Regis de Aeternum: Existenţă duală

[aurelyon]

Thx pt commuri. Ma bucur ca va place si welcome Bioboy. Budinca, sper sa nu intri doar pt Cas.;)))))


Soneria telefonului fix îl întrerupse pe Mariusz în studierea celor două străine. Era Edgar, medicul lui care-l anunţă de vizita colegului său la Doryan acasă. Lui Mariusz i se păru un fapt lipsit de importanţă.
De aceea, se concentră asupra doamnelor, pe care după ce se prezentară, le pofti să ia loc pe fotoliile de piele neagră.
- Vă ascult, spuse Mariusz, aşezându-se la birou. Cu ce vă pot fi de folos?
Se amuză totuşi, dându-şi seama pentru ce venise Leonard.
Străinele mulţumiră frumos pentru cafea, dar imediat ce femeia părăsi biroul, bruneta se precipită în spatele ei, răsucind cheia, că Mariusz avea prostul obicei să lase cheia în uşă, pe interior. Cealaltă se repezi la geam, ridică una din lamele jaluzelei, apoi trase în grabă de şnur, strângând-o.
Mariusz sări de pe scaun.
- Hei! Ce v-a apucat?!
Dar nu mai putu să continue, căci cea care încuiase uşa scoase un pistol cu amortizor, pe care-l îndreptă spre fruntea directorului, somându-l să se aşeze.
- Ce vreţi de la mine? întrebă Mariusz, arţăgos, făcând abstracţie de arma îndreptată spre el. Vă daţi seama că-mi pot imagina tot soiul de scenarii, dar prefer să aud varianta corectă.
- Stai jos, tataie! îi ceru bruneta ce se numea Adelina, făcând un gest cu pistolul din mână.
- Tataie?... repetă Mariusz pe jumătate suspicios, pe jumătate amuzat. Ce-aţi zice voi…
- Nu vrem să te jefuim ori mai ştiu eu ce, îl întrerupse ea, înainte de a reuşi să formuleze, convinsă de licenţiozitatea propunerii lui. Stai liniştit… Şi un pic de respect nu ar strica, să ştii.
- Vrem doar nişte informaţii, zise blonda, aşezându-se pe fotoliu. Stai jos, Desalonta, porunci ea.
Mariusz le studie cu aerul unui tigru ce-şi urmăreşte ultimele zvâcniri ale pradei şi se lăsă să alunece în scaunul rotativ, cu un zâmbet sardonic pe buzele lui frumos arcuite.
- Te urmărim de ceva timp, domnule Desalonta. Domnule Robert Mariusz Desalonta, adăugă blonda, Andreea, rostind cu atenţie prenumele directorului Rymnotech.
Mariusz se încruntă uşor, dându-şi seama unde bătea intrusa.
- Profeţia “ Siger-ului “ , iniţiala dumitale este cea care închide cercul. “ R “ – “ Robert “ .
Mariusz pufni într-un râs nervos. Acum ştia şi el cu cine discuta, doi vânători feminini care fuseseră trimise fără niciun sens. Regis nu putea fi ucis cu uşurinţă, în concluzie, deloc.
- Sunteţi nebune, concluzionă el, trecându-şi degetele peste fruntea încinsă. Sunt atâtea nume care încep cu iniţiala asta. Şi, de unde până unde vi s-a năzărit că eu aş avea legătură cu nenorocita voastră de profeţie?!
- Fiindcă tu eşti un nenorocit de Regis, tataie, rânji Adelina.
Mariusz zâmbi amar, dezarmat.
- Hm… Cred că vă înşelaţi, zise el cu voce moale, amuzat, aruncându-le un zâmbet de parcă ar fi vrut să le muşte.
- Noi nu credem, răspunse Andreea. Altfel, n-aş avea curaj să fac asta.
Ridică arma şi apăsă pe trăgaci.
Glonţul zgârie umărul stâng al directorului, apoi intră în peretele de lângă el. Mariusz tresări, schiţă o durere scurtă şi tresări iar, atunci când se declanşă doza de odorizant cu mireasmă de portocale. Clătină din cap, prostit.
Adelina începu să râdă, iarAndreea zâmbi, amuzată. Se apropie de rollbox-ul pentru imprimantă şi luă odorizantul sub formă de clepsidră cu recipiente pline cu parfum.
- Dihanie spurcată, bombăni Mariusz, strângându-si braţul, pe care se ivise déjà floarea negricioasă, ce păta mâneca cămăşii stacojii.
- Oho, se miră Andreea, cercetând obiectul. Începu şi ea să râdă. Colecţionar din tată în fiu… Ah, stai, că Rufio era anticar.
- Şi, de ce naiba nu v-aţi dus direct la el, hm? rânji Mariusz.
- D-asta, zise Adelina şi înlăturându-i mâna, rupse mâneca cămăşii lui Mariusz, arătându-i pielea curată, de parcă n-ar fi avut nicio rană. Scuzele mele.
Mariusz zâmbi sardonic.
În general, locul părea neatins, deşi glonţul se află în interior, de parcă ar fi fost inoculat medical în corp. Vindecare era una aproape obişnuită, fără complicaţii, numai durere pură. Iar în situaţia de faţă, chiar avea să fie numai durere.
- Un mod ciudat de a ascunde vulnerabilitatea creaturii ce se dorea perfectă, rânji Adelina.
Mariusz clătină din cap.
- Ne despărţea doar un perete, se strâmbă el, cu afectare, amintindu-şi. Dar cred că ştiaţi şi asta, adăugă ameninţător.