Regele Iubit

[Storymaker]

Castelul Lemingos era faimos pentru zidurile sale groase cat si pentru aparenta sa impunatoare. Fusese construit in anul 300 dupa marele razboi, pentru a fi un loc sigur in care regalitatea sa nu se teama de asasinate. Interiorul era frumos decorat, cu geamuri mari, prin care razele soarelui patrundeau in camere, inviorand atmosfera. Langa castel era o gradina vasta, plina cu frumoase flori si copaci fructiferi. Deseori acolo se jucau copiii celor de rang inalt, unde sub privirea atenta a ostasilor, erau mereu in siguranta.
Acum era primavara, iar pomii inflorisera, colorand peisajul. Un miros parfumat invaluia castelul, creand o atmosfera romantica, mult iubita de artisti, laudata deseori in cantecele de dragoste.
Un alai maiestuos contura peisajul, incarcand atmosfera cu o anumita gravitate ce invoca respectul privitorilor. Regele, insotit de sotia sa, printul si garda regala, se intorsesera de la o petrecere bogata data de bunul sau prieten, Rederic, cu ocazia casatoriei fiicei lui cu lordul Vantes. Lordul era un tanar chipes, cam de 20 de ani, cu un viitor promitator si cu teritorii vaste.
-Deschide-ti portile! striga garda de la poarta castelului. Iar portile incepura a se deschide.
-A sosit regele! se auzi din castel. Castelul forfotea de oameni, slugi si slujitoare, ce se grabeau sa intampine pe rege si pe familia sa.
Regele intra maret, urmat de sotie, print si de garda. Se duse direct in sala tronului, unde se aseza. Regina se aseza langa el, pe un tron mai mic, iar printul se cuibarii in bratele mamei sale. Pana la urma avea doar 6 ani, si un asemenea comportament era normal chiar si pentru cei nobili. Mama sa il imbratisa duios.
-Mama, pot sa ma duc sa ma joc cu Marius? Printul isi privi mama cu ochi mari si rugatori.
-De cate ori ti-am spus sa nu te mai jocu cu acel fiu de servitor? il intreba tatal sau pe un ton serios. Ti-am spus ca regalitatea nu trebuie sa se amestece cu oamenii de rand. Guvernam peste ei, nu ne amestecam cu ei!
-Iubitul meu, lasa-l ca e inca mic... Te rog, draga... insista regina, cu ochi mari si rugatori.
Regele o privi pe ea si pe fiul lor. Vazu ca amandoi aveau ochii mari si rugatori. Erau foarte frumosi. Se lasa invins, iar micul print fugi bucuros sa se joace cu prietenul sau.
Regina stranse mana regelui cu dragoste, si i-o saruta. Regele zambi, amintindu-si de clipele din tinerete pe cand o curta. Se bucra ca fata pe care o iubea ii devenise sotie, daruindu-i un asemenea frumos si sanatos fiu.
Glasul unui servitor intrerupse gandurile regelui.
-Cavalerul Iulius, mesager al Regatului de Aur! striga sluga.
-Buna ziua, stimate rege. zise mesagerul mieros.