Razbunarea nu este o solutie

[kida's mistery]

Dupa o absenta lunga am revenit si sper sa primesc si eu macar 2 comentarii ca nu muriti.

4.Prima zi de scoala, prima problema










Fug cat mai repede spre liceu pentru a nu intarzia din prima zi. In curtea scolii era liniste semn ca se sunase deja. Intru in curtea scolii si ma indrept spre clasa mea. Inca se aude galagie. Se pare ca am scapat inca n-a venit profesorul . Intru in clasa si toate privirile se indreapta spre mine. Incerc sa nu le dau importanta desi parca simteam cum obrajii imi iau foc. O caut din priviri pe Alexa atunci simt o mana care mi se pune pe umar si ma intorc repede speriata.

- Karina nu-i frumos sa intarzii din prima zi, imi spune detasat Trey.
-Tu chiar n-ai ore? ca eu am cateva.


Si spunand asta ma indrept spre banca mea lasandu-l singur dar nu pentru mult timp pentru ca imediat a fost inconjurat de aproape toate fetele de la mine din clasa. Iar el nu mai reuseste sa imi spuna decat ca trebuie sa vorbim in pauza si pleaca si el. Si la zece secunde dupa ce pleaca isi face aparitia profesorul de matematica. Un om inalt de vreo treizeci de ani imbracat intr-un costum gri. Cu parul negru si o fata care iti inspira o oarecare frica. Dupa ce se prezinta ne pune sa scoatem o faoie de hartie ca sa ne vada cunostintele din anii precedenti. Testul pe care ni l-a dat a fost destul de usor asa ca l-am terminat repede dar ezitam sa il duc. Asa ca ma prefaceam ca ma gandesc pana la sfarsitul orei si il duc printre ultimii. Dupa plecarea profesorului toti discutau despre test. Cateva fete se indreapta spre banca mea spunand ca vor sa ma cunoasca deoarece ieri plecasem repede. Una dintre aceste fete este Alexandra prima din clasa. O fata de cincisprezece ani cu parul saten nu prea inalta slaba foarte amabila. O alta fata este Bianca. O fata inalta cu parul brunet lung prins intr-o coada . O fata zambareata si binedispusa. si au mai fost si altele Diana o fata slaba medie de inaltime dar cam infumurata , Flori si Andreea gemene dar nu prea semanau si cam atatea, aveam mai multi baieti in clasa. Dupa ce am facut cunostinta mi-am amintit ca Trey vroia sa vorbim asa ca am iesit din clasa si m-am indreptat spre curtea scolii. Pe o banca se afla Trey care era inconjurat de vreo zece fete.Cand m-a vazut s-a ridicat de pe banca m-a luat de mana si mi-a spus sa il urmez. In spate pe banca fatele imi aruncau priviri ucigase. Am ajuns in spatele scolii si ne-am asezat pe o banca. Era o liniste deplina ca un strat de gheata. Dar Trey sparge acest strat.


-Nici eu nu cred ca este mort.

Cand am auzit aceste cuvinte lacrimile vroiau sa iasa din mine dar reusesc sa le stapanesc.


-Maine eu nu o sa ma duc la inmormantare pentru ca stiu ca nu este mort, ii spun eu schitand un zambet micut pe buze.
-Nici eu.



Dupa aceea ne-am intors in curtea scolii unde Trey s-a indreptat spre un grup de baieti iar eu spre clasa mea. Atunci am fost oprita de o fata de vreo sptesprezece ani putin mai inalta decat mine blonda imbracata intr-o fusta mini si un maieu transparent care a inceput sa imi spuna ca ea a pus ochii pe Trey de acum un an si ca eu sunt doar o pustoaica ca n-am ce cauta langa el si fel de fel de lucruri. In jurul nostru deja se stansesera multi copii care sperau sa ne luam la bataie. Am lasat-o sa termine dupa care am intrebat-o calma daca a terminat si am plecat. Acest lucru a enervat-o la culme si s-a tinut dupa mine.


-Nu pleca cand vorbesc cu tine parintii tai nu au fost in stare sa te invete bunele maniere? Probabil ca nu sunt decat niste tarani care respira aerul degeaba.



Cand am auzit acele cuvinte simteam ca explodez. Nimic nu mai avea sens pentru mine imi venea doar sa o lovesc cat de tare pot sa isi ceara scuze pentru ce a indraznit sa spuna. Puteam suporta orice insulte si jigniri orice lovituri dar nu puteam suporta sa imi vorbeasca cineva parintii de rau. furia incepea incet incet sa puna stapanire pe mine. Incercam sa ma calmez si cu greu reuseam. Dar imi continui drumul incercand sa o las in pace. Atunci ea repeta aceleasi cuvinte. Acele cuvinte care imi zgariau inima si mi se imprimasera in minte. Nu am mai putut rezista si m-am intors cu gandul sa o lovesc. Calcam apasat cu fiecare pas cu care ma apropiam de ea sentimentul pe care il aveam devenea mai puternic chiar voiam sa o lovesc. Mai aveam un singur pas imi ridic mana dar atunci este prinsa in aer de Trey.

-Crede-ma nu merita.Oricum eu am provocat asta. Scuze iti explic mai tarziu.

Nu stiu cum reuseste dar mereu ma calmeaza si a reusit si acum. Ea tot continua sa ma ameninte sa stau departe de Trey dar acesta nu parea sa ii dea multa importanta. Din multimea de elevi au mai ramas doar cativa care sustineau ca suntem impreuna. Vroiam sa termin odata cu zvonurile si sa le inchid gura sa le explic ca suntem doar prieteni.

-Da ea este iubita mea, spune Trey oarecum detasat fara stres.
-Ba nu sun... insa nu apuc sa termin ce aveam de spus ca brunetul imi cuprinde buzele intr-un sarut apasat. Incercam sa ma retrag dar imi cuprinsese talia cu mana dreapta. M-am prins ce incerca sa faca asa ca i-am facut jocul punandu-mi mainile in jurul gatului sau, el adancind mai mult sarutul. Dupa cateva secunde a rupt sarutul, lasandu-i pe cei din jur fara glas. Simt un fior rece care ma cuprinde dar stiam de la ce este: jumatate din fetele din liceu vroiau sa ma omoare. Toti se imprastiasera si nu mai ramasesem decat eu si Trey.


-Nu-i corect, spun eu suparata pentru ce facuse, de ce sa fiu eu tap ispasitor jumatate din fete ma vor omori.
-Imi erai datoare de cand cu Alex, imi spune detasat dupa care ma saruta pe obraz si pleaca .



Dezaprob din cap si plec in clasa mea. Dupa alte cateva ore plictisitoare plec acasa obosita dupa o asa zi. In fata portii de la scoala era Trey pe motocicleta care se ofera sa ma duca acasa ca oricum “eram impreuna”. Dau intrebator din umeri si urc pe motocicleta. Dupa cinci minute ajung acasa si imi iau la revedere de la Trey. Vreau sa descui usa dar observ ca deja era descuiata de altcinva. Imi iau pistolul din geanta si intru prevazatoare in casa. Intru incet si verific fiecare camera. Singura camera care mai ramasese era biroul unde tineam evidentele despre misiuni. Intru incet pulsul imi este ritmat raman calma si aprind lumina. Scaunul de la birou se intoarce iar eu raman masca nemaiputand sa spun nimic. Nu stiu daca de nervi sau de frica? dar nu nu putea sa imi fie frica nu o mai simtisem de mult, parca nu mai cunosteam nu mai stiam ce este. De mult renuntasem la multe sentimente iar frica si dragostea erau printre ele. Dar gandurile imi sunt intrerupte si sunt trezita la realitate de acea voce care exprima dezamagire in tonul sau. Ma privea cu acei ochii de un albastru maritim care erau incadrati intr-o pereche de ochelari cu rama neagra. Parul castaniu si lung pana la mijloc era lasat liber. Un costum negru format din fusta mini si maieu ii acoperea formele care ar fi innebunit orice barbat.

-Ai zis ca n-o sa te mai implici in cazul acela. Ti-am zis in urma cu trei ani ca esti mult prea atasata emotional ca sa poti sa il rezolvi, spuse privindu-ma cu superioritate in ochii incercand parca sa ma intimideze cu privirea.
-Las-o balta Mira nu o sa renunt niciodata la acel caz nici daca mor, si o privesc si eu la randul meu dar nu cu superioritate ci cu ura. Ura pe care nu o simteam decat pentru o singura persoana. Pentru cel care m-a facut sa sufar in urma cu mult timp.

Dezaproba din cap si ma bate pe umar, spunandu-mi despre locul si ora inmormantarii. Astepta raspunsul meu desii il intuia. Am lasat capul in jos balbaindu-ma dupa care l-am ridicat repede si am privit-o in ochi serioasa si i-am raspuns cu un scurt “nu” la care chiar nu se astepta. Dar imi stia toanele asa ca paraseste camera si spune inainte sa iasa din casa ca nimic nu este ceea ce pare si sa n-am incredere in nimeni. Iar eu nu ii pot spune decat ca stiu asta, ca doar o invatasem pe pielea mea. Dupa ce pleaca ma duc in camera mea direct in baie. Ma dezbrac si intru in cabina de dus lasand picaturile fierbinti de apa sa se loveasca cu putere de corpul meu. Dupa ce terminn ma imbrac intr-o camasa de noapte si ma trntesc in pat luand in brate patura. Nu stiu de ce dar in ultimul timp ma simteam urmarita. Desi nu vroiam sa recunosc cea mai mare batalie pe care am dat-o vreodata urma sa inceapa si trebuia sa fiu pregatita.

a sa nu uit o sa fiu plecata vreo 3 saptamani si o sa pun cand vin urmatorul capitol