Psihologia inimii

[Kira's Scarlet]

Capitolul sase ~

Imediat cum am iesit de la scoala si orele plictisitoare au luat sfarsit, Malen m-a rugat sa-l insotesc la biblioteca de pe acum, deoarece fiind nou in oras, nu stie sa se orienteze. Heh, stau aici dintotdeauana si m-am pierdut, incercand sa gasesc un afurisit de club, imi spuneam in gand, in timp ce zambeam, vazandu-l pe roscat cum se bucura de peisajele oferite de Los Angeles, in special in partea in care stau eu, West Hollywood.
- Stati, aud pe cineva strigand din urma noastra si ne-am intors cu fata la persoana care tipa din toti plamanii, facandu-ne de rasul lumii. Era Ned, evident. Poate el sa ma lase singur? Nu, ca i-ar pica stelele Hollywood-ului in cap.
- Ce cauti aici? Il intreb, vizibil nervos, pregatindu-ma sa-i dau un sut si sa-l arunc in cea mai apropiata canalizare.
- Merg spre Lousiana, spune el sarcastic, gafaind. Vii si tu cu mine? Merg acasa, boule! Imi replica el.
- Frumos nume de alint, replica Malen, chicotind inocent, iar eu am uitat complet ca am fost facut de ras.
- Stai, ce? Cum mi-ai zis? Intreb eu.
- Frumosule, replica Ned. Te alintam in fata iubitului tau, spune el, iar Malen a inceput sa rada in hohote.
- Te omor, ii replic apasat. Te distrug, te mananc, te anihilez, ii spun.
- Anunta-ma cand ajungi la ''te imbratisez'', raspunde el, luandu-l pe roscat de dupa cap si tragandu-l dupa el, lasandu-ma pe mine in urma. Haide, scumpete, te duc eu la biblioteca, spune el, facandu-mi cu mana. O sa aiba nevoie de o ambulanta ca sa ajunga acolo, murmur cu voce tare, pe acelasi ton apasat, incat aproape mi-am muscat limba.

- Parca ai spus ca mergi acasa, ii replic eu aiuritului meu de verisor, dupa ce m-am chinuit sa-i ajung din urma, fiind aproape de cladirea imbucsita cu carti ce se presupunea ca o sa ne fie de folos.
- Eh, m-am razgandit, vazand prajiturica asta cu cirese, spune el, facandu-i cu ochiul lui Malen, care il privea putin ciudat, nestiind de ce verzuiul l-a numit desert si daca era un compliment sau nu.
- Ce ti-as baga eu toate ciresele pe gat, sa te ineci cu ele, ii soptesc, strangand din pumni.
- Numai daca mi le da el, spune Ned, luandu-i mana roscatului intr-a lui, ducand-o spre gura. Nu-i asa, iubirea mea?
- Sunt alergic la cirese, replica Malen, facand o fata inocenta si putin surprinsa de gestul verzuiului, iar eu ardeam de nervi, aproape scotand flacari.
- Vezi cat de gelos e? Ii iese fum pe nari, ii spune roscatului, iar el imi zambeste, amuzat. Oare pe mine sau pe tine? Intreaba Ned, punandu-si mana sub barbie, asemeni unui aiurit de filosof pe care l-as arunca acum intr-o groapa de vreo zece metri. Pe mine, evident. Eu sunt iubirea lui, isi raspunde singur la intrebare, iar eu mi-am tras o palma peste frunte.
- Iubirea vietii mele, vino aici sa te strang de ga -..asta, sa te strang in brate, ii spun, arucandu-i un zambet fortat, indreptandu-ma spre el cu bratele larg deschise. El s-a departat de Malen si a inceput sa se dea cativa pasi in spate, razand nervos.
- Te ucid, ii spun. Numai sa pun mana pe tine.
- Oh, haide acum. Am venit aici sa invatam, nu? Intervine roscatul, punandu-se in fata mea, facandu-ma sa-mi dau seama ca diferenta de inaltime dintre noi era de doar doi centimetri. Mama, nu puteai sa ma faci mai inalt? Am oftat, privindu-l pe roscat in ochii lui superbi, aproape intrand intr-o transa si apoi am murmurat un ''bine'' scurt. Am realizat ca stateam peste drum de biblioteca, holbandu-ma la cladirea impunatoare care semana putin cu Curtea de Justitie, avand si ea o balanta imensa, cu trei carti care trageau in jos trei siluete din bronz, fiind toata acoperita de vopsea aurie, iar singura nuanta ce se deosebea era maroul de pe usile mari, din lemn masiv, cu inscriptii in latina pe ele.

Si cum aiuritul de Ned nu s-a lasat, a intrat si el cu noi, facand ocoale rafturilor imense cu carti de toate culorile. Sper sa nu fim dati afara din cauza lui. Sau a excesului de furie pe care l-am acumulat. Altfel o sa ajung sa-i daram cladirea in cap.
-Nu te mai prostii, ii spun verzuiului, pe un ton soptit.
- Dar nu fac nimic rau, caut doar o carte pentru proiectul meu. Si apoi, nu sunt copil mic ca sa-mi spui mereu ce sa fac, mormaie el, leganandu-se de mine si tragandu-ma de brat.
- Atunci nu te mai purta ca unul, ii raspund. Du-te ia-ti cartile de care ai nevoie si ne intalnim la masa din colt.
- Intre timp, eu si Red o sa fim aici, cautand o carte care ne-ar putea ajuta cu proiectul nostru, ii spune Malen verzuiului, pe un ton intelegator, zambindu-i parinteste, ca si cum Ned ar fi fost copilul, iar noi am fi fost...parintii... Ned a zambit si el, topaind vesel si intrand dupa un alt raft, comportandu-se ca un cautator vesel si impiedicat de comori, intr-o piramida egipteana. Am oftat usurat, vazand ca plecat si ca acum ne putem concentra pe invatat. Nu-mi vine sa cred ca spun asta...Ce mi s-a intamplat? Ma intreb in gand. Daca m-ar vedea mama, ar uita de vizita bunicii si ar plange de fericire.

Am cautat orbeste printre rafturi, scotocind toate cartile, dar nu stiam nici ce anume cautam si nici daca suntem la sectiunea potrivita. De fapt, cum nu am mai fost la biblioteca de cativa ani, nici nu stiam cum erau numerotate sectiunile. Asa ca ne-am plimbat amandoi, unul langa altul sau spate in spate, luand fiecare carte in parte si studiind-o, dar puteam sa-mi dau seama ca eram absenti si cu gandul departe de proiectul nostru sau de locul in care ne aflam.
- Deci...murmura el, stand drept in drept cu mine, lasand soarele sa-si reverse razele peste el, facandu-l si mai atragator de cat era deja.
- Ce carte ar trebui sa luam? Il intreb eu, scuturandu-mi capul, incercand sa-mi scot frazele poetice din gand si sa revin la realitate.
- Hai sa vorbim cu bibliotecara, poate ne ajuta ea, spune roscatul, iar doamna cu ochelari cu lame groase si coc traditional, tocmai venea spre noi, de parca ne-ar fi citit gandurile.
- Va ajut? Intreaba ea, cu o voce subire, dar cu accente puternice in glas.
- Da, am avea nevoie de o carte pentru psihologia... spune Malen, dar eu l-am intrerupt cand am scapat din greseala o carte pe jos, iar roscatul s-a aplecat repede sa ma ajute, mainile noastre facand contact in proces, ajungand una peste alta, privirile nostre intersectandu-se, pierzandu-ne in ochii unul altuia, fiind prinsi intr-o frumoasa transa, luminati de soarele care apunea incet prin geamurile fumurii si pline de praf.
- Inimii, completa batrana, disparand subit, ca si cand nu ar fi fost niciodata acolo, insa ultimul cuvant spus de ea a rasunat ca un ecou in mintea mea plina de licurici care zburdau de fericire.