Rănile unei despărţiri [Cinema Bizarre yaoi; KiroxYu; +16]

[angeliqueVampire]

Bun, deoarece am văzut că pe unii îi deranjează, am încercat să mă corectez la nişte chestii, cum ar fi problema cu "î" sau "â". Şi nu, pentru toţi cei interesaţi, nu sunt analfabetă.

Vă mulţumesc tuturor pentru comentarii, şi sper ca acest capitol să vă placă!

Am ceva propoziţii în gemană pe parcursul capitolului, pe care le voi traduce la final. Enjoy!

Ah, mai am ceva:
Disclaimer - Nu deţin nici unul dintre personajele prezentate, adica membrii trupei Cinema Bizarre, şi nu fac profit de pe urma acestor personaje.

Capitolul 4 – Cadoul ce-mi înseninează ziua

Am intrat în baie şi m-am aşezat în faţa oglinzii. Oftând, am început să mă ating prin locuri interzise, creându-mi o plăcere infinită. Am gemut, iar apoi mi-am privit mândria care era gata de utilizare. Am scos-o din pantaloni, dar nu am apucat să-mi fac treaba, deoarece am auzit o uşă deschizându-se. Nu, nu era uşa de la baie, chiar dacă aş fi dorit să fie cineva care să mă ajute cu job-ul ăsta, presupun deci că era uşa de la camera mea. Am aşteptat ca respectivul să-mi părăsească sanctuarul, şi am ieşit din baie, nesatisfăcut, dar curios.
Pe pat era întins un nou bass, vopsit în nuanţe de alb şi de negru, cu nişte flăcări argintii desenate pe margini. Deasupra şi dedesuptul corzilor se aflau, probabil desenate cu marker-ul, autografele membrelor formaţiei mele preferate, T.a.t.u. Poate că pentru un om ca mine ar fi fost normal să începsă urlu de fericire, dar m-am abţinut şi am zâmbit. Am luat noul instrument în mâini şi am început să mă joc cu el. Cred că nu-l lăsam jos până anul viitor, dacă o carte aflată şi ea pe pat nu-mi atrăgea atenţia.
Coperta nu avea o culoare anume, probabil fusese neagră înainte să fie acoperită cu tot felul de acţibilduri. Am remarcat că romanul era spiralat pe o margine, deci am considerat că nu era un bestseller. Totuşi, am deschis încet coperta, iar înăuntru scria:
„Sfaturi pentru a trece peste o despărţire ”
Era scris de mână, bărbătesc, dar frumos. M-am uitat repede la numele autorului.
„Cartea aceasta a fost scrisă de membrii Cinema Bizarre, pentru scumpul, ba nu, nepreţuitul lor prieten, Kiro”
Am început să plâng. Am întors prima pagină şi am început să citesc o dedicaţie mai specală. Am recunoscut, bineînţeles, scrisul lui Yu:
„Nu lăsa trecutul să invadeze prezentul şi să-ţi întunece viitorul! Toate se întâmplă cu un motiv!
And, come on, Life is what you make it!
Te iubesc, enorm şi necondiţionat,
Yu”
Doar citind partea în care chitaristul o citează pe Miley Cyrus, mă apucă râsul. Ştiam că el o ura. Dar totuşi, avea dreptate. Nimeni nu îmi poate controla viaţa, în afară de mine însumi.
După o serie de gânduri neînsemnate, în mintea mea s-a arătat o poză cu Yu. Mi-l aduc aminte ca pe un frate mai mic, cu care discutam absolut tot, de la maşini la viaţa sexuală, nimic nu era omis în discuţiile noastre. Eram foarte apropiaţi. Totuşi, cel mai dulce era atunci când, seara, eu mă uitam la filme horror, iar el venea, după vreo zece minute de când începuse filmul şi îşi punea capul la mine în poală, începând să-mi povestească tot ce i se întâmplase lui în ziua aceea.
Nu există un singur cuvânt pentru a-l descrie pe Yu. Aş putea să spun că este copilăros, dar atunci aş exclude o caracteristică importantă pe care el o avea, şi anume timiditatea. Avea doar două locuri unde se simţea cu adevărat încrezător: la agăţat de fete, şi pe scenă, unde câteodată devenea o adevărată bestie. Totuşi, după spectacole, îşi cerea mii de scuze de la mine dacă eventual mă apucase mai tare de gât înainte de vreun sărut, deoarece ştia că nu-mi plăcea să fiu bruscat.
Am dedus imediat că şi bass-ul era tot de la el. Am zâmbit mai larg şi am deschis cartea la primul capitol. Erau sfaturile lui Yu. Primul suna ceva de genul:
„Fă bine şi mişcă-te din casă şi fă rost de un film pentru diseară. Nu am mai povestit demult!”
Am râs. Avea dreptare, şi mie îmi lipseau filmele de seară cu seară. Am hotărât aşadar să ies din casă.
M-am oprit la închirieri de filme, cu trei străzi mai jos de apartamentul nostru. Am intrat şi, la masă, se afla un băiat, mai mic decât mine, presupun, cu ochi albaştrii, şi părul lung până la umeri, brunet. Trăsăturile feţei aduceau a asiatic, dar culoarea mult prea închisă a pielii mă făcea să-mi pierd ideea. Oricum era drăguţ. Trebuia să fie nou pe aici.
-Hallo! Am spus eu, zâmbindu-i tipului. Ai „Treizeci de zile de noapte”?
Acesta era filmul pe care l-am văzut cu Strify la cinema. Mă gândeam că poate lui Yu i-ar plăcea, având în vedere faptul că nu era atât de înfiorător precum altele pe care le-am văzut împreună cu chitaristul.
Brunetul mi-a întins DVD-ul, iar eu i-am mulţumit. Am mai flirtat puţin cu tipul din faţa mea şi a aflat că el lucrează şi la o cafenea, aproape de apartamentul formaţiei “Hmm… poate în duc şi pe Yu să-l vadă pe băiatul minune…” am gândit eu, în drum spre casă.

Ja, ich bin der Bassist is now online.

Ja, ich bin der Bassist said : Hallo Schönheit! Vielen Dank für das Buch! Ich liebe dich!
Love is nature said: Kiro!! Ţi-a plăcut bass-ul?
Ja, ich bin der Bassist said: M-am îndrăgostit de el, Yu! Vielen Dank!
Love is nature said: You are welcome! As always…
Ja, ich bin der Bassist said: Am 30 de zile de noapte…
Love is nature said: Hmm… să văd ce pot face…
Ja, ich bin der Bassist said: Nu, idiotule, am filmul!
Love is nature said: Aha! Atunci la aceeasi oră în living?
Ja, ich bin der Bassist said: As always…
Love is nature said: Good. I gotta go! Ich liebe dich, mein Freund.
Ja, ich bin der Bassist said: Ja, ich weiß. Bye!

Ja, ich bin der Bassist is now offline.

M-am aruncat pe pat după ce mi-am închis laptop-ul. Aşadar, lucrurile aveau să revină la normal, nu?

--------------------------
Traduceri:

Hallo Schönheit! Vielen Dank für das Buch! Ich liebe dich! - Bună, frumuseţe! Mii de mulţumiri pentru carte! Te iubesc!
Vielen Dank! - Mii de/Multe mulţumiri
Ich liebe dich, mein Freund. - Te iubesc, prietene.
Ja, ich weiß - Da, ştiu