18-04-2011, 07:17 PM
Fic nou, iar pe acesta vreau să`l duc până la sfârşit. Sper să mă ţin de el. Enjoy ^^.
Cobor cu fineţe treptele care par nesfărşite, ţinându-mi rochia lungă în mâinile lungi şi subţiri. În spatele meu servitoarea, Patricia îmi urmăreşte cu grijă fiecare pas făcut. Părul ei blond şi drept ajunge până la umeri, iar ochii îi sunt de un albastru deschis. Mâinile ei firave le ţine mereu în faţă, înnodându-şi degetele. Zâmbeşte mereu, iar în ochii ei se cunoaşte fericirea.
Corsetul strâns îmi înceată respiraţia cu fiecare secundă care trece şi cu fiecare treaptă coborâtă. Jos mă aşteaptă tatăl meu însoţit de un bărbat trecut de floarea vârstei şi un băiat care pare puţin mai mare decât mine, probabil fiind fiul lui. Tata îmi observă prezenţa şi se ridică în picioare urmat de cei doi bărbaţi. Acesta îmi schiţează un râmbet şi rosteşte blând printre buze:
- Oh, Kelly, draga mea, aici erai. Vreau să ţii prezint pe Milton Andrews, spune acesta arătând spre bărbatul trecut de cincizeci de ani, iar acesta este fiul lui, Aiden.
Un băiat brunet cu ochi negri, care la prima vedere pare un băiat cuminte şi respectuos. Genele sale lungi clipesc des, iar faţa lui se schimbă atunci când mă vede. Costumul negru de stofă i se aşeza perfect pe trupul cu trăsături perfecte şi pe chipul lui apare un mic zâmbet.
- Tu trebuie să fii Kelly. Încântat să vă cunosc, domnişoară.
Se apleacă puţin înainte cu o mână lipită de spate şi cu cealaltă aşezată pe inimă, iar tata ne invită să ne aşezăm. În faţa mea este o ceaşcă cu ceai fierbinte din care sorb uşor. Aşez cana pe măsuţă şi-mi aţinesc privirea spre tata care îşi descheie primul nasture de la cămaşa albă.
- Tată, ce e cu şarada asta?
- Kelly, te rog nu fă un spectacol, îmi spune încet
- Observ că prezenţa mea e inutilă, aşa că permiteţi-mi să mă retrag.
- Dragă, comportă-te ca atare. Aşa te-am învăţat?
Dacă vor avea nevoie de mine cu adevărat, mă vor găsi în grădină unde e linişte şi pace. M-am săturat de toate întâlnirile astea patetice la care trebuie să fiu neapărat prezentă chiar dacă nimeni nu mă bagă în seamă. Paşii mei răsună în toată casa în timp ce invitaţii privesc cum uşa se închide. Vântul îmi încâlceşte părul ondulat şi negru care se lasă uşor pe spate. Păşesc înainte până la banca înconjurată cu flori din mijlocul grădinii. Încerc să mă aproprii de construcţia din lemn, dar parcă aceasta se depărtează de mine. Corsetul îmi este strâns prea tare şi nu pot respira. Parcă nările-mi sunt înfundate, iar eu mă sufoc de fiecare dată când încerc să trag aer în piept. Picioarele mi se înmoaie şi simt că leşin, dar sunt ca un copil răzgâiat care nu se lasă bătut până ce nu-şi primeşte bombonica promisă. Îndur până ce simt banca sub mine. Îmi duc mâinile la spate şi îmi dezleg şnurul de la corset lăsând aerul să-şi facă apariţia. Respir adânc, îmi las mâinile să-mi cadă pe lângă corp şi-mi dau capul pe spate, bucurându-mă de tot ce mă înconjoară. Aud nişte paşi ce se îndreaptă spre mine şi un glas bărbătesc îmi spune:
- S-a întâmplat ceva?
Mă trezesc la realitate şi îmi îndrept ochii spre chipul blând care avea o oarecare urmă de îngrijorare. Ochii îi sclipeau, iar gura o avea puţin deschisă.
- Nimic important.
Mă ridic de pe bancă şi mai trag o dată aer în piept. Îl privesc pe Aiden care pare fermecat de împrejurimi. Acesta îşi îndreaptă pivirea spre mine, parcă aşteptând să spun ceva. Îl întreb ce îl aduce până aici, iar acesta îmi spune că au venit la chemările tatălui meu, voind să le spună ceva important.
- Şi ce este atât de important?
- Nu cred că o să-ţi placă ce o să auzi acum, oftează şi mă priveşte ţintă în ochi. Vrea să te măriţi cu mine.
Întorc privirea spre izvorul ce susură încet lângă prun. Încerc din răsputeri să-mi stăpânesc nervii. Acesta este un lucru pe care nu pot să-l accept. M-am săturat de el şi de ideile lui puerile. Îmi menţin chipul, la fel şi reputaţia.
- Nu pare să te fi surprins vestea, spune brunetul din ce în ce mai dezamăgit.
- Mă aştept la orice din partea tatălui meu. Prin el, imposibilul devine posibil şi invers. Nu mă miră deciziile lui. Mereu le-a luat în locul meu neştiind dacă e bine sau nu. Îmi pare rău dacă te-a deranjat acest lucru, Aiden. Uneori tatăl meu este de necontrolat. Nici măcar eu nu-l pot opri.
- Ştiu prin ce treci. Tatăl meu e la fel, iar eu aşi proceda la fel ca tine. Să vorbim despre alceva. Aş vrea să aflu mai multe despre tine.
- Ce ai vrea să ştii?
Acesta pare a avea o nedumerire cu numele meu.
- Familia mea este de origine franceză. M-am născut în Franţa şi m-am mutat aici când aveam zece ani. Normal, fiind decizia tatălui. De aici vine numele de Rouge, Aiden. Ştii şi tu povestea, presupun. Ajungi în noul oraş, te obişnuieşti cu împrejurimile, îţi faci prieteni şi duci o viaţă liniştită.
Ochii lui mă privesc şi urechile mă ascultă cu atenţie. E ca atunci când mama îţi spune o poveste în prag de seară la lumina şemineului. Zâmbetul lui mă orbeşte, iar ochii te invită să te pierzi în ei. Tatăl brunetului iese din casă şi se urcă în trăsură aşteptându-l pe Aiden. Acesta îmi ia mâna dreaptă în ale sale şi mi-o sărută delicat. Porneşte spre trăsură, se urcă în aceasta şi pleacă. Tatăl meu mă invită în casă cu ochii nu la fel de blânzi. L-am făcut de râs şi a meritat asta. Ajung în casa spaţioasă şi îmi privesc tatăl care părea furios.
- Vom discuta mâine despre asta, spune acesta.
Nu-i răspund şi plec în camera mea, unde sper că va fi şi Patricia. Am nevoie de nişte sfaturi, iar ea sigur mă poate ajuta.
That`s all. Comentarii, alea alea ?
:bye:
[ edit ]Fără critică de idei
RenaÅŸterea.
Capitolul 1
16 Aprilie 1830
Kelly`s P.O.V:
RenaÅŸterea.
Capitolul 1
16 Aprilie 1830
Kelly`s P.O.V:
Cobor cu fineţe treptele care par nesfărşite, ţinându-mi rochia lungă în mâinile lungi şi subţiri. În spatele meu servitoarea, Patricia îmi urmăreşte cu grijă fiecare pas făcut. Părul ei blond şi drept ajunge până la umeri, iar ochii îi sunt de un albastru deschis. Mâinile ei firave le ţine mereu în faţă, înnodându-şi degetele. Zâmbeşte mereu, iar în ochii ei se cunoaşte fericirea.
Corsetul strâns îmi înceată respiraţia cu fiecare secundă care trece şi cu fiecare treaptă coborâtă. Jos mă aşteaptă tatăl meu însoţit de un bărbat trecut de floarea vârstei şi un băiat care pare puţin mai mare decât mine, probabil fiind fiul lui. Tata îmi observă prezenţa şi se ridică în picioare urmat de cei doi bărbaţi. Acesta îmi schiţează un râmbet şi rosteşte blând printre buze:
- Oh, Kelly, draga mea, aici erai. Vreau să ţii prezint pe Milton Andrews, spune acesta arătând spre bărbatul trecut de cincizeci de ani, iar acesta este fiul lui, Aiden.
Un băiat brunet cu ochi negri, care la prima vedere pare un băiat cuminte şi respectuos. Genele sale lungi clipesc des, iar faţa lui se schimbă atunci când mă vede. Costumul negru de stofă i se aşeza perfect pe trupul cu trăsături perfecte şi pe chipul lui apare un mic zâmbet.
- Tu trebuie să fii Kelly. Încântat să vă cunosc, domnişoară.
Se apleacă puţin înainte cu o mână lipită de spate şi cu cealaltă aşezată pe inimă, iar tata ne invită să ne aşezăm. În faţa mea este o ceaşcă cu ceai fierbinte din care sorb uşor. Aşez cana pe măsuţă şi-mi aţinesc privirea spre tata care îşi descheie primul nasture de la cămaşa albă.
- Tată, ce e cu şarada asta?
- Kelly, te rog nu fă un spectacol, îmi spune încet
- Observ că prezenţa mea e inutilă, aşa că permiteţi-mi să mă retrag.
- Dragă, comportă-te ca atare. Aşa te-am învăţat?
Dacă vor avea nevoie de mine cu adevărat, mă vor găsi în grădină unde e linişte şi pace. M-am săturat de toate întâlnirile astea patetice la care trebuie să fiu neapărat prezentă chiar dacă nimeni nu mă bagă în seamă. Paşii mei răsună în toată casa în timp ce invitaţii privesc cum uşa se închide. Vântul îmi încâlceşte părul ondulat şi negru care se lasă uşor pe spate. Păşesc înainte până la banca înconjurată cu flori din mijlocul grădinii. Încerc să mă aproprii de construcţia din lemn, dar parcă aceasta se depărtează de mine. Corsetul îmi este strâns prea tare şi nu pot respira. Parcă nările-mi sunt înfundate, iar eu mă sufoc de fiecare dată când încerc să trag aer în piept. Picioarele mi se înmoaie şi simt că leşin, dar sunt ca un copil răzgâiat care nu se lasă bătut până ce nu-şi primeşte bombonica promisă. Îndur până ce simt banca sub mine. Îmi duc mâinile la spate şi îmi dezleg şnurul de la corset lăsând aerul să-şi facă apariţia. Respir adânc, îmi las mâinile să-mi cadă pe lângă corp şi-mi dau capul pe spate, bucurându-mă de tot ce mă înconjoară. Aud nişte paşi ce se îndreaptă spre mine şi un glas bărbătesc îmi spune:
- S-a întâmplat ceva?
Mă trezesc la realitate şi îmi îndrept ochii spre chipul blând care avea o oarecare urmă de îngrijorare. Ochii îi sclipeau, iar gura o avea puţin deschisă.
- Nimic important.
Mă ridic de pe bancă şi mai trag o dată aer în piept. Îl privesc pe Aiden care pare fermecat de împrejurimi. Acesta îşi îndreaptă pivirea spre mine, parcă aşteptând să spun ceva. Îl întreb ce îl aduce până aici, iar acesta îmi spune că au venit la chemările tatălui meu, voind să le spună ceva important.
- Şi ce este atât de important?
- Nu cred că o să-ţi placă ce o să auzi acum, oftează şi mă priveşte ţintă în ochi. Vrea să te măriţi cu mine.
Întorc privirea spre izvorul ce susură încet lângă prun. Încerc din răsputeri să-mi stăpânesc nervii. Acesta este un lucru pe care nu pot să-l accept. M-am săturat de el şi de ideile lui puerile. Îmi menţin chipul, la fel şi reputaţia.
- Nu pare să te fi surprins vestea, spune brunetul din ce în ce mai dezamăgit.
- Mă aştept la orice din partea tatălui meu. Prin el, imposibilul devine posibil şi invers. Nu mă miră deciziile lui. Mereu le-a luat în locul meu neştiind dacă e bine sau nu. Îmi pare rău dacă te-a deranjat acest lucru, Aiden. Uneori tatăl meu este de necontrolat. Nici măcar eu nu-l pot opri.
- Ştiu prin ce treci. Tatăl meu e la fel, iar eu aşi proceda la fel ca tine. Să vorbim despre alceva. Aş vrea să aflu mai multe despre tine.
- Ce ai vrea să ştii?
Acesta pare a avea o nedumerire cu numele meu.
- Familia mea este de origine franceză. M-am născut în Franţa şi m-am mutat aici când aveam zece ani. Normal, fiind decizia tatălui. De aici vine numele de Rouge, Aiden. Ştii şi tu povestea, presupun. Ajungi în noul oraş, te obişnuieşti cu împrejurimile, îţi faci prieteni şi duci o viaţă liniştită.
Ochii lui mă privesc şi urechile mă ascultă cu atenţie. E ca atunci când mama îţi spune o poveste în prag de seară la lumina şemineului. Zâmbetul lui mă orbeşte, iar ochii te invită să te pierzi în ei. Tatăl brunetului iese din casă şi se urcă în trăsură aşteptându-l pe Aiden. Acesta îmi ia mâna dreaptă în ale sale şi mi-o sărută delicat. Porneşte spre trăsură, se urcă în aceasta şi pleacă. Tatăl meu mă invită în casă cu ochii nu la fel de blânzi. L-am făcut de râs şi a meritat asta. Ajung în casa spaţioasă şi îmi privesc tatăl care părea furios.
- Vom discuta mâine despre asta, spune acesta.
Nu-i răspund şi plec în camera mea, unde sper că va fi şi Patricia. Am nevoie de nişte sfaturi, iar ea sigur mă poate ajuta.
That`s all. Comentarii, alea alea ?
:bye:
![[Imagine: Hm757.png]](http://i.imgur.com/Hm757.png)