Psycho Kids

[Saravis]

Oh, Doamne? Ce are de gand sa faca prostul de Naruto? Dar Hinata? Vrei sa mooor? Si abia incepusem sa vorbim si noi....
Ok, revenind la fic, noul capitol este grozav... Si este posibil ca Sasuke sa o placa pe Hinata?
Imi place mult Flashback-ul... ce moment dragut... Hinata a fost singura care l-a bagat in seama...
Ai si dialog si naratiune si descriere... Numai eu nu le am T_T =.= Oricum buna treaba, imi place capitolul.... Sa ma anunti cand postezi.:bv:

[i Ramenn.]

NExt. Am muncit mult la el si sper sa fie cat se poate de bine <3. Nu stiu daca tuturor le va placea pentru ca e cel mai trist moment, momentul decisiv.:| O sa vedeti despre ce vorbesc eu acum daca cititi . :) Next:


Capitolul 10: Sfarsit tragic! Naruto sfasiat.

~Flashback~
Sasori, vazand ca lui Naruto i-au venit prietenii, a scos pistolul sau de firma si l-a indreptat spre Naruto. Toti au incremenit de frica si de uimire, inafara de mine. Naruto avea aceea privire. Stia ca se va intampla ceva. Ceva groaznic. Ceva care avea sa ma desparta de el pentru totdeauna. Uimita, am varsat doua lacrimi. Doua lacrimi decisive. Acele lacrimi care aveau sa fie ultimele. Acele momente care aveau sa se termine...
~End of Flashback~
Nu puteam sa stau asa sa vad cum Naruto isi pierde viata. Am alergat cu toata puterea spre el, plangand. Simteam ca nu voi mai apuca ziua de maine. Asa era? Ce faceam acum era pentru ca il iubeam. Am auzit, apasase pe tragaci...Glontul se indrepta spre mine. Ajunsesem la timp. Naruto nu va fi ranit. Ma bucur ca am facut ce trebuie, ca am ajuns sa il salvez in sfarsit. De data asta suntem chit, Naruto. M-ai salvat si eu,acum, ti-am intors fapta. Sper sa te bucuri. Glontul a intrat cu repeziciune in pieptul meu. Nu am simtit nimic. Se spune ca, cand faci ceva pentru dragostea ta, nu simti durerea. Asa este. E adevarat. Si mai e adevarat ca Naruto e...iubirea mea. L-am iubit de cand l-am vazut. As vrea ca el sa stie, sa-i fi spus cu putere clipele in care am plans pentru el, m-am bucurat alaturi de el. Am inceput sa sangerez si m-am lasat usor in jos…Mai de graba am cazut.
-Hinataaa…! A strigat Naruto cat a putut de tare.
Vazand asta, Sasori a fugit, vrand sa scape. L-au lasat sa plece. Nici nu l-au vazut. Toate privirile erau acum atintite spre Naruto care m-a strangea in brate si plangea din tot sufletul. Era un moment foarte trist. Gaara, Neji si Kiba au venit repede si au inceput sa ma strige si sa incerce sa ma trezeasca din “somnul meu adanc” in timp ce Suigetsu si Sasuke au ramas impietriti uitandu-se spre noi.
-Nu, Hinata! Te rog...Nuu...A strigat dinnou Naruto printre lacrimi.
E prea tarziu Naruto. Nu te forta, te rog. Stii ca mereu te-am iubit, asa-i? Da. Mereu am tinut la tine si mereu te-am sprijinit. Poate ca asta mi-e meritul, poate ca mai mult de atat nu am putut. Imi pare rau. Imi pare rau Gaara ca am fost o sora rea si te-am lasat pe tine sa faci toate treburile. Imi pare rau Neji pentru ca nu am stat mai mult sa ne plimbam. Imi pare rau Kiba ca nu te-am apreciat destul, pe tine si Akamaru. Imi pare rau Sasuke pentru tot ce ti-am facut si mai ales tot ce ti-am spus, esti un vecin bun. Imi pare rau Sakura ca nu am fost langa tine. Imi pare rau Naruto ca te-am facut sa suferi. Iertati-ma, va rog. Eu va voi veghea si va voi iubi mereu. Ati fost langa mine mereu si nu stiu cum sa ma revansez pentru tot ce ati facut, pentru ca mi-ati fost prieteni adevarati, fara prejudecati. As vrea sa fi avut putere sa spun tot ce am spus, dar voi o stiti deja si ar fi in zadar.
-I-iertati-ma...
Astea au fost ultimele mele cuvinte, ultimele mele clipe. Nu am trait destul pentru a realiza cat de importanta e viata. Acum, toata viata imi trece prin fata ochilor. Vad momente. Va vad. Vad cand v-am intalnit, cand am inceput liceul, cand l-am intalnit prima data pe Naruto, prima data pe voi. Vad cand am inceput scoala generala. Vad cand a fost una din cele mai minunate zile de nastere. Vad cand am inceput gimnaziul, cand am inceput scoala, cand am vazut-o pe Sakura pentru prima data, cand eram la gradinita cu Kiba, cand-cand m-am nascut… Totul e asa de repede. Nu am apucat sa imi amintesc bine acele clipe. Au fost multe, nu le-am mentionat pe toate. Au fost clipe cand am plans, cand am ras…Cand am fost fericita alaturi de voi. Povestea mea se incheie aici, deja? Asta a fost toata viata mea? Mult prea mica. Oare de ce m-am nascut? Oare de ce l-am intalnit? Oare de ce nu l-am iubit destul? Oare de ce nu v-am spus tot ce aveam in gand?.. O mai spun odata, va iubesc.
Cu aceste ganduri Dumnezeu m-a trecut. M-a dus in Rai. Raiul, Raiul unde totul e dulce si frumos, unde nu te plictisesti, unde iubesti si unde ii astepti pe cei dragi tie. Nu-i chema mai devreme de cat le e scris, totusi. Naruto, te voi astepta mult timp de aici in colo. Va voi astepta pe toti, rabdatoare.
-Nu se poate. D-de ce? Nu Hinata...Acela imi era destinat mie, nu ei. Gaara, Neji, iertati-ma. Iertati-ma va rog! A strigat Naruto plin de lacrimi pe toata fata lui firava.
-Nu e vina ta, Naruto...
Toti din Konoha au auzit de mine, de povestea mea, de moartea mea. Toti s-au adunat pentru a ma duce la locul de veci, acolo unde trupul meu e lasat sa putrezeasca si sa se descompuna pentru totdeauna. Acolo unde sufletul nu are ce cauta. Toate cunostiintele au venit si m-au plans, m-au condus in cimitir, apoi la locul facut special pentru a ma odihni in pace. Si cerul plangea plecarea mea, plangea lipsa mea, ma plangea. Toti aveau lacrimi in ochi, lacrimi de tristete. Imbracata intr-o rochie frumoasa, alba de matase “imperiala”, cu pantofi asortati si cu o funda mare in par. Eram asa de alba, nu respiram, eram rece. Naruto nu a plecat o clipa de langa cosciugul meu, pana cand groapa ne-a despartit. Atmosfera era apasatoare pentru ca dorul era prea mare. Cum spuneam, daca mai traiam, nu mi-ar fi pasat de nimic inafara sa fiu cu prietenii mei. Acum este numai tristete si suferinta. Totul doar pentru a ma avea inapoi, dar e in zadar. Am murit deja. Nu mai sunt in viata si Naruto ar trebui sa stie asta. Nu merita sa mai stea acolo, langa mine crezand ca voi reinvia. Stiu ca se simte vinovat. Nu ar trebui! Eu am ales aceasta cale pentru ca daca s-ar fi intamplat ca el sa fie in locul meu, nu mi-as fi iertat-o niciodata. Acum, nimeni nu poate da innapoi. Nu poate nimeni sa intoarca timpul.
Nu m-am gandit niciodata ca voi muri asa. Nu m-am gandit niciodata ca voi muri in acel moment, la acea varsta, in acel loc. Asa a lasat Dumnezeu si asa a fost. Cerul a vrut sa fiu sus, nu pe pamant. Regretele nu mai au niciun rost acum. Am mai spus-o si inca o mai spun:” Imi pare rau! “ Suntem si am fost o gasca pe cinste. Vor fi tot asa si fara mine. Vor invata sa reziste si fara prezenta mea. Vor uita toti de mine. Numai eu ii voi veghea mereu. Cel mai rau imi pare ca Naruto regreta, ca ma are pe constiinta. Gaara, voi fi mereu sora ta. Neji, voi fi mereu verisoara ta. Mama, tata, voi fi mereu fiica voastra. Sakura, Sasuke, Kiba, Shikamaru, Ino, Chouji, Sai, Konan, Deidara, Konohamaru, Pein si toti cei pe care i-am omis, voi fi mereu prietena voastra. In timp, veti invata si veti realiza ca a fost alegerea mea, alegere care unii ar numi-o greseala, dar eu asi numi-o destin...

Bonus: Hinata [ dupa ce a fost impuscata :| ].
Melodia capitolului.

Cam atat a fost tot fic-ul asta. Ohh, cam scurt? Nu stiu ce sa zic.. Poate voi continua cu un alt sezon. Poate xD... Nu promit nimic. Sper ca toata actiunea acestei povesti sa nu fi fost in zadar.
NaruHina forever! >:D<.
Astept pareri :]. Sinceri, da?

[Saravis]

:99: :99: :cry:Nu pot sa cred... deci mintea mea nu poate concepe asa ceva. Pot sa-ti jur cu mana pe inima ca am lacrimi in ochi. A fost teribil, tragic, emotionant.... Hinata, scumpa Hinata, moarta.....:go:
Si l-a lasat pe Naruto singur, in lumea aia singura? Nu,nu,nu ... mi-ai oprit creierul....
Ai reusit sa-mi transmiti atatea sentimente, si melodia nu a facut decat sa le amplifice... Cum spune si titlul, a fost un sfarsit tragic... Sa moara pentru cel pe care-l iubeste cu adevarat! Oh, doamne... Abia scapasem si eu de ideile mele rupte din Romeo si Julieta, ca iar au revenit. Foarte emotionant capitolul, un sfarsit pe masura. Si da, fic-ul e cam scurt, intr-adevar... dar hei, tu esti scriitoarea aici... Si neaparat acel " poate" o sa se transforme intr-un " cu siguranta". Nu ma poti lasa asa... Acum o sa fiu trista tot restul zilei... Si, to end the comentary.... NaruHina forever!

[Ayumi Michaelis]

Scuze, scuze, scuze, scuze, scuze. Scuze ca las comm asa tarziu. Sincer nu am avut timp.
Deci e timpul pentru comm`ul meu, care de data aceasta va avea o perspectiva mai critica.

Capitolul IX
Ideea capitolului a fost draguta, ca sa zic asa. Dar a fost prea dramatic si nu prea avea rost drama asta. Acel flashback a fost sec. Ma asteptam la ceva mai interesant, dar sau cunoscut in cel mai normal mod posibil. Sorry, dar incerc sa iti spun unde gresesti ca sa te perfectionezi. Momentan oscilezi de la bine la binisor, inca nu esti "stabila".

Descrierea putea fi mult mai multa. Ai descris mai mult imbracamintea Hinatei. Adica stiu ca pentru orice fata hainele sunt importante, dar trebuia sa accentuezi acele sentimente ale fetei. Adica ceva mai mult decat "Mi-e dor de Naruto, plang de dorul lui". Stiu ca e greu, pentru ca nici eu nu imi dau seama cum se descriu sentimentele, incerc ceva si daca imi iese sunt multumita si daca nu imi iese[ceea ce cred ca se intampla des:-j] ma chinui si mai incerc iar si iar pana stiu eu ca am facut tot posibilul si chiar nu mai am ce face. Tu cum ai reactiona daca iubitul tau ar fi departe de tine si ai si stii ca e posibil sa manance o bataie sora cu moartea? Pune-te in pielea personajului si transpune pe hartie[respectiv in Word:))] ceea ce ai simti.

Dialogul a fost bunicel, dar putea fi mai amplu, mai complez. Actiunea e grabita. Lasa lucrurile sa decurga mai lent, mai multa descriere egal actiune normala si bonus capitole mai lungi. Capitolul a fost scurtut si s-a terminat prea rapid. Si nu spun asta pentru ca nu ne-ai zis ce a patit Naruto, ci pentru ca maniera in care ai descris acel punct culminant a fost repezita. Am vazut si cateva greseli de tastare, dar sunt minore, nu e nimic grav.

Si am o problemuta: nu mai inteleg care e legatura titlului cu textul:|. Stiu ca sunt batuta in dovleac:]] si poate nu inteleg eu, dar lucrurile au devenit prea complicate intr-un timp brusc. Stiu ca Naruto mereu vrea sa faca pe eroul insa aici s-a grabit. Intradevar, Kiba este din Konoha, este un "camarad", cum ar zice Naruto, insa nu avea de ce sa mearga singur.

Astept urmatorul capitol, ca sa iti vad evolutia. Sper ca nu te-a suparat comm`ul meu. Am incercat sa fiu sincera, sa iti spun tot ce cred eu ca e gresit. Poate ma insel:].
Anunta-ma te rog si data viitoare, daca vrei bineinteles.

Capitolul X

Actiunea a decurs cum trebuie, nu ai grabit-o. Iar dialogul a fost okay, l-ai pus cand trebuia. Am vorbit mai intai despre asta deoarece sunt putine de spus. Acum trec la lucruri mai importante.

Wow O_o
M-ai lasat.... :O. Capiolul asta fost mult mai bun decat celelalte din toate punctele de vedere. Se vede ca te-ai straduit foarte mult. Chiar ma bucur ca critica mea a fost constructiva. Intr-adevar, s-a terminat scurt, dar pentru un ultim capitol a avut substanta, desi a avut putine randuri a fost lung. Pentru ca ai pus descriere. A fost sentiment aici. Imi pare rau pentru Hinata. Si totusi - asa moarta cum era - ne-a povestit frumos cum a fost sa traiesti si sa mori pentru persoana pe care o iubesti. La un moment dat chiar a zis ca a avut o viata scurta. Eu sunt de alta parere. A avut viata lunga, pentru ca a iubit si a fost la randul ei iubita de toti cei dragi si mai ales de Naruto. Sincer chiar m-ai surprins placut:bv:. Acum am teme
si mai am putin timp, deci ma duc sa le fac. Din nou iti spun ca ai avut o mica evolutie. Astept urmatorul tau fic nerabdatoare:*
:bye::bye::bye:

[i Ramenn.]

Paii, cam aici se incheie totul. ^.^
Ma bucur ca de-alungul fic-ului ati comentat cu critici si cateva laude :">. A fosst deci primul meu fic si pentru mine mi s-a parut un inceput bunicel, dar puteam si mai bine. Din cauza scolii nu prea am putut sa scriu mai mult, mai bine pentru ca ma grabeam, teme, somn x[. Scoala rea :)).
Deci, am citit toate comentariile si ma gandesc acum ca, chiar [ scuzatsi cacofonia] s-a terminat brusc si ca am dramatizat cam mult. Trebuia intradevar sa specific cum s-a razbunat Naruto. I-a cam ramas pe constiinta. =] Daca m-a intrebati daca vreau "sa o omor" pe Hinata in fic-ul asta, inainte sa-l fi scris, asi fi zis: Ati innebunit? O ador pe Hinata, nu i-asi face asemenea lucru! . Dar, pe parcurs, toate actiunile au dus aici si m-am gandit ca un sfarsit tragic nu ar strica. Cat despre razbunare sa zicem ca va las sa va imaginati singuri <3. Dupa cum il stie toata lumea pe Naruto el ar fi omorat tot Akatsuki daca ar fi putut, si cred ca ar fi putut . [ hah! ] .. Poate ca asta a si facut:-?. Ramane de imaginatia voastra sa gasiti raspunsul fiecare in mintea lui. :x.
Deci, dupa cum spuneam urmatorul fic va fi [sper] mult mai bun >:D< .
Terminat ! <3 :*


Faceti ce trebuie cu el, e off :3.