Razbunarea nu este o solutie

[kida's mistery]

-Karina ,Karina rezista! ….Karina….
In jurul meu se aude o harmalaie de nedescris .Aud o voce cunoscuta care ma stiga .Oare de ce ma sriga .Oare chiar vreau sa deschid ochii si sa ma trezesc la cruda realitate in care traiesc ?Nu ,as prefera sa mai stau asa inca ceva timp dar nu pot trai mereu in trecut trebuie sa merg in viitor.Asa ca imi deschid incet ochii si las lumina soarelui sa imi orbeasca ochii.Este o zi asa de frumoasa . Pe cer se pot zarii cativa nori albi si pufosi . Mereu m-am intrebat cum o fi sa poti zbura sa vezi lumi si lucruri necunoscute dar asta nu se poate.Imi indrept privirea spre pamant si incerc sa vad ceva prin jur.Tot ce pot zarii este o adunatura mare de oameni care au lacrimi in ochii care imi strigau sa nu plec.Dar unde sa plec?. As fi vrut sa ii intreb de ce plang .Dar atunci mi-am amintit.Of ! si ziua incepuse asa de bine . M-am trezit de dimineata si am mers spre scoala .Astazi urma sa incep liceul asa ca putea fi un motiv de bucurie dar nu pentru mine .Pentru mine era chiar o zi ca oricare alta nu avea nimic special o alta zi in care imi voi pune masca de om fericit si fara griji si seara sa mi-o dau jos ca sa pot sa fiu eu insami . Dupa ce m-am trezit m-am imbracat repede intr-o pereche de jeans si un tricou strans pe corp rosu ,m-am incaltat cu o pereche de balerini si am iesit din casa .M-am idreptat spre liceul unde urma sa imi petrec urmatorii 4 ani . Cand am ajuns la portile liceului am inceput sa ma uit dupa fete cunoscute dar nimic . Ma las pagubasa si ma indrept spre terenul de sport ,se pare ca acolo se strangeau toti elevii . Deodata simt cum 2 maini calde imi sunt puse la ochi . Oare cine o fi ? Dupa care acele maini se dau la o parte si in fata mea isi face aparitia Alexia ,o fata de aceiasi varsta cu mine 15 ani . Avea un zambet atat de innocent , ochii mici si caprui ,fata insemnata de cateva cosuri acoperite cu un strat neuniform de fond de ten imbracata intr-un sarafan rosu si balerini de aceiasi culaore .Imi spune cu zambetul pe buze un simplu ,nechinuitor ,neinsemnat si neinteresat :”Buna”.Iar eu nu pot sa ii raspund decat cu acelasi entuziasm .
-Hei Alexa ce faci?
-Ei ce sa fac si eu la scoala . Auzi am vazut ca suntem in aceiasi clasa .
Vreau sa ii raspund , dar sunt intrerupta de vocea directorului care anunta ca se vor striga bobocii . Cu totii suntem atenti . Ce ma mai enerva sa fiu strigata si toti ochii sa se indrepte spre mine si comentariile fiecaruia sa inceapa fie in gand fie cu voce tare . Dar sunt trezita din visare de o voce calma de femeie care imi striga numle . Imi fac loc prin multime si observ ca nu are de gand sa strige alt nume pana nu ajung in fata asa ca ma grabesc . Dupa strigarea altor cateva nume o urmam pe femeia ce parea ca este diriginta noastra . Ne duce intr-o clasa mare si spatioasa vopsita toata alb in care se aflau 15 banci a cate 2 persoane de culoare crem ctedra de aceiasi culoare si doua table able . Dupa care ea ne invita sa ne asezam in banci . Nu apuca sa ne zica decat numele ei deoarece se pare ca ii suna telefonul fara incetare si intr-un final raspunde si dupa o conersatie de cateva secunde inchide si ne anunta ca va pleca si ca vom continua maine.Apoi iese din clasa . Imediat dupa ce iese eu ma ridic si dau sa plec dar atunci sunt oprita de un baiat de vreo 15 ani , cica era seful clasei.
-Hei stai asa ,ca ma un anunt de facut.
Ma asez linistita inapoi in banca si astept sa termine.
-Deci eu sunt Andrei si anul acesta si in urmatorii voi fi seful clasei ,domnisoara diriginta m-a anuntat ca a trebuit sa plece asa ca o sa va spun eu ca maine sa veniti cu 2 ore mai devreme.Acum puteti pleca
La fel de linistita astept sa plece toti ca sa nu fiu nevoita sa stau in imbulzeala si plec si eu dar deodata imi aud telefonul sunand . Se pare ca era un mesaj:”O problema de gradul I prezintete la sediu de urgenta vin sa te iau Trey” . Of se pare ca nu am de ales decat sa plec . In curtea scolii inca era imbulzeala asa ca ies cam greu . Dar intr-un final reusesc sa ies . In fata portii se afla o motocicleta si privirile tuturor se indreapta spre ea . Minunat exact ce imi doream si mai multa barfa . Fara sa imi pese ma indrept spre motocicleta imi pun casca si plec impreuna cu soferul sub privirile mirate ale tuturor . Chiar nu putem intelege de ce . Dupa zece minute de condus ne oprim in fata unei cladiri uriase compusa majoritar din geamuri, coboram amandoi dupa motocicleta .
-Nu stiam ca inveti in aceiasi scoala cu mine,spune un baiat de 16 ani inalt cu parul negru si ochii de aceiasi culoare imbracat intr-o pereche de jeansi negrii si o jacheta se aceiasi culaore pe nume Trey,nu ne-am vazut de mult Karina,continua acesta imbratisandu-ma .
-Nici eu nu aveam habar dar asta e viata plina de coincidente,deci care este urgenta ?
-Nu stiu asa ne-a spus Boss ca este o urgenta .
Amndoi urcam in cladire si ne indreptam spre varful cladirii.La ultimul etaj era un singur birou ce avea usi automatizate .Trey bate la usa si intram inauntru .
-Ce s-a intamplat Boss? intreb eu calma
-Am o veste proasta pentru voi….azi….azi dimineata am aflat ca …,se opreste el inghitind in sec parca incercand sa inghita lacrimile ce vroiau sa-l inunde ,am aflat ca instructorul vostru Hiruko ,prietenul meu este ….este mort.
Aceste cuvinte incep sa imi sune in cap ,simt cum picioarele mi se inmoaie si cad in genunchi incercand din greu sa imi stapanesc lacrimile sa nu iasa dar nu reusesc si simt cum o lacrima rece imi curge pe obrazul fierbinte si cade pe podeaua rece .In camera se lasa o linste ucigatoare imi indrept privirea spre Trey care parea total distrus .
-Cine l-a omorat ? intreaba Trey cu o voce absenta.
-Cel care a tradat aceasta organizatie Cilm ,raspunde Boss , incercati sa va potoliti din plans sunteti cei mai buni agenti nu va puteti purta asa . Intradevar este o mare pierdere pentru agentie dar acum trebuie sa va duceti si sa il prindeti pe Clim,are informatii despre organizatie . Avem informatii ca acum este in Bucuresti,spune el cu o voce autoritara .
Inca nu imi venea totusi sa cred ca este mort nu se putea . Ma ridic incet si ies din birou impreuna cu Trey . Urcam pe acoperisul cladirii si ne urcam intr-un elicopter care are ca destinatie Bucuresti . Dupa o ora ajungem in capitala . Acolo ne asteptau 2 motociclete . Imi iau pistolul si ma urc pe motocicleta atuci aud:
-Nu il omori poate are informatii despre inamic,spune Trey .
-Nu-ti face griji inca imi stiu meseria si stiu ca nu trebuie sa imi inplic sentimentele in ea arma este pentru orice eventualitate . Dupa care amandoi urcam spre motociclete si ne indreptam spre aeroportul din care urma sa plece Clim spre America . Se pare ca Boss deja aranjase sa intarzie avioanele . Toata cladirea este inconjurata si civilii evacuati asa ca tot ce mai ramane este sa intram si sa il prindem . Fiecare dintre noi inra printr-o parte a aeroportului mai trebuie doar sa il gasim . In liniste ma indrept spre scari si urc in partea superioara a aeroportului,acolo il zaresc pe Clim si ii anunt lui Trey pozitia acestuia dupa care ma indrept spre Clim.
-Nu misca !
-Deci in sfarsit au ajuns agentii speciali,nu pot sa cred ca pe tine te-a trimis acum ce, o sa ma omori?Fa-o!Si spunand asta fuge iar eu il urmaresc si reusesc sa il dobor tragand in piciorul lui. Ma indrept spre el pentru a-l imobiliza . Dar intr-un moment de neatentie el reuseste sa ma impuste chiar aproape de inima . Atunci am simtit pentru a doua oara aceasta durere . Parca respiratia mi se opreste . Simt cum sangele iese afara din mine inima parca o ia razana dar totusi nu vreau sa mor aici . Si incet dar sigur imi pierd cunostinta .Da acum imi amintesc.
-Karina !
Vocea ,acum stiu cine este , este Trey . Si toti ceilalti sunt prietenii mei din agentie . Cum oare am ajuns eu afara ? Si ce s-a intamplat cu Clim . Ar trebui sa-l intreb.
-Trey….




Sa imi spuneti si mie daca merita continuat.Astept critici si pareri.