Psycho Kids

[i Ramenn.]

NExt. Am muncit mult la el si sper sa fie cat se poate de bine <3. Nu stiu daca tuturor le va placea pentru ca e cel mai trist moment, momentul decisiv.:| O sa vedeti despre ce vorbesc eu acum daca cititi . :) Next:


Capitolul 10: Sfarsit tragic! Naruto sfasiat.

~Flashback~
Sasori, vazand ca lui Naruto i-au venit prietenii, a scos pistolul sau de firma si l-a indreptat spre Naruto. Toti au incremenit de frica si de uimire, inafara de mine. Naruto avea aceea privire. Stia ca se va intampla ceva. Ceva groaznic. Ceva care avea sa ma desparta de el pentru totdeauna. Uimita, am varsat doua lacrimi. Doua lacrimi decisive. Acele lacrimi care aveau sa fie ultimele. Acele momente care aveau sa se termine...
~End of Flashback~
Nu puteam sa stau asa sa vad cum Naruto isi pierde viata. Am alergat cu toata puterea spre el, plangand. Simteam ca nu voi mai apuca ziua de maine. Asa era? Ce faceam acum era pentru ca il iubeam. Am auzit, apasase pe tragaci...Glontul se indrepta spre mine. Ajunsesem la timp. Naruto nu va fi ranit. Ma bucur ca am facut ce trebuie, ca am ajuns sa il salvez in sfarsit. De data asta suntem chit, Naruto. M-ai salvat si eu,acum, ti-am intors fapta. Sper sa te bucuri. Glontul a intrat cu repeziciune in pieptul meu. Nu am simtit nimic. Se spune ca, cand faci ceva pentru dragostea ta, nu simti durerea. Asa este. E adevarat. Si mai e adevarat ca Naruto e...iubirea mea. L-am iubit de cand l-am vazut. As vrea ca el sa stie, sa-i fi spus cu putere clipele in care am plans pentru el, m-am bucurat alaturi de el. Am inceput sa sangerez si m-am lasat usor in jos…Mai de graba am cazut.
-Hinataaa…! A strigat Naruto cat a putut de tare.
Vazand asta, Sasori a fugit, vrand sa scape. L-au lasat sa plece. Nici nu l-au vazut. Toate privirile erau acum atintite spre Naruto care m-a strangea in brate si plangea din tot sufletul. Era un moment foarte trist. Gaara, Neji si Kiba au venit repede si au inceput sa ma strige si sa incerce sa ma trezeasca din “somnul meu adanc” in timp ce Suigetsu si Sasuke au ramas impietriti uitandu-se spre noi.
-Nu, Hinata! Te rog...Nuu...A strigat dinnou Naruto printre lacrimi.
E prea tarziu Naruto. Nu te forta, te rog. Stii ca mereu te-am iubit, asa-i? Da. Mereu am tinut la tine si mereu te-am sprijinit. Poate ca asta mi-e meritul, poate ca mai mult de atat nu am putut. Imi pare rau. Imi pare rau Gaara ca am fost o sora rea si te-am lasat pe tine sa faci toate treburile. Imi pare rau Neji pentru ca nu am stat mai mult sa ne plimbam. Imi pare rau Kiba ca nu te-am apreciat destul, pe tine si Akamaru. Imi pare rau Sasuke pentru tot ce ti-am facut si mai ales tot ce ti-am spus, esti un vecin bun. Imi pare rau Sakura ca nu am fost langa tine. Imi pare rau Naruto ca te-am facut sa suferi. Iertati-ma, va rog. Eu va voi veghea si va voi iubi mereu. Ati fost langa mine mereu si nu stiu cum sa ma revansez pentru tot ce ati facut, pentru ca mi-ati fost prieteni adevarati, fara prejudecati. As vrea sa fi avut putere sa spun tot ce am spus, dar voi o stiti deja si ar fi in zadar.
-I-iertati-ma...
Astea au fost ultimele mele cuvinte, ultimele mele clipe. Nu am trait destul pentru a realiza cat de importanta e viata. Acum, toata viata imi trece prin fata ochilor. Vad momente. Va vad. Vad cand v-am intalnit, cand am inceput liceul, cand l-am intalnit prima data pe Naruto, prima data pe voi. Vad cand am inceput scoala generala. Vad cand a fost una din cele mai minunate zile de nastere. Vad cand am inceput gimnaziul, cand am inceput scoala, cand am vazut-o pe Sakura pentru prima data, cand eram la gradinita cu Kiba, cand-cand m-am nascut… Totul e asa de repede. Nu am apucat sa imi amintesc bine acele clipe. Au fost multe, nu le-am mentionat pe toate. Au fost clipe cand am plans, cand am ras…Cand am fost fericita alaturi de voi. Povestea mea se incheie aici, deja? Asta a fost toata viata mea? Mult prea mica. Oare de ce m-am nascut? Oare de ce l-am intalnit? Oare de ce nu l-am iubit destul? Oare de ce nu v-am spus tot ce aveam in gand?.. O mai spun odata, va iubesc.
Cu aceste ganduri Dumnezeu m-a trecut. M-a dus in Rai. Raiul, Raiul unde totul e dulce si frumos, unde nu te plictisesti, unde iubesti si unde ii astepti pe cei dragi tie. Nu-i chema mai devreme de cat le e scris, totusi. Naruto, te voi astepta mult timp de aici in colo. Va voi astepta pe toti, rabdatoare.
-Nu se poate. D-de ce? Nu Hinata...Acela imi era destinat mie, nu ei. Gaara, Neji, iertati-ma. Iertati-ma va rog! A strigat Naruto plin de lacrimi pe toata fata lui firava.
-Nu e vina ta, Naruto...
Toti din Konoha au auzit de mine, de povestea mea, de moartea mea. Toti s-au adunat pentru a ma duce la locul de veci, acolo unde trupul meu e lasat sa putrezeasca si sa se descompuna pentru totdeauna. Acolo unde sufletul nu are ce cauta. Toate cunostiintele au venit si m-au plans, m-au condus in cimitir, apoi la locul facut special pentru a ma odihni in pace. Si cerul plangea plecarea mea, plangea lipsa mea, ma plangea. Toti aveau lacrimi in ochi, lacrimi de tristete. Imbracata intr-o rochie frumoasa, alba de matase “imperiala”, cu pantofi asortati si cu o funda mare in par. Eram asa de alba, nu respiram, eram rece. Naruto nu a plecat o clipa de langa cosciugul meu, pana cand groapa ne-a despartit. Atmosfera era apasatoare pentru ca dorul era prea mare. Cum spuneam, daca mai traiam, nu mi-ar fi pasat de nimic inafara sa fiu cu prietenii mei. Acum este numai tristete si suferinta. Totul doar pentru a ma avea inapoi, dar e in zadar. Am murit deja. Nu mai sunt in viata si Naruto ar trebui sa stie asta. Nu merita sa mai stea acolo, langa mine crezand ca voi reinvia. Stiu ca se simte vinovat. Nu ar trebui! Eu am ales aceasta cale pentru ca daca s-ar fi intamplat ca el sa fie in locul meu, nu mi-as fi iertat-o niciodata. Acum, nimeni nu poate da innapoi. Nu poate nimeni sa intoarca timpul.
Nu m-am gandit niciodata ca voi muri asa. Nu m-am gandit niciodata ca voi muri in acel moment, la acea varsta, in acel loc. Asa a lasat Dumnezeu si asa a fost. Cerul a vrut sa fiu sus, nu pe pamant. Regretele nu mai au niciun rost acum. Am mai spus-o si inca o mai spun:” Imi pare rau! “ Suntem si am fost o gasca pe cinste. Vor fi tot asa si fara mine. Vor invata sa reziste si fara prezenta mea. Vor uita toti de mine. Numai eu ii voi veghea mereu. Cel mai rau imi pare ca Naruto regreta, ca ma are pe constiinta. Gaara, voi fi mereu sora ta. Neji, voi fi mereu verisoara ta. Mama, tata, voi fi mereu fiica voastra. Sakura, Sasuke, Kiba, Shikamaru, Ino, Chouji, Sai, Konan, Deidara, Konohamaru, Pein si toti cei pe care i-am omis, voi fi mereu prietena voastra. In timp, veti invata si veti realiza ca a fost alegerea mea, alegere care unii ar numi-o greseala, dar eu asi numi-o destin...

Bonus: Hinata [ dupa ce a fost impuscata :| ].
Melodia capitolului.

Cam atat a fost tot fic-ul asta. Ohh, cam scurt? Nu stiu ce sa zic.. Poate voi continua cu un alt sezon. Poate xD... Nu promit nimic. Sper ca toata actiunea acestei povesti sa nu fi fost in zadar.
NaruHina forever! >:D<.
Astept pareri :]. Sinceri, da?