Reset ~explicit content/18+~

[Mitsukai Yoru]

Bun, ne-am gândit să postăm două reply-uri pe zi. Ce am uitat noi să menţionăm , ficul este scris din două perspective. Cea a lui YuYo, pe care o va scrie Vignette, si cea a lui Daiki, care imi revine mine. Nu vor fi posturi amestecate, aşa că va fi uşor de urmărit. Mulţumim celor care au citit şi au comentat. Sper sa va placă nextul.

Capitolul 2

Ti-e frica de păcate? Sânge, gemete, rugăminţi, le degust pe toate ca pe un vin bun, roial, şi le implantez în creier, hrănindu-mi psihicul cu lacrimile imateriale ale propriilor crime. Mi-am atins buzele, conturându-le voluptatea cu sângele victimei, până ce roşeaţa pătrunse printre crăpăturile adânci, conturând dungi roşii, asemeni venelor. Mi-am scos mănuşile şi le-am aruncat pe scaunul din dreapta al maşinii, îndreptând oglinda şi asigurându-ma că nu m-a urmărit nimeni. Ah, ador lascivitatea cu care victimele îşi dădeau duhul.
Am calcat acceleraţia, lăsând în urmă un miros de sânge metalic. Era o noapte ciudată, nu in sensul că ceva parea a fi in neregula, ci din contră. Pentru mine fusese o noapte perfectă. Mi-am satisfăcut nevoia de sânge şi acum tot ce doream era trupul unei târfe virgine, care să ma satisfacă până va veni dimineaţa. Ador astfel de zile negre, îmi place să admir ceea ce psihicul meu nebun creează, imi place să-i las pe alţii sa observe asta. Am devenit nebun, crimele au început să fie ca alcoolul, am ajuns să nu pot ucide pe oricine, de exemplu urăsc să omor bătrâni, sângele lor imi face scârba. Îmi plac doar crimele roiale, nu omor pe oricine.
Am oprit în faţa unui club, probabil mai fusesem aici, nu îmi aminteam exact, dar exteriorul nu părea ca al oricărui cabaret. Uram să merg în astfel de localuri, aşa că alegeam cu sfinţenie, singurul gram de sfinţenie pe care îl aveam în mine, locul. Aveam o stare bună, mă descărcasem, aşa că era timpul de puţină adrenalină. Deschid uşa maşinii, trăgând aer în piept şi expirând. Un zâmbet mi s-a implantat pe faţă, buzele despărţindu-se uşor . Am împins portiera delicat, luând cheile şi intrând în club. Nu era multă lume încă, dar destul de multe curve care să mă satisfacă. Păcat că niciuna nu se compara cu ceea ce doream eu, niciuna nu avea acea frăgezime a cărnii, toate erau false, cu feţele roşii, niciun pic de inocenţă, doar gesturi pompuoase şi feţe dilatate.
Am făcut semn către unul dintre chelneri, să îmi aducă ceva de băut şi am privit către scenă, arcuindu-mi buzele şi sprijinindu-mi faţă între degete. Deci până la urmă există, nu? Ştiam asta, ştiam că în curând voi găsi persoana care să se arunce în genunchi pentru mine în seara asta. Am privit în jurul meu, clubul nu era cine ştie ce.
Nu îmi plăcea muzica, în momente că astea până şi vinul mi se părea dezgustător .Comandasem că de obicei, Château Mouton-Rothschild, vinul meu preferat, dar clar ceea ce primisem nu avea nici pe departe acel rafinament . Puteam simţi felul în care lichidul fusese reprodus, nu avea aceeaşi culoare roşiatică şi nici aceeaşi fineţe ce îţi făcea buzele să sângereze. L-am mirosit, strâmbând dezgustat din nas şi aruncând sticlă de peretele încăperii. Culoarea lui se pată, iar cioburile se împrăştiară pe lângă masă, nu îmi păsa.
Eram nervos, clar nimeni nu îmi mai putea intra în voie acum. M-am ridicat brusc de la masă, pornind nervos spre bar, ciocnindu-mă de oricine îmi ieşea în cale, oricum îi vedeam pe toţi în roşu în momentele astea. Pasiunea mea pentru crimă imortaliza feţele celorlalţi în negative fotografice, le reţineam chipurile, îi voi pune în genunchi altădată. M-am oprit puţin, aruncându-mi privirea de-a lungul barului, observând un angajat stând acolo. M-am apropiat de el, apucându-l de păr şi ridicându-l, probabil durea, probabil îi smulsesem câteva fire de păr, probabil îi dăduseră lacrimile, la dracu de îmi păsa. Spatele celuilalt mi s-a părut mic, iar dacă aş fi aruncat puţin cu el, probabil l-aş fi ucis pe loc, cine naiba îndrăznise să îmi aducă porcăria aia de vin?
Mi-am dezlipit buzele, zâmbind tacticos, aşezând cealaltă mână pe bărbia băiatului şi întorcându-i faţa spre mine. Palma mea dură îi acoperea buzele, presandu-le cu putere una de altă, până ce culoarea lor dispăru. Ah, totul se potrivea atât de bine în mâinile mele, cât de mult mi-aş fi dorit ca persoana din faţă să îmi fie victimă, cât mi-aş fi dorit să îi gust sângele de curvă.
Mi-am apropiat buzele lent de gâtul lui, alintându-i pielea albă cu căldura respiraţiei mele, urcând înspre lob şi oprindu-mă puţin, atât cât să îi dau furnicături, şi să îi fac trupul să geamă de disperare după o atingere, apoi am coborât la baza gâtului pentru a atinge foarte încet zona. Părea a fi o zonă erogenă, cunoşteam corpurile băieţeilor virgini, aşa că trupul celuilalt mi se păru subit interesant.
Mi-am întredeschis buzele cu propria limbă şi am lins o părticică din gâtul lui, zâmbind sadic şi gustându-i mai apoi parfumul puternic ce era împrăştiat pe trupul băiatului. Nu era îndeajuns pentru vin.
Mi-am înfipt dinţii în piele, presand-o până ce câteva urme roşiatice începură să apară. Nu am renunţat, nu am oprit acea muşcătura puternică, dinţii mei strângeau cu extaz carnea. De ceva timp gustul de parfum se disipase şi puteam degusta sângele dulce, sugând locul. Nu eram satisfăcut deloc, mă întrebam dacă acel corp putea să îmi învăluie decepţia. I-am presat cu mai multă forţă bărbia, dându-i capul pe spate şi am dat drumul presiunii pe care dinţii mei o aveau asupra pielii, împingându-l peste tejghea şi lăsându-l acolo.

" Chateau Mouton-Rothschild… dulce"