22-04-2011, 06:50 PM
I – PORTRET DE ÎNGER
Imaginaţi-vă unul din acei prinţi, zugrăviţi în cărţile cu poveşti ilustrate, cu plete negre, foarte lungi şi bogate, ochi de un violet superb, trup viguros şi voce pătrunzătoare. Şi-l veţi cunoaşte pe Doryan Desalonta, ale cărui trăsături combinate printr-o fuziune misterioasă cu cele ale Florenţei, spiritul unui fost vânător ce-i posedă trupul, împlinesc un chip desăvârşit, acea perfecţiune angelică ce nu aparţine niciunui sex.
Răsturnat pe canapeaua din living, Leonard încerca să-i explice băiatului cum e cu personalitatea disociată, verificând în răstimpuri dacă Doryan era atent la ce i se povestea. Acesta îşi continua nestingherit desenul la care lucra încă de la începutul discuţiei, fapt ce-l irita vizibil pe medic, căci omul îşi anunţase vizita şi nu sperase să fie tratat cu aşa răceală.
La cei nici treizeci de ani ai săi, Leo era un om împlinit profesional, un psihiatru de success, dar respectul cuvenit îl ocolea din pricina atitudinii sale neglijente. Practic, de când fusese selectat de compania lui Mariusz Desalonta, fratele lui Doryan, omul devenise un fel de clovn al firmei. Adora să vorbescă până ce te ameţea, iar stilul său vestimentar, mai exact pantalonii aceia strâmţi pe care-i purta in general, îi dădeau un aer foarte comic, dezvăluind privirii mai mult decât era necesar să cunoşti.
Doryan nu putea să-l sufere deloc pe omul acesta şi căutase să-l ignore pe cât posibil, deşi era noul său medic personal. Edgar i-l adusese pe acest dobitoc, scuzându-se că cercetările medicale pentru Mariusz îi ocupă mai tot timpul şi e destul de obositor să îngrijească de amândoi.
Cu toate astea, Edgar nu ezita niciodată să-l ajute pe băiat, fapt pentru care Doryan îi purta o simpatie deosebită, aproape filială.
Masiv, faţă pătrată, păr castaniu, ochii mari, cenuşii, costum de firmă de culoare gri. Nimic interesant, dar femeile il iubeau. Si dacă nu pentru el, sigur pentru banii lui. Lucru care băiatului i se părea deprimant.
- Mă asculţi? Doryan?... întrebă psihiatrul, pentru cine ştie a câtă oară, văzând că tânărul se uită absent spre pantalonii lui.
Băiatul ştia că era aiurea, dar n-o făcea intentionat. Practic, te uitai fără să vrei; poziţia neglijentă în care stătea şi acum, parcă te invita să te holbezi.
Şi mai apoi, nu se uita la el, ci la Florenţa.
Fata, ce până atunci stătuse in faţa lui, clătinând din cap la fiecare afirmaţie, cu o prefăcută seriozitate menită să-l detaseze pe băiat, se aplecă peste Leo cu uimire disimulată şi plină de neruşinare. Apoi, se întoarse spre Doryan, minunându-se.
Băiatul o privi dojenitor, apoi îşi scoase casca stângă din ureche şi zâmbind palid către om, îl rugă să continue. Leo se simţi şi se aşeză într-o poziţie mai decentă. Îl deranja şi pe el situaţia, dar după două vizite la chirurg, hotărase că e cazul să se accepte aşa cum era.
Singura problemă era încăpăţânarea celorlalţi de a-l accepta şi ei, fără să se amuze de înfăţişarea lui.
- Da, am înţeles, spuse Doryan, oprind melodia rock ce se tot repeta la mp3 player. Dar ce legătură are boala asta a dedublării cu discuţia noastră despre Florenţa ? se prefăcu că nu pricepe.
Îşi trase lângă el farfuria cu plăcintă cu brânză dulce şi muşcând cu poftă dintr-o felie, îşi reluă micile retuşuri la îngerul desenat în creion, pe planşa din faţa sa. Observă că Leo nici nu se atinsese de porţia lui.
- Domnule Desalonta, ştiu că eşti o persoană inteligentă şi înţelegi ce-ţi vorbesc. Dumneata ai o problemă de sănătate mentală, care trebuie tratată neîntârziat.
Flor scoase limba la doctor. Doryan îi făcu semn să vină lângă el, căci oricum reacţiile ei invizibile erau inutile.
- Am o problemă mentală… Ai citit, domnule Leonard, dosarele colegului tău de breală ? Iţi recomand să faci lucrul acesta, mai înainte de a-mi veni cu asemenea insulte.
- Nu te insult, zise Leo cu nervozitate în glas, trecându-şi palma peste fruntea lată şi năduşită. Nu-mi permit, exclamă cu fermitate. I-am spus şi lui Edgar şi el mi-a cerut să vorbesc cu dumneata.
Doryan zâmbi uşor şi îi făcu semn să-şi mănânce desertul.
Imaginaţi-vă unul din acei prinţi, zugrăviţi în cărţile cu poveşti ilustrate, cu plete negre, foarte lungi şi bogate, ochi de un violet superb, trup viguros şi voce pătrunzătoare. Şi-l veţi cunoaşte pe Doryan Desalonta, ale cărui trăsături combinate printr-o fuziune misterioasă cu cele ale Florenţei, spiritul unui fost vânător ce-i posedă trupul, împlinesc un chip desăvârşit, acea perfecţiune angelică ce nu aparţine niciunui sex.
Răsturnat pe canapeaua din living, Leonard încerca să-i explice băiatului cum e cu personalitatea disociată, verificând în răstimpuri dacă Doryan era atent la ce i se povestea. Acesta îşi continua nestingherit desenul la care lucra încă de la începutul discuţiei, fapt ce-l irita vizibil pe medic, căci omul îşi anunţase vizita şi nu sperase să fie tratat cu aşa răceală.
La cei nici treizeci de ani ai săi, Leo era un om împlinit profesional, un psihiatru de success, dar respectul cuvenit îl ocolea din pricina atitudinii sale neglijente. Practic, de când fusese selectat de compania lui Mariusz Desalonta, fratele lui Doryan, omul devenise un fel de clovn al firmei. Adora să vorbescă până ce te ameţea, iar stilul său vestimentar, mai exact pantalonii aceia strâmţi pe care-i purta in general, îi dădeau un aer foarte comic, dezvăluind privirii mai mult decât era necesar să cunoşti.
Doryan nu putea să-l sufere deloc pe omul acesta şi căutase să-l ignore pe cât posibil, deşi era noul său medic personal. Edgar i-l adusese pe acest dobitoc, scuzându-se că cercetările medicale pentru Mariusz îi ocupă mai tot timpul şi e destul de obositor să îngrijească de amândoi.
Cu toate astea, Edgar nu ezita niciodată să-l ajute pe băiat, fapt pentru care Doryan îi purta o simpatie deosebită, aproape filială.
Masiv, faţă pătrată, păr castaniu, ochii mari, cenuşii, costum de firmă de culoare gri. Nimic interesant, dar femeile il iubeau. Si dacă nu pentru el, sigur pentru banii lui. Lucru care băiatului i se părea deprimant.
- Mă asculţi? Doryan?... întrebă psihiatrul, pentru cine ştie a câtă oară, văzând că tânărul se uită absent spre pantalonii lui.
Băiatul ştia că era aiurea, dar n-o făcea intentionat. Practic, te uitai fără să vrei; poziţia neglijentă în care stătea şi acum, parcă te invita să te holbezi.
Şi mai apoi, nu se uita la el, ci la Florenţa.
Fata, ce până atunci stătuse in faţa lui, clătinând din cap la fiecare afirmaţie, cu o prefăcută seriozitate menită să-l detaseze pe băiat, se aplecă peste Leo cu uimire disimulată şi plină de neruşinare. Apoi, se întoarse spre Doryan, minunându-se.
Băiatul o privi dojenitor, apoi îşi scoase casca stângă din ureche şi zâmbind palid către om, îl rugă să continue. Leo se simţi şi se aşeză într-o poziţie mai decentă. Îl deranja şi pe el situaţia, dar după două vizite la chirurg, hotărase că e cazul să se accepte aşa cum era.
Singura problemă era încăpăţânarea celorlalţi de a-l accepta şi ei, fără să se amuze de înfăţişarea lui.
- Da, am înţeles, spuse Doryan, oprind melodia rock ce se tot repeta la mp3 player. Dar ce legătură are boala asta a dedublării cu discuţia noastră despre Florenţa ? se prefăcu că nu pricepe.
Îşi trase lângă el farfuria cu plăcintă cu brânză dulce şi muşcând cu poftă dintr-o felie, îşi reluă micile retuşuri la îngerul desenat în creion, pe planşa din faţa sa. Observă că Leo nici nu se atinsese de porţia lui.
- Domnule Desalonta, ştiu că eşti o persoană inteligentă şi înţelegi ce-ţi vorbesc. Dumneata ai o problemă de sănătate mentală, care trebuie tratată neîntârziat.
Flor scoase limba la doctor. Doryan îi făcu semn să vină lângă el, căci oricum reacţiile ei invizibile erau inutile.
- Am o problemă mentală… Ai citit, domnule Leonard, dosarele colegului tău de breală ? Iţi recomand să faci lucrul acesta, mai înainte de a-mi veni cu asemenea insulte.
- Nu te insult, zise Leo cu nervozitate în glas, trecându-şi palma peste fruntea lată şi năduşită. Nu-mi permit, exclamă cu fermitate. I-am spus şi lui Edgar şi el mi-a cerut să vorbesc cu dumneata.
Doryan zâmbi uşor şi îi făcu semn să-şi mănânce desertul.
One whistle makes their god
Uploaded with ImageShack.us
Scriu: Regis de Aeternum - proza
Citesc: Capitulare, Rape me my friend.
Public aici:
http://suspans.ro/literatura/proza/blestemat
Uploaded with ImageShack.us
Scriu: Regis de Aeternum - proza
Citesc: Capitulare, Rape me my friend.
Public aici:
http://suspans.ro/literatura/proza/blestemat