Rape me , my friend

[Eric]

Lex

Soneria ma trezeste din visare iar pe Elian din somn. Tresare speriat si face niste ochi mari, uitandu-se speriat in jur. Nu te trezesti in fiecare zi dezbracat, pe podea, in baia liceului.
- Vai! icneste si se inroseste tot, cautandu-si cu disperare hainele si imbracandu-se in graba. Pasi si voci ne inunda auzul iar eu sar in picioare si-mi imbrac hainele in liniste, gandindu-ma ca cineva ne-ar putea auzi. Vreau totusi sa vorbesc cu el.
- Ies eu primul, ii spun in soapta, si ne vedem afara. E bine asa?
Da din cap si isi lasa ochii in jos, evitandu-mi privirea.

Ies din baie si ma intalnesc cu o droaie de amici care ma asalteaza cu intrebari si propuneri. Uitasem complet de planurile pe ziua de azi asa ca le raspund lipsit de chef si dau vina pe o migrena suparatoare. Facem misto unul de altul putin iar apoi il zaresc pe Elian iesind din baie. Pare transfigurat: chipul ii este extrem de palid, aproape inuman, de parca ar radia si in acelasi timp pare cadaveric. Chiar si de la departare i se pot observa buzele ranite si ochii speriosi.
Ma priveste cu coada ochiului, neindraznind sa vina la mine. Am o banuiala ca prietenii mei il sperie si imi amintesc de bataia primita pe nedrept din trecut...
- Hei, Elian! il strig si ii fac semn sa vina la noi.
Ma priveste dar nu face nici un fel de miscare.
- Lex, cine-i ala? Care-i treaba cu el? ma intreaba unul din ei.
- Un prieten, raspund lipsit de emotie.
Ceilalti incep sa rada rautacios si ridica din sprancene. Se asteapta sa glumesc.
- Vorbesc cat se poate de serios si ma astept sa nu apara comentarii. M-am facut inteles?
- Hei, frate, nu te ambala asa! Pur si simplu nu pare genul de pusti pe care sa il bagi tu in seama, ma-ntelegi?
- Da, stiu la ce te referi. Spre indignarea voastra copilul este prietenul meu si asa ramane. Tin sa bagati la cap ca nimeni, nimeni nu pune mana pe el, nu-l agreseaza in nici un fel. Nici acum, nici in viitor. Ah, si da, asta este un fel de amenintare, dar numai in cazul in care imi este incalcata dorinta, ok?
Elian asculta incruntat replicile noastre si se preface ca este preocupat cu caietul pe care-l rasfoieste fara sa citeasca de fapt nimic. Stiu asta.
Ceilalti ridica din umeri si accepta, cum altfel? Nimeni nu ar indrazni sa mi se impotriveasca, in ciuda modului meu rece si deseori cinic de a fi, sunt tipul la care orice cretin din liceul asta isi doreste sa ajunga. Ca sa nu mai vorbesc de fete. Sunt atatea avantaje in a fi o persoana influenta...
Imi iau la revedere strangand cateva maini si invitand lume la " un pahar sau mai multe de ceva" pe mai tarziu si ma indrept spre Elian zambind mandru.
- Hei, blondie, esti bine?
- Am avut zile si mai bune...
- Imi pare rau, ma.
- Te cred...
- Nu, Elian. Vorbesc serios, chiar imi pare rau.
- La fel si eu. Te cred.
Ma priveste lung, luandu-ma prin surprindere. Nu ma asteptam sa-mi poata sustine privirea cu atat de mult curaj. Ma excit brusc si fac un pas inapoi, usor alarmat.
- Ce s-a intamplat? ma intreaba privind curios in jur. Ce ai?
- Nimic, scumpule, ii spun zambind si incheindu-ma la palton pentru a ascunde " dovezile" starii in care ma aflu. Nu ai vrea sa mergem sa bem ceva? Am putea vorbi si ar fi ceva mai...intim- ma refer strict la locatie, Elian- hmm ?
Se incrunta si ma fixeaza ciudat, de parca ar incerca sa-mi citeasca niste ganduri necurate. Ii ofer cel mai sincer zambet pe care il am, pentru a-l linisti si imi trec o mana prin par, asteptand sa-mi raspunda. Deja ma gandesc ca il voi duce in unul din pub-urile tatalui meu, vom lua un separeu si apoi... apoi nu stiu. Ma gandeam sa ii spun subtil ca inseamna ceva pentru mine. Nu sunt sigur ca vreau sa fac asa ceva, nu imi sta in fire. Dar este Elian...
- Voi avea si mai multe absente, imi spune ca pe o scuza.
- Iti fac rost de o scutire.
- Cum, ma rog?
Pufnesc batjocoritor si imi dau ochii peste cap.
- Doamne, nu stii de cate lucruri pot face rost, Elian!
- Mda, iti permiti totul, nu?
Simt in cuvintele lui o groaza de reprosuri si ma intunec la fata. Are dreptate insa ma simt vinovat doar pentru ce i-am facut lui. In rest, simt ca imi pot permite totul, are dreptate.
- Uneori. Dar sa lasam asta, zic afisand un ranjet de toata frumusetea. Vrei sa schimbi subiectul si nu-mi place asta. O sa iau expresia fetei tale ca pe un da.
- Du-te dracu, Lex! imi spune chicotind.
- In regula. Hai sa mergem!