Rănile unei despărţiri [Cinema Bizarre yaoi; KiroxYu; +16]

[angeliqueVampire]

Heya! Bineinteles ca nu voi lasa ficul asta in voia sortii, asa ca postez acum continuarea [deoarece maine voi pleca din tara... damnit]. Luati capitolul asta ca pe un cadou de Craciun de la mine ;)

Avertizare! Contine faze de threesome [pe care nu le-am descris foarte bine dar promit ca o sa mai invat, la capitolul yaoi sunt incepatoare :D] !

Enjoy!

Capitolul 3 – Hai să lăsăm lucrurile în voia sorţii... O nouă dilemă apare....

Nu am dormit deloc în noaptea de după întâlnire. Trupul îmi era întins pe salteaua mărginită de un cadru de lemn şi acoperită de nişte pânze fine, dar mintea îmi era la mile distanţă. Îmi aduceam aminte de zicala pe care Romeo i-a spus-o lui Yu imediat după ce iubita chitaristului a fost văzută de paparazzi sărutându-se cu un prezentator de ştiri: „You`d better be a heartbreaker then a heartbroken.”
Totuşi, aceste vorbe nu se potriveau cu situaţia în care mă aflam eu: iubita lui Yu era un nimeni, pe cînd Strify este şi va fi cel mai bun prieten al meu. Am oftat, aşteptând ca boarea dimineţii să coboare peste marele Berlin. Poate că, odată ce soarele va răsări, mă voi trezi din acest coşmar.
Dar nu s-a întâmplat aşa... Cum m-am ridicat din pat, am remarcat că oasele mele erau mult prea slăbite pentru a efectua o acţiune simplă; nu puteam merge singur. M-am sprijinit de perete până am ajuns în faţa oglinzii. M-am speriat de mine însumi. Frumoşii mei ochi erau înconjuraţi de nişte cercuri negre şi adânci.
Am oftat şi m-am îndreptat spre bucătărie ţinându-mă de tot ce apucam. M-am decis că aveam disperată nevoie de un ibric mare de cafea aşa că, ignorând durerea, am pus lichidul la fiert.
Înainte ca buzele mele să atingă marginea ceştii de porţelan, Strify a invadat micul meu sanctuar, ţopăind de colo-colo. Era precum un Ferarri F458 care gonea cu o viteză ameţitoare pe centura Berlinului şi care, văzându-mi faţa, se opreşte, izbit parcă de un stâlp. S-a îndreptat spre mine, încet. M-a cuprins în braţe, iar eu mi-am lăsat capul pe umărul lui. Puteam simţi bătăile alerte ale inimii sale atunci când mă mişcam, încercând să îmi găsesc o poziţie confortabilă. Am zâmbit. Rana din adâncul inimii părea vindecată cu el alături. Vreau să mai stau aşa, dar simt privirile indiscrete ale lui Romeo şi îl împing uşor pe Srtify.
- Fără sex în bucătărie! a râs Romeo, destinzând atmosfera.
Eu şi solistul eram acum pe partea stângă a mesei, ţinându-ne de mână. Din când în când îi mai simţeam privirea partenerului meu căzând pe unele părţi mai intime ale corpului meu, ce ieşeau mult în evidenţă din pricina pantalonilor mei strâmţi.
Atunci, savurându-mi cafeaua, am observat cât de nebun şi de egoist eram. Mereu am ştiut că Shin simţea ceva pentru Strify şi am încercat de multe ori să îi cuplez. Când toboşarul a intrat în bucătărie şi ne-a văzut aşa de aproape, m-am simţit de parcă am încălcat o lege foarte importantă.
M-am ridicat de la masă, cu un efort destul de mare, dar cu o idee briliantă în cap, şi i-am anunţat pe colegii mei că trebuia să rezolv ceva. Aceştia şi-au continuat poveştile, iar eu i-am făcut un semn discret lui Shin să mă urmeze.
După cinci minute, amândoi eram pe canapeaua extensibilă din living, tăcuţi şi cu capetele plecate. Am îndrăznit să sparg tăcerea, spunându-i direct:
- ÃŽl iubeÅŸti?
Nu am primit nici un răspuns. Am continuat să-mi lungesc firul gândurilor, până am ajuns la concluzia că nu îl meritam pe solist. Vreau să spun, au fost atâţia ani când mi-aş fi putut manifesta dragostea mea sinceră pentru el, dar am tăcut, urmându-l pe altul. Prietenul meu, singurul meu iubit intim, m-a părăsit după doi ani buni de săruturi tandre şi mângâieri interzise, iar eu mi-am găsit alinarea în braţele celuia care aşteptase atâta amar de vreme să realizez că îl iubesc mai mult decât pe acela care m-a părăsit. Dar oare, îl iubesc pe Strify? Recunosc, l-am iubit dar mi-a fost frică de reacţia celorlalţi. Acum, ce simt pentru el?
-Nu, nu-l mai iubesc, a spus Shin, după o lungă perioadă de linişte.
M-am uitat direct în ochii lui. Minţea cu neruşinare! Am simţit uşa deschizându-se şi am sărit în braţele toboşarului, sărutându-l cu pasiune. După cum mă aşteptam, cel care intrase în cameră era Strify. Nu m-am sinchisit să mă opresc şi am continuat să-i parcurg lui Shin gâtul cu buzele.
Strify se uita la noi, înmărmurit. Când am remarcat că el nu avea de gând să se mişte, am păşit spre el, împingându-l pe canapea. Nu am crezut nici măcar o clipă că mă voi putea ocupa de amândoi deodată. I-am făcut un semn cu ochiul lui Shin, iar acesta a intrat în jocul meu. Am început amândoi să-i lingem sfârcurile solistului, iar acesta a gemut scurt. Apoi, pentru a-l reduce pe Strify la tăcere, l-am sărutat pasional, lăsându-l pe Shin să il scape de haine. Blondul de sub mine încă părea nedumerit de ce se întâmplă, aşa că a stat, liniştit, aşteptând ca totul să se termine. Cred că nu prevăzuse valul de căldură pe care Shin i-l împinsese direct în obraji, odată ce îi parcurse cu limba zona intimă. Strify a început să geamă incontrolabil, iar eu l-am privit pur şi simplu pe toboşar cum l-a satisfăcut pe solist. Limba lui părea atât de pricepută în această artă a linsului încât, dacă aş fi fost în locul lui Strify, aş fi invadat lumea plăcerii infinite de mult timp. Totuşi, blondul se ţinea destul de bine pe picioare, încercând să refuze să se elibereze, dar mi se pare că nici un expert nu s-ar putea abţine să nu simtă plăcerea transmisă de limba lui Shin. Într-un final am auzit geamătul final al solistului.
M-am retras, zâmbind. Odată ajuns în cameră, m-au invadat temerile. Oare făcusem ce trebuia? Eu unul, mă simţeam perfect cu situaţia, chiar dacă ştiu că am înşelat puţin încrederea solistului. Shin nu avea cum să nu fie mulţumit, îi oferisem o continuare reală a fanteziilor lui. Strify... eh, măcar avuse parte de un sex, oarecum în trei, pe cinste. „Ah, tu nu iei o pauză, niciodată?” râd eu în sinea mea, simţindu-mi mândria lipită de pantaloni. Hmm, se pare că voi avea şi eu parte de un mic moment de plăcere, doar al meu...

[^ToxicK kiD^]

Yee un nou capitol :x In primul rand lasa-ma sa te felicit pentru ca nu lasi fic-ul balta . Sunt o mare fana a acestui fic si vreau sa-l citesc pana la sfarsit xD Asa sa trecem la capitolul 3 . Intr-un cuvant incredibil :x E pur si simplu adorabil . Mi-a placut la nebunie cum ai descris acea scena fierbinte yaoi xD Crede-ma chiar sti sa descri asa ceva . Ma faceai sa-mi imaginez eu scena , parca eram acolo si priveam , omg la ce ma gandesc 0.o Deci m-ai lasat masca. In 3 ? 0.o Omg ce pervers xD A fost incredibil . Nu prea l-am inteles pe Kiro de ce a facut lucrul acela si nu inteleg ce vrea sa spuna cu ultima fraza :-? Ce are de gand nebunu ala ?:> Si Yu pe unde mama lui umbla :-W O sa fie cu el in noaptea aia ? Nu mai am rabdare pana la urmatorul capitol , te pup si Craciun Fericit

[myuu]

Offtopic: denny e usor sa vorbesti cand nu esti implicata in problema, ma intreb daca tie ti-ar placea asa ceva; ma rog, asta am avut de spus si pun punct [nu uita ce ai zis de pm:-"]
In primul rand, nu am venit sa spun "Ha ai copiat si bla bla" :-@ adica evident ca ai facut-o pentru ca asta era ideea mea si a lui Kaname, dar trecand peste [cam greu] Ti-am citit primul capitol din fic si ti-am lasat niste pareri sincere, nu-ti convin, asta e, nu pot minti chiar azi:D

Capitolul 1 – Me and you?

Nu am mai putut rezista tentaţiei. Am apucat în mîna [se scrie cu "â" nu cu "î", daca nu te descurci cu diacriticele nu le mai folosi ca nu te ajuta sa scri mai bine:|] dreaptă obiectul cu margini tăioase şi l-am apăsat pe încheietura mea stîngă [ma faci sa cred ca nu e vorba de greseli de tastare ci de greseli din nestiinta, alo gradinita, nu se mai scrie cu "î" in mijlocul cuvantului]. Agonie, care încet se transforma în extaz. Mi-am închis ochii şi am lăsat capul pe spate, gemînd [again, hai ca incepe sa devina enervant :-?] încet. Continuam să apăs, iar un fior rece, dar plăcut îmi străbătea tot corpul. În sfârşit eram fericit.... [aici isi taia venele??? O doamne, deci Kiro e emo mai nou:|]. Dar totusi, fa-ma si pe mine sa inteleg, cum poti si fericit dupa ce te tai cu lama, sau cu ce naiba s-a taiat? Nu vezi ca nu are logica?]
-Ai dat în masochism, Kiro? [nu, m-am inselat doar masochist, dar nu-i departe oricum:-j]
Am recunoscut imediat vocea masculină ce mi-a adresat aceste cuvinte şi m-am întors. Strify... Mi-am ascuns mâna după spate [si a lasat-o acolo la dospit 2-3 ore:))) exact asa ma gandesc cand citesc fraza. puteai sa spui ca a ascuns-o "la spate", suna mai romaneste, nu crezi?]. El s-a apropiat uşor, parcă vrând să nu mă sperie, şi mi-a spus:
-Noi toţi avem mare încredere în tine şi în voinţa ta, Kiro. Treci peste asta! El nu e singurul bărbat din lume, ştii asta! [Oare de ce lumea tine neaparat sa foloseasca trupa Cinema Bizarre daca face personajele gay din prima, cand ele defapt nu sunt. Puteai sa-ti faci tu niste personaje cat de homosexuale voiai, dar ca sa trantesti un Kiro gay si sentimental...]
Am oftat. Strify a îngenunchiat în faţa mea şi mi-a pus mâna rănită între ale lui. A continuat să vorbească, dar eu nu puteam distinge sunetele. Eram prea preocupat de ochii lui. Chiar şi nemachiat, Strify arăta de milioane [cuvantul asta ma duce cu gandul la manelele care se aud prin piata, nu-l mai folosi daca nu vrei sa iasa acelasi lucru ca prostiile alea, desi e cam tarziu sa-ti mai faci griji pentru asta:-"] . Eram atât de invidios pe frumuseţea lui! Poate dacă eram ca el, iubitul meu nu mă părăsea...
Oh, Doamne! Am vise interzise cu colegul meu din trupă şi cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei! Asta nu e bine! Si totuşi, aş fi atât de fericit dacă, numai pentru o clipă, buzele lui mi-ar dezmierda gâtul, coborând încet spre piept. Dacă degetele lui lungi şi fine mi-a atinge spatele, făcându-ma să tremur, sau daca limba sa mi-ar mângâia conturul abdomenului... [stai usor draga mea, care e conturul abdomenului? tu vezi oamenii conturati?:))] Ah, cred că am luat-o razna! [si eu cred numai cand ma gandesc la gesturile lui masochiste:))]
Chiar acum, mi-aş întinde mâna spre chipul lui atât de frumos şi i-aş şopti la ureche cele mai dulci cuvinte din lume, iar el ar geme satisfăcut [da' cine geme cand aude ceva? poti sa gemi numai atunci cand simti ceva, nu cand auzi:|...cel putin oamenilor asa li se intampla:-?, pierzându-se în vorbele mele suave. Ar închide ochii şi m-ar aştepta să îl ating, iar eu l-aş săruta uşor pe buzele lui trandafirii.
- Kiro, mă auzi?
Am clipit de câteva ori, refăcând contactul cu preaiubita noastră Terra. Îl priveam mirat pe Strify, dar după curiozitatea pe care o arătau ochii mei se ascundea o dorinţă aprinsă.
-Ce spuneai? Am întrebat eu inocent.
-Las-o baltă! Continuă-ţi jocul!
Strify mi-a întins obiectul tăios, pătat cu sânge, iar eu l-am luat în mână şi l-am apropiat din nou de încheietura stângă. Solistul s-a ridicat de pe scaun, oarecum dezamăgit. Nu am mai putut rezista, am aruncat foarfeca jos şi l-am cuprins pe Strify în braţe.
- Te rog! Nu pleca ÅŸi tu!
Asta a fost tot ce am putut spune, înainte ca două picături sărate să-mi străbată obrajii roşii. Mă simţeam aiurea ţinându-l pe solist atât de aproape, dar pur şi simplu aveam nevoie de el. Spre norocul meu, el a părut că mă înţelege şi, de îndată ce l-am eliberat din strânsoare, s-a aşezat la loc pe scaun.
- De când te tai? M-a întrebat, iar de data aceasta m-am concentrat la ceea ce spunea.
- De când am realizat că sunt singur şi că nu va mai fi nimeni să mă îmbrăţişeze când voi avea nevoie sau să mă sărute când toate merg prost.
Acesta era cel mai simplu şi sincer răspuns pe care îl puteam formula.
El a tăcut şi a continuat să bată cu piciorul în podea, oferindu-mi timp să mă concentrez asupra gândurilor mele. Cum mă simţeam, mai exact? Durere, nu, ceva mai profund îmi apăsa pieptul... De fapt, nu era o singură stare ce se manifesta asupra mea, parcă aproape[adverbele astea nu merg impreuna, ori spui "parca" ori "aproape" asta daca vrei sa vorbesti romana] toate sentimentele posibile erau făcute pachet şi îndesate în adâncul inimii mele, de unde îşi produceau efectele [Ce faceau? Doamne nu-mi spune ca te-a incurajat cineva sa scri sau ti-a laudat modul in care scri ca nu am sa te cred. Fraza asta e ca si cum te-ai scarpina invers:))] când doreau ele, nestingherite. De aceea, câteodată plângeam, alteori râdeam, iar creierul meu nu contenea cu fanteziile erotice, care se tot dezvoltau tot mai mult, cu persoane tot mai nepotrivite. Dezamăgire? Nu mi se pare că simt aşa ceva. Cred că am trecut peste despărţire, asta cel puţin în interior, unde se ducea un fel de război între toate stările de spirit. Pe din afară, eram incredibil de tăcut, iar asta îi speria cumplit pe băieţi, cred.
-Kiro, spuse el, întrerupându-mi din nou şirul gândurilor, n-ai vrea să ieşi cu mine undeva diseară? Ia-o ca pe o întîlnire.
Stai puţin, mi se pare că am pierdut ceva... Deci, de ce mama naibii mă invită Stify [l-ai botezat, felicitari=)))], şi ţin să accentuez, bunul meu prieten Srtify, la o întîlnire [oficial nu sti sa scri cuvantul asta:))]? Oficial, acum mă simt ca în unul din acele filme de prost gust care au acelaşi subiect : fata cu inima frânta este invitată în oraş de băiatul cel mai frumos din şcoală. Totuşi, ca să nu-i rănesc sentimentele şi ca să îmi pot opri vocile din cap care mă îndeamnă la lucruri neortodoxe, spun da.
De ce simt că am făcut o greşeală? [Si eu, cand ti-am citit ficul]

In mod normal primul capitol ma face sa decid daca citesc mai departe un fic sau nu, iar capitolul asta primeste un mare "NU" Si acum sa-ti spun si de ce:
1. E o copie ieftina dupa ceva original si nu am de gand sa-mi pierd timpul. Daca spui tu ca-i original nu ai decat, fa ce vrei, asta e opinia mea.
2. Viata in Romania e foarte grea, mai ales cand vezi atatia analfabeti [sper ca nu te simti], pur si simplu eu nu suport sa vad greseli in afara de cele de tastare, iar problema aia cu "î" in loc de "â" e agasanta
3. Nu ai pastrat caracterele celor de la Cinema Bizarre [cred ca habar nu ai despre ei, ai vazut si tu o poza amarata], cel putin pe al lui Kiro l-ai distrus complet, l-ai facut un emo gay, ceea ce nu e deloc OK
4. Ai un dialog sec, serios, lucreaza la el ca e penibil [am mai citit o secventa din capitolele urmatoare si dialogul era la limita penibilului]
5. Descrierile sunt PRAF; arata-mi si tu un pasaj unde ai descris ceva in afara de fanteziile bolnave ale lui Kiro:))

[Aly]

Treceţi peste denny şi daţi de mine, Myuu să nu aud comentarii, Denny a zis clar să încetaţi, tu dai bătaie înainte cu cearta, 10% warn, primul comentariu pe care îl vad de-al tău sau de-al lui Kaname pe aici, vă dau warn 10% la fiecare post, dacă vă merge cu denny, cu mine clar nu.

Să vă lămuresc un lucru, Myuu şi Kaname că se pare că sunteţi cam tari de cap şi nu pricepeţi, Cinema Bizzare nu e al vostru, aşa că nu mai spuneţi că vi s-a furat ideea. Ziua în care îmi veniţi cu actele doveditoare că voi sunteţi cele ce au drept exclusivist asupra Cinema Bizzare, la realizarea de ficuri, atuncea să vă mai aud ca e al vostru. Plus, voi aţi adus prima dată Cinema Bizzare pe forum, dar unde vă e disclaimerul? A luat-o la goană, puneţi disclaimer, chiar şi tu angelique.vampire.

Am o întrebare pentru tine Myuu. De ce am fost noi alese mod, aşa după tine? Pe ochi frumoşi, pe pile sau pe ce? In primul rând se cerea un mod exact din cauza userilor ca voi, care spuneţi că acuma nu mai e plagiat, ci e copiere. Oare care e diferenţa căci, dacă te vei duce să cauţi în DEX ce înseamnă a copia, vei avea uimirea să afli că este să scrii ceva identic sau extrem de asemanator cu un alt lucru, dar orice om ce vă va citi ficurile, va realiza că în afară de trupă nu aveţi nimica în comun.

Myuu, să te mai lămuresc ceva. La şcoală cînd faci litera "â", ţi se spune că pe vremuri se scria cu "î", vrei uimirea ? Prin unele locuri, înca se mai scrie. Să scrii cu "â" sau "î" nu e o greşeală, e limba română, asta e. Nu căuta nod în papură acolo unde nu este. Da, ai dreptate, corect se scrie cu "â" dar nu e incorect să scrii cu "î".

Nu cred că ţie ţi-ar plăcea ca angelique.vampire să vină să te facă analfabetă pentru că ai greşeli in fic, nu suporţi să vezi greşeli, ai fost atenţionată de moderator chiar, să nu vii să faci scandal, dacă nu ai priceput, iţi zic eu mai pe româneşte ca să pricepi, nu trebuia să postezi, plus că ţi-ai luat 10 % warn pentru că ai postat.

Definiţia la fiction sau ficţiune, spune că, atunci când scrii o operă nerealistică, cum este şi în cazul vostru, Cinema Bizzare nu vă aparţine şi ficurile voastre nu au legătură cu realitatea, dacă tu vrei să păstrezi caracterul personajelor e bine, dacă nu, le poţi modifica, pentru că e fictiune, poţi face ce doreşti, chiar să îi omori şi să îi reînvii de câte ori vrie tu, chiar dacă acest lucru nu e posibil. Aşadar, dacă angelique.vampire vrea ca în ficul ei, personajele să fie gay, să fie emo, să fie travestiţi, să ii facă cerşetori, are voie. Din câte ştiu, pentru că a trebuit să mă informez, cei de la Cinema Bizzare fac nişte spectacole în care se sărută bine de tot, ştii tu că ei nu sunt gay în spatele uşilor închise?

Kaname şi Myuu, de data asta vă atenţionez eu, şi ştiţi foarte bine că eu sunt mult mai rea decât Denny, nu mai postaţi în acest topic, vă place, nu vă place, abţineţi-vă de la comentarii, căci vă dau warn. Să nu văd că am primi vreun pm de la voi, pm în care v-aţi ofensat şi începeţi să ziceţi că nu-i corect că vă dau warn, sau că mă injuraţi, sau cine mai ştie ce, căci îmi displac astfel de lucruri. Aveţi ceva de comentat ţineţi-le pentru voi. Şi Myuu oare trebuie să-ţi amintesc că tu ţi-ai luat un ban pentru spam, când ai venit pe zup?;;) Oare tu de ce te crezi mai brează decât angelique.vampire, ea a scris incorect dacă e să o luam după tine, dar tu ai fost şi mai şi, încât ai citit regulile după ce ţi-ai luat ban.

[angeliqueVampire]

Bun, deoarece am văzut că pe unii îi deranjează, am încercat să mă corectez la nişte chestii, cum ar fi problema cu "î" sau "â". Şi nu, pentru toţi cei interesaţi, nu sunt analfabetă.

Vă mulţumesc tuturor pentru comentarii, şi sper ca acest capitol să vă placă!

Am ceva propoziţii în gemană pe parcursul capitolului, pe care le voi traduce la final. Enjoy!

Ah, mai am ceva:
Disclaimer - Nu deţin nici unul dintre personajele prezentate, adica membrii trupei Cinema Bizarre, şi nu fac profit de pe urma acestor personaje.

Capitolul 4 – Cadoul ce-mi înseninează ziua

Am intrat în baie şi m-am aşezat în faţa oglinzii. Oftând, am început să mă ating prin locuri interzise, creându-mi o plăcere infinită. Am gemut, iar apoi mi-am privit mândria care era gata de utilizare. Am scos-o din pantaloni, dar nu am apucat să-mi fac treaba, deoarece am auzit o uşă deschizându-se. Nu, nu era uşa de la baie, chiar dacă aş fi dorit să fie cineva care să mă ajute cu job-ul ăsta, presupun deci că era uşa de la camera mea. Am aşteptat ca respectivul să-mi părăsească sanctuarul, şi am ieşit din baie, nesatisfăcut, dar curios.
Pe pat era întins un nou bass, vopsit în nuanţe de alb şi de negru, cu nişte flăcări argintii desenate pe margini. Deasupra şi dedesuptul corzilor se aflau, probabil desenate cu marker-ul, autografele membrelor formaţiei mele preferate, T.a.t.u. Poate că pentru un om ca mine ar fi fost normal să începsă urlu de fericire, dar m-am abţinut şi am zâmbit. Am luat noul instrument în mâini şi am început să mă joc cu el. Cred că nu-l lăsam jos până anul viitor, dacă o carte aflată şi ea pe pat nu-mi atrăgea atenţia.
Coperta nu avea o culoare anume, probabil fusese neagră înainte să fie acoperită cu tot felul de acţibilduri. Am remarcat că romanul era spiralat pe o margine, deci am considerat că nu era un bestseller. Totuşi, am deschis încet coperta, iar înăuntru scria:
„Sfaturi pentru a trece peste o despărţire ”
Era scris de mână, bărbătesc, dar frumos. M-am uitat repede la numele autorului.
„Cartea aceasta a fost scrisă de membrii Cinema Bizarre, pentru scumpul, ba nu, nepreţuitul lor prieten, Kiro”
Am început să plâng. Am întors prima pagină şi am început să citesc o dedicaţie mai specală. Am recunoscut, bineînţeles, scrisul lui Yu:
„Nu lăsa trecutul să invadeze prezentul şi să-ţi întunece viitorul! Toate se întâmplă cu un motiv!
And, come on, Life is what you make it!
Te iubesc, enorm şi necondiţionat,
Yu”
Doar citind partea în care chitaristul o citează pe Miley Cyrus, mă apucă râsul. Ştiam că el o ura. Dar totuşi, avea dreptate. Nimeni nu îmi poate controla viaţa, în afară de mine însumi.
După o serie de gânduri neînsemnate, în mintea mea s-a arătat o poză cu Yu. Mi-l aduc aminte ca pe un frate mai mic, cu care discutam absolut tot, de la maşini la viaţa sexuală, nimic nu era omis în discuţiile noastre. Eram foarte apropiaţi. Totuşi, cel mai dulce era atunci când, seara, eu mă uitam la filme horror, iar el venea, după vreo zece minute de când începuse filmul şi îşi punea capul la mine în poală, începând să-mi povestească tot ce i se întâmplase lui în ziua aceea.
Nu există un singur cuvânt pentru a-l descrie pe Yu. Aş putea să spun că este copilăros, dar atunci aş exclude o caracteristică importantă pe care el o avea, şi anume timiditatea. Avea doar două locuri unde se simţea cu adevărat încrezător: la agăţat de fete, şi pe scenă, unde câteodată devenea o adevărată bestie. Totuşi, după spectacole, îşi cerea mii de scuze de la mine dacă eventual mă apucase mai tare de gât înainte de vreun sărut, deoarece ştia că nu-mi plăcea să fiu bruscat.
Am dedus imediat că şi bass-ul era tot de la el. Am zâmbit mai larg şi am deschis cartea la primul capitol. Erau sfaturile lui Yu. Primul suna ceva de genul:
„Fă bine şi mişcă-te din casă şi fă rost de un film pentru diseară. Nu am mai povestit demult!”
Am râs. Avea dreptare, şi mie îmi lipseau filmele de seară cu seară. Am hotărât aşadar să ies din casă.
M-am oprit la închirieri de filme, cu trei străzi mai jos de apartamentul nostru. Am intrat şi, la masă, se afla un băiat, mai mic decât mine, presupun, cu ochi albaştrii, şi părul lung până la umeri, brunet. Trăsăturile feţei aduceau a asiatic, dar culoarea mult prea închisă a pielii mă făcea să-mi pierd ideea. Oricum era drăguţ. Trebuia să fie nou pe aici.
-Hallo! Am spus eu, zâmbindu-i tipului. Ai „Treizeci de zile de noapte”?
Acesta era filmul pe care l-am văzut cu Strify la cinema. Mă gândeam că poate lui Yu i-ar plăcea, având în vedere faptul că nu era atât de înfiorător precum altele pe care le-am văzut împreună cu chitaristul.
Brunetul mi-a întins DVD-ul, iar eu i-am mulţumit. Am mai flirtat puţin cu tipul din faţa mea şi a aflat că el lucrează şi la o cafenea, aproape de apartamentul formaţiei “Hmm… poate în duc şi pe Yu să-l vadă pe băiatul minune…” am gândit eu, în drum spre casă.

Ja, ich bin der Bassist is now online.

Ja, ich bin der Bassist said : Hallo Schönheit! Vielen Dank für das Buch! Ich liebe dich!
Love is nature said: Kiro!! Ţi-a plăcut bass-ul?
Ja, ich bin der Bassist said: M-am îndrăgostit de el, Yu! Vielen Dank!
Love is nature said: You are welcome! As always…
Ja, ich bin der Bassist said: Am 30 de zile de noapte…
Love is nature said: Hmm… să văd ce pot face…
Ja, ich bin der Bassist said: Nu, idiotule, am filmul!
Love is nature said: Aha! Atunci la aceeasi oră în living?
Ja, ich bin der Bassist said: As always…
Love is nature said: Good. I gotta go! Ich liebe dich, mein Freund.
Ja, ich bin der Bassist said: Ja, ich weiß. Bye!

Ja, ich bin der Bassist is now offline.

M-am aruncat pe pat după ce mi-am închis laptop-ul. Aşadar, lucrurile aveau să revină la normal, nu?

--------------------------
Traduceri:

Hallo Schönheit! Vielen Dank für das Buch! Ich liebe dich! - Bună, frumuseţe! Mii de mulţumiri pentru carte! Te iubesc!
Vielen Dank! - Mii de/Multe mulţumiri
Ich liebe dich, mein Freund. - Te iubesc, prietene.
Ja, ich weiß - Da, ştiu

[^ToxicK kiD^]

Continuarea :x Cat ma bucur ca ai pus-o <3
Deci mor de ras =]] Scri incredibil =]] Ai niste expresii de ma dai gata . Imi place foarte mult acest capitol . Yu i-a oferit un cadou lui Kiro :x Si iauzi ce ganduri avea Kiro in baie 0.o Bine ca a venit Yu cu cadoul :> I-a scris si o carte 0.o
Quote : " Cartea aceasta a fost scrisă de membrii Cinema Bizarre, pentru scumpul, ba nu, nepreţuitul lor prieten, Kiro”
Nu stiu cum de Kiro a inceput sa planga ca eu eram pe jos de ras =]]
Quote : And, come on, Life is what you make it! - Miley Cyrus =]]]]]]=]]]]
Quote :Ja, ich bin der Bassist said: Am 30 de zile de noapte…
Love is nature said: Hmm… să văd ce pot face…
Ja, ich bin der Bassist said: Nu, idiotule, am filmul!
Duamneee =]]=]] Radeam ca o stricata =]] La ce se poate gandi Yu =]]

Ma bucur ca cei doi vor viziona filmul impreuna xD Abia astept sa vad ce se va intampla in continuare . Sper ca o sa fie niste scene de alea alea :-" Nu sti cat imi plac :> Greseli in acest capitol n-am vazut , modurile de expunere sunt la locul lor si ce mi-a placut cel mai mult a fost descrierea . Chiar sti sa descri ceva , so felicitari <33 Astept urmatorul capitol . Sper sa vina repede:-&gt;

[I hate maths.]

Hey Everybody!So, Angelique are o problema cu logarea, si m-a rugat pe mine sa ii postez capitolul.

Capitolul 5 – Filmul şi dezvăluirile

După ce orologiul din turn a bătut ora zece seara, eu am ieşit din cameră, îndreptânu-mă spre living, cu DvD-ul în mână. Eram, pentru prima dată, oarecum emoţionat. Amintirile acelea frumoase îmi invadau mintea ce încerca să se păstreze cât de cât limpede. Îmi aduceam aminte cum tremura Yu atunci când ne uitam la ceva mult peste limita superioară a înfricoşătorului, sau cum îşi închidea ochii când începeau masacrele, dar nu se putea abţine să nu se uite. În tot acest timp eu îi mângâiam creştetul capului, relaxat. E adevărat, îl iubeam. Dar sentimentele mele mentru el puteau umple golul lăsat de fostul meu prieten în adâncul pieptului meu?
M-am aşezat pe canapea, aşteptând. Am stat aşa vreo cincisprezece minute, amintindu-mi apoi că Yu nu prindea niciodată începuturile. Am dat, deci, drumul la film.
După ce ne fuseseră prezentate personajele, am simţit pe coapsa dreaptă o greutate şi mi-am coborât privirea. Era acolo. Ochii lui erau aţintiţi pe ecranul din sticlă al televizorului, iar una dintre mâini îi era aşezată pe piciorul meu pe post de perniţă pentru cap. Am zâmbit şi mi-am trecut încă odată mâna prin părul lui.
- Deci, ce ai mai făcut astăzi? Am întrebat eu, inocent.
- M-am dus la un magazin de instrumente cu Romeo şi i-am cumpărat celui mai bun prieten al meu un bass nou, puţin mai de fetiţe, dar ştiu că lui aşa îi place, spuse el, la fel de inocent. Apoi, am făcut un pariu cu un prieten mai vechi, iar el a pierdut aşa că a trebuit să le roage pe fetele de la T.a.t.u. să semneze bass-ul pentru prietenul meu. Pe urmă, am ajuns acasă şi am scris nişte dedicaţii pe o carte făcută de mână, tot pentru acel amic de care îţi vorbeam, şi i-am pus instrumentul şi cartea pe pat, în camera lui.
- Chiar îl iubeşti aşa de tare pe acel prieten al tău?
- Bineînţeles! Toată lumea îl iubeşte, numai că el e prea orb ca să vadă asta. Crede că orizontul se limitează la un tip ce l-a părăsit.
- Ce prost trebuie să fie băiatul acela, nu? Am întrebat eu, continuând jocul.
- Cel care l-a părăsit pe prietenul meu? Nu e neapărat prost, aşa a lăsat drum liber altora pe care amicul meu chiar îi merita…
- Cum ar fi? Am hotărât să împing discuţia spre extrem.
- Ştiu eu… Poate că băiatul de la închirieri de filme, trebuie să îl vezi, e o adevărată bombă, sau o vedetă, ori o fată, ceva…
Evită răspunsul. Bizar…
- Sau poate un coleg de trupă, mai ştii? Chiar voiam să aflu tot, şi accentuez, tot ce se poate afla din această conversaţie, dar el mă lasă în plop, adăugând simplu:
- Mai ştii…
Am decis să mă uit în continuare la film, chiar dacă, deja, partea ce conţinea intriga peliculei trecuse, şi bineînţeles că eu fusesem prea ocupat ca să o văd. Oricum, ştiam filmul, deci puteam să mă uit în continuare la trupul chitaristului, iar la final să îi ştiu povesti fiecare detaliu.
Parcă Yu mai adăugase câţiva centimetrii corpului său bine făcut. Blugii strâmţi îi accentuau foarte bine formele, iar bluza albă, de asemenea, îi scotea în evidenţă pieptul lucrat. Am oftat uşor, dar chitaristul m-a auzit probabil, căci mi-a adresat o întrebare:
- Ai văzut cum l-a spintecat pe ăla?
Eu am avut nevoie de vreo zece secunde să urmăresc acţiunea filmului, pentru a-mi da seama la ce punct se situa povestea. Ah, era chiar partea mea preferată din film!
- Da! A fost foarte realistic, nu? Nu vezi zilnic aşa ceva! Am râs eu.
- Kiro, m-a întrebat el sfios, tu te uiţi la film?
- Bineînţeles, frumosule! Minţeam cu neruşinare. E foarte reuşit filmul!
Yu s-a întors spre mine. Eu i-am zâmbit dulce, cât de dulce puteam eu la momentul respective, ba chiar şi puţin protector, iar el şi-a reluat poziţia, cu faţa spre ecran. “Mult prea aproape…” am şoptit eu în intimitatea gândurilor mele.
Filmul s-a terminat cu o scenă romantică la care mie, ca de obicei, au început să-mi curgă lacrimi. Nu m-am ascuns, aşa cum am făcut la cinema. De faţă cu Yu, puteam să fiu aşa cum sunt, deoarece el nu mă judeca niciodată. Chiar mai mult, am observat lacrimi şi pe obrazul lui, aşa că am continuat să-i mângâi părul, până când bătăile inimii lui s-au stabilizat.
Am rămas în aceeaşi poziţie mult timp după ce s-a terminat filmul. Am continuat să vorbim chestii inocente, asta până când eu am adresat o întrebare ce părea să îl jeneze pe Yu:
- Ce e între tine şi Strify?
El a tăcut o clipă, iar eu am vrut să-i spun că nu mai contează, dar m-a oprit, ridicând un deget. L-am lăsat să-şi formuleze în gând răspunsul, iar el nu m-a făcut să aştept prea mult, spunând:
- Dacă te referi la apelul acela pe care ţi l-am dat când erai la mall, nu trebuie să te îngrijorezi! M-a asigurat el. Te-am sunat deoarece mi-a fost teamă, mă refer, poate Strify nu era un partener atât de bun pe cât am crezut noi…
- Stai puţin! “Pe cât am crezut noi”? Vrei să spui că voi aţi plănuit întâlnirea şi uhm… restul??
- Ah, deci te-a şi sărutat până la urmă! Evita răspunsul… Din nou! Şi da, noi l-am trimis pe Strify să se întâlnească cu tine, deoarece aveai nevoie de el!
- Aveam nevoie de Strify?! Am ţipat eu, revoltat. Dar cum rămâne cu restul? Crezi că nu aveam nevoie de tine? Ei, te înşeli, pentru că tu ai fost principalul vinovat! De ce m-ai lăsat singur când aveam nevoie de tine? De ce nu ai venit la mine să mă trezeşti şi să-mi spui “Bună dimineaţa!”? Am avut nevoie de toate astea, Yu!
Pe cât de furios deveneam eu, pe atât de calm era chitaristul. Se uita la mine, aşteptând să mă potolesc, iar atitudinea asta mă scotea din minţi. Am început să-l lovesc cu pumnii şi picioarele. El nu se ferea şi nu ataca înapoi. Probabil că simţea acum durerea pe care am simţit-o şi eu când el a fost departe, dar nu am avut milă. Am continuat să dau. În momentul în care pumnii mei au fost acoperiţi în întregime de sângele lui, m-am oprit şi m-am aşezat din nou lângă el. Furia dispărea încet, iar când nu am mai putut să o simt, am auzit vocea chitaristului şoptind:
- Nu m-au lăsat deoarece credeau că, la cât de dulce erai aşa, m-aş fi îndrăgostit
de tine!

[^ToxicK kiD^]

Continuarea :x Ce ma bucur ca a aparut xD
Ce pot sa mai spun despre ea inafara de superba ? Nu am nimic de criticat la acest capitol , pot sa spun ca este fenomenal . Yu si Kiro au vazut acel film impreuna :x Ah ce sweet xD Mi-a placut mult ce au vorbit cei doi . Sper sa urmeze cat de curand posibil scene de alea intre ei doi :> Sti tu alea-alea xD Greseli nu am vazut , modurile de expunere sunt la locul lor . Dialogul nu este sec , se imbina frumos cu naratiunea . Descrierea m-a impresionat ca de fiecare data . Ai un stil aparte de a descrie sentimente si tot felul de lucruri ceea ce este foarte bine . Am citit cuvant cu cuvant , nu mi-a lipsit nici macar o virgula xD
Quote: Furia dispărea încet, iar când nu am mai putut să o simt, am auzit vocea chitaristului şoptind:
- Nu m-au lăsat deoarece credeau că, la cât de dulce erai aşa, m-aş fi îndrăgostit de tine!

Doamne ce dulce :cry: , de ce s-a terminat atat de repede ? Vreau sa vad raspunsul lui Kiro . A fost prea frumos ce a spus Yu :cry: . Te rog sa pui repede continuarea , caci nu mai am rabdare xD Te pup si la multi ani , tot ce iti doresti sa ti se indeplineasca in acest nou an xD Te pup dulce xoxo

[Hetalia]

Wow, ce superb s-a terminat :X, in afara de partea cu bataia, saracul Yu, nu-l credeam chiar atat de sensibil si calm. Oricum, capitolul a fost bestial, mai ales cand au plans la finalul filmului :x. Ce sa zic? e foarte tare povestea, ai descris frumos si nu am vazut greseli. E excelenta din toate punctele de vedere. Ma intreb ce se va intampla cu Shun si Strify, sau cum vor continua intamplarile dintre Kiro si Yu, oricum astept cu nerabdare nextu' si sper sa vii cat poti de repede cu el.
Succes in continuare si multa inspirtaie! kisu and bye :*:-h

[I hate maths.]

Deci, Angelique inca nu se poate loga.Asa ca postez eu capitolul ei^^

Capitolul 6 – O noapte caldă

Era exact ora doisprezece şi patruzeci şi şapte de minute când am intrat eu în cameră. Nu mai aveam niciun chef să mă schimb, dar ştiam că îmi era imposibil să dorm în blugi skinny, aşa că, măcar de dragul fericirii mele, mi-am luat pe mine o pereche de pantaloni de trenning şi un tricou alb.
Pentru prima dată de când m-am despărţit de el, îmi era cu adevărat somn. Am oftat, mulţumit. Deveneam din nou uman?
M-am întins în pat, apropiindu-mă cât se putea de perete. Chiar şi acum, încă aşteptam ca cineva să vină şi să mă îmbrăţişeze pe la spate în timp ce pluteam în ţara viselor. Am închis ochii, dar, spre surprinderea mea, nu puteam adormi. Pur şi simplu nu aveam stare, oricât de obosit eram. Mă întorceam de pe o parte pe alta, lovind cu pumnii pernele ce mă înconjurau. Tremuram.
Ritmul inimii mele s-a înteţit când am auzit uşa de lemn deschizându-se. Mi-am strâns genunchii la piept şi mi-am amintit cu groază filmul pe care tocmai îl vizionasem. Nu mi s-a mai întâmplat de când eram adolescnt să am coşmaruri de la peliculele înfricoşătoare pe care le vizionam cu prietenii mei. Eram speriat tot timpul după un astfel de film, dar niciodată atât de terifiat.
Am simţit respiraţia a ceea ce presupuneam eu că era un monstru, undeva în zona cefei. Acum mi se apropia sfârşitul. Mi-am încleştat pumnii, aşteptând ca durerea aceea insuportabilă să-mi traverseze corpul şi să dispar de pe această lume. Dar, nu s-a întâmplat aşa.
Un braţ puternic mi-a înconjurat talia. Am recunoscut îndată un parfum dulce, dar nu exagerat de dulce, amestecat cu ceva substanţe ce îi dădeau un iz uşor răcoros. Era, fără îndoială, parfumul lui Yu.
Laşitatea nu m-a lăsat să îmi întorc capul şi să mă conving, astfel că a trebuit să mă întorc cu totul, desprinzându-mă din strânsoarea gentilă a frumosului, încă neindentificat în totalitate.
Părul lui negru ca pana corbului îi acoperea trăsăturile feţei, lăsându-i doar buzele descoperite. Gura lui nu era acoperită de piercing-uri, aşa cum mă aşteptam să fie, dar totuşi după formă şi mărime părea să fie identică cu cea a chitaristului. Ca să mă conving, am recurs la cel mai nebunesc plan şi singurul la care mă puteam gândi în ael moment. M-am întins până aproape de faţa lui lui şi i-am ridicat încet bretonul cu degetul. Chiar în acea secundă, un fior de adrenalină m-a împins cu totul şi atunci am gustat pentru prima oară în afara scenei buzele fierbinţi ale lui Yu. Acum, eram sigur că minunăţia ce mă îmbrăţişase în miez de noapte era scumpul meu prieten.
Mi-am lăsat capul să se lovească de pernă şi am privit pentru câteva minute în gol. Încă mai aveam un zâmbet idiot pe faţă. Mă simţeam exact ca o adolescentă îndrăgostită, din nou, doar că de data asta speram să nu mă trezesc a doua zi cu un sentiment groaznic de vinovăţie. Totuşi, astrele îmi surâdeau, deoarece cel care dormea lângă mie era mai mult ca sigur cufundat într-un somn adânc.
Totuşi, voiam mai mult de la această întâmplare, sau coincidenţă, oricum ar fi. M-am poziţionat atent cât mai aproape de piepul chitaristului, iar acesta, din reflex probabil, m-a înconjurat din nou cu braţele sale îngrozitor de frumoase. Am adormit în cele din urmă, cu acelaşi zâmbet tâmpit pe faţă...

Tic, tac, tic, tac ...

Urăsc ceasul ăsta! Nici bine nu se luminase de ziuă, că orologiul de pe turnul din clădirea vecină începe să urle cu putere la noi, cetăţenii cufundaţi în nişte vise grozav de perverse!
Îmi deschid ochii pe jumătate şi îl văd pe Yu cum mă priveşte. Oh, pe toată colecţia mea de pokemon, ce caută ăsta aici? Ah, da, îmi amintesc acum...
Un fior rece de nelinişte mă cuprinde odată ce îmi aduc aminte ce se întâmplase noaptea trecută. Acum gândirea mea raţională îmi invadează spaţiul privat şi începe să zbiere ca descreierata că limba mea nu avea ce căuta între buzele chitaristului. Urăsc când logica mea mă trezeşte din visare, dar bănuiesc că mai repede aş trăi cu asta decât cu un Yu care să mă evite deoarece eu nu-mi puteam ţine testosteronul în frâu.
- Uhm... Guten Morgen! Am început eu timid.
Am aşteptat un răspuns din partea lui cu capul lăsat în jos. Îi evitam privirea, findu-mi frică de ce aş putea citi în ochii lui superbi. Adevăr a grăit cel care a spus că tăcerea doare cel mai tare...
Încercând să-mi înving miile de sentimente ce mă cuprindeau acum, am privit scurt în ochii chitaristului. Nu părea supărat, dar nici incredibil de fericit. Cearcănele din jurul ochilor săi mă făceau să cred că nu dormise prea mult noaptea trecută. Încă mă ţinea strâns la pieptul lui, deci nu mă ura foarte tare, deocamdată.
Într-un final, după câteva minute bune de aşteptare, Yu s-a ridicat încet de pe pat şi s-a îndreptat spre uşă fără să zică nimic. A plecat, lăsându-mă la fel de confuz precum eram când a venit.