Punem pariu [16-18+]

[Psike]

Fiction31 merci c-ai trecut si da, da stiu ca sunt mici capitolele,da nu mai stau sa rescriu.
Despina merci c-ai trecut.

Capitolul 4

Păşeam puţin grăbit încercând să n-o fac pe bunica să mă aştepte cu masa. Mereu de când ajunsesem să stau la ea îmi spusese să fiu la o anumită oră acasă,căci altfel rămân fără mâncare. Şi chiar o păţisem o dată.
E 15:45 sigur n-o să se supere şi-mi va zâmbi ca de fiecare dată, apoi îmi va servi masa. Mă mutasem de două zile. Am intrat şi ea era în sufragerie, se uita la televizor pe un program de documentare.
-Bună bunica! am spus şi am pupat-o pe obraz.
-Ai intârziat! mi-a zis ea privindu-mă c-o oarecare tristeţe în ochii albaştrii.
-Păi ştiu, dar mă duc să mănânc şi nu mai fac! am continuat ,ca să scap.
-Te duci în camera ta, azi nu mănânci!
-Dar..am spus şovăitor.
-Du-te!
M-am uitat la ceasul de la mână şi era 14:35; dacă până la cincisprezece fix nu ajungeam, iar rămâneam fără mâncare şi chiar mi-era foame. Iar aveam să mă uit ca un caţeluş cu ochii mari, salivând la reclamele cu alimente sau privind prin revistele bunicii de reţete.
Am grăbit pasul şi trecând prin centru am trecut în revistă câteva lucruri rămânând în minte cu câteva imagini : nişte băieţi flirtau c-o tipă blondă, machiată strident, noi cărţi la librărie în vitrină, hainele de toamnă la reducere. Am făcut stânga şi treptat zgomotul maşinilor a început să scadă, iar aglomeraţia să se micşoreze.
Ajunsesem în cartierul Salcia, în care locuiau mai mult familii căsătorite şi persoane în vârstă. Un drum de-un gri ce bătea spre alb, blocuri vechi zugrăvite cu galben udat de ploi şi bătut de vânt, haine de nuanţe închise pe sârme şi la unele balcoane ghivece cu cactuşi, trandafiri japonezi şi alte plante ornamentale.
Am intrat în scară şi am urcat treptele până la etajul doi; am ciocănit uşor şi apoi am intrat. M-am descălţat şi mi-am lăsat hanoracul în cuier. Apartamentul bunicii era unul mic: un hol ca o cutie de chibrituri, din hol drept înainte în bucătărie, apoi dreapta era o baie micuţă. În partea stângă se afla dormitorul meu, lângă camera de zi, iar faţă în faţă cu a mea era camera bunicii.
Am păşit în bucătărie şi uitându-mă la ceasul din perete era 14:58; am răsuflat uşurat şi după ce am pupat-o pe obraz, m-am aşezat la masă. Bunica era o femeie credincioasă faţă de mine, aşa că după ce-am spus rugăciunea m-a lăsat să mănânc în linişte.
După zece minute m-am ridicat ,i-am mulţumit pentru mâncarea gustoasă şi am mers la mine în cameră. Una micuţă, cu geam spre parc, zugrăvită în albastru ca cerul senin şi tavanul alb. Ca mobilier aveam un pat model vechi din lemn masiv, de-o persoană, un birou micuţ, o bibliotecă deasupra, în care-mi pusesem cărţile şi câteva CD-uri şi mai aveam şifonierul, lângă geam.
M-am aşezat pe pat şi am pus caietul pe noptieră şi peste telefonul, oricum nu mă suna nimeni. Am pus capul pe perna alba ce mirosea a flori de câmp şi cred că mă luase somnul.
-E mort Lucian,e mort! mi-a spus c-o voce îngrozită.
-N-am, n-am făcut nimic…am spus eu, începând să tremur.
-Tu, tu l-ai pus să ia…mi-a zis, aţintindu-mă cu privirea în acea lumină slabă.
Am deschis ochii după ceva timp, o oră, două, trei, cine ştie câte, şi m-am întors pe partea cealaltă. Afară era beznă şi nu puteam zări decât, parcă plutind patru geamuri luminate de la blocul de pe partea cealaltă a străzii şi câţiva stropi ce cădeau fără nici un Dumnezeu.
Iar avusesem acel vis şi crezusem că uitasem. Fusese un incident sau mai bine spus, un accident,ce se întâmplase la ziua unui prieten, mai mare cu doi ani ca mine. Normal că fiecare a băut până n-a mai ştiut de el şi eu deja de la primul pahar de vin, rom sau ce-o fi fost, începusem să ameţesc. Şi cum s-a făcut că erau şi droguri, adică cei mari aveau şi ne-au dat şi nouă.
Noi ca orice copii ce eram, acum vreo trei ani, am început să ne provocam unul pe altul, cine să ia. Şi cum eu eram cel mai îndrăzneţ şi mereu îmi atingeam scopul am convins un tip cam de-aceeaşi vârstă cu noi.
Faza a fost că doza fiind prea mare şi el neobişnuit cu astfel de substanţe a cam…murit. La început am crezut că glumeşte, dar când ne-am dat seama a fost prea tarziu. Au chemat ambulanţa,dar fiind mai mult degeaba au venit îngeraşii să-l viziteze; normal că poliţia a făcut scandal, iar ai mei mi-au făcut o morală grozavă şi n-am mai ieşit două luni din casă.
Toţi m-au acuzat pe mine pentru că eu îl omorâsem. De unde să ştiu eu c-avea să le ia şi mai ales c-o să moară, adică mă gândisem c-o să-i fie probabil rău sau nu ştiu, dar nici chiar aşa. Din acea seară am realizat ce prieteni am pentru că au aruncat vina pe mine şi ei au scăpat ca nişte îngeraşi inocenţi pe care eu i-am tras în aşa ceva. Doar că ei mă invitaseră şi eu habar n-avusesem cam ce-i p-acolo.
Pleoapele îmi deveneau din ce în ce mai grele aşa că am cedat în braţele somnului şi de această dată n-am mai avut parte de vise. Era atât de cald şi de bine în pat, puteam simţi fericirea şi nici că m-aş fi ridicat din….
-Lucian, trezirea, ai şcoală! spuse bunica băgând capul pe uşa şi dându-mi deşteptarea.
M-am ridicat în fund şi privind buimac ceasul am văzut ca e 7:00. Cum trecuse aşa repede noaptea?Am oftat şi încă somnoros m-am dus în baie, m-am spălat pe faţă şi am stat zece minute să mă pieptăn, dar când am ieşit părul tot aiurea stătea. Am deschis şifonerul şi mi-am luat nişte pantaloni crem, cu multe buzunare pe lateral, o camaşă albă şi-un pulover cu anchior peste.
M-am uitat repede peste orar şi mi-am băgat caietele şi cărţile în ghiozdan, telefonul şi am ieşit. Am băut un ceai ascultând cu bunica ştirile la radio şi la şi un sfert eram în hol încălţându-mă. Am luat de pe cuier banii de buzunar ce mi se cuveneau şi de care avea grijă bunica să nu-mi lipsească şi dând bună ziua am ieşit.
Afară ploua şi eu eram îmbrăcat relativ subţire şi n-aveam nici umbrelă. Am strâmbat din nas şi afundându-mi mainile în buzunare am pornit pe trotuar simţind stropii reci biciuindu-mi chipul şi înjurându-i pe cei de la meteo care ziseseră că azi va fi soare. Unde dracu o fi că eu nu-l văd! Sau are chef să se joace de ascunselea..s-o facă naibii în timpul liber.