Punem pariu [16-18+]

[Fiction]

Halo. Gr... Tezele astea si lipsa de timp de a mai citit ceva, m-au facut sa comentez aici mai tarziu. Dar lasa, acum ca tezele au trecut (pentru mine) e totul Ok.
Let's see, then. A fost un capitol trist si sumbru. In inceput mi s-a parut misterios, ma rog; ca un fel de calm dinaintea furtunii. Apoi, vazand ce se intampla am inteles si rostul introducerii. M-a mirat atitudinea baiatului si m-a cam distrat. Saraca bunica. : (
Mi-a placut foarte mult naratiunea si, felul cum a fost imbinata cu descrierea. : D Te-ai descurcat frumos la capitolul asta, parerea mea si, astept nextul.
Spor la scris si succes daca ai teze, teste, probleme... obstacole; Whatever, ai inteles ce-am vrut sa zic.
P.S si putin off: Ador asta: "Ochii vad, inima cere / Peste tot numai placere / Te transformi treptat-treptat / Din normal in obsedat/ "

[Psike]

Fiction31 merci de comm. La fel iti urez si tie cu scoala, eu am terminat tezele si astept notele si in curand vacanta. Vor urma capitole scurte o perioada de timp x.x

Capitolul 8.

Am întredeschis pleoapele şi în cameră parcă plutea o ceaţă densă;am clipit de câteva ori şi uşor a început să se evapore. Îmi simţeam obrajii umezi şi buzele uscate. Nu-mi amintesc cum ajunsesem în pat, cât dormisem, poate leşinasem, cât timp stătusem lipit de uşă, plângând.
M-am ridicat în şezut şi apucând perna între degete am rezemat-o de perete şi mi-am aşezat capul pe ea. Ceasul arăta 03:00 şi eram ca scos din timp, nu-mi era somn şi parcă totul fusese un coşmar, ziua se terminase când ajunsesem acasă şi intrasem la bunica. Acea ultimă parte îmi părea un vis, ceva aievea şi intr-un fel aş fi vrut să nu cred în ea. Dar în interior, acolo într-un colţisor întunecat era o voce ce dorea să ştie adevărul, oricât de crud ar fi fost.
Mintea mi-era goală şi aveam trupul amorţit.Aş fi putut afla dacă se întâmplase doar întrebând-o, dar mi-era într-un fel teamă. Ca şi cum nu mă mai simţeam apropiat de ea, părea o străină, o doamnă la care stai cu chirie şi firele vieţilor voastre sunt paralele, nu eşti legată de ea şi nu te cunoaşte.
Mi-am mutat privirea spre fereastră şi ploua uşor, sunetul stropilor se auzea ca un murmur şi la un interval relativ scurt cerul era luminat de fulger. În acest moment nu-mi lipsea nimic, eram înconjurat de linişte şi parcă ea pătrunsese în cele mai adânci locuri din fiinţa mea.
Am oftat uşor şi mi-am strâns buzele. Nu-l mai văzusem pe bunicul de câteva luni şi încă din copilărie trăisem cu ideea că poate avea singur grijă de el, că va fi mereu acolo, în casuţa de la ţară, că voi putea merge la el de câte ori doresc şi îmi va povesti diferite legende. Am închis ochii şi încet s-a conturat un chip arămiu, cu ochi verzi de-o nuanţă uşor ştearsă, o frunte lată, nu prea înaltă, nişte buze subţiri. Purta ca de fiecare dată o pălărie neagră, devenită gri din cauza timpului, camaşă albă şi pantaloni de stofă negri.
Mirosul ierbii cosite se simţea de cum intrai pe poartă, soarele strălucea întrând prin ferestrele larg deschise, tufele de trandafiri roşii, albi, galbeni şi diferite flori mărgineau poteca acoperită de ţărână.
Căsuţa te întâmpina micuţă, cu pereţii varuiţi în alb şi pe la colţuri se puteau zări crăpături mai vechi sau mai noi. Cum intrai păşeai în antreu, sau hol mai orăşeneşte spus, în stânga dădeai în dormitor, iar în dreapta în camera de oaspeţi. Camera bună, cum i se mai spunea stătea mai mereu încuiată şi avea un pat din lemn greu, închis la culoare, un şifonier şi un dulăpior mic cu oglindă. Cealaltă avea două paturi, o sobă, o masă înaltă ce ţinea televizorul şi radioul. Bucătăria se afla la câţiva paşi de casă, o cameră văruită în galben, mobilată în stil ţărănesc.
Bunicul acceptase ca nana, sau bunica, să vină la oraş ca să aiba grija de mine şi s-o ajute pe mama. Rămăsese acolo ocupându-se în continuare cu munca câmpului, având grijă de cele câteva animale şi de micuţa livadă din spate. Ultima imagine ce mi-a rămas întipărită în minte este din toamnă, el stând în poartă şi zâmbind vag, ca un copilaş ce e lăsat singur. Frunzele aurii ale viei îi umbresc fruntea şi tot ce pot zări în privirea lui e tristeţe, singurătate.

[.Dudiii]

Very, very, very short T^T
Vor urma capitole scurte o perioada de timp x.x
Wha-wha-wha-whattt?!!!! Ma torturezi psihic, ah? Bineeee...bineeee. >:P Ce e bine? /:) :]]
Anyway unde eram? Oh! Da, very, very, very shooooort >:P
Sincer! Mi-e mila de bunicul sau, eu urasc 1. Copii mici si 2. Batranii, insa o sa fac o exceptie, sper ca totul sa fie bine si urmatorul capitol sa fie macar cu doua pagini mai lung :]]
Glumeam, cu doua randuri? ;;)
Crezi... ca ai putea, putin, nu mult, adica ma gandeam ca daca va aprea si viitorul sau iubit sau ma rog ceva de acest gen va fi mai palpitant :-?
Nu stiu sa fie un coleg nou la el in clasa? Sau....un verisor de-al lui pe care nu-l cunoaste? Sau...nu, nu un prieten de familie ce a venit in vizita la ei, sau... sau fratele sau de care nu stia nimic :-?
[Nu ma lua in seama, stiu am ideei groaznice]
Okei, succes dear >;d<

[Psike]

.Dudiii merci de comm si nu te grabi;)). Probabil o sa fac dublu post cand o sa pun nextul, dar raspund acum si vroiam sa zic ca daca sunt nexturi scurte o sa pun cate doua. Asa poate nu va plictisesc si avem timp si de actiune, abia am inceput sa-l postez si nu scriu fortat doar ca n-are actiune, cred ca deja incep sa se intample diferite schimbari.

[Psike]

***

Un tiut puternic a inceput sa se auda, din ce in ce mai tare, note inalte parca de la o chitara dezacordata. Am deschis buimac ochii si ridicandu-ma in fund am privit in jur. Eram la mine in pat, afara era dimineata, ploua torential, alarma telefonului suna. L-am oprit dand cu mana de noptiera si izbindu-se de podea. Cred ca l-am omorat de tot! Am cascat adanc intinzandu-ma si atingand cu ceafa de perete, mi-era inca somn si n-aveam nici un chef de ore.
M-am dat jos din pat oftand si am mers in baie; m-am spalat pe fata si pe dinti si mi-am trecut pieptenul prin par de cateva ori, oricum nu statea in vreun fel orice i-as fi facut. Revenind in camera am deschis larg sifonerul si mi-am ales pentru aceasta zi un tricou alb cu niste schite negre pe el, un hanorac gri si pantaloni verde inchis. M-am imbracat repede si am pus celelalte haine in cosul de rufe.
Am cautat din priviri ghiozdanul si se pare ca ajunsese pe sub birou; l-am ridicat si am scos ce avusesem aruncand in sertarele biroului si am pus cele pentru azi. L-am pus pe umar si am iesit. Bunica nu era in bucatarie, insa am gasit un bilet pe frigider. Ti-am pregatit micul dejun, e in dulapior.Sunt la bunicul, la spital. Vino dupa ore sa-l vezi. Sigur ii e dor de tine.Bunica. Am oftat, mototolind biletul si l-am bagat in buzunar, aveam nevoie de adresa scrisa pe el.
M-am incaltat in hol si am iesit incuind usa. Sunetul ploii se auzea ca un urlet si vantul lovea in toate lucrurile, hartii si ziare zburau pe la colturi, masinile goneau pe sosea si oameni inghesuiti sub umbrele mergeau grabit pe trotuarele ude. Mi-am pus gluga pe cap si am pornit catre liceu; nu stiu de ce, dar o luasem pe scurtatura si parca il simteam langa mine. Ii puteam auzi rasul, sunetul adidasilor prin balti si poate ca ii duceam dorul.
Intrand pe poarta liceului toti se uitau la mine ca la felu' cinspe si ma auzeam strigat si salutat din toate partile. Am oftat adanc si pasind hotarat am trecut printre ei intrand in cladire, dandu-mi gluga pe spate si urcand treptele. N-aveam chef sa vorbesc cu nimeni, n-aveam nevoie de mila nimanui si chiar daca ei nu stiau ce se intampla in viata mea parca imi puteau citi in privire.
-Neataaa Lucian!
Mi-am intors privirea si am zarit-o pe Ana la cativa pasi de mine; i-am zambit si am mers amandoi in clasa, n-aveam nimic cu ea, n-o placeam, insa nu puteam spune ca ea ma vedea doar ca pe un amic. Am discutat totul felul de nimicuri si conversatia s-a prelungit si-n clasa ea stand pe banca mea, pana a sunat clopotelul. Mi-a facut cu mana si s-a dus la locul ei, iar eu mi-am pus ghiozdanul in banca si mi-am scos o carte, incepand s-o rasfoiesc.
-Neata poetule! spuse si se aseza langa mine in banca.
Vocea mi-era cunoscuta si cand l-am vazut mi-a scapat cartea printre degete. Ce cauta el aici? O Doamne nu-mi spune ca-mi e coleg! mi-am zis in gand. Intr-un fel nu vroiam sa am de-a face cu el, dar in altul as fi vrut sa-l cunosc si sa-i arat ca-i sunt superior. Uram persoanele increzute si care rad de altii ca sa para interesanti. M-am aplecat sub banca sa-mi recuperez cartea si…

Cap 9.

M-am aplecat sub banca sa-mi recuperez cartea si mintea imi lucra febril, creandu-se o multime de legaturi subtiri cat firul de par sau si mai micute. De ce se asezase tocmai cu mine in banca si mai ales de ce era asa de prietenos? Poate se purta asa doar pentru ca vroia sa ma faca de ras in fata vechilor lui colegi si a intregului liceu. Adica inca eram elevul cel nou, tacut si ce-si petrecea timpul cu cartile in loc sa iasa in pauza sau sa stea de vorba cu fetele, pe hol.
-Neata! am raspuns intr-un tarziu.
Am asezat cartea in ghiozdan si am pus pe banca manualul si caietul; mi-am intors pe furis privirea si se pare ca el nu venise decat cu un caiet si un pix. In acel moment mi-am amintit ca el era cel care-l infruntase pe director si nu un elev ce incerca sa para model, perfectionist si studios, ca mine.
Discuta cu un tip scund si bine facut, unul din cei ce nu ma lasau in pace si ma strigau in toate felurile doar ca sa-mi arunce in fata ideile lor despre felul meu de a fi. Din ce intelegeam eu vorbeau despre o petrecere ce avusese loc la un prieten de-al lor acasa si evenimentul se terminase c-o dezordine totala, sticle de alcool peste tot si ei adormind pe unde apucasera. Se amuzau copios pe urma acestui fapt, insa pe mine nu putea decat sa desguste si sa ma faca sa nu am de a face cu ei prea mult.
In cele din urma a sosit si profesorul,domnul Marcus-aveam ora de franceza-si salutandu-ne cu bine cunoscutul Bonjour! a luat loc la catedra. Era un barbat intre 35 si 40 de ani, cu parul saten, tuns cu breton si pieptanat intr-o parte, ochi caprui, purta o mustata subtire si era imbracat cu o pereche de blugi si o camasa alba. O costumatie nu tocmai potrivita pentru un tip de varsta lui insa pe trupul sau slab, dar bine cladit statea foarte bine.
Foarte putini erau atenti la ora mai ales ca aveam lectie de gramatica. Desi imi placea intr-un fel aceasta limba si ma descurcam bine, cu gramatica avusesem mereu probleme. Fosta mea profesoara se straduise sa ma faca sa inteleg ca nu sunt decat cateva reguli foarte simple de aplicat, insa eu le stiam pe moment si apoi reveneam la nestiinta mea. Copiam de la tabla verbele conjugate si ascultam explicatiile profesorului, incercand sa fiu atent si sa ignor susosetile de langa mine.
El nu incetase sa vorbeasca cu acel tip si domnul Marcus se pare ca-i ignora. Ma enerva foarte rau nu neaparat discutia, subiectul ei, cat faptul ca vorbeau in timpul orei si asta consideram lipsa de respect. Fusesem obisnuit ca regulile sa fie respectate si cred ca din aceasta cauza eram considerat fraier; de la acest calificativ nu era decat un pas catre tocilar si favoritul profesorilor. As fi vrut sa le zic vreo doua, dar m-am abtinut.
Clopotelul a sunat si ora a luat sfarsit, proful iesind din sala si ceilalalti elevi urmandu-l, unii mergand la magazin, pe hol sau sa fumeze in spatele liceului sau la baie la fete. Mi-am pus caietele in ghiozdan si apoi mi-am asezat obrazul in palma incepand sa privesc pe geam. Plecase si el fara sa-mi acorde vreo importanta insa chiar ma simteam bine asa. Nu aveam nevoie si de alte probleme, mai ales ca regretam intr-un fel ca ma mutasem la acest liceu.
***
Celelalte ore au trecut relativ usor si in afara de lectii si teme, n-am castigat altceva. Mi-am strans lucrurile si am plecat, dar mi se parea ciudat sa nu zaresc pe nimeni pe holuri sau prin curte, era prea liniste si abia se sunase de iesire, ceva nu era bine.
-Nuuuu…
Am simtit ca mi se ridica parul in cap, cine naibii tipa asa si de ce. Se pare ca se auzea din spate, acolo unde fumau mai toti idiotii. Nu stiu de ce, dar curiozitatea m-a facut sa merg acolo; paseam incet, pe langa zid si inima mi se facuse cat un purice. Cand am ajuns la inceput n-am zarit decat o curticica goala, cu ciment pe jos, cateva frunze vestejite si ude pe la colturi, cateva table vechi si multe chistoace de tigari.
Intr-un colt insa erau adunati mai multi baieti si dintr-o parte, cred ca de pe trotuar dinpre scoala se auzeau tot felul de tipete si chicote. Ma intrebam cine manca bataie de data asta. La un moment dat unul din ei s-a dat la o parte si am putut sa vad cum noul meu coleg de banca il batea fara nicio retinere pe un pusti de la a Xa.
Tipul era plin de sange, avea buza inferioara crapata si uniforma era vai de ea. Din ce-am putut sa aud el s-ar fi dat pe langa una din fetele cu care umbla Vlad. Cata prostie putea sa detina omul asta. Mi s-a facut scarba de el si mi-era chiar mila de saracul baiat. Am oftat si am facut cale-ntoarsa. L-as fi ajutat, dar mi-era groaza sa nu mananc si eu bataie, totusi…mi-am muscat buza si nu mi-as fi iertat-o daca l-as fi lasat asa.
Am inspirat adanc de cateva ori si mi-am lasat ghiozdanul langa zid, nu sarisem pana acum la bataie, deci puteam sa spun ca eram mai tont ca o fata. Am inceput sa pasesc spre ei, usor, incercand sa fac cat mai putin zgomot si strangand pumnul stang. Nu stiam cum sa dau ca sa-l nimeresc din prima, caci stiam ca a doua oara nu mai eram bun de nimic.
O mica clipa de neatentie si s-a intors in spate, am strans din dinti si l-am pocnit cu toata puterea. Luat prin surprindere s-a dezechilibrat, facand cativa pasi in spate si cand si-a ridicat privirea ii curgea sange din gura. Ma tintuia cu ochii aia negri ca si cum ar fi fost sa ma omoare pe loc. Toti ramasesera cu gurile cascate si nu mai ziceau nimic. M-am trezit luat de hanorac si simteam cum ma albesc la fata, am inghitit in sec inchizand ochii si in urmatoarea clipa mi-am simtit spatele izbindu-se de zid.
Parca o mie de ace imi patrundeau prin piele, in muschi si intrau cu atata dorinta si satisfactie in oase. Abia am deschis ochii si nu mai era in curte decat tipul de-a Xa. M-am ridicat simtind cum fiecare muschi protesteaza, ma dureau toate; mi-am luat ghiozdanul si mi l-am pus pe umar.
-Tu nu zici nimic?am spus iritat. Nici multumesc nici du-te dracu c-am sarit pentru tine? am continuat enervat.
Nimic, s-a ridicat, nici macar nu s-a uitat la mine si a plecat. Am iesit injurand si in viata mea nu aveam sa mai ajut pe cineva din liceul asta imputit, adica eu ca prostu imi risc viata, mai sa mor in mainile lu ala si el nimic.
Paseam grabit privind doar inainte si inca injurand printre dinti; cum putuse sa fie atat de nepasator? Chiar nu se gandea ca putusem sa-mi rup ceva sau ca o sa am probleme cu Vlad de acum incolo si ca toti din liceu abia vor astepta prilej sa rada de mine.
Regretam mult ca ma bagasem, putusem sa stau sa ma uit, sa plec, dar ma mancase undeva sa merg. Si acum suportam. Simteam o durere in partea dreapta a coastelor si numai sa ajung in spital nu-mi mai trebuia. Ce-ar fi zis bunica? Am inchis pentru cateva clipe ochii oftand usor, amintindu-mi ca azi trebuia sa merg la bunicul.

Am pus asa ca am uitat bucata aia de la capitolul anterior si era aiurea s-o postez doar pe ea. N-am pus diacritice pentru ca sunt foarte obosita si chiar vreau sa postez azi. Sper ca n-am greseli enorme.

[.Dudiii]

Pe bune!! Nici un multumesc? Pai cat de ranita as fi fost tot l-as mai fi luat la bataie,ce papucii mei? Si-a riscat viata si el"ah, ah" nici nu l-a bagat in seama, huo pe el si pe langa el :]] Eu si umorul meu de 2 bani >.> mda... nu comentez :|
So...mi-a placut, defapt am adorat faptul ca ai spus ca vor urma capitole mai scurte, asta numesti tu scurt? decat penultimul capitol pus asta e.......Statuia Libertatii pe langa o miniatura a sa. :]]
Nu am vazut greseli si nici nu ma mir ai un scris impecabil din punctul meu de vedere :D
Da... baietelul meu creste, il adora tot mai mult fetele, ah... ce cute e, asa te-am educat mamica, sa le prostesti si apoi sa le spui ca esti gay, stai nici tu nu stii ca esti, nu . Urmeaza sa vad :]]
A mancat bataie pentru un masochist? O__O Asta sigur e sado-maso, altfel nu se lasa batut :]] [Nu ma lua in seama, asa sunt seara, ma transform gen: spiderman :]]

Succes darling >;d<

[HanniGram]

Awww,chiar regret ca n-am trecut mai devreme...
In primul rand ficul asta e super!Nu sunt eu cu partea de critica,dar chiar mi s-a parut super si ar fi mare pacat sa-l intrerupi,mai ales ca este unul dintre cele mai bune ficuri citite.Imi place ca ai ales sa povestesti viata unui adolescent care are multe probleme.Nici nu ai exagerat cu asta,dar nu ai lasat-o nici prea moale.Imi pare rau ca sufera,dar cam asa e viata.Sper ca bunicul sau sa traiasca prea mult,fiindca ar fi ca o lovitura finala.A fost putin mai ciudat ca a inceput sa rada in faza aia,dar asa ar fi reactionat unii.
In al doilea rand imi place capitolul la nebunie!Mi-a tresarit putin inima cand l-a batut,dar in rest am zambit,sperand sa fie ceva intre ei,dar e bine ca nu te grabesti cu asta.Din pacate tipul asta este putin cam idiot,fiindca trebuia sa ia si asta in calcul,dar a facut totusi bine.Nu mi-a placut deloc rezultatul. >.<
Acum te-ai mai trezit cu cineva pe cap:))
Astept urmatorul capitol>:D<
Muulta inspiratie!^_^
Byyye>:D<

[Psike]

.Dudiii am zis ca urmau capitole scurte, dar am pus cate doua de asta *** .
BLforever welcome si te mai astept.

Cap. 10

Am luat-o spre centru, pe jos, lovindu-ma uneori pe trecatori, insa nici ca intorceam capul sa ma uit. Imi simteam mintea lucrand repede si nu puteam sta locului o clipa. Ajuns in fata spitalului am parcurs parcarea si am mers catre intrare; mirosul de spirt, medicamente, bolnavii pe holuri, infirmierele cu zambetele lor false m-au lovit direct si am avut impresia c-am facut un pas in spate.
Am inspirat usor si m-am dus sa intreb la biroul de informatii in ce salon este; m-am indreptat catre etajul III si usor deranjat de tot acel alb, am gasit in final salonul, dupa ce-am parcurs holuri ce dadeau in usi, alte holuri, sali si iar holuri. O asistenta ce tocmai iesea mi-a spus ca pacientul se odihneste, ca doamna plecase si ca pot intra peste o ora.
M-am asezat pe o bancuta tot alba, cata puritate, lasandu-mi ghiozdanul la picioare si m-am rezemat de perete. Am inchis ochii incercand sa rememorez ce se intamplase in ultima perioada: ma mutasem la alt liceu, locuiam cu bunica, ai mei se certau rau de tot, am o amica, am mancat bataie si Vlad va fi cu ochii pe mine, iar directorul o sa-mi tina predica, plus bunicul. Nimic bun, doar iluzii cat firul de par, vise din nisip si multe nemultumiri.
Poate ar fi fost mai bine sa raman cu ai mei si sa continui studiile la fostul liceu? Macar acolo aveam cativa prieteni si il vedeam zilnic si pe fratele meu; asa nu l-am mai vazut de aproape doua saptamani. Am zambit usor si ma intrebam oare ce face el, i-o fi dor de mine, cum e sa stea cu ai mei si sa pice la jumatate de fiecare data. E prea mic sa inteleaga , dar cel mai afectat.
„Hai mai, va fi bine! Crede-ma eu mereu am dreptate si daca nu sa ma fac piticel!”
Dragul meu prieten nici pe tine nu te mai am; macar mi-au ramas amintirile ce acum imi par bucati desprinse din paradis. Am impresia ca le tin in buzunar si cand am nevoie le scot si le privesc. Dar sunt asa de micute si fragile, incat mi-e teama sa nu le sfarm, le privesc cu gingasie si chipul tau mi-apare surazator.
Simt o atingere usoara pe umarul stang si intr-o clipa am crezut ca esti chiar tu, dar cand am deschis ochii nu era decat aceeasi asistenta.
-Poti intra acum!
Cand am pasit dincolo de usa am fost usor orbit de tot acel alb, ca si cum raiul s-ar fi pogorat acolo. Usa s-a inchis incet si toate zgomotele s-au stins, totul era invelit in giulgiul unei linisti profunde si parca o puteam vedea. Era ca o tesatura subtire pe un material matasos cu fire cusute in ochiuri largi, iar culorile cresteau si descresteau in luminozitate si contrast in functie de cum cadea lumina.
Salonul era o camera micuta, zugravita intr-o culoare calda de galben si se vedea ca e facut recent. Doua dulapuri micute albe, unul langa pat pe post de noptiera, unde erau puse medicamentele si un pahar cu apa, iar celalalt purta o vaza de flori-crini albi.
M-am asezat pe scaunul de langa pat si l-am privit. Nu era ca si cum suferea sau sa fi fost ca altii sa nu se poata odihni de dureri; chipul ii era acoperit de-o expresie calma, iar mainile se odihneau pe cearceaful ce mirosea a lamaie. Am zambit si l-am sarutat usor pe frunte, asa cum faceam cand era mic. Mi-era atat de drag de el si l-as fi strans in brate ca pe un copil.
Imi amintesc ca in cei sase ani cat statusem la tara ma jucasem mai mult cu el, decat cu alti copii. Fiind mai retras de fel nu puteam sa ma bag in seama cum faceau ceilalti, iar cand imi erau luate jucariile nu indrazneam sa le cer inapoi. Si de fiecare data asteptam intr-un colt, singur, ca el sa vina si sa mergem acasa; inca ii mai simt mana mare si calda strangand-o usor pe a mea.
Sunt atatea clipe frumoase de care imi amintesc cu drag; cum ar fi somnul dulce pe iarba proaspat cosita sau plimbarile pe camp. Eram oarecum fascinat de toate acele culori stralucitoare are ogoarelor acoperite cu diferite cereale, iar el imi explica cu glas de parinte cum se numesc si la ce folosesc. Mai port in gand gustul dulcetii facute de bunica sau placintele cu fructe si miere dupa care asteptam toata ziua.
Copilaria a fost cea mai frumoasa perioada a vetii mele si singura fericita. Dupa ce am venit la parinti totul s-a inchis ca un cerc;am fost pus in fata unui program ce trebuia respectat, fara libertate, fara prea mult timp de joaca, fara vizite la bunici, doar in vacante. Imi lipsea enorm de mult acel taram al libertatii si al bunatatilor, dar mai ales locul in care auzisem atatea povesti si in care rasesem cu pofta de atatea ori.
Tin minte ca in prima saptamana in care venisem la parinti n-am vrut sa mananc nimic si mi s-a facut rau. M-au trimis la bunici si mi-am revenit, iar apoi am ajuns iarasi la ei. Dupa inca cateva incercari de a reveni si ramane acolo am inceput sa ma obisnuiesc. Incet acel gri nu mai parea atat de infiorator, doar rece; m-am obisnuit cu singuratatea, cu faptul ca n-am cui sa-i vorbesc sincer si ca bunicii vor ramane acolo, departe.
Nu stiu daca suna egoist sau poate gresit, dar mereu am crezut ca ai mei n-au fost de acord ca eu sa tin la bunici mai mult ca la ei. Insa e si normal daca m-au crescut. Nu de multe ori m-am ridicat si am comentat cand mama sau tatal meu le faceau reprosuri, in ochii mei n-aveau acest drept. Consideram ca merita respectati si pentru mine erau adevaratii parinti.
Incet bunicul a deschis ochii si am putut zari iarasi acea privire calda dupa care tanjisem; fara vreun cuvant l-am imbratisat usor si am ramas asa cateva minute. Tot raul si ura din zilele precedente se evaporau treptat.
M-am intors acasa inainte sa se intunece, aveam o teama legata de mersul prin oras pe intuneric. Am intrat usor, rasucind incet cheia in broasca si lasandu-mi adidasii. Bunica se pare ca se culcase deja, asa ca am mers la mine in camera.
Fusese o zi obositoare si presimteam ca asta nu era decat inceputul. Am facut un dus scurt, apoi m-am schimbat in haine de casa si m-am bagat in pat. Nu-mi facusem temele si speram sa nu fiu tras la raspundere, o nota proasta era acum ultima mea grija.

[HanniGram]

Yaaay sunt prima!^_^
Mutumesc de primire>:D<
Imi place capitolul asta,desii mi se pare cam scurt.Mi-a fost frica sa nu se intalneasca din nou cu Vlad,dar acum sunt usurata.Ma intreb care este prietenul acela de care o fi vorbind...poate cel mort T_T.Chiar imi pare rau ca sufera atata,dar eh,n-ar mai fi interesant.Cand a intrat in salon am pus si muzica de fundal cu niste sophrane,asa de amuzament:)).Luminaaaaa!(delirez de la oboseala:)) )Iar amintirile lui mi s-au parut ca desprinse din rai.Descrierea este minunata,chiar m-a facut putin melancolica....
Sper sa nu fie tras la raspundere pentru teme si nici batut.Ar fi ultima picatura pentru el.Copilaria lui a fost putin cam trista...dar lasa,poate va fi fericit acum:D
Ficul este superb!Deabia astept urmatorul capitol! ^_^
Inspiratie infinita:))
Byyye>:D<

[Psike]

BLforever merci de comm. Se pare ca tu ai mai ramas pe aici...

Cap. 11

Am avut un somn agitat, franturi de cosmaruri umblandu-mi prin minte si cand a sunat alarma am tresarit, deschizand ochii. Simteam o durere de cap si se pare ca incepeam ziua cu bine. M-am imbracat cu primele haine ce le-am gasit si am schimbat cartile din ghiozdan. Am iesit din camera si ce-as fi dat sa raman acasa; n-am putut sa mananc nimic si ea plecase deja.
Strazile mi se aratau azi prea stralucitoare, toti erau fericiti, iar galagia din curte nu era semn bun.
Cand am intrat toti se uitau la mine curios si unii zambeau batjocoritor; sa nu mai spun de diferitele complimente ce-am preferat sa le ignor.
-Ce faci, iubire?
-….
Am continuat sa merg ignorand in continuare si speram sa ma lase in pace, n-aveam chef de discutii si bataie azi.
-Ma, tu nu-mi intorci spatele!
Incheietura mi-a fost stransa si simteam cum s-ar rupe usor; mi-am intors privirea si strangand din dinti am vazut ca era el. Nu prea se bucura sa ma vada si puteam citi in ochii lui ca ma uraste. Doar il pocnisem ieri si aflase toata scoala ca eu avusesem curajul sa ridic mana asupra lui.
-Ce vrei?
-Mai, mai ai ceva curaj! spuse el ranjind. Doar ca eu nu suport asta..
-Da-mi drumul! am spus tragandu-mi bratul.
-Gayule!
-Ma-ta! am zis in timp ce urcam scarile.
Desi stiam ca am probleme si ca o sa am si mai multe, continuam sa-i raspund, orice zicea ii dadeam replica si parca vorbele imi ieseau pe gura inainte sa le gandesc. Totusi nu pricepeam de ce ma facuse gay; poate o spusese asa crezand ca ma insulta, sau avusese un motiv.
Am intrat in clasa si m-am asezat in banca, toti se uitau urat la minte si chicoteau in grupuri. Mi-am sprijinit capul de perete si tot ce vroiam era sa se termine ziua mai repede. Ora a decurs relativ usor, adica doar am scris si incercam sa fiu cat de cat atent la ce explica profa de fizica, desi mai mult copiam mecanic, dupa tabla.
In pauza am stat singur, in timp ce altii au mers sa fumeze sau prin curte; n-aveam cu cine sa ies si nimeni nu ma baga in seama. Ana nu venise azi, pare-se ca racise putin; macar cu ea as fi putut sa schimb cateva cuvinte.
La urmatoarea ora a venit si el, s-a asezat langa mine fara sa ma priveasca si era mai bine asa. Durerea mea de cap se intensifica usor si cand a venit proful mai sa pic sub banca, cand m-am ridicat. Incepusem sa vad in ceata si chiar daca incercam sa ma concentrez parca mi-era mai rau.
-Ce-ai ma? Esti palid! mi-a spus el, uitandu-se la mine.
-…nimic..am spus si in urmatoarea clipa mi s-a impaienjenit privirea.
-Sa nu vomiti pe mine! spuse el ironic si toata clasa incepu sa rada.
Am zambit slab si ultimul lucru ce mi-l amintesc e faptul ca am asezat capul pe banca si pixul s-a rostogolit pe podea.
***
Deschisesem ochii de cateva clipe si incercam sa-mi dau seama unde sunt, dar nu prea reuseam. Am vrut sa ma ridic, dar cred ca din cauza miscarii bruste o durere scurta in tample si-a facut aparitia. Am oftat si intr-un final m-am asezat turceste; mi-am rotit privirea prin camera si arata ca o rezerva de spital.
-Hei, frumoasa adormita!
Mi-am intors privirea si l-am zarit stand pe scaun. Ce cauta aici? Oare el ma adusese sau ce naibii se intamplase.
-Explica-mi si mie, te rog, ce s-a intamplat! Chiar nu-mi amintesc!
-Pai ai lesinat si te-am adus aici! Daca nu te suport nu insemna ca te las sa mori! zise el razand.
-Venind vorba de suportat, de ce ma urasti?
-Pentru ca stai singur, nu vorbesti cu nimeni. Asa esti chiar bine, adica n-am ceva personal.
-Inca o intrebare. am spus gandindu-ma ca deja intrec masura. De ce m-ai facut gay?
Tacerea s-a asternut si el nu parea sa-mi raspunda; m-am dat jos din pat si mi-am luat hainele ce erau impaturite la un capat al saltelei.
-Ma schimb si eu! am spus dandu-mi jos tricoul jos si aruncandu-l pe pat.
In timp ce ma schimbam nu stiu de ce am avut impresia ca ma fixeaza cu privirea sau ca se uita cu interes. Adica nu eram cine stie ce frumusete si poate ma privea asa ca sa aiba de ce se amuza. Le-am impaturit pe celelalte si m-am intors catre el; se pare ca privea pe geam si poate nici nu se uitase la mine.
M-am incaltat si dupa ce mi-am adunat de pe noptiera telefonul si ce mai avusesem prin buzunare am parcurs distanta pana la el. Parea pierdut in ganduri si nici nu observase ca ma apropiasem de el; macar asa puteam si eu sa-l privesc calumea.
Nu stiu de ce, dar acum nu-mi mai era frica de el si nu-l uram. Poate era din cauza ca eram singuri si el nu zicea nimic, nici macar nu-mi acorda vreo atentie. M-am intors catre geam si am privit afara; eram la etajul doi si crengile unui tei se leganau usor in bataia vantului.
Cred ca ma pierdusem in ganduri, caci n-am auzit pasi si m-am trezit cu el in spatele meu. Era mai inalt decat mine cu cativa centimentrii si nu stiu ce vroia acum. Ma privea fix si la un moment dat si-a pus degetele pe talia mea, apropiindu-se mai mult. Am inghitit in sec si incercam sa gasesc o explicatie logica, iar faptul ca ar fi putut sa se dea la mine imi parea deplasat.
-Vlad, ce naibii faci? am spus, intorcandu-ma catre el si dandu-i mainile la o parte.
-Iti place de mine! spuse el.
-Poftim? am zis facand ochii mari. Glumesti, tu-ti bati joc de mine, sunt tip ce dracu?
-Pai si?
-Esti sarit de pe fix! i-am raspuns si m-am grabit sa ies.
Ce tot vorbea? Nici macar nu stiu daca zisese ceva serios sau doar se juca cu mine. Am coborat repede treptele si cand am ajuns in curte, incepuse sa ploua marunt. Mi-am ridicat privirea si am cautat din ochi geamul salii; era tot acolo si ma privea fix, aceeasi privire. Nu stiam ce sa cred, era prea ciudat, el era ciudat.