20-11-2011, 04:36 PM
6.Ce naiba se intampla aici ?
Au trecut trei luni de la incidentul cu diamantul si nimic nu s-a mai intamplat. Orele decurg la fel de greu iar eu sunt la fel de distrata. Zvonurile cu mine si Trey au luat sfatsit, dar nimeni nu stie cine pe cine a parasit. Este ora cinci dar cu toate astea afara este intuneric. Se vede ca a venit iarna. Fulgi mici si desi continua sa cada si se astern peste stratul micut de zapada deja format. Iarna! Odata cu ea vin si sarbatorile si vacanta. Detasarea de scoala pentru elevii obisnuiti si de realitate pentru mine. Aveam desen. Profa ne-a pus sa desenam atmosfera de sarbatori din casa noastra. Toti isi deseneaza familiile si un pom micut. Eu ce sa desenez? Stau si ma gandesc desi mai sunt douazci de minute din ora si daca nu desenez nimic o sa iau nota mica.Ceasul bate din ce in ce mai repede. Un sentiment de nesiguranta ma cuprinde. Ca si cum.. Casi cum ceva rau urma sa se intample. Dar gandurile imi sunt intrerupate de un zgomot asurzitor si puternic. Stiam de la ce este. Nu putea fi decat o bomba. Si cand ma gandeam ca o sa ma lase in pace de sarbatori. Au fost trei luni de liniste. Trei luni frumoase, dar se pare ca s-au terminat. Colegii mei deja alergau in toate partile. Asta imi complica situatia, trebuia sa ii salvez. Este numai vina mea. Bombele si impuscaturile continuau sa se auda. Stiam ce inseamna asta Trey intrase in lupta. Acum este randul meu. Imi scot pistolul din geanta si ma urc pe o banca si trag doua focuri in sus. Toti se opresc si ma privesc cu frica. Profesoara care incerca sa deschida usa se uita si ea la mine. Acum ca le-am atras atentia trebua sa gasesc o cale sa ii linistesc cumva.
-Ok toata lumea, ascultati!daca vreti sa ramaneti in viata faceti ce va spun si o sa va salvez. Da, nu cred ca trebuia sa spun asta.
-Karina esti bine? il aud pe Trey.
-Stai nu tu te lupti cu ei?
-Nu !
Ce naiba se intampla aici ? Cine naiba se bate cu ei. Si cine naiba sunt ei? Dar nu apuc sa pun aceste intrebari ca o vad pe Mira ca intra pe usa. Toata scoala afost evacuata mai ramasese doar clasa mea. Se pare ca banuielile mele erau adevarate erau dupa mine.Mira imi explica toate detaliile despre atacatori apoi ii scoate pe colegii mei afara. Era grupul japonez.Dupa ce toti sunt evacuati in siguranta Trey are intentia sa ma scoata si pe mine.Dar eu nu voi fugi. Daca pe mine ma vroiau pe mine ma vor avea. Si schitand un zambet ma arunc pe geam de la etajul trei si aterizez in zapada in genunchi in mijlocul colegilor mei. Atunci Trey sare si el si ma apuca de mana cand incercam sa fug.
-Stai ametito si ascultane.Sunt intreadevar dupa tine dar nu vor sa te omoare sunt de partea ta, vor sa te salveze.
Ce? Am pierdut eu ceva? Boss a spus ca vor sa ma omoare. Ce naiba se intampla acum? Trey si Mira se uita amandoi la mine si ofteaza. Nu mai inteleg nimic. Atunci se apropie de mine un baiat mai inalt decat mine cu parul negru si ochii la fel de negrii. Aveam un sentiment ca il mai intalnisem dar nu stiam unde.Si atunci am vazut cava oarecum familiar. La gat purta un colier cu un dragon rosu.
-Uite Karina stiu ca e ciudat dar daca ai incredere in mine si in Mira te vei duce cu el. E pentru binele tau. Vom veni si noi incurand.
Ce? Eu sa fug? Nu. Asta nu se va intampla niciodata. Am promis in acea zi ca nu voi mai fugi. Ca voi infrunta toate problemele cu capul sus. Si in plus numai eu eram de vina. Ma uit inspre cer si vad fulgii cum continua sa cada asa de linistiti. Inspir adanc si ma uit in jur. Scoala era distrusa, iar unii din colegii mei erau raniti, unii chiar foarte grav. Desi incercam sa neg era numai vina mea. Ma uitam speriata cand la Trey cand la acel baiat. Asa cum am spus nu voi fugi, voi lupta. Curtea scolii incepe sa se umple de masini negre. Oare erau ajutoare sau dusmani. Ma uit la Trey care area ingrijorat. Trebuia sa iau o decizie dar ce sa fac? Nu vreau sa fug. E ca si cum as pierde inainte sa incep sa joc. Dar nu era un joc. Era realitatea pe care eu o tratam ca pe un joc. Dar intr-un fel stiam ca nu fug. Daca ma duc cu el totul se va termina. Toti vor fi bine. Ma uit la Trey si aprob din cap. Atunci el ii face semn baiatului. Acesta ma ia in brate si sare cu mine peste scoala sau peste ce mai ramasese din ea. Dupa scoala era un elicoter care a pornit imediat ce m-am urcat in el. Ce se petrece aici de fapt? De ce trebuie sa ma salveze? Si cine naiba este asta ? Poate ca incurand voi afla toate raspunsurile, dar pana atunci nu trebuie decat sa sper ca totul va fi bine.Imi intorc privirea spre geam si ma uit la zapada care continua sa cada la fel de linistit ca intotdeauna.
Au trecut trei luni de la incidentul cu diamantul si nimic nu s-a mai intamplat. Orele decurg la fel de greu iar eu sunt la fel de distrata. Zvonurile cu mine si Trey au luat sfatsit, dar nimeni nu stie cine pe cine a parasit. Este ora cinci dar cu toate astea afara este intuneric. Se vede ca a venit iarna. Fulgi mici si desi continua sa cada si se astern peste stratul micut de zapada deja format. Iarna! Odata cu ea vin si sarbatorile si vacanta. Detasarea de scoala pentru elevii obisnuiti si de realitate pentru mine. Aveam desen. Profa ne-a pus sa desenam atmosfera de sarbatori din casa noastra. Toti isi deseneaza familiile si un pom micut. Eu ce sa desenez? Stau si ma gandesc desi mai sunt douazci de minute din ora si daca nu desenez nimic o sa iau nota mica.Ceasul bate din ce in ce mai repede. Un sentiment de nesiguranta ma cuprinde. Ca si cum.. Casi cum ceva rau urma sa se intample. Dar gandurile imi sunt intrerupate de un zgomot asurzitor si puternic. Stiam de la ce este. Nu putea fi decat o bomba. Si cand ma gandeam ca o sa ma lase in pace de sarbatori. Au fost trei luni de liniste. Trei luni frumoase, dar se pare ca s-au terminat. Colegii mei deja alergau in toate partile. Asta imi complica situatia, trebuia sa ii salvez. Este numai vina mea. Bombele si impuscaturile continuau sa se auda. Stiam ce inseamna asta Trey intrase in lupta. Acum este randul meu. Imi scot pistolul din geanta si ma urc pe o banca si trag doua focuri in sus. Toti se opresc si ma privesc cu frica. Profesoara care incerca sa deschida usa se uita si ea la mine. Acum ca le-am atras atentia trebua sa gasesc o cale sa ii linistesc cumva.
-Ok toata lumea, ascultati!daca vreti sa ramaneti in viata faceti ce va spun si o sa va salvez. Da, nu cred ca trebuia sa spun asta.
-Karina esti bine? il aud pe Trey.
-Stai nu tu te lupti cu ei?
-Nu !
Ce naiba se intampla aici ? Cine naiba se bate cu ei. Si cine naiba sunt ei? Dar nu apuc sa pun aceste intrebari ca o vad pe Mira ca intra pe usa. Toata scoala afost evacuata mai ramasese doar clasa mea. Se pare ca banuielile mele erau adevarate erau dupa mine.Mira imi explica toate detaliile despre atacatori apoi ii scoate pe colegii mei afara. Era grupul japonez.Dupa ce toti sunt evacuati in siguranta Trey are intentia sa ma scoata si pe mine.Dar eu nu voi fugi. Daca pe mine ma vroiau pe mine ma vor avea. Si schitand un zambet ma arunc pe geam de la etajul trei si aterizez in zapada in genunchi in mijlocul colegilor mei. Atunci Trey sare si el si ma apuca de mana cand incercam sa fug.
-Stai ametito si ascultane.Sunt intreadevar dupa tine dar nu vor sa te omoare sunt de partea ta, vor sa te salveze.
Ce? Am pierdut eu ceva? Boss a spus ca vor sa ma omoare. Ce naiba se intampla acum? Trey si Mira se uita amandoi la mine si ofteaza. Nu mai inteleg nimic. Atunci se apropie de mine un baiat mai inalt decat mine cu parul negru si ochii la fel de negrii. Aveam un sentiment ca il mai intalnisem dar nu stiam unde.Si atunci am vazut cava oarecum familiar. La gat purta un colier cu un dragon rosu.
-Uite Karina stiu ca e ciudat dar daca ai incredere in mine si in Mira te vei duce cu el. E pentru binele tau. Vom veni si noi incurand.
Ce? Eu sa fug? Nu. Asta nu se va intampla niciodata. Am promis in acea zi ca nu voi mai fugi. Ca voi infrunta toate problemele cu capul sus. Si in plus numai eu eram de vina. Ma uit inspre cer si vad fulgii cum continua sa cada asa de linistiti. Inspir adanc si ma uit in jur. Scoala era distrusa, iar unii din colegii mei erau raniti, unii chiar foarte grav. Desi incercam sa neg era numai vina mea. Ma uitam speriata cand la Trey cand la acel baiat. Asa cum am spus nu voi fugi, voi lupta. Curtea scolii incepe sa se umple de masini negre. Oare erau ajutoare sau dusmani. Ma uit la Trey care area ingrijorat. Trebuia sa iau o decizie dar ce sa fac? Nu vreau sa fug. E ca si cum as pierde inainte sa incep sa joc. Dar nu era un joc. Era realitatea pe care eu o tratam ca pe un joc. Dar intr-un fel stiam ca nu fug. Daca ma duc cu el totul se va termina. Toti vor fi bine. Ma uit la Trey si aprob din cap. Atunci el ii face semn baiatului. Acesta ma ia in brate si sare cu mine peste scoala sau peste ce mai ramasese din ea. Dupa scoala era un elicoter care a pornit imediat ce m-am urcat in el. Ce se petrece aici de fapt? De ce trebuie sa ma salveze? Si cine naiba este asta ? Poate ca incurand voi afla toate raspunsurile, dar pana atunci nu trebuie decat sa sper ca totul va fi bine.Imi intorc privirea spre geam si ma uit la zapada care continua sa cada la fel de linistit ca intotdeauna.
Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow.