Punem pariu [16-18+]

[.Dudiii]

-La ce apartament stai? Am intrebat eu incercand sa caut cheia prin buzunarele lui.
-Blonda!
-Cum era aia? am intrebat si ar fi fost idiot sa-mi zica numarul apartamentului.
-15! Eram O__O WOW :]] mi s-a intamplat si mie o chestie d`asta, dar eram in clasa, si vorbeam cu o fata si nu eram beata, eram doar foooaaarte obosita ca de fiecare data :))
Pai... sa incep, imi place cum gandeste uneori Lucian, adica parca are gandirea mea, amuzanta pentru altii, insa pentru mine destul de realista si logica:]]
Ca in fiecare capitol al tau, trebuie sa ma apuce rasul, ca altfel nu se poate, nu e posibil,nu e omenesc, daca nu rad cand citesc inseamna ca va veni Apocalipsa x__X
Vlad, chiar e prost, adica i-a spus de doua ori ca-l place, defapt o data a spus-o mai mult la misto, dar nu conteaza, ah! Seer ca n-a uitat "verigheta" in pahar xD Macar Vlad, a spus si el ce simte, pe bajbaite, dar a spus ceva, asta e de respectat^_^
Ne fierbi in suc propriu cu scena aceea, aproape de un sarut T~T

Pai...iti urez mult succes, sa continui ficul ca pana acum, poate putin mai repede ca e vacanta xD
XOXO

____________________________
Edit:
Mdah...nu stiu daca ti-am mai spus, dar, imi place ca nu ai inceput deja cu scenele intime, adica daca faceai asa, iti garantez ca dupa cateva capitole ma plictiseam, iti mai lasam un comentariu odata la 7 ani sau 10 xD. Asa fac mai mereu, dar tu faci lucrurile sa mearga incet si asta chiar apreciez >;d<

[Psike]

.Dudiii de obicei raspund comentariilor odata cu nextul, dar am zis sa lamuresc cate ceva:) si sa nu mai astepti. Lucian sau mai bine zis caracterul lui Lucian e copiat aproape perfect dupa caracterul meu, gandim la fel si replicile si unele amintiri imi apartin. Nu stiu daca te va apuca rasul in fiecare capitol, nu toate sunt asa calme si roz. *desii nu suna bine roz, da nu-mi vine altceva* Nu, n-a uitat inelul, stai linistita.
Legat de faptul ca ei inca nu s-au sarutat si n-au facut sex, pai in primul rand abia acum incep sa se apropie, sa-si vorbeasca deschis. In al doilea rand sunt ambii baieti si in al treilea rand ficul meu e transpus in realitate, nu vreau sa grabesc actiunea doar ca pentru un capitol ei doi sa ajunga in pat. Plus ca ficul nu e neaparat yaoi sau e facut pe relatia lor, prezinta si viata si maturizarea lui Lucian si anumite relatii, situatii ce-or sa apara.

[October]

Tin sa mentionez ca pe tot parcursul capitolului am fost numai un zambet. Siret, viclean, fericit, nici eu nu mai stiu cum era acel zambet, dar in orice caz, sa citesc acest capitol m-a binediscpus enorm.
Pur si simplu ne transmiti emotiile personajelor atunci cand citim, unul din lucrurile mele preferate atunci cand citesc ceva scris bine (ma doare capul de cater ori am spus cuvantul a citi in aceasta fraza >.<).

Dupa doua ore de conversatie in care vorbisem despre ce ne place si ce nu, imi povestise despre toate tipele cu care fusese si cica se culcase cu unul, dar era beat. Normal c-am inceput sa rad si i-am zis ca nu-l cred, dar mai bine taceam.
-Deci nu ma crezi? spuse el privindu-ma fix.
-Nu! am zis dand din umeri si intinzandu-ma sa iau pachetul de tigari de pe masa.
-Si daca-ti arat! continua el ranjind.
-N-ai cum si in plus nu-mi pas..
Dar n-am mai putut sa termin fraza pentru ca ma intorsese catre el si era la cativa milimetrii de chipul meu.

Crezi ca nu-ti poate demonstra? Si inca cum! >:)
Imi plac "declaratiile" lor de dragoste. Replicile sunt amuzante prin absurditatea cu care se trateaza unul pe altul. Surprinzi foarte bine modul in care reactioneaza, intamplarea pare reala si uneori aproape ma intreb daca intr-adevar e. Draguta si faza cu verigheta, chiar sper ca nu a uitat-o Vlad in pahar :(.

Am oftat si pentru cateva ore nu muream daca uitam de cate un principiu sau vreo regula, doar eram amici nu? I-am raspuns la imbratisare, punandu-mi mainile pe spatele lui si simtind materialul rece al gecii de piele. Era o senzatie placuta, insa cateva priviri strambe mi-au dat de gandit, cu ce greseam?
-Ignora-i! l-am auzit spunand si am tresarit. Ei nu inteleg! a continuat si si-a pus mainile pe talia mea, ridicand usor puloverul.

Nuu, mai vreau! Nu-i cinstit!
De asemenea m-a pufnit rasul cand am citit secventa cu blonda si numarul 15, era atat de penal! Sunt de acord cu Lucian, daca nu era situatia cum era, muream de ras. Si la sfarsit... :-w pai, nu pot sa nu ma gandesc ca Lucian se va trezi cu un picior peste el si o mana infasurata in jurul taliei :)). Baietii astia mai bine s-ar trezi mai repede la realitate si si-ar spune ce simt de fapt, in fond n-o sa-i omoare, nu ?:(

Si Psike, nu-ti cer sa-mi spui nimic, am rabdare sa aflu singura :)) Succes si spor la scris :*.

[HanniGram]

Am ras de nu am mai putut.Rareori rad cu atata pofta,dar cel mai mult m-a amuzat ca a spart in bucatele slabiciunea mea pentru cei cu numele de Vlad.Asta chiar este cel mai amuzant si tampit baiat despre care am citit,mai ales ca se imbata ca idiotul!:))
In bar cand a fost faza cu "si-a pus mainile pe talia mea,ridicand usor puloverul",deja imi imaginam ca mana lui aluneca usoor pe acolo si am inceput sa comentez socata,pentru ca dejea vedeam o faza hardcore si oameni morti de inima:))
Este foarte bine ca relatia lor evolueaza incet,desii imi pare rau pentru sarmanul inel:))
Muulta inspiratie pentru un fic bestial!>:D<
Byye>:D<

[Psike]

Cap. 15

-Neata, iubire!
Am deschis ochii, dandu-ma jos din pat si incercand sa-mi amintesc unde sunt si cum ajunsesem acolo. Fragmente imi apareau in cap si cred ca-l adusesem pe Vlad acasa si nu mai reusisem sa plec. Simteam furnicaturi in umarul stang si ma durea incheietura; ma durea capul si o stare de greata imi lasa un gust amar in gura.
Mi-am ridicat privirea si l-am vazut asezat pe un scaun, in fata bibliotecii, doar cu niste blugi pe el. Avea parul ciufulit si ochii rosii, ori bause prea mult ori nu reusise sa doarma, desi cred ca fusesem o perna moale.
-Neata! am mormait si eu, inabusindu-mi un cascat.
-Vrei o cafea? ma intreba el, dand sa se ridice.
-Nu, nu vreau nimic! Mergem si noi la scoala? am intrebat privindu-l somnoros.
Nu stiu de ce ziceam noi, dar ma simteam apropiat de el in acele momente. Poate era din cauza ca nu-mi revenisem inca sau chiar il placeam? Aiurea. Mi-am aranjat cat de cat parul in oglinda sifonerului si el si-a luat alte haine.
Am plecat de la el si am dat apoi pe la mine ca sa ma schimb si sa-mi iau ceva caiete. M-a asteptat in jur de jumatate de ora si cand am coborat mi-a zis ca-i place camasa; era una alba dintr-un material mat, cu mici picatele tot albe.
Ma gandeam cum sa scap de durerea de cap si daca bunica ma sunase, nici macar nu stiam pe unde imi lasasem telefonul, dar nu mare mi-a fost mirarea sa-l vad pe el cautandu-mi in agenda, chiar sub ochii mei. Am tusit incercand sa-i atrag atentia si mi l-a inapoiat; se pare ca mi-l luase doar ca sa memoreze numarul sau. Nu aveam nici un apel si asta era bine, insemna ca bunicul e sanatos.
Soarele stralucea puternic si strangeam pleoapele, de mic aveam probleme cu ochii si imi dadeau lacrimile. Ajunsesem aproape de scoala si am vrut sa ma dau mai departe de el si asa avea sa fie cam ciudat sa fim vazut amandoi, darminte apropiati, dar nu m-a lasat.
-Ti-am zis ca esti al meu! a spus el privindu-ma si am inghitit in sec.
L-am urmat mergand aproape de el si mainile noastre mai se atingeau; nu puteam sa nu observ privirile confuze sau socate ale celorlalti si recunosc ca ma bucura acest lucru. Desi nu stiam ce pret aveam sa platesc, acum nu conta. Se sunase deja asa ca am mers direct in clasa.
Proful inca nu venise si se pare ca aveam mate, lucrare si eu nu stiam nimic. Nu ca in general as stii ceva doar ca acum chiar mintea mi-era goala si nici macar nu-mi amintesc ce facusem ultima data. M-am asezat in banca cu Vlad langa mine, toti se temeau sa ma priveasca, oare pentru ca eram cu el sau din cauza lui?
Sosise si domnul nostru profesor si ne-a impartit subiectele; ma uitam la ele din ce in ce mai confuz si parca erau in chineza. Mi-am ridicat privirea si fiecare se chinuia sa faca ceva, langa mine Vlad privea foaia cu o spranceana ridicata si parca astepta ca ea sa-i sopteasca raspunsurile. M-a privit si a observat ca nu stiu nici eu.
-Domn’ profesor, pot sa iau o foaie ca ciorna?
-Sigur Vladimir, ia-ti da nu te uita si la raspunsuri! zise proful rezemandu-se de calorifer.
Incepu sa mazgaleasca ceva ce avea sa insemne un exercitiu, dar nu avea nici o logica, erau litere si cifre. Stai putin! Literele alea inseamna ceva! am gandit eu uitandu-ma mai bine la ele. 3xAm. 45y.formulele. 2xz.in. =0=>buzunar. Folosind formula∞geaca. Foarte inteligent!
Popescu trecea pe langa banca noastra si se uita stramb la acea formula, dar n-a zis nimic, nu stiu cine si-ar fi dat seama ce e. M-am lasat pe spate, rezemat de scaun si pretextand ca iau un servetel am luat si biletul cu formule, bagandu-l pe maneca.
M-am tras mai aproape de banca si am inceput sa rezolv exercitiile, stand uneori sa ma gandesc mai mult, taind, rezolvandu-le pe sarite si tinand putin foaia spre jumatatea bancii ca sa scrie si el. Nu le-am rezolvat chiar pe toate, ar fi batut totusi la ochi. Dupa ce-am terminat am pus hartiuta in buzunar si cand s-a sunat am dat lucrarile.
-Imi place cum actionezi! zise el venind la banca. Nimeni n-ar crede ca un ingeras copiaza !
-Dragut mod de a discuta! Imi place! am spus, zambind si eu.
-Vii la o tigara?
Am stat sa ma gandesc si privind in jur, vazand fiarele gata sa sara pe mine am acceptat. Stiam ca asa provoc mai mult, dar care era problema, eram prieteni, parca scria undeva ca n-am voie sa stau cu el. Am iesit, traversand holul si iesind in curte; acel colt betonat mi-era asa de cunoscut si amintirile reveneau usor.
-Inca ma mai doare! am spus eu.
-Trece! spuse el, aprinzandu-si o tigara.
M-am rezemat de perete si vantul incepuse sa bata usor, frunzele uscate se miscau pe cimentul negricios si mai venisera cativa sa fumeze, dar el le-a facut semn sa nu ramana. Se pare ca-i placea sa stea mai mult singur, desi eu il crezusem popular si inconjurat de tot felul de prieteni. Dar cred ca toti se purtau frumos cu el de teama si nu din prietenie sau admiratie.
-Plecam dupa ce se suna !
-De ce? am spus eu mirat. Avem religie, e usor ! In plus eu vreau sa mai stam, te rog ! am continuat intorcandu-ma catre el.
-Bine, dar dupa mergem !
-Nu, eu nu plec dupa doua ore! am zis hotarat.
Ma privea serios expirand fumul si m-asteptam sa zica ceva, dar nu. Statea acolo uitandu-se la mine ca la un obiect si poate se astepta sa-i fac vreo criza ceva, sa ma enervez, sa il bat, dar n-am facut nimic. Am oftat si am dat sa plec, dar mi-a sunat telefonul.

[.Dudiii]

Here i am baby :>
Ti-am citit capitolul ieri, dar cand vine vorba de un comentariu lenea pune stapanire pe mine O__O So...sa incep sa comentez xD
Pai...ai inteles unele lucruri gresit la ultimul meu comentariu, dar ma rog, eu nu sunt buna sa explic, deci..mai bine tac si continui sa citesc :D
Imi place formula lui, desi eu daca as fi fost profesor m-as fi prins, intr-un fel e la mintea cocosului T^T Eh..dupa parerea mea xD
Vad ca Vlad face numai ce zice Lucian :| Nu e cute? <3
Sper la telefon sa nu fie bunica lui sa-l anunte ca s-a intamplat ceva rau cu bunicul lui, altfel el ar incepe sa planga, ar ajunge intr-o stare deplorabila si l-ar ajuta Vlad sa-si revina :|
Visez, visez :-j :]] Mereu fac asta>_>

Pai, stiu, stiu, scurt, scurt, dar sunt in pana de idei:| astept urmatorul capitol swetheart ;3

[Drama Queen]

A venit vremea sa las si eu un comentariu.
Ficul tau imi place la nebunie. Asta pentru ca stii sa impletesti dialogul, descrierea si naratiunea fooooarte bine. Anyway este super ca lasi lucrurile sa decurga lin ( cred ca ti s-a mai spus asta).
Ettttoooo... Vlad si mesajul lui codat sunt absolut geniali. ( nu stiu de ce dar ma tenteaza sa incerc si eu aceasta metoda :)))

BTW....nu-i asa ca persoana care a sunat nu-i va da vreo veste prea "roz"?

[Psike]

Cap. 16

L-am scos din buzunar si am raspuns, se pare ca era mama si vroia sa stiu ce mai fac. I-am zis ca sunt in pauza cu un coleg si m-a intrebat ca e acelasi cu care iesisem, i-am spus ca da. Incepuse sa aiba tot felul de idei si i-am zis sa inceteze, n-avea sa se intample nimic si punct.
-Mama ta? ma intreba el, putin amuzat.
-Da, vroia sa stie ce fac si apropo crede ca esti un fel de fiara sau asa ceva ce vrea sa ma manance!
-Imi place! zise el, continuand sa fumeze.
Am dat din umeri si mai erau cateva minute; cand s-a sunat am mers in clasa si ne-am ocupat locurile. Nu-mi placea ora de religie, dar daca nu ne chinuiam la ea era tot ce trebuia ca sa ne placa. M-am rezemat de perete si incercam sa ascult ce zice proful, desi incepea sa ma plictiseasca. Vlad prea coplesit de atatea informatii pretioase adormise cu capul pe banca si avea o mutra chiar draguta cand dormea, ca un motan rasfatat.
Mi-am rotit privirea prin clasa si am observat-o pe Ana privindu-l, era ceva in acea privire ce nu-mi placea. Nici pe prietenul ei nu-l privea asa, oare-l placea pe Vlad ? Am strans din dinti si sigur n-avea sanse, dar ce tot spun, se pare ca mai nou sunt gelos. Un biletel a aterizat la noi pe banca si se pare ca era de la ea, i-am dat un cot lui Vlad si incurcat a ridicat capul.
I l-am aratat si l-a deschis inca somnoros; dupa ce l-a citit l-a rupt in bucati si le-a aruncat in banca. In cateva minute s-a sunat si amandoi au disparut. Ceva se intampla.
Am zis sa raman in clasa, nu ma interesa pe mine ce faceau, desi trebuie sa recunosc ca eram oarecum curios.
Pauza a trecut la fel si ora urmatoare si cealalta si ei nu s-au intors. Ce Dumnezeu ? Unde s-or fi dus ?
Venise timpul sa plecam si cum Vlad nu venise i-am luat eu caietele si le-am pus in ghiozdan. O tipa blonda, slabuta ii aduna Anei lucrurile. Am intrebat-o daca o vazuse si mi-a spus ca se intalneau in parc. Am zambit si i-am zis ca daca vrea pot eu sa i le duc si asa vroiam sa vorbesc cu ea; mi-a zambit si ea si a acceptat.
Am iesit din scoala cu ghiozdanul pe umar si geanta Anei in mana, mergand spre parcul central. Era destul de multa aglomeratie si am preferat s-o iau pe jos, decat sa mor sufocat intr-un autobuz.
Parcul era frumos cum mi-l aminteam, arborii acum cu frunze rosiatice sau galbene colorau cerul si majoritatea bancilor erau ocupate. Pe alei se plimbau tineri indragostiti, grupuri de elevi, copilasi mici alergau sau invatau sa faca primii pasi. Am luat-o spre partea dinpre biserica asa cum mi se zisese si m-am oprit putin nedumerit la cativa pasi de o banca. Pe ea stateau Ana si Vlad si pot spune ca erau indragostiti cu acte in regula, se sarutau fara nici o retinere si Vlad o atingea peste tot.
Am simtit cum mi se urca sangele in obraji, dar am oftat adanc si am hotarat sa raman calm. Am luat-o pe alta alee, luandu-mi un ragaz de cateva minute sa ma linistesc si cand am ajuns la ei am afisat un zambet usor.
-Hei dragilor, v-am adus lucrurile! am spus dandu-i Anei geanta si lui Vlad caietele.
-Ce dragut esti! Spuse Ana, zambindu-mi.
Vlad nu spuse nimic si parea deranjat ca ii intrerupsesem, oare ma observase sau isi dadea seama dupa fata mea. M-am scuzat si am dat sa plec.
-Mai ramai, mergem la un suc, toti trei! zise Ana.
-Nu, merci! Am..am treaba! am spus si m-am indepartat de ei.
La iesirea din parc ma astepta Vlad rezemat de poarta; parea plictisit si cam transpirat.
-Te-a obosit asa repede? am spus fixandu-l cu privirea.
-Ai vazut nu? intreba el zambind. Nu e vina mea ca prietenul n-are grija de ea. Te-ai suparat? adauga el, atingandu-mi obrazul.
-Nu si nu ma intereseaza ce faci tu cu ea ! am zis dandu-i mana la o parte. Acum daca ma scuzi ma grabesc acasa!
-Te conduc!
N-am refuzat, mergeam amandoi pe strazile aglomerate si soarele se tinea scai de noi. Am cumparat o sticla de apa si in cateva minute o terminasem; imi treceam mana prin par si parca era iunie si nu sfarsit de septembrie, oare ce naibii era cu caldura asta?
-Esti cam tacut! spuse el punandu-mi mana pe talie.
-Asculta poti vorbi cu mine si fara sa pui mana! Nu-s o pipita! am zis sagetandu- l.
-In noaptea aia n-ai facut asa ! a zis el razand. Chiar ti-a placut mult! adauga el.
-Vorbesti ca si cum am fi facut-o! i-am zis eu. Si nici macar nu m-ai sarutat. Sau asa zici tuturor tipelor pe care doar le-ai atins, sau stai asta e valabil pentru tipi.
Ma privea oarecum amuzat oarecum serios si poate m-ar fi luat la bataie. Am continuat sa mergem si niciunul n-a mai rostit o vorba. Mai aveam doua strazi pana la mine si am ajuns destul de repede. La cum se uita la mine n-avea de gand sa plece si n-aveam chef sa-l poftesc inauntru asa ca l-am rugat sa plece.
-Ma culc afara daca nu ma primesti !
-Iti aduc o patura! am zis amuzat.
-Ok, ok plec! zise el.
Am urcat treptele si am intrat in apartament, era un miros de aer statut asa ca am deschis geamul de la bucatarie si cel de la camera mea. Am intrat sa fac un dus si la un moment dat incepuse sa sune telefonul, dar n-am raspuns. Tot suna insistent si in final am iesit cu apa siroindu-mi pe piele.
-Alo! am zis hotarat.
-Bunicul a murit!
-Ha?! am spus ca sa fiu sigur c-am auzit.

[Wolves]

Am ajuns şi la ficul tău, scuze că atât de târziu, dar aici am avut cel mai multe nexturi de recuperat. De fapt am citit doar jumătate până când, dar scriu acum, pentru că am nişte gânduri precise şi nu vreau să le pierd.
Ficul tău e destul de serios, iar asta e foarte bine, crede-mă. Îmi place mult cum descrii tu unele momente şi îmi place că i-ai dăruit băiatului un caracter mai puţin obişnuit. Personalitatea sa îmi pare mai deosebită şi dacă m-aş compara cu el, îmi dau seama că suntem extrem de diferiţi. Eh, eu mereu mă compar cu personajele, nu ştiu de ce fac asta. În fine, uneori îmi place foarte mult comportamentul său, dar uneori mă disperă, ca în cazul cu bunica lui, când a intrat fără voie, a mai stricat şi mânerul de la uşă şi a vorbit urât. Avea intenţii bune, dorea să afle adevărul, dar oricum, trebuia să găsească altă modalitate.
M-a mai enervat faptul că îl place pe Eminescu. Am dat aprobator din cap când profesoara aia de româna a vorbit aşa despre poetul ăsta şi când am văzut cum protesta băiatul nostru, îmi venea să-i dau cu ceva în cap. Eh, asta deja e personal. Când cineva nu îmi place, am impresia că toată lumea trebuie să aibă părerea mea.
E foarte ataşat de familie şi îl înţeleg perfect. I-e frică să nu rămână singur, să nu moară bunicii lui. De părinţii săi certăreţi nu comentez. Stau şi mă gândesc, dacă bunicul lui e în comă, oare va muri? Sper să nu rămână singur şi aşa a suferit mult. Ah, de asta încă nu m-am legat - mai are să sufere copilul ăsta?!
Lucian... de ce nu sunt psiholog, mi-e frică să nu îi percep acţiunile altfel. Cred că uneori vrea să arate că înseamnă ceva mai mult decât un tocilar sau cum îl mai cred colegii săi. Când s-a băgat să-l salveze pe băieţandrul ăla de clasa a zecea (care nici măcăr nu i-a mulţumit şi nu înţeleg de ce!!!). Mă întreb de ce Vlad nu l-a bătut mortal acolo pe loc, ci doar l-a trantin în peretele ăla (ah, aici a fost sexy, aş face eu o continuare - o fac în minte =)) A fost un pic amuzantă faza când se gândea cum să-l lovească, mai ales că nu a mai făcut-o. Dar îl respect pentru curaj, sincer.
Şi la ora de franceză a fost ciudat. Profesorul e unul din ăia care tac şi înghit. Aici mă identific cu Vlad, pentru că şi eu am făcut multe năzbâtii la şcoală şi eram la fel, nu-mi păsa de nimic. Lucian ar fi ca colegii mei tocilari =)) Eh, tot îmi place. I-ai deschis puţin sufletul şi am văzut ce comoară de de fapt.
Acum din cauza ta stau şi mă gândesc cum miroase iarba proaspăt cosită, pentru că eu nu am idee, iar tu ai pomenit de două ori în fic despre ea! Îmi place mult cum descrii, parcă complicat, dar e simplu şi frumos şi chiar grafic. Mi-am imaginat perfect spitalul ăla oribil sau casa bunicului, frumoasă şi flori în curte, trandafiri coloraţi şi tot. Tot mă gândesc la iarba aia, trebuie să aflu cum miroase! =))
Ah, el ţine la copilăria lui. Are atâtea amintiri frumoase şi toate legate de ea, de bunici, de locurile unde se relaxa, de poveşti. Se simte că i-e dor.
Acum să continui lectura. Termin şi continui comentariul.
Măcăr cu Ana, tipa aia, se înţelege mai bine. Nu e chiar singur în şcoala aia împuţită. Nu mi-am format o părere normală despre fată, dar totul e înainte. Acum serios, de ce Vlad l-a făcut gay?! Omg, am căscat şi eu ochii aşa. Cu ce ocazie? Mda, să vedem. Deci Lucian încă nu e gay, e în formare încă =) Ador aşa momente, să vedem mai departe.
La naiba de ce şi-a pierdut cunoştinţa? Sunt îngrijorată. Şi totuşi Vlăduţ nu e un monstru, nu îl suportă, dar nici să moară nu îl lasă. Asta a fost funny. Nu i-a răspuns la întrebarea: de ce m-ai făcut gay şi asta mă pune pe gânduri. Aşa, am terminat capitolul 11 şi pot zice clar şi tare că Vlad e gayul. Cu astfel de replici date unor tipi mai slabi ca el, încearcă se se apere, să se ascundă... doamne, Crinel, momentul ăla de la sfârşit m-a dat gata. Ai descris atât de frumos, mi-am imaginat perfect! Cum i-a simţit degetele pe talie şi totul părea atât de real. Oh, eu voiam să te mai cert pentru că nu sunt aşa momente în fic, dar acum m-am liniştit. Toate la timpul lor, da?
God, eu chiar am crezut că doctorul o făcea cu cineva acolo, după draperii, de se auzeau aşa gemete. Mintea mea e prea perversă, m-am convins încă o dată. Şi totuşi băiatul dintr-a zecea, cu întârziere, dar i-a mulţumit. Mda.
A răcit sărmanul Lucian, dar cred că se va face bine. Vlad cred că are o încurcătură totală în cap şi singur nu înţelege ce vrea. Replicile sale sunt prea directe, pe alocuri copilăroase. Nu înţeleg, de ce dracu se uită după fufe, dacă tot îl place pe Lucian, după cum susţine? Şi Ana aia, iată acum am o părere despre ea - nu mă încântă deloc!
Mda, am avut parte de multe momente interesante şi totul a fost perfect, până am citit ultima frază?! WTF? Cum ai putut să-l omori pe bunicul?! Băi, ficul tău de fapt e cam sumbru, angst aş zice. Dar e bine, tocmai asta atrage cel mai des.
Îmi place că bagi chestii mărunte, care îl fac mai real, cum ar fi îmbrăcămintea lui Lucian, descrii aşa încât parcă văd în ochii mei cu ce se îmbracă. Sau faza când au cumpărat o sticlă de apă, care în câteva clipite e goală până la ultima picătură. Aşa toţi facem.
Îmi place mult ficul. Pune cont. Oh, aşa îmi pare rău de bunicul, încât îmi vine să te bat, sincer.

[Psike]

Pentru ca nu stiu cat o sa lipsesc voi posta doua nexturi. Sper sa nu va plictisiti si sa mai ramana cititori.

Cap. 17

-A murit!
Vocea era calma, feminina, dar nu-mi era cunoscuta. Chiar daca ar fi fost vreo ruda era imposibil sa n-o mai fi auzit, dar dadeam ochii cu ea pentru prima data. Am zis sa-mi pastrez gandurile si intai sa vad daca minte.
-De unde stii tu? am spus neutru si enervat ca ud parchetul.
-M-a rugat bunica ta sa-ti spun!
-Si tu cine esti? am intrebat iritat.
-Iubita ta!
-Poftim?! am spus aproape tipand.
A inchis. Am aruncat telefonul pe pat si m-am intors in baie, incepand sa injur. Cine se credea acea fiinta pe care n-o cunosteam sa-mi vorbeasca asa si mai ales sa-si insuseasca acea calitate, l-as fi putut numi iubit pe Vlad, mai concret.
Dupa ce am terminat dusul, am iesit si baie si mi-am luat niste blugi negri, o helanca alba si un pulover negru peste, mai subtire. Am incercat sa sun pe acel numar, dar nu mi s-a raspuns, iar mama desi apelasem de cateva ori nu dadea vreun semn. Oftand m-am asezat pe pat, daca era adevarat? Daca mintea? Ma mai duceam si degeaba pana acolo, dar ce-aveam de pierdut.
Mi-am luat niste bani, am tras repede un rucsac din sifoner si am pus cateva haine, apoi am mers sa ma incalt. Am inchis geamurile, caci daca avea sa ploua, sa nu gasesc lac in casa si am plecat.
Prin oras era aglomeratie, iar in statie nici nu mai spun. M-am uitat enervat la ceas si trebuia sa ma grabesc, daca ma mintise sa am timp macar la noapte sa ma intorc. In final m-am urcat, nemaifiind loc, m-am dus in spate si m-am asezat pe scari. Ma simteam atat de obosit si leganatul monoton al autobuzului, treptat mi-a adus somnul.
Ce dormeam eu era un somn bolnav si parca in reprize, prindeam zece minute, apoi autobuzul calca intr-o groapa, ma dadeam cu capul de teava, alte cinci minute, cobora cineva si ma ridicam beat, apoi ma asezam iar. Nu stiu cum a zburat timpul si mai era putin pana la ultima statie.
***
Din centru unde a oprit autobuzul aveam de mers cam jumatate de ora, pe un drum neasfaltat, marginit de case lasate in paragina. Prin ferestrele putrezite ieseau la iveala pete din vietile celor ce locuisera acolo, piese de mobilier udate de ploi, zidurile erau de-un gri spalacit sau muschiul verde incepuse sa-si faca loc. Aleile ce fusesera odata din pietris albicios acum erau innegrite si buruieni de tot felul le mancasera stralucirea.
Mai ramasesera foarte putini oameni in sat, chiar daca se afla la patruzeci de kilometrii de oras, tineretul nu venea aici decat de doua ori pe an si atunci de sarbatori. Era liniste deplina si vantul ce suiera printre frunze, sau vreun caine imi mai aratau ca exista viata in acest colt de lume.
***
Ajunsesem aproape de casa bunicilor si deja totul era atat de familiar, portile de un galben ca mierea, piersicul ce primavara avea crengile pline de flori rozalii, banca pe care stateam cu bunica. Dar acum nu era liniste si pace, domnea o stare de tensiune si parca imi apasa pieptul; o bucata de material negru era legata de teava portii si am simtit un nod in gat, de asta imi fusese cel mai teama.
Am deschis poarta si am pasit in curte, ramanand pe loc pentru cateva clipe. Multi oameni pe care-i vazusem prin sat erau acum adunati in curte, cu niste mutre ce vroiau sa para smerite si gata sa ofere ajutor, dar imi pareau atat de acre, parca se bucurau. Am trecut de ei si privirile lor curioase si am intrat in casa; bunica era in camera unde stateam noi de obicei si bunicul era asezat pe pat.
Am preferat sa nu intru, o stare de greata si frica imi intorcea stomacul pe dos. Am mers intr-o alta camera unde mi-am lasat lucrurile si m-am schimbat in niste pantaloni de trening si un hanorac.
***
Bunicul se pare ca murise in somn si nu simtise durere, acest gand ma bucura putin si poate avea sa-i fie mai bine acolo,desi mie nu.
Stateam afara pe treptele din spatele casei, gandindu-ma ca daca el nu mai era ramaneam eu sa am grija de casa. Desi trebuia sa le revina parintilor mei bunicul dorise sa imi lase mie, de ce nu stiu.
Incepuse sa bata vantul si ma cuprinsese de cateva minute o stare de frig si greata. Mi-am strans genunchii la piept si m-am rezemat de zid, inchizand ochii. Daca m-as fi dus in casa probabil m-ar fi sufocat mirosul de lumanari si tamaie, asa ca era mai bine aici. Arborii se miscau haotic si parca era un dans barbar; undeva departe croncaneau niste ciori si dupa cum zicea bunica era semn rau.
***
Cred ca adormisem, cand am deschis ochii cerul era de un albastru intunecat si in fata mea statea o tanara. Avea in jur de saptisprezece ani, mai scunda ca mine, satena, cu parul prins in coc. Purta niste blugi stramti si o bluza pana la jumatatea pulpelor, verde.
Ma privea fara sa spuna ceva si in ochii ei zaream un sentiment de curiozitate, bucurie si ceva nesiguranta. M-am asezat turceste si am luat-o direct.
-Ne cunoastem? Nu cred ca te-am mai vazut vreodata!
-Nu, dar bunica ta mi-a povestit despre tine!a spus si s-a asezat langa mine. Veneam uneori pe la ea, dar erai la scoala asa ca nu ne-am vazut pana acum. Cand a murit bunicul tau eu eram aici, cu ea si…
-Poti sa-mi spui de ce tu erai cu ea si nu eu?am spus, stragand din dinti.
-Pai eu i-am zis sa nu te caute, poate te-ar fi deranjat si..dar te-am sunat eu apoi, a adaugat repede.
-De unde stii?am zis, ridicandu-ma. Era bunicul meu, cum sa ma deranjeze? Esti o tipa de cea mai joasa speta!am tipat si am iesit in curte.

Cap. 18

Era o zi friguroasa si fata palida a cimitirului nu ma impresiona cu nimic, nu c-as fi putut vedea ceva nemaipomenit, dar cand iti moare cineva drag deja nimic nu mai are farmec. Nu dormisem deloc noaptea trecuta si simteam ca ametesc, ma durea si capul. Eram enervat si simteam ura arzand mocnit in interiorul meu, ura pentru toti care ma priveau cu mila, pentru bunica c-o prefera pe aia langa ea decat pe mine, ura pentru acea tipa ce isi facuse loc in viata mea ca si cum ar fi fost dumnezeu. In acele momente imi doream doar sa ajung acasa si cred ca vocea lui Vlad ar fi fost un medicament pentru mine.
Chiar nu stiu de ce ma gandeam la el acum, dar chiar daca era nesimtit si avea o reputatie proasta cu mine se purtase frumos. Dar deja gandesc ca o fata; mi-am trecut mana prin par si imi doream sa se termine mai repede.
Am zambit in coltul buzelor gandindu-ma ca nici bunicului nu-i placeau aceste lucruri si chiar radea pe seama lor. Bunica plangea tinandu-se de umarul meu si deja cred ca-mi facuse maneca fleasca, parca scapasem cu ea in fantana. Am mangaiat-o usor pe umar, incercand s-o calmez, dar nu prea aveam cum.
Dupa ce preotul a spus o lunga polologhie patru barbati au coborat sicriul si ca la orice inmormantare toate babele si femeile au inceput sa boceasca. M-am dat mai in spate si am preferat sa nu iau parte la acel spectacol; am zarit-o si pe ea in stanga ea privind fix cavoul.
-Cata falsitate! Zise ea usor.
-Ai zis si tu ceva inteligent!
-Adica ce vrei sa zici, doar daca esti baiat..
-Asculta, pitico, nu-mi pasa cine esti, cat de desteapta, e bunicul meu, viata mea si tu n-ai dreptul, asa ca taci!am spus sagetand-o cu privirea.
***
In cimitir nu mai ramasesem decat eu, ceilalti plecasera si bunica cu ea mersesera cu masina parintilor mei. Venisera si ei in acea noapte, doar ca nu avusesem timp sa vorbesc cu ei. Nu ca mi-ar fi facut placere. Am zambit usor si m-am asezat in genunchi, mangaind cu miscari tremuratoare pamantul proaspat ce mirosea a umezeala.
Desi eram constient ca murise o fiinta draga nu puteam plange, ca si cum in acel moment era ceva strain fata de mine. Se spune ca unii oameni in astfel de momente se inchid in ei, dar eu eram perfect calm.
Am oftat usor si m-am ridicat, scuturandu-mi hainele. M-am intors pe calcaie si am zarit masina tatei la iesire si telefonul incepuse sa vibreze. Vlad! Ce naibii vrea acum?
-Alo!am spus neutru.
-Ce faci mai?zise el vesel. Pe unde umbli? Ti-ai gasit pe altcineva si nici sa ma suni!
-Nu fi tampit!am zis printre dinti. Mie imi moare bunicul si tu ma intrebi daca am fost sa ma fut!
-Iarta-ma, n-am stiut! Imi pare rau!spuse el, pe un ton scazut.
-Stii ce ma gandeam? Am cunoscut aici o tipa, cica e din oras si s-ar muta la alt liceu!
-Ar fi culmea sa pice la noi in clasa…zise el sarcastic.
-Vlad!
-Biiiine, scuze scuze! Spuse el pe un ton pitigaiat.
-Sa-i spui tu dirigintei ca o sa lipsesc cateva zile si sa-mi iei si mie lectiile. Si inca ceva vezi sa nu mori pana vin eu ca sa am si eu ce privi si aaa inca ceva, ce mai face Ana? am intrebat accentunand acel cuvant.
Se lasase linistea si ori imi ascundea ceva ori ii facuse Ana ceva. Vantul batea puternic si frunzele incepusera sa fosneasca asa de tare parca ar fi fost din hartie.
-Vlad?
-Da ii spun!
-S-a intamplat ceva?I-ai facut ceva Anei?
-Iti spun cand ajungi aici. Pa.
Am strans din dinti si nu-mi venea sa cred ca ma lasase cu vorbele in gat si cu o multime de ganduri confuze. Desi de ceva vreme incepusem sa vad ca Ana nu mi-e asa prietena tot nu ma puteam gandi ca a patit ceva, dar daca ea ii facuse ceva?
M-am indreptat catre masina si m-am urcat, tata era imbracat in negru si avea o fata serioasa, asa ca n-am zis nimic. M-am rezemat de geam si am inchis ochii, se intamplau prea multe si deja nu mai stiam ce sa fac, cu cine sa vorbesc si in cine sa am incredere. Si singura persoana ce-mi venea in cap era cea de care trebuia sa-mi fie frica, Vlad.
Curand am coborat din masina si am mers in casa cu gandul sa ma culc, dar singura camera libera era cea in care statuse bunicul. Nu eram superstitios, dar pot spune ca ma incerca o stare ciudata, iar faptul ca vantul batea puternic si se auzea ca un urlet prin geamurile de lemn imi provoca fiori.
M-am descaltat, asezandu-ma in pat si am tras o plapuma pe mine, stiam c-o sa sifonez camasa, dar numai la asta nu ma gandeam. Ma gandeam la ce-mi spusese Vlad, la faptul ca era asa de bucuros si cand l-am intrebat de Ana a incheiat repede subiectul, imi zbura gandul la tipa aia al carui nume nici macar nu-l stiam, la bunica.
Ploaia rapaia usor pe acoperisul de tabla si la intervale scurte auzeam tunetul; am auzit pasi pe hol si se deschisese usa. Desi nu-mi era frica, am inghitit in sec si mi-era ca venise naibii vreun spirit ceva. Am inspirat adanc incercand sa nu fac zgomot si cand fiinta aia s-a aplecat asupra mea am sarit din pat, trantind-o pe cealalta saltea cu mainile mele in jurului gatului sau.
Un fulger a brazdat cerul si i-am putut zari chipul speriat, tremura din toate incheieturile si mai sa nu izbucneasca in plans. Am aprins lumina si m-am asezat pe pat, invelindu-mi spatele cu plapuma. Ma privea ca si cum nu-si gasea cuvintele si nu stiu, mereu aveam o senzatie ciudata de frica in preajma ei.



Scuzati eventualele greseli!