau pe cer, luminand camera lui Hirao care inca nu putea sa doarma. Cuvintele fratelui sau inca ii rasunau in minte. Nu putea accepta ideea de a-l pierde atat de usor. Inca din ziua in care l-a cunoscut a simtit ceva ciudat pentru el. Stia ca sunt frati, dar inima ii dicta altceva. Nici el nu stia ce reprezinta acel sentiment. Dorea sa fie tot timpul alaturi de el, nimeni sa nu-l atinga.Simtea o gelozie puternica de fiecare data cand Yayoi zambea alcuiva in afara de el. La inceput a crezut ca asta reprezinta o dragoste frateasca, protectie, dar nu era asa.Cu timpul afectiunea pentru el a crescut.De cate ori era cu cineva nu se simtea la fel de bine ca in preajma fratelui sau.Era un secret pe care nici el nu putea sa-l ascunda.Isi iubea fratele, il dorea .Acest lucru explica comportamentul lui din aceea noapte.De cate ori era in prejma lui corpul lui devenea fierbinte iar dorinta de a-l poseda pe Yayoi era din ce in ce mai mare. Nu putea sa-si lase singur fratele la aceea scoala, trebuia sa intre si el acolo.Fara sa mai stea pe ganduri a luat telefonul si a format un numar.
-Alo! Sunt Hirao.Vreau sa vorbesc cu tine.Putem sa ne intalnim maine?
- Ce naiba vrei la ora aceasta? Sunt ocupat. Niciodata nu poti suna ca omul ziua?
Gemetele unui baiat se auzeau destul de clar prin telefon. Hirao aflase motivul pentru care acea persoana era ocupata.
-Sper ca ai auzit ce am zis.Vreau sa ma intalnesc cu tine ca sa vorbim. Am nevoie de ajutorul tau urgent.Te rog.
-Ok, am auzit.Maine la ora 8, la mine la birou. La revedere.
Hirao s-a asezat in pat cu speranta ca va putea rezolva aceea problema.Barbatul acela era singura lui sansa de a nu-si pierde fratele.
*****
A doua zi de dmineata, Hirao se afla in fata Liceului†Lyandyanâ€. Trebuia sa rezolve problema aceea. In plus, acel barbat ii era dator vandut. Il ajutase de cateva ori si asta nu trebuia uitat.
Cu pasi mici s-a indreptat spre cabinetul directorului unde spera sa-l gaseasca pe Kyota. De multe ori acesta isi uita promisiunile facute si asta il deranja pe Hirao.Erau prieteni de multi ani, chiar daca diferenta dintre ei era de 6 ani. Era total un aiurit acel barbat si cel mai important lucru un pervers fara pereche. Isi imagina ce patesc copii din scoala, mai ales ca si el era profesor.Dar aflase ca el ar putea avea un iubit dar tot nu era linistit, nu putea sa-si lase fratele in grija lui. Era destul de periculos mai ales ca Yayoi era extrem de frumos.
Fara sa bata la usa, Hirao a intrat in biroul directorului, insa a fost o greseala mare.Se pare ca acesta era destul de ocupat cu un baiat. Hirao era incremenit de ceea ce vedea, nu se astepta sa faca asta chiar la birou. Era de necrezut. A batut putin in usa ca sa atraga atentia celor doi amorezi. Imediat ce acel baiat a plecat din incapere, tanarul s-a asezat pe un scaun in fata lui Kyota asteptand sa inceapa discutia.
-De ce ai venit? Cu ce te pot ajuta? Aseara m-ai deranjat din ceva important.Deci?
-Vreau sa intru la aceasta scoala ca profesor.
Kyota isi luase o tigare intre timp, dar in momentul in care a auzit vestea aceasta i-a scapat din gura. Ii propusese de atatea ori sa vina la acea scoala, dar niciodata nu acceptase. Ce i-a putut schimba decizia tocmai in acel moment. Era straniu dar in acelasi timp destul de interesant. Kyota trebuia sa recunoasca ca Hirao e destul de atragator si i-ar placea sa-l aiba acolo. Elevii ar fi innebuniti.
-Dar de ce acum? Ai un viitor inainte. Si ai spus ca urasti acest gen de scoala.Ce te-a facut sa te schimbi. Ai atatea fete la picioare si tu vi la o scoala de baieti?
Adevarul e ca Hirao primise multe propuneri de a veni la aceea scoala, dar refuzase mereu.Insa acum avea un motiv destul de intemeiat de a veni. Fratele lui trebuia sa fie in siguranta.
-Nu e problema ta de ce vreau sa vin aici Daca vin e din cauza unei probleme personale.Deci, sper sa nu te bagi.
Kyota chicotea intruna. Il cunostea foarte bine si stia motivul pentru care acesta era acolo. Motivul il cunostea de mult, chiar daca Hirao nu il spusese el il cunostea.Il citise si stia sentimente pe care nici el nu banuia ca le are. Era atat de prost cand venea vorba despre dragoste.