Pure Blood [Mistery, Romance]

[n{iK}a aMmA]

Imi place capitolul.
Hmmm, deci Karl e personajul principal masculin? Suupeer.
Cu siguranta nu o va omori pe Amy! Unde ar mai fi povestea, nu?
Nu am vazut greseli de tastere dar ai fi putut baga mai multa descriere si sa lasi putin mai lezer actiunea.
In afara de acest lucru totul e perfect. Mi se pare mie sau Amy si Karl vor face echipa pentru al descoperi pe vampirul ucigas. Nu stiu daca asa gandesti, dar ar fi frumos daca s-ar intampla.
Te pwp si spor la scris.
:bye: :bye:

[Addeh]

Oh, mersi ca m-ai anuntat. Eu sunt aici sa citesc.>:D<
Deci devine tot mai interesant. Cand mi-am imaginat-o pe chelnerita de la bar moarte in acea masina, plus ca mai era si batuta, vai de ea, am ramas impietrita. Este vorba de un vampir foarte sadic, asta e clar...:-?
Si Karl ala, sper ca nu e nebun sa o omoare. Stiu ca e si Amyra vampir, dar totusi, pana si lui i s-a parut frumoasa, deci trebuie sa iasa ceva:bv:
Astapt sa vad ce ne pregatesti.:*

P.S. Ma anunti si pe mn cand pui nextu`?

[wonderCaT]

Partea a VI-a

La marginea unui lac, era situat un orasel, cufundat acum in tacere. O noapte friguroasa de toamna, ii facu pe cei care il populau, sa se retraga cat mai repede in locuintele lor calduroase. Toti erau preocupati de treburi obisnuite, cum ar fi servirea cinei, culcarea copiilor sau pregatirea lucrurilor necesare pentru o noua zi de munca. Nimeni nu avea habar, de ceea ce se petrecea acum in parcul de pe marginea apei.
- Karl, ce naiba faci? Baiatul isi tinea o mana ascunsa in interiorul paltonului, fiind gata sa intervina.
Dar Karl nu il lua in seama, o privea atent pe tanara vampiroaica, care la randul ei facea acelasi lucru. Dupa cateva secunde tensionate, baiatul se ridica, indepartand lama ascutita, care era gata sa strapunga inima copilei.
- Nu pot, Luke. Nu pot face una ca asta. Nu inteleg de ce, dar nu pot. Isi muta privirea catre colegul lui, punandu-si mainile in buzunar.
- Daca tu nu poti o sa o fac eu. Scoase un pistol si il indrepta in directia Amyrei, care abia daca apuca sa se ridice, stand acum din nou nemiscata.
Nu stia ce ar putea sa faca. Ii era teama, deoarece tipul avea o arma, putand oricand sa o raneasca. Vantul porni din nou, fiind mai hotarat ca niciodata. Frunzele care erau imprastiate pe sol, dansau acum nestingherite. Luke era gata sa apese pe tragaci, cand fu deranjat de un zgomot puternic, urmat de un hohot malefic. Cel care isi facu aparitia, era acum in centrul atentiei. Era un baiat inalt, mai inalt decat cei doi, bine facut, purtand un zambet ironic. Avea parul lung, pana la umeri, de un galben stralucitor. Imbracamintea ii era compusa dintr-o geaca de piele neagra, plina cu insigne si fermuare, o pereche de blugi cu numeroase rupturi si niste ghete de piele. I se vedeau clar coltii, bine ingrijiti.
- El trebuie sa fie! Amyra se incrunta. Tu ai fost, nu-i asa?
Se auzi un raset batjocoritor.
- Da, eu am fost. Aveam o pofta nebuna pentru ceva fraged, dar nu am fost deloc satisfacut. Era atat de impura. Rase din nou.
- Esti mai josnic decat am crezut! Fata era de-a dreptul furioasa. A trecut prin toate astea din pricina unui criminal jegos. Vampirul nu era nici pe departe afectat de spusele ei, parea chiar amuzat. Facu cativa pasi, dorind sa se apropie de ea.
- Dar tu, draga mea, esti atat de frumoasa, sunt sigur ca ai ceva special. Hai mai aproape sa ne cunoastem mai bine. Inainta si mai mult.
- Nu te apropia de mine, te previn.
- “Hehe”, sunt asa speriat. Se intinse sa o prinda, dar Karl i-o luase inainte.
O apuca, tragand-o astfel langa el. Se afla acum in bratele lui, simtindu-se protejata. Scoase din nou pumnalul, dar de data asta il indrepta catre adevaratul criminal, vampirul fiind acum usor enervat.
- Exact cum banuiam… sunteti asa zisii “vanatori de monstrii”. Cine altcineva ar putea bantui strazile pe o vreme ca asta. Nu ma tem eu de voi. Dati-mi fata si promit ca o sa va las sa va bucurati in continuare de viata.
Cei doi nu pareau inspaimantati deloc, fiind chiar foarte seriosi. Asta se datora experientei de acest gen, pe care au dobndit-o in decursul anilor. Acesta nu era primul vampir cu care se confruntau, inaintea lui fiind multi pe care ii exterminara. Faceau parte dintr-o organizatie, care se ocupa cu astfel de probleme. Ei aveau grija ca orasul sa fie in siguranta, scapand astfel de criminalii care nu faceau parte din categoria oamenilor. Meseria lor era secreta, nestiind nimeni de existenta lor.
Blondul nu a mai stat pe ganduri, napustindu-se asupra lui Karl si a Amyrei. El ii dadu imediat drumul fetei, astfel incat sa nu poata fi ranita. Ii para atacul vampirului, facandu-i o incizie pe brat.
- Plecati de aici, e prea periculos pentru voi. O privi o ultima data.
- Dar…
- Haide, Amyra! Ai auzit ce a spus, sa mergem pana nu e prea tarziu. O prinse de haina si o trase dupa ea.
Vampirul o urmarea cu coada ochiului, fiind astfel atent si la loviturile pe care le putea incasa de la Karl. Se misca foarte bine, ferindu-se usor, datorita agilitatii cu care era dotat. Dar nici muritorul nu se descurca rau, reusind sa-l mai raneasca de cateva ori. Pentru a-l ucide, era nevoie de o lovitura in dreptul inimii. Din pricina ca era om, obosea mult mai repede, concentrandu-se astfel mai greu. O mica greseala din partea sa, i-a dat celuilalt sansa sa-l imobilizeze, fiind aproape sa-l muste de gat. Avu noroc cu prietenul sau, care interveni la timp.
Cele doua, care erau acum mult mai departe, auzira intr-un tarziu doua focuri de arma.

[n{iK}a aMmA]

Imi place foarte mult continuarea...
Greseli nu am vazut, nici ca am cautat.
Mi-a placut cum l-ai descris pe vampirul ucigas, desi mai mergea. Ce imi place la acest vampir e... faptul ca a aparut chiar in momentul in care Amy era sa fie impuscata de insotitorul lui Karl.
Aaaa... si faza ca l-a muscat de gat. Ce se intampla?... se transforma si Karl in vampir.
Astept continuarea, ca sa scap de indoieli.
Te pwp dulce Onisor.
:bye: :bye:

[Addeh]

Ce lupta interesanta:X Nu ma asteptam la asta, adica eram sigura ca, Karl n-o s-o ucida pe draga de Amyra; iar aparitia adevaratului criminal incepe sa mai schimbe atmosfera>:)
Greseli nu am vazut, descrierea a fost ok, iar dialogul nu este deloc sec. Replicile vampirului malefic sunt grozave:chuu:
Scuza-mi venirea intarziata, in orice caz, iata ca am venit cu un comm si ms ca m-ai anuntat:* Te pup si te asteptam cu urmatorul capitol>:D<

[wonderCaT]

Partea a VII-a

Cateva raze de lumina, se inghesuiau sa patrunda prin firul gros al intunericului. Cerul era acum invadat de culori calde, care se proiectau din imensul astru. Era deja dimineata. Desi erau la capatul puterilor, fetele nu se oprira din alergat, nici macar pentru o secunda. Erau prea speriate. Isi tineau ochii inchisi, simtind doar aerul rece al diminetii, care le atingea pielea. Se oprira brusc, datorita loviturii care veni din fata. La o privire mai indelungata, au realizat ca cei de care tocmai se ciocnira, erau chiar profesorii, care le-au condus pe acest drum, presarat cu pericole. Femeia care il insotea pe Gregor, le privea larg. Pe fata i se putea citi o expresie ingrijorata, gura i se deschise, pentru a lasa loc cuvintelor.
- Ce faceti voi aici? V-am cautat peste tot prin scoala. Era de-a dreptul mirata.
- V-ati pierdut mintile, cum ati indraznit sa veniti singure pe aici? Gregor era mai serios ca niciodata.
Nu le venea sa creada in ce bucluc au intrat. Trebuia sa existe o pedeapsa destul de grava pentru o astfel de incalcare a regulilor. Dintr-o data, devenira si mai palide decat erau. Simteau o pofta nebuna pentru sange, ceea ce explica lipsa de vlaga, de care aveau parte. Nu mai erau in stare sa rosteasca nici un cuvant, desi doreau sa le povesteasca celor doi prin ce au trecut. Aveau noroc cu profesoara lor, care era mereu calma, astfel tinand situatia sub control.
- Aratati groaznic, dar asta nu mai conteaza acum. Trebuie sa va scot de aici, lumina o sa va slabeasca si mai mult. Le lua de mana, facandu-le astfel sa o urmeze.
- Dar unde mergem? Isi facu curaj Amyra.
Domnisoara Rosie inainta cu pasi grabiti, parand deranjata de cuvintele Amyrei.
- Am sa te duc intr-un loc sigur. Nu te mai poti intoarce la institutie.
- Cum adica, trebuie sa raman aici? Nu inteleg. Vreau sa stiu unde ne duce-ti! Isi smuci mana, oprindu-se brusc. Profesoara inspira adanc, parand acum si mai ingrijorata.
- Iti voi spune dupa ce vom ajunge. Acolo o sa primiti hrana si o sa va puteti linisti. Atunci o sa va spun totul, acum miscati-va!
Fetele o ascultara, lasand intrebarile pe mai tarziu. Traversara centrul, trecura pe langa un liceu, pe langa un complex de magazine, ca apoi sa o coteasca pe un drum, care era izolat de restul orasului. Era o alee acoperita cu o multime de arbori, fiecare avand costumul sau propriu, de diferite nuante. Era placut, deoarece coroana lor deasa, formata din frunze uscate, interzicea luminii sa patrunda. Era din nou liniste, fara sunetul masinilor sau glasul oamenilor, care se bucurau de o noua zi insorita de toamna. Curand aveau sa se zareasca cateva case, cu garduri, care inconjurau gradinile frumos amenajate. Era un coltisor de Paradis. Se putea zari inalta vita de vie, care gazduia niste struguri uriasi, pomii fructiferi, bancutele, locul pentru gratar si leaganele, unde te puteai relaxa la lumina soarelui. Era minunat si in acelasi timp prea stralucitor pentru cele doua, care au trait doar la lumina lunii. Rosie se opri in fata unei case cu peretii zugraviti in verde. Era o locuinta perfecta, pentru o familie fericita. Amyra simti cum un zambet ii lumineaza fata, si un vis frumos lua nastere. Isi inchipuia o viata perfecta alaturi de parintii sai, care sa fie langa ea si sa o faca sa zambeasca.
- Am ajuns. Domnisoara Rosie, deschise usa din lemn a garduletului si suna la sonerie. In clipa urmatoare, usa locuintei se deschise si o doamna destul de in varsta, le iesi in cale. Avea o figura dragalasa, chiar si la varsta ei, adresandu-le un zambet bine venit. Parea o persoana blanda, cu un suflet de aur.
- “Ooo” , draga mea, Rosie! Ce bine ca ai venit. O stranse in brate. Haide-ti, intrati. Gasiti totul in frigiderul de la subsol, Rosie tu stii drumul.
- Multumesc, Katie. Haide-ti fetelor, Gregor.

*

Amyra se relaxa pe unul dintre fotoliile imbracate in piele neagra, sorbind dintr-o ceasca plina cu sange proaspat. Asta o puse imediat pe picioare. Alaturi de ea era si Meylie, cei doi profesori si gazda. Se aflau acum intr-o camera spatioasa, cu doua fotolii mari, o canapea de aceeasi culoare, o masuta din sticla si un televizor suspendat pe un perete. Intr-un colt al camerei erau asezate cateva rafturi, pline cu colectii valoroase de carti. Gazda avea o slabiciune pentru verdeata, avand in fiecare coltisor al casei, vaze ori ghivece pline cu flori frumos mirositoare. Domnisoara Rosie, vazand ca fetele se simt mai bine, incepu sa le spuna tot, asa cum le-a promis.
- Cat ma bucur sa va vad zambind din nou. Asa cum am promis, o sa va dau niste explicatii… Pentru ca ati incalcat anumite reguli, unele chiar foarte importante, ve-ti fi pedepsite pe masura.
- Stiam eu… Ce va trebui sa facem? Sa servim la cantina o luna, sa curatam tot praful din biblioteca, teme suplimentare?... “Ummm”, ce mai poate fi?
- Nu, Meylie. Una din voi este nevoita sa paraseasca institutul pentru o anumita perioada de timp. Rosti toate astea dintr-o suflare. Parea ca ascunde ceva. Cand Rosie avea privirea plecata, mereu o macina ceva.
- Nu se poate! Interveni Amyra. Cum adica una din noi? Amandoua suntem vinovate. Si in plus… sa nu ne mai intoarcem la scoala, mi se pare absurd. Se ridica in picioare.
- Nu fi obraznica, domnisoara! Gregor nu suporta cand un elev ridica vocea in fata unui professor.
- Ve-ti fi separate. Astfel nu o sa va mai tineti de prostii. Nu e prima data cand incalcati regulile, doar ca de data asta e mult mai grav.
- Imi pare atat de rau! Va rog, puteti sa ne dati oricare alta pedeapsa, dar nu asta. Meylie isi puse o mana pe frunte.
- Liniste! Eu decid ce si cum faceti, ati inteles? Meylie, tu te vei intoarce la scoala, in Keenaria, iar tu Amyra vei ramane chiar aici, in lumea muritorilor. Asta o sa va fie invatatura de minte. Inchise ochii pentru cateva secunde, intrebandu-se daca nu era mai bine sa le spuna adevaratul motiv pentru care a procedat astfel.
Cele doua prietene erau de-a dreptul distruse. Nu isi puteau inchipui cum ar fi sa nu se vada deloc o zi intreaga, nici pe Tony, ori lucrurile care le legau de aceea lume. La Amyra i s-a spus ca va trebui sa ramana in aceea locuinta, alaturi de Katie si familia ei, care cu siguranta ca nu era una obisnuita. I s-a mai spus si ca aici nu va putea merge la scoala, asa ca ii vor angaja un tutore, care sa ii predea chiar acolo. Trebuia sa fie de-a dreptul ciudat sa traiasca alaturi de oameni.

[Addeh]

Interesant...:-?
My honey, scuza-ma, dar dau maine un edit. Now, I'm so tired....:|
I tell you: editttttttttttttttttttt
[EDIT]

Asa cum am spus, edit:P Stiam ca se intampla ceva, dar nici chiar asa. Poate ca sunt rea, dar totusi, imi pare bn ca batranica aceea nu a dat-o pe Amyra afara din scoala, ci pe Meylie...:-? Cred ca are sanse sa descopere cate ceva, mai ales in legatura cu vampirul ala ucigas.
BTW, eu te las si-ti urez spor la scris>:D<

[Nixu]

Buna draga... in primul rand te rog sa ma scuzi pentru intarziere, dar stii si tu e sambata si am avut musafirii care sincer am crezut ca nu mai pleaca:))... cat despre ficul tau ce pot spune, sunt multe ficuri cu vampiri insa ideea ta e originala... ma bucur ca ai introdus multe elemente noi fata de celelalte povesti cu vampiri, cum ar fi castelul si faptul ca nu beau sange de om(aici imi pare rau si pentru saracele animale:))), camera secreta cu poarta spre lumea oamenilor si nu in ultimul rand vanatorii... ca tot veni vorba de ei, o sa se mai intalneasca cu vanatorul acela chipes, nu-i asa?;;)... oricum care e treaba cu parinti fetei, adica nu a apucat sa ii cunoasca si totusi o tortureaza cu cosmaruri... anyway faptul ca o sa traiasca in lumea oamenilor mi se pare o idee geniala si totusi nu pot sa nu ma intreb cum o sa se descurce sau ce o sa se intample... draga mea atata am avut de spus si nu uita sa ma anunti cand pui nextu:*:bye:

[wonderCaT]

Partea a VIII –a

Norii grei se impletira deasupra micului oras si o rafala de vant porni de nicaieri. Amyra privea pe fereastra, la picaturile marunte de apa, care se imprastiau pe pamant. Ploua. Statea ghemuita, cu privirea indreptata spre geam si cu o tristete sfasietoare in suflet. Nu intelegea de ce a trebuit sa se intample astfel, de ce este nevoita sa ramana in aceasta lume, a muritorilor. I se parea mult prea ciudat si ii era dor de prietenii si lumea, de care apartinea. “ Nu o voi ierta niciodata ca mi-a facut una ca asta” . Se gandi la profesoara ei, Rosie, care a luat aceasta decizie stupida. In timp ce numeroase intrebari ii invadau gandirea, usa camerei in care se afla se deschise, scartaind. Prietena de-o viata a lui Rosie, i-a oferit aceasta odaie, unde urma sa-si petreaca marea parte a zilelor. Camera era situata in mansarda, fiind destul de spatioasa. Era construita cu lambriuri din lemn de brad, avand un singur geam. Mobila era compusa dintr-un pat francez, cu scheletul facut din fier, un dulap mare, o biblioteca, care era pe jumatate goala, un televizor si un birou pe care se afla un calculator invechit. In lumina slaba a becului, se ivi chipul lui Katie, care pasi inauntru. O privi pe Amyra, care nici nu baga de seama ca nu mai era singura.
- Ti-am adus o gustare, poate iti e foame. O privi duios.
Vocea acesteia o facu pe fata sa isi intoarca privirea.
- Nu, multumesc. Ii raspunse sec.
Femeia nu se lasa intimidata si se apropie tot mai mult, pana ajunse langa Amyra. O mana calda ii atinse pielea inghetata.
- Stiu cum te simti, copila. Ii spuse cu o voce blanda.
- Nu aveti cum sa stiti. Nu ati fost niciodata pusa intr-o situatie ca asta. Un sir de lacrimi au pornit din ochii mari ai acesteia.
- Draga mea, la viata mea, am trecut si eu prin multe incercari. Ii sterse cateva lacrimi. Nu am fost mereu ceea ce sunt acum.
- Ce vreti sa spuneti cu asta?
Femeia incepu sa-i povesteasca despre viata sa.
- M-am nascut la fel ca si tine, cu sange rece. Am trait in Keenaria, alaturi de parintii mei, pana la varsta de douazeci de ani, cand viata mea a luat o intorsatura neasteptata. Fata Amyrei se luminase, devenind serioasa. M-am indragostit de un muritor si atunci am inceput sa inteleg ceea ce imi doream cu adevarat. Katie se uita fix la Amyra, pe buze aparandu-i un zambet.
- Ei bine… ce va doreati? Era nerabdatoare sa afle continuarea.
- Imi doream sa am o familie obisnuita, un copil de care sa ma bucur, impreuna cu care sa ma pot plimba sub razele soarelui linistita, fara sa ma orbeasca ori sa obosesc. Nu mai vroiam sa simt niciodata gustul dezgustator al sangelui, ma saturasem.
- Dorinta vi s-a implinit! Dar cum e posibil? Amyra facu ochii mari.
- Aceasta este partea cea mai interesanta, dar am sa iti povestesc totul maine dimineata, caci acum e tarziu. Katie chicoti si o mangaie pe parul ei negru si drept.
- In regula. Dar sa stiti ca nu ve-ti scapa de gura mea pana nu o sa-mi spuneti totul. Se ivi un zambet pe chipul ei.
- Iti promit! Katie ii trase cu ochiul si iesi din camera.

*

Amyra se trezi cu greu, privind adormita spre fereastra. Era dimineata, ploaia se opri si soarele isi facea din nou aparitia. S-a dat jos din pat, intinzandu-se si cascand cu putere. Isi aminti de seara trecuta si promisiunea facuta de Katie. Se imbraca repede cu un tricou verde inchis, isi trase pe ea o pereche de blugi si se incalta cu niste tenisi ponositi. Isi duse mana la gat, aranjandu-si medalionul. Cobora grabita scarile si ajunse in bucatarie. Era atata lumina, de abia isi putea tine ochii deschisi. Se aseza la masa din sticla, privind-o pe Katie, care pregatea micul dejun. Aceasta o intampina cu un zambet cald, cum proceda mereu.
- Buna dimineata, dragut-o!
- Buna dimineata… desi preferam sa fie seara. Isi inchise ochii pentru cateva secunde. Unde este domnul Bannet?
- A plecat deja la munca, zilele astea o sa lipseasca mai mult deoarece au un proiect de incheiat.
- Inteleg. Privi la farfuria care tocmai i se puse in fata. Continea doua ochiuri, trei feli de sunca prajita si cateva feli de paine. Pe masa mai era si un pahar mare, plin cu sange, care ii sari in ochi Amyrei. Incepu sa manance. Katie se aseza si ea, sorbind dintr-un pahar cu suc de portocale. Pentru cateva minute fu tacere. Amyra era nerabdatoare, dorind continuarea istorisirii cat mai repede.
- Deci… Se juca cu furculita in farfurie.
- Nu am uitat. Se ridica sa isi duca farfuria la chiuveta, rasuci robinetul si apa incepu sa curga. Cine nu cunoaste adevarul, ar zice ca vampirii sunt cu totii la fel, ca prin ei curge acelasi sange. Dar asta este total gresit. Inca din antichitate, au existat cativa, cu totul si cu totul speciali, chiar daca acestia erau foarte putini. Aveau ceva care ii facea diferiti, de o importanta deosebita. Ei au avut darul de a schimba destinele celor care se detestau pentru ceea ce erau. Acestia sunt vampirii prin venele carora curge un sange pur. Orice vampir care dorea sa renunte la tot ceea ce i-a fost dat si sa devina om, trebuia doar sa guste din acel sange pur. Atunci incepea magia, el devenind pentru totdeauna un muritor.
- Vorbiti serios? Dar asta este extraordinar! Deci dumneavoastra ati fost una dintre cei care au incercat asta. Acum inteleg cum ati procedat. Se simti fericita, se bucura pentru femeia aceasta, care si-a ales acest drum minunat.
- Da… chiar este extraordinar. Desi cuvintele ei trebuiau sa exprime fericirea, aceasta isi pleca privirea. Stia ca trebuie sa ii spuna toata povestea, trebuia sa stie ca din acel sange pur nu a mai ramas decat foarte putin, acela apartinandu-i unei fiinte inocente, care se afla acum in fata ei.
- S-a intamplat ceva? Intreba ea mirata.
- Nu, doar ca…
Sunetul produs de sonerie le facu pe cele doua sa tresara. Katie se ridica si merse sa deschida usa. Se auzira cativa pasi, dupa care o voce care o striga.
- Amyra! A venit noul tau professor, care iti va fi tutore pe timpul sederii tale aici.
Amyra merse in graba sa cunoasca persoana, care probabil ca ii va face noua ei viata un cosmar. “ De ce trebuie sa studiez chiar si aici? “ . Cand ajunse la usa de la intrare, bataile inimii i se accelerasera, fiind gata sa-i sparga pieptul. Nu ii venea sa creada. Ceea ce vedea era real? Alaturi de Katie statea Karl, care vazand-o, ii adresa un zambet dulce. Parea mult mai schimbat decat in acea noapte, acum fiind imbracat ca un tanar obisnuit. Amyra simti cum o lasa picioarele. “ Cum poate fi el tutorele meu? Nu poate avea cu mult peste douazeci de ani. Asta nu e de bine. Si pun pariu ca o sa aiba pretentia sa ma si concentrez. “ . Katie il pofti inauntru si ii explica unde o sa stea sa ii predea Amyrei. Sufrageria era locul potrivit.

[Addeh]

Hi sweetie, tnx` ca m-ai anuntat, ca de obicei ^^
Pai incepand cu inceputul, :)) , chiar nu credeam vreodata ca (,) Katie sa ascunda un asemenea secret si in al doilea rand OMG!! Ce-mi vad ochii?! Din nou, raman uimita sa-l vad pe Karl - ok , tocmai Karl - unde locuieste Amyra.
Jur ca la faza cu profesoru`, am ramas :-O
Btw, greseli n-am observat :] Tine-o tot asa. Byeh, dear >:D<