Razbunarea nu este o solutie

[kida's mistery]

Adevarul poate sa doara prea mult!







De o saptamana sunt blocata aici. Am aflat destul de multe lucruri socante dar cel mai socant l-am aflat ieri.
“Stateam intr-o camera mare cu peretii de culoare mov si perdelele la fel.In mijloc se afla o masa pe care era asezata o tava cu doua cesti de cafea. Intr-un colt era o canapea pe care statea cel care ma scosese din incendiul de la scoala.Parul sau negru este ciufulit aten ca de obicei. Mai mereu este imbracat in haine negre care ii scot in evidenta corpul bine lucrat. Numele lui este Kanji. Este mostenitorul familiei sau mai bine spus imperiului Matsuro. De cand sunt aici am fost tratata regeste. Cu Kanji vorbesc sau incerc sa vorbesc zilnic. El nu prea vorbeste dar in ochii lui se vede multa bunatate desi este distant. Astazi in sfarsit vor veni Mira si Trey. Eram nerabdatoare ca un copil care merge dupa mult timp in parcul de distractii. Poate ca in sfarsit voi scapa de locul asta desi i-as duce dorul. Am aflat multe de la Kanji. Se pare ca Boss nu este chiar ok. Si el ascunde ceva dar Kanji nu stie inca ce asa ca nu mi-a spus. Se aude soneria. La scurt timp Kanji se ridica si imi face semn sa-l urmez.Cobor pe scarile din marmura alaturi de el. Casa era decorata cu bun gust in stil aristocrat. Asa cum te-ai astepta de la o asa familie. La capatul scarilor ne astepta Mara o femeie de vreo cincizeci de ani. Parul sau alb era acoperit neuniform de vopsea si imbracamintea de menajera ii arata statutul in casa. Aceasta ne indruma spre camera de zi. La intrarea in living iti lua ochii un tablou imens cu un dragon rosu in mijloc. In mijlocul camerei era o masa din sticla pe care era o fructiera plina cu struguri. In jurul mesei erau doua fotolii unul in fata celuilalt iar intre ele o canapea. Mira si Trey se aflau fiecare pe un fotoliu. La vederea lor o bucurie de nedescris m-a cuprins. Pentru prima oara dupa multi ani zambeam sincer. S-au ridicat dupa fotolii si s-au indreptat spre mine. I-am imbratisat pe fiecare in parte cat am putut de strans. Dupa ce s-au asezat la loc eu m-am asezat pe canapea langa Kanji. Toti pareau tensionati dar nu stiam de ce . Totusi presimt ca voi afla. Trey se uita la mine dupa care ma striga pe nume. Atentia mea se concentraza asupra lui. Face o mica pauza in timp ce inspira adanc si spune pe un glas stins.
-Trebuie sa afli ceva. Cei care au murit acum trei ani, cei care tu credeai ca sunt familia ta. De fapt nu sunt. Ei erau agenti sub acoperire care aveau misiunea sa te creasca si sa aiba grija de tine si si-au facut meseria cum au putut mai bine.
Nu imi venea sa cred ce a spus si ce a urmat m-a socat mai mult cel care ii omarase fusese...fuses Boss. Nu imi venea sa cred, dar asta nu era tot familia mea adevarata era alta care de asemenea era moarta dar nu toata. Sora si fratele meu erau in viata si erau chiar in fata mea Mira si Trey. Ma simteam fraierita umilit si totusi ma simteam oarecum bine. Aveam o familie asta era ce imi dorisem de mult timp. Acum ca in sfarsit aveam nu ma puteam bucura de ea. Lacrimile nu mi se opreau si curgeau in continuu. Kenji ma ia in brate. In bratele lui ma simteam in siguranta. Cu regret in ochii imi spune ca mai este ceva ce trebuie sa aflu si sa accept.
-Uite ce e Karina, trebuie sa sti ca intalnirea noastra n-a fost intamplatoare. Eu te-am vizitat de multe ori si ti-am lasat acele medalioane. Tu esti cea care a fost aleasa sa imi fi sotie.
Deja erau prea multe pentru o singura zi. Ma ridic in picioare si ma scuz spunand ca vreau sa ma odihnesc. Dar nu apuc sa fac doi pasi ca simt cum camera se invarte cu mine. Imi pun mana pe cap instinctiv si simt cum incet imi cedeaza pcioarele si cad. Dar sunt prinsa de doua brate. De cele ale lui Kenji. Ma ia in brate si urca cu mine pe scari in sus. Ma duce pana in camera mea si ma aseaza in pat. Dupa care ma inveleste. Inainte sa se ridice de pe pat sa plece imi iau inima in dinti si il intreb
-Ma iubesti sau te casatoresti cu mine din obligatie.
-Dar tu?
Desi simteam cum ma ia somnul reusesc sa ii raspund ca simt ceva pentru el. Dar cand el vrea sa-mi raspunda somnul ma ia prea repede si nu reusesc sa ii aud raspunsul.”
Am aflat multe poate prea multe pentru binele meu. De ieri ma tot rog de Kanji sa imi spuna ce mi-a raspuns dar spune ca nu vrea sa mai repete. Incep sa accept ca am frati in viata si chiar ma bucur dar ce nu pot uita este ca Boss i-a omorat pe cei care m-au crescut. Nu imi pasa daca sunt sau nu familia mea dar eu o sa ma razbun cumva. Trebuie doar sa scap de aici. Doar o noapte imi trebuie sa il termin. Nimeni nu va sti ca ma plecat. Noapte raszunarii, noapte cand Boss o sa moare va fi la noapte. Si nimic nu ma va opri.