Psihologia inimii

[Kira's Scarlet]

Buna ~A trecut mult timp de cand nu am mai scris ceva, nu doar yaoi, ci in general. Asa ca am revenit cu un nou fic care sper sa placa tuturor.
Gen : Yaoi (+16-18)
Limba romana
Descriere : sper sa va dati seama pe parcurs.
Acestea fiind spuse. Spor la citit ~

Capitolul unu~
Capitolul unu~

Mi-am dus mana la frunte, asteptand alarma idioata sa sune si sa ma anunte ca mai am cinci minute de stat in pat, in care nu pot sa dorm, ci ar trebui sa ma trezesc. Halal timp de trezit! Un om normal, adica un om ca si mine, ar avea nevoie de cel putin doua ore sa se dezmeticeasca, si timp in care sa mai motaie. Dar desigur, daca fac asta, o sa primesc iar detentie. Pe cuvant, profesorii ar trebui sa ia premiul pentru tortura. Oftez si ma ridic cu greu din pat, dandu-mi parul negru-albastrui din ochi si indreptandu-ma spre baie. Odata intrat in cabina de dus, am dat drumul la apa fierbinte, lasand sa-mi spele trupul plin de transpiratie, simtind cum fiorii provocati de apa calda nu-mi dadeau pace. Era o senzatie groaznica la inceput, dar care apoi a devenit placuta. Am aruncat ochii spre gelurile de dus, si am ales unul la intamplare, pe care l-am turnat in palme, imprastiindu-l pe trupul meu obosit. Apoi m-am lipit de perete, lasand apa sa ma clateasca, pana cand mi-am revenit in simturi si am realizat ca e tarziu.. Dupa ce am iesit si mi-am infasurat un prosop, m-am indreptat spre dulapul gigantic cu oglinda si mi-am ales un tricou rosu pe care scria '' Screw you! I love Chocolate'' si o pereche de blugi negrii si mulati. Mi-am luat de pe noptiera telefonul si pachetul de joint-uri si am parasit camera, indreptandu-ma spre bucatarie.
- Hei, mama, azi ce mai mananc? O intreb pe maica-mea, iar ea se intoarce, privindu-ma amuzata.
- Asa se vorbeste cu mama ta? Ai oua si sunca in farfurie de pe tejghea, iar daca vrei si cafea, ti-o faci singur. Ma grabesc, sa nu intarzii, spune ea, venind spre mine si pupandu-ma pe frunte, in timp ce eu m-am asezat pe un scaun.
- Oh, mami, nu sunt copil mic, ii replic, scuturandu-mi capul.
- Si cu toate astea inca ma strigi ,,mami'', imi spune ea, razand. Oh, la naiba. Ma fac singur de ras. Imi trec mainile prin par si ma holbez la farfuria cu mancare, intrebandu-ma. Ea nu stie cat mananc eu de obicei? Ce sa fac eu cu patru oua si sase felii subtiri de sunca? O sa mor de foame pana la scoala, imi zic, in timp ce infulec mancarea, din cand in cand mai si respirand Tocmai cand ma pregateam sa insfac cu furculita ultimul ochi de ou si doream sa-l devorez, o melodie familiara ma face sa tresar. La naiba cu ,,White Rabbit'' si tonul lor special pentru mobil. Apuc telefonul din buzunar si incerc sa-l deschid, fara sa-l murdaresc.
- Cine naiba ma intrerupe din mancat? Intreb nervos.
- Nu asa vorbesti cu viitorul tau tata, zise o voce familiara, facandu-ma sa ma inec si sa ma intind dupa apa, luand o gura mare si inghitind resturile de mancare prinse.
- Oricine ai fi, azi iti bataie, ii spun, gafaind.
- Calmeaza-te omule, sunt eu Ned, prietenul tau din copilarie, mai stii? Ned Jamins care a scris pe peretele baii, ca ai scula mare, zise el razand.
- Oh, da. Tin minte, ii spun apasat. De asemenea, mai stiu cand te-am fugarit cu briceagul si am vrut sa-ti rup capul pentru pedeapsa primita din cauza ta. Ce vrei?
- Whatever, zise el. Am vrut doar sa-ti spun ca diseara iti scoti pierce-urile si fundul ala sexy in club. Mergem la agatat, imi spune el. Am vrut sa spun ceva, dar a inchis telefonul, lasandu-ma cu gura cascata. Cu el, nici macar sa protestez nu pot. Apuc telefonul nervos si il sun inapoi. Sa vezi ce isi aude acum, imi spun in gand.
- Alo, tanti, nu ai uitat nimic? Il intreb, imediat cum raspunde.
- Daca vrei un sarut de buna dimineata, nu pot sa o fac prin telefon, imi replica el. Iar eu mi-am tras o palma peste frunte.
- Mars! Nu ai uitat sa treci pe la mine? Sau azi, fundul tau lenes nu da pe la scoala?
- Sunt deja la tine la usa, fraiere, imi spune el. Huh? Cum naiba a ajuns asa de repede? A devenit vreun geniu peste noapte si a inventat vreun dispozitiv de teleportare? Daca da, vreau sa merg in Scotia sa-mi iau parfumul ala scump. Ma ridic de la tejghea, imi iau ghiozdanul de pe canapeaua din living si dau sa-i deschid usa aiuritului, cand ma trezesc ca imi e mie deschisa usa...in nas.
- Oops, spune el. Credeam ca esti inca la masa, continua el, afisand un zambet nevinovat.
- Iti dau eu tie ,,ups'', ii spun, tinandu-mi mana la nas. Unul mare care o sa-ti faca machiaj natural.
- Mda, da! Lasa asta, intarziem la scoala, zise el vesel si ma apuca de mana, chit ca are mai scund decat mine si abia ii se puteau observa ochii negrii din cauza parului verzui.
- Ce eveniment e astazi, de esti tu atat de dornic sa mergem la scoala?
- Azi, profa de psihologie a zis ca putem sa o intrebam orice vrem noi, daca stam cuminti si ascultam tot ce are ea de spus despre proiectul legat de emotii si sentimente, spune el pe un ton extrem de pervers.
- Huh? Orice? Intreb eu, afisand un zambet si mai pervers. Asta o sa fie interesant, continui eu.


Ajunsi la scoala, dupa ce Ned m-a inebunit de zor cu povestile citite azi noapte, despre fata visurilor lui si prajitura cu patru straturi de ciocolata, miere si ....fistic cred, ori fistic ori aspirina, ne-am asezat in bancile noastre obisnuite. Eu la perete, iar Ned in spatele meu. Imediat cum mi-am aruncat ghiozdanul pe scaun, mi-am pus bratele pe banca si mi-am lasat capul pe ele, sperand ca orele de azi sa se termine, la fel de repede cum au inceput. Desi, gandul de a merge in club nu ma prea incanta. Nici bine nu am ajuns, si deja ma fura somnul. Nici nu am auzit cand a sunat clopotelul. Eh, probabil e vreo ora usoara cu un profesor tampit care nu vrea decat sa-si ia banii, nepasandu-i daca noi murim sau traim cat el preda.

- Red Walker, cum indraznesti sa dormi la ora mea? Aud un tipat ascutit de cotoroanta si simt cum ceva ma loveste in moalele capului. Mi-am deschis ochii si m-am uitat buimac la doamna Hiperson, o batrana de cincizeci de ani care ne preda franceza. Apoi, am observat ca avea dictionarul de franceza in mana, iar pe el era un fir negru-albastrui de par. Era...parul meu, imi spun in gand, strangand pumnul nervos.
- Imi pare rau, domnisoara Hiperson!Domnisoara pe naiba, imi spun in gand. II afisez un zambet prefacut si ma intorc inapoi la somn, imediat ce ea s-a indreptat catre tabla. N-ai decat sa bombanesti, eu nu ma trezesc ca sa ascult o lectie tampita, intr-o limba pe care nu o inteleg nici daca ma calca tramvaiul.
Restul orei a trecut foarte usor pentru mine. Intrucat, baba m-a mai atentionat de cateva ori, dar ori vorbea cu mine, ori cu peretii. Eu am dormit si am visat cum mananc croissante, in timp ce colegii mei faceau ture de teren in jurul turnului Effel. Imediat ce s-a sunat de pauza, l-am tras pe Ned de mana, direct la cantina, nelasandu-l nici sa-si bage lucrurile inapoi in ghiozdan.
- Mai usor, striga el pe hol. Eu nu sunt matura!
- N-as zice, parul tau are textura unei maturi si esti la fel de usor ca una, ii replic eu.
- Wow, acum ma simt mult mai bine, spune el, sarcastic.
Ajunsi la cantina, l-am tras pe Ned de brat, dandu-i o tava pentru mancare, intrand printre primii trei din rand si afisand un zambet dulce doamnei care ne servea masa.
- Sa mai lasi ceva si pentru altii, adauga Ned .
- Vezi sa nu. E vina ta ca nu m-ai lasat sa-mi termin micul dejun. Sunt mort de foame!
- Si cu toate astea arati ca un schelet. Unde intra atata mancare in tine? Intreba el, scarpinandu-se in cap.
- Nu stiu si nu-mi pasa, ii spun, in timp ce imi umpleam tava cu mancare, suc si lapte.
- Sa ne grabim sa ne asezam pana nu se ocupa toate mesele, imi spune Ned si ma trage de mana. Bine macar ca la noi la cantina poti sa mananci in orice pauza, altfel Ned ar trebui sa cheme salvarea sau sa ma duca in clasa pe carucior. Nu as zice ca am anemie, dar daca nu iau cel putin sase mese pe zi, lesin. Ne-am asezat la o masa aproape de perete, unde sa fim feriti de ceilalti, nu ca nu eram noi populari, dar eu uram sa am tot felul de persoane galagioase care sa bazaie in jurul meu ca albinele la miere.
- Hei, dragilor, spune o figurina blonda de plastic, al carei nume cred ca e Melissa. Exact ce nu-mi doream, imi spun in gand.
- Buna, Mel, spune Ned plictisit, stiind ca blonda nu o sa ne mai dea pace pana cand nu ne scoate din minti.
- Uf, Red, iar mananci. In ritmul asta, nu o sa mai incapi in blugi. Si eu stiu ce zic, adica vara trecuta m-am ingrasat un kilogram si jumatate. A fost oribil, nici din casa nu am vrut sa ies si am stricat trei cutii de servetele, plangand si plangand si intrebandu-ma cum sa scap de asta, spune ea gesticuland, la care eu si Ned ne dadeam cu capul de masa, la propriu.
- Oh, nu, spune Ned, dramatic. Cosmarul tau a revenit! Uite, ti s-a micsorat fusta mini! Ar trebui sa te duci sa-ti iei alta mai lunga, continua el.
- Aiurea, nu fii prostut! Ieri am luat-o si imi venea perfect, zise ea, imbufnata.
- Si cand ai luat-o, te-ai uitat si in partea din spate? O intreb pe blonda, si ea se holbeaza putin la posteriorul ei, intrebandu-se la ce ma refer oare.
- Mie mi se pare in regula, spune ea.
- Atunci si mie in convine, zise Ned. Am ce admir in timpul orei.
Cat de blonda putea sa fie fata asta, si nu doar la par, ci si la creier. Dar cui ii pasa? Mai mult dulce pentru baieti. M-am intors inapoi la tava mea si am inceput sa infulec cele doua sandwish-uri micute care abia imi ocupau jumatate din gura, si apoi am trecut la prajitura cu mere, de altfel si preferata mea. Intre timp, verzuiul abia mesteca, luand cate o gura de suc dupa fiecare inghititura si aruncandu-mi priviri pline de uimire, gandindu-se ca il intrec pe Luffy din One Piece sau pe Naruto. Mi-am golit cutia de lapte si de suc si am inceput sa ma joc absent cu paiul, facand cerculete invizibile, asteptand sa se termine pauza si sa vina urmatoare. Acum ca eram satul, puteam sa dorm linis-...Oh, stai, avem psihologie. Sexy profa, fii pregatita, cunoscandu-mi colegii, cel mai nevinovat si inocent lucru pe care o sa-l intrebe va fi sexul oral. Biata de ea, n-as vrea sa fiu in locul ei, dar cine a pus-o sa deschida gura? Desi, in clasa mea, daca nu isi deschide camasa sau nu-si pune cracii la etalat pe banca, slabe sanse ca cineva sa observe ca exista.

[Kira's Scarlet]

Capitolul doi ~

Imediat cum a intrat profesoara de psihologie pe usa, colegii mei deja si-o imaginau in cele mai murdare ipostaze existente, salivand peste banci si cu ochii sclipind de fantazii perverse. Era apetisanta, trebuia sa recunosc. Parul negru, buzele carnoase si decolteul adanc ma atrageau, dar mi-ar fi placut mai mult daca nu era atat de tafnoasa si nu mi-ar fi dat un patru acum trei zile. Ea s-a asezat la banca si a inceput sa ne prezinte schema proiectului pe care o aveam de facut, explicandu-ne ca acesta reprezinta mai mult de jumate din nota. Ah, perfect. Deci nu-mi permiteam sa pic, altfel mama o sa ma sugrume. Mi-am proptit coatele pe banca, tinandu-mi capul in palma si privind plictisit in gol, pana cand unul dintre colegii mei si-a luat inima in dintii si a pus prima intrebare, luand-o prin suprindere pe profesoara, care de emotie, a sarit putin de pe scaun. Mai bine si-ar fi tinut gura inchisa. Ea s-a rosit si a inceput sa se balbaie, dar pana la urma a raspuns. Apoi a intrevenit desteptul de Ned cu o alta intrebare.
- Domnisoara profesoara, ati fost vreodata interesata de o femeie?
Profesoara il privea nedumerita, nestiind ce sa raspunda. Vroia sa deschida gura, dar apoi se oprea, nefiind sigura ce raspuns ar trebui sa dea, ca sa nu trezeasca suspiciuni.
- Vezi tu, domnule Jamins, s-a dovedit stiintific ca cel putin 60% din femeile heterosexuale sunt atrase de alte femei si 50% dintre ele au fantezii cu persoane de acelasi sex, zise ea, incercand sa nu raspunda direct la intrebare. Ma intreb daca acelasi procent se aplica si la barbati. Cu toate astea, eu nu tin minte sa fi fost vreodata interesat de baieti si nici nu o sa fiu. Desi erau unii care cu accente feminine foarte puternice, chiar si eu aveam unele trasaturi fine, specifice femeilor...Cred!
Imediat dupa asta, toti ceilalti au susotit intre ei, care cum ce sa intrebe si care sunt cele mai mari nelamuriri in legatura cu profesoara sau cu viata ei sexuala sau cu viata lor sexuala depravata si deloc activa, gandeam eu. Pana la urma, o sa iasa un haos, dar sper sa se termine cu o bataie, fiindca mor de plictiseala. Pana si tavanul mi se pare mai interesant.

Dupa ''dezbatere'', restul baietilor si fetelor, fiind extrem de curiosi si probabil si neexperimentati, o interogau pe profa, care se tot fastacea si cred ca abia astepta sfarsitul orei de cosmar, dat fiind ca batea frenetic din picioare. In locul ei, eu le-as fi inchis imediat gura, dar ea s-a oferit voluntara ca sa ne atraga atentia, deci sa suporte, imi spun in gand.
- Red, tu nu vrei sa intrebi nimic sau crezi ca stii totul? Intreba Layla, o roscata enervanta din compania Melissei, aceasta facandu-i semn sa taca si plecandu-si capul in fata mea, in semn de scuze.
- Tu sa-mi spui, doar ai incercat de toate cu mine in noaptea de Halloween, dupa ce ai baut doua sticle de Whisky, ii raspund taios, iar colegii au inceput sa rada. Chiar daca asa ceva nu s-a intamplat, era prea beata ca sa-si aminteasca si sa imi spuna ca nu-i adevarat. Am oftat cu voce tare si mi-am mutat privirea departe de roscata enervanta, care oricum nu se gandeste decat la prostii.


Nu mi-a venit sa cred cand directorul a anuntat anularea orelor din cauza profesorului de matematica care a cazut pe scari. E ziua mea norocoasa, am scapat de mate! Eu si Ned oftam bucurosi si ne indrepatam spre poarta de iesire, verzuiul tinandu-se de bratul meu si topaind nebuneste. Parca ar fi copil de doi ani, imi spun in gand.
- Deci, spune el lung, diseara mergem la club. Sa nu cumva, repet, sa nu cumva sa imi aduci alte scuze patetice cum ca ti-a urinat pisica langa dulap si nu te poti imbraca, cand tu nici macar nu ai animale de companie, sau ca o pasare a venit si ti-a luat peria de par si nu poti iesi din casa cu parul ciufulit si nearanjat, zise el, proptindu-se in fata mea. La care eu imi dadeam ochii peste cap.
- Mda, da, mormaiam. O sa vin cu tine si o sa mor de plictiseala. Fericit?
- Nu o sa mori de plictiseala, mergem la agatat. Sigur o sa gasim niste domnisoare care sa-ti alunge plictiseala. Ai sa vezi, o sa uiti de tot intr-o clipita, spune el. Daca as putea, mi-as scoate ochii pentru ca mai mult de atat nu-i pot da peste cap. Ned se holba la mine ca un aiurit, incruntandu-se din cand in cand si probabil intrebandu-se cum de suntem verisori. Si eu ma intreb cum de sunt ruda cu el si inca nu am gasit un raspuns la acest mister.
- Stii la ce ma gandeam? Intreaba el, facandu-ma sa tresar.
- Cu ce sa-ti cosi gura? Iti dau eu o idee, sarma ghimpata, ii raspund.
- Ha ha ha, ce amuzant esti. Iti lipseste nasul rosu si pantofii de clown, replica el. Nu, geniule, ma gandeam ca ar trebui sa ne asortam hainele, spune el, iar eu mi-am tras o palma peste fata, a doua pe ziua de azi.
- Da, ii raspund sarcastic. Nu vrei sa ne facem si tatuaje la fel? Il intreb, el afisand un zambet larg, in semn ca ma lua in serios. Cu mesajul : cei mai tampiti oameni din lume, continui eu. Ma crezi retardat? Ce suntem noi? Surorile lui Johnny Test? Eu iau rochia, tu ia fusta si pantofii mov?
- Ah, deci ai vazut episodul ala, spune Ned, intrerupandu-ma. Unde e un stalp cand ai nevoie de el? Nu am de ce sa-mi dau cu capul, spun, aproape venindu-mi sa plang de atata prostie. Ned, vazandu-ma cum imi tineam mana peste ochi, a venit la mine si mi-a soptit la ureche : ti-ar sta bine cu rochie! Iar eu i-am tras o palma dupa ceafa.

Ajunsi acasa, fiindca Ned a vorbit cu matusa sa ramana la mine peste noapte, cine stie ce minciuna sfruntata i-a bagat, ne-am lasat ghiozdanele pe patul din camera mea, pe care o sa-l impart cu scumpul meu verisor si pe care o sa-l axfixiez in somn. Ghiozdanul meu era usor ca pana, fiindca aveam doar doua caiete si penarul in el, desi daca era dupa mine, luam doar un pix, dar mama imi umple penarul in fiecare zi, cu amenintarea : daca pierzi vreun pix, iti reduc din portia de mancare! Infiorator! Pe cand, ghiozadanul lui Ned era ca unul din rucsacele alea gigantice pentru surpravietuire.
- Ce ai adus in el? O bucata din Himalaya? Il intreb, scarpinandu-ma in cap.
- Haine, sosete, chiloti, apa, chipsuri, jocuri video, carti de joc, oglinda, lampa mea mica de birou, lanterna, betisoare parfumate, parfumurile mele scumpe, ciocolata, briceagul, spray pentru insecte, dezinfectant de maini, covrigi, incarcatorul pentru telefon, castile, mp3 player, laptopul, pantofi si ah, da...pe Many, spune el, scoatand la final jucaria lui tampita de plus, de culoare mov, cu fundita verde la gat si urechi clapauge. Cred ca era un koala sau asa ceva. Cum naiba au loc atatea intr-un ghiozdan scoalar? Are vreo gaura neagra ascunsa in el? Ma uitam ca pestele la Mona Lisa si nu intelegeam cum poate jumatatea de dulap de haine, incaltaminte, mancare, aparate electrice si produse sa aiba loc in ceva atat de mic. Mno, ala sigur nu e un ghiozdan obisnuit. Trebuie ca a apartinut vreunui magician sau iluzionist, altfel nu-mi explic.


Seara isi lasa plapuma rosiatica-galbuie peste noi, soarele coborand cu pasi mici de pe cer, si lasand loc luminilor orasului sa-i tina loc, pana cand luna avea sa urce pe scena, sa fie astrul de veghe. Gandindu-ma la asta, parca deja incepeam sa simt atmosfera de club si sa aud muzica aia enervanta cantandu-mi in cap. Intre timp, in camera mea, luminata doar de faclia slaba a soarelui aproape apus, era o dezordine de nedescris.
- Nu, nu, nu! Striga Ned. Nu tricoul ala, e oribil. Mai bine imbraca-l pe cel cu chitara electrica deasupra pianului.
- Dar e alb, protestez eu. Iar cel negru cu rocker-ul pe jumatate dezbracat imi place mai mult, ii spun.
- Toata lumea o sa creada ca esti gay, reputatia mea de cuceritor o sa fie distrusa, spune el, prefacandu-se ca plange.
- Care reputatie? Il intreb sarcastic.
- Daca vrei sa stii, am cucerit multe fete, spune el, aparandu-se.
- Si toate aveau peste cinzeci de ani, ii replic. Le-ai carat cumparaturile, continui eu, iar el se imbufneaza.
- Ce spui de bluza asta neagra? Il intreb si scot bluza mea preferata, cu umerii putin dezgoliti, acoperiti de lanturi si cu tinte la capete.
- Woah! Exclama Ned. E superba! Vreau si eu una la fel, zise , incercand sa puna mana pe ea, dar am tras-o repede.
- E editie limitata si nu o imprumut, ii spun, auzindu-l cum ofteaza dezamagit.
- Pai...chiar si asa, cu asta sigur o sa cuceresti inimi, zise verzuiul.
Am imbracat fabuloasa bluza, potrivind-o cu o pereche de blugi albastru-inchis si mulati si tenisii mei cu efecte HD, primiti din Japonia. Sa mergeam la agatat , imi soptesc in gand.

[Kira's Scarlet]

Capitolul 3.

Cum am iesit din casa, Ned a inceput sa chitatie de bucurie, ca si cum iesirea in club ar fi fost ceva spectaculos si nemaivazut. De parca in loc de asta, am merge la un concert live al trupei You me at six, cu bilete in primul rand, imbratisari si autografe garantate.
- Stai usor, hai sa luam un taxi, ii sugerez eu, dar el da din cap desaprobator.
- De ce as vrea sa dau banii la taxi, cand putem merge pe jos? Nu e departe si tu oricum nu faci prea multa miscare, spune el.
- Eu nu fac miscare? Intreb eu, vrand sa protestez, dar...apoi am realizat ca are dreptate. Nu fac decat sa dorm si mananc, la fel ca pisica grasa a vecinei de la etajul patru. Fie, ii spun, dar sa nu pierdem, ca te strang de gat.
- Yey ! Exclama el, luandu-ma de mana stanga, tragand-o cat mai aproape de mijlocul lui subtire si micut, dat fiind ca el era asa de scund, iar eu eram prajina de 1,72 de centimetri. Dar asta era un avantaj, pentru ca mereu il tachinez in legatura cu inaltimea lui, desi e doar cu doisprezece centimetri mai scund. Totusi, e indeajuns de mic incat sa nu ajunga la borcanul cu muraturi pe care il ascund sus pe dulap.

Dupa ce ne-am asigurat ca nu trece nicio masina, am traversat spre o strada ingusta, vizavi de casa mea, unde Ned aproape m-a azvarlit pe aleea intunecata si plina de cartoane ude si urat mirositoare, locuite de sobolani si paraziti, sustinand cu certitudine ca pe acolo e o scurtatura care duce direct spre club si ca o sa ajungem in mai putin de zece minute. Desi eu nu stiu sa fi fost noi vreodata pe aici, si spun noi pentru ca suntem mereu nedespartiti, inca de cand eram copii. Privesc spre zidurile murdare si pictate cu grafiti, incercand sa imi dau seama pe unde naiba ne-am bagat, in timp ce verisorul meu tacanit era in fata mea si ma tragea dupa el, de parca as fi fost un puddle supraponderal.
- Daca ne-am pierdut, il atentionez eu.
- Ai incredere in mine, , ma intrerupe el, plin de sine.
- Tocmai asta imi e si frica sa fac, ii replic.
- Nu-ti face griji. Suntem unde trebuie. O sa ajungem in vreo cinsprezece minute, spune el, tragand si mai tare de incheietura mainii stangi pana cand locul imi zvacnea de durere si imi venea sa-l pocnesc.
- Din ce e facuta mana mea? Intreb din senin, afisand un zambet un psihopat nebun care se pregatea sa jupoaie ceva.
- Oase, carne, vene, sange, enumera el.
- Si tot ce ai enumerat tu mai sus nu sunt facute din fier sau derivate ale acestuia? Il intreb eu, pe un ton apasat.
- Nup, spune el.
- Si atunci se pot rupe, nu-i asa? Il intreb eu.
- Da, de ce intrebi?
- Uita-te la incheietura mea si spune-mi ce culoare are? Ii spun eu, pufnind de nervi, iar el se opreste si imi trage maneca, lasand la iveala o urma de degete ce capata o culoare de un violet inchis.
- Vinetie, spune el. Din cauza frigului, idiotule! Striga el, facandu-ma sa-mi trag o palma peste frunte. Eu ti-am spus sa-ti iei jacheta, dar nu m-ai ascultat, continua el. Oare cum se face ca sunt ruda cu el? Ma intreb, in gand.

Dupa aproape de cinzeci si trei de minute in care ne-am invartit pe toate strazile din apropiere,orientandu-ne dupa busola ''Ned'' care confunda stanga cu dreapta, dand peste persoane dubioase ce ne priveau pervers sau profesori ametiti de bautura, de care a trebuit sa ne ascundem. Am obosit sa merg, ma dureau picioarele si mana stanga din cauza stransorii. Pe cand idiotul meu var chitaia intr-una si topaia ca bezmeticul, facandu-ma sa ma intreb daca nu cumva e vreun extraterestru deghizat in om. Dar nu, se spune ca aia sunt fiinte superioare. Ce sa faca ei cu un creier atat de mic ca al lui? Muraturi?
- Cand ajungem, domnu' GPS? Ma dor picioarele si mana stanga de care ma tot tragi, ii spun eu, plangandu-ma de starea si situatia in care eram. Ned se opreste in loc, prefacandu-se ca mediteaza, ducandu-si instinctiv mana sub barbie si batand din piciorul drept, apoi se intoarce cu fata la mine si spune :
- Gata, stiu! Exclama el, fericit, ridicand un deget in aer. La urmatoarea intersectie, faceti dreapta! Spune el, imitand un GPS adevarat, iar eu mi-am tras o palma peste fata, lasand capul in jos.
- Ai face bine sa gasesti clubul ala pana la miezul noptii, daca nu vrei sa ajungi si tu disparut, ii spun apasat, fiind disperat sa ajung acolo ca sa pot sta jos si sa-mi masez inchietura. Partea cea mai rea e, ca desi e primavara in L.A , tot e frig si eu am plecat fara jacheta, iar plimbatul ca nebunul nu ma incalzeste cu nimic. Mi-au inghetat si tintele de pe bluza.
- Ah, uite-l, spune el, ridicandu-se pe varfuri si intorcandu-mi capul inspre dreapta, unde se vedea o micuta intrare luminata de neon si un covor rosu inconjurat de luminite.
- Oh, deci pana la urma aveai dreptate, murmur eu. Ce noroc pe mine! Spun eu, pe un ton care nu denota deloc incantare sau fericire. Nici nu am apucat sa oftez, pana cand Ned m-a si tras pe partea cealalta a strazii, spre faimosul club '' La France'', cum spunea verzuiul cu un accent comic si stalcit, pe care l-am cautat aproape o ora. Aiuritul a inceput sa alerge, trecand pe langa coada gigantica ingradita de borduri si lanturi metalice, facandu-le cu mana tuturor celor care il injurau si salutand in trecat un bodyguard, inainte sa ma azvarle pe usa, direct in multimea de oameni bauti, drogati si in calduri ce se rupeau in figuri, incercand sa-si impresioneze partenerii sau partenerele cu miscari de dans. Inca de la intrare, muzica asurzitoare imi facea urechile sa pulseze, iar luminile orbitoare care isi schimbau frecvent culorile imi dadeau dureri de cap si senzatia de ameteala. Noroc ca nu am crize de epilepsie. Am incercat sa ma strecor prin multime, evitand posibile certuri si injuraturi, incercand sa-l ajung pe Ned din urma. Cand in final, am reusit sa-mi fac loc, am constatat ca verzuiul era la bar, stand de vorba cu barmanul, ce radea si se amuza de ce-i spunea, din cand in cand, afisand un zambet inocent. Vazandu-i pe ei doi cat de bine se distreaza, am facut ochii cat cepele, clipind incontinuu timp de cateva secunde. V-varul meu...facand pe cineva sa rada fara sa fie insultat? Unde zicea ca e clubul asta? Sigur nu e pe Terra. M-am apropiat usor de ei, nedorind sa le atrag atentia si m-am asezat pe unul din scaunele neocupate de la tejghea, punandu-mi mainile pe suprafata rece, care imi oferea o senzatie placuta, in special pentru mana mea distrusa de verisorul meu idiot. Apoi, barmanul s-a uitat la mine si mi-a zambit prietenos, adresandu-mi ceva, dar nu am putut distinge cuvintele. Am presupus ca ma intreaba ce vreau sa beau si i-am aratat spre sticla cu whisky, lasandu-mi capul sa se odihneasca pe tejghea, cuprinzandu-l cu mainile. Urasc cluburile, imi spuneam in gand. Vazandu-ma asa, Ned m-a tras de maneca, si s-a apropiat de urechea mea, soptindu-mi ca se duce pe ringul de dans si eu pot sa raman aici la tejghea, sa beau cat vreau fiindca face el cinste. Iar cand spun soptit, ma refer la urlat. Cred ca mi-a spart timpanul si mi-a lasat si saliva pe deasupra. Data viitoare ii spun sa-mi scrie un mesaj pe telefon, cat inca mai am urechile intregi.

Am auzit un clinchet metalic si am constatat ca barmanul imi pune bautura. Cu ochii pe jumatate deschisi, am tras paharul si l-am lipit de frunte, simtind raceala cuburilor de gheata. Desi imi era usor frig, simteam cum imi arde capul. Vroiam sa trag aer adanc in piept, insa fumul ce se inalta in bucle dense deasupra mea mi-a inundat plamanii din plin, facandu-i sa se dilate si provocandu-mi o puternica senzatie de arsura pe gat, ca si cand as fi pus gura pe cianura. Am ridicat capul capul de pe tejghea, cautand sursa fumului inecacios, dand nas in nas cu o persoana necunoscuta ce statea pe scaunul de langa mine. Mainile extrem de albe si subtiri se plimbau pe marginile paharului, privind in gol, in timp ce firele de par rosii cadeau rebele pe umeri, lasand sa vada cerceii cu pietre albe pe care ii purta. Am vrut sa comentez in legatura cu fumul, dar apoi am observat ca nu vine de langa persoana de langa mine, ci de la cel ce statea pe scaunul de langa ea. Am luat o gura de whisky din pahar, invartindu-l pana cand gheata a ajuns la fund, si mi-am mutat privirea spre fiinta ce parea pierduta in spatiu, atat de pierduta incat nu observa ca era invaluita intr-o perdea de fum. Ochii verzi priveau spre un punct fix, pastrand o expresie de ingrijorare pe chipul alb si delicat. Oare cine o fi? Imi soptesc in gand, analizandu-i trasaturile feminine si atat de bine definite ale fetei, precum buzele rosiatice si carnoase care nu schitau niciun zambet, mutandu-mi privirea tot mai jos, spre gatul imbodobit cu un lantisor cu initiala ''M'', facandu-ma din ce in ce mai curios. M de la Melissa? Monique? Margarette? Apoi mi-am coborat ochii si mai jos, scanandu-i tinuta. Geaca de piele de aceiasi culoare ca tejgheaua, neagra ca abanosul cu elemente metalice la manici, extrem de stramta si care ii scotea in evidenta talia, inchisa pana sus la gat, iar in partea de jos prinsa cu o catarama argintie, dadea impresia ca tipa e o adepta a stilului rock, dupa care eram si eu innebunit. Dar cel mai mult, imi plac blugii gri deschis, care ii evidentiaza picioarele lungi si frumoase si coapsele pline, lasandu-ma sa ma gandesc ca si posteriorul trebuie sa fie la fel de apetisant. Timp de cateva minute bune, i-am analizat miscarile, expresiile faciale si felurile in care se foia pe scaun, dar imi mutam privirea in alta parte, imediat cum intorcea capul spre mine.
- Hei, nu vii sa dansezi? Striga Ned, din spatele meu, facandu-ma sa tresar si aproape sa scap paharul din mana. Jur ca il pocnesc si il fac decor pentru bar.
- Nu, ii spun, incercand sa-mi ascund furia si dorinta de al dezintegra.
- Uhh, ea cine? Striga el, ca idiotul, punandu-se in fata celei pe care o admiram de atata timp. Spre norocul meu, s-a intors cu spatele si a plecat spre ringul de dans. Am vrut sa o urmez, dar am simtit ceva vibrand in buzunar si o melodie cunoscuta canta pe fundal. Scot telefonul nervos si apas pentru a raspunde, gata sa-i trantesc persoanei in cauza o injuratura care ii s-ar cuveni minunatului meu verisor, dar noroc ca am vazut numele apelantului, altfel as fi fost dezmostenit.
- Unde esti? Striga mama, aproape surzindu-ma de tot.
- La club! Ii spun, tipand in telefon ca sa ma auda.
- Nu poti sa iesi afara sa vorbesti? Striga ea, inapoi.
- Ce spui? Nu te aud! Incep tip in telefon. De fapt, am auzit, dar merita sa-i sparg si eu timpanele.
- Vin-o acasa! Zise ea si apoi a inchis.
Chiar acum si-a gasit sa ma cheme acasa? Nu putea sa astepte pana aveam sa o cunosc pe minunata fiinta de la bar? Mi-am dus mana la frunte, apoi m-am uitat in jur dupa Ned, ca sa-l iau cu mine acasa. Nu il mai las singur din nou. Ultima data era sa se culce cu brazilian imbracat in femeie pentru ca era prea beat sa faca diferenta dintre el si Pamela, fosta lui iubita. Imediat cum l-am zarit, l-am tras de mana, strangandu-l cu putere si azvarlindu-l spre iesirea din club. Sa vezi acum dulce razbunare. Cred ca am prins de mana cu care joaca tenis. Pana acasa, sper sa i-o rup.


Cum am intrat in apartament, mama astepta in pragul usii, disperata si cu lacrimi curgandu-i siroaie pe obraji. Vestile proaste intotdeauna distrug o dispozitie buna.

[Kira's Scarlet]

Capitolul patru ~

Cum am intrat, am tras-o pe mama de mana pana in sufragerie si ne-am asezat toti trei pe canapea, eu si Ned fiind cu sufletul la gura, gafaind si asteptand sa ne recapatam suflul. Ce o fi atat de important de a inceput sa planga?
- Mami, ce naiba s-a intamplat? O intreb eu, tragand mai apoi aer in piept si pregatindu-ma pentru o veste socanta, in timp ce verzuiul isi turna apa in pahar, luand o gura din el.
- Vine soacra-mea in vizita, spune ea, iar Ned a scuipat gura de apa pe care o tocmai era sa o inghita, spre televizor, particulele de apa atasandu-se de plasma si scurgandu-se in jos pe ecran.
- Ne-ai...chemat...de la distractie pentru ca vine bunica in vizita? Am inceput eu sa tip. Cateodata vroiam sa o strang de gat. Noroc ca face mancare prea buna.
- Iti dai seama? Iar o sa comenteze fiecare lucru pe care il fac, spune ea, stergandu-si lacrimile. Ma simt ca intr-un anime. Numai acolo se pot intampla situatii atat de bizare si cu iz comic. De fapt, daca stau sa ma gandesc, mama era fana a animatiilor de dinainte sa vin eu pe lume, deci se explica.
- Femeie, plangi pentru ca vine bunica? Si ea nici macar nu e atat de rea.
- Oamenii care au un dihor in poseta sunt rai, Red. Foarte rai, spune ea. Vai de mine, in ce m-am bagat. Nu puteam sa am si eu o mama normala? Ar fi trebuit sa ii spun ca sunt prea beat ca sa vin acasa.
- Ma mut la tine, ii spun lui Ned, iar el incepe sa rada, scotand la iveala latura lui copilaroasa care se amuza de orice. Oftez, uimit de nebunia familiei mele, si ma ridic de pe canapea.
- Maine avem scoala. Eu ma pun sa dorm, voi puteti ramane la taclale sau la consolat unul pe altul, murmur eu si urc scarile, spre camera mea micuta, dar primitoare. Ma trantesc pe pat, lasand amintirile sa dea navala peste mine, in cap derulandumi-se toate secventele de la iesirea din casa si cautatul afurisitului de club, pana la intalnirea cu persoana misterioasa ce purta initiala M. Sunt asa de curios, de...doritor sa o cunosc. Nu am putut sa-i deslusesc toate trasaturile numai dintr-o parte, mai ales ca nu facea decat sa vorbeasca cu barmanul si sa intoarca capul in directii opuse mie. Am oftat adanc, incercand sa nu imi mai pun intrebari care nu au niciun raspuns acum. Daca stai sa te gandesti, totul seamana a SF. Nimanui nu i se putea intampla sa se rataceasca in halul asta si sa se invarta de colo colo timp de o ora. Imi scot din buzunar, telefonul si cheile, arucand o privirea spre ceasul care indica ora doua dimineata, inainte sa le pun pe noptiera si inchid ochii. Sper ca Mos Ene nu a uitat de mine, imi spun in gand, sperand sa pot sa adorm repede.


Un tiuit asurzitor imi face urechile sa vibreze puternic. Deschid ochii, uitand ca razele luminoase ale soarelui sunt prea puternice pentru vederea mea inca neacomodata, iar senzatia de arsura ma face imi acoper ochii pentru scurt timp. Brusc, sunetul enervant a fost oprit de o mana extrem de alba scoasa de sub patura, facandu-ma tresar si sa injur.
- Ned? Tu esti sau a venit vreo fantoma in vizita? Intreb inca somnoros.
- Mhm, aici fantoma. Da-ti picioarele de pe fundul meu, mormaie el, iar eu am observat la ce se referea, tragandu-mi picioarele si coborand din pat.
- Hai, trebuie sa mergem la scoala, ii spun eu, nevenindu-mi sa cred ce imi iesea pe gura. Dar stiam ca era mai bine decat sa stau acasa cu mama. In momentul asta, sigur face curatenie de zor si ma rog sa nu fi lustruit deja podeaua. Altfel, s-ar putea sa fie nevoie sa sarim pe geam, lucru nu tocmai convenabil, dat fiind inaltimea la care suntem. Ned s-a ridicat din pat, punandu-si capul pe umarul meu si murdarindu-ma cu saliva, in timp ce el abia se tinea pe doua picioare.
- Cara-ma tu la baie, n-am chef sa merg, spune el.
- Sa te care naiba, ii spun eu. Pot eu sa ridic balena? Ei fi tu scund, dar la greutate ma intreci,ii spun eu, stiind ca am exagerat putin, dar nu-i strica sa slabeasca. In ultima vreme mananca multa mancare nesanatoasa, si desi nu m-am uitat atent la silueta lui, abdomenul incepe sa capete o forma rotunda. Si apoi, eu nu pot sa imi car propriul corp pana la baie, darmite pe al lui.
- Nu sunt gras, se plange de el. Si imi e lene sa merg, zise el, tragandu-se de mine de parca as fi fost o jucarie si el un tanc rasfatat.
- Atunci ramai acasa cu mama si ajut-o la curatenie, ii spun, zambind malefic.
- Ah, uite ce frumos e afara. Am asa un chef de invatat. Hai sa nu intarziem la scoala, spune el, fugind spre dus, lasand doar sunetul apei care curge sa se auda in fundal. Eu am zambit multumit si am scos doua tricouri si doua perechi de blugi din dulap, asezandu-le pe pat. Pentru Ned, am ales o pereche de blugi verzi care se potriveau cu parul lui si un tricou mov cu un tigru pe el. Iar pentru mine, un tricou rosu cu imprimeu negru si o pereche de blugi albastri deschis, taiati in zona genunchiului. Verzuiul a iesit din dus, facandu-mi semn ca e randul meu, in timp ce el o sa ne pregateasca ghiozdanele pentru orele de azi si o sa le strecoare pana in hol. Eu am intrat la dus si m-am clatit repede, lasand apa calda sa imi trezeasca bratele amortite si gandurile sa mi se limpezeasca. Dusul e locul in care salasluieste inspiratia, spun unii. Am iesit din dus, infasurandu-mi un prosop de talie, am luat o perie de par de pe chiuveta si m-am intors in camera. Dupa ce mi-am luat hainele pe mine si mi-am aranjat parul ud, am iesit tiptil, incercand sa-l zaresc pe Ned si sa o evit pe mama. Cand am coborat scarile, l-am vazut asteptand la usa de la iesire, si eu m-am strecurat in bucatarie, luand pachetele pentru pranz si cateva fructe. Cand am iesit amandoi pe usa, am luat-o la goana pana la liceu, evitand trecatori, biciclisti si batrane machiate strident, alergand aproape un kilometru si jumatate. Cu norocul nostru, am ajuns fix inainte sa se inchida portile, trecand val vartej pe langa portar. Adica cine nu ar lasa sa intre doi elevi ''silitori'' ca noi? In drumul spre clasa, i-am povestit lui Ned despre persoana intalnita aseara, descriindu-i in amanunt trasaturile pe care le-am putut observa si vestimentatia, ne uitand sa mentionez despre lantisorul cu initala M. Cand am ajuns in clasa, am murmurat amandoi un ''buna dimineata'' scos cu clestele si ne-am asezat in banci, fara ca profesoara sa spuna ceva. Sa nu-si bata gura degeaba, nu de alta. Mi-am lasat ghiozdanul pe scaunul liber de langa mine si mi-am pus coatele pe banca, sprijinindu-mi pe ele capul care-mi vajaia si mai avea putin sa cada de pe umeri.
- Bun, spuse profesoara de psihologie, dregandu-si glasul. Avem un nou coleg, venit din New York. Hai sa-l intampinam cu caldura, continua ea, aratand cu mana spre usa, pe care isi facu aparitia o figura cunoscuta.
- Copii, el e Malen Blake, zise profesoara cu caldura. Intra, te rog. M-am uitat la persoana care a intrat pe usa, scuturandu-mi capul de cate ori, deoarece inca nu m-am trezit cum trebuie. Purta o bluza visinie, o pereche de blugi albastri, putini largi in partea de jos, manusi cu plasa neagra si un lantisor cu initiala M. Am clipit des, scanandu-i trupul din cap pana in picioare. Ah, e aceasi persoana de la bar, de aseara.Nu, nu poate fi. Yey! Imi strigam in gand. Si eu care credeam ca o sa o mai vad vreodata. Stai, care era numele?
- Cum a spus ca il cheama? Il intreb pe Ned, care statea in spatele meu, butonandu-si telefonul.
- Malen nu stiu cum, raspunde el, fiind mult prea absoribit de jocul sau.
- Esti baiat? Strig eu in gura mare, atragand atentia tuturor spre mine.
- La fel ca si tine, domnule Red. Si e si noul tau coleg de banca, zise profesoara, facandu-ma sa vreau sa cada un meteorit peste mine. Profa il ia pe noul nostru coleg si il aseaza langa mine, zambindu-i dragastos si mie aruncandu-mi o privire ucigatoare.
- Sa nu-l sperii, spune ea.
- Stai calma, m-a speriat el pe mine, spun eu incet, incat sa nu auda. Mi-am lasat capul in jos, scarpinandu-mi ceafa si dorindu-mi sa nu fi venit azi la scoala. De ce trebuia eu sa plec de-acasa? Mai bine as fi ajutat-o pe mama la curatenie si as fi intampinat-o pe bunica.
- Tu esti cel care se tot holba la mine aseara, spune el, din senin, la care eu m-am facut una cu banca. Ma duc sa ma impusc.
- Credeam ca esti...
- Fata? Ma intrerupe el.
- Mda, raspund eu.
- Stai calm, nu esti primul care ma confunda, spune el, punandu-si mana sub cap. Pai nici nu e de mirare. Ca si fata, ar arata trasnet, imi sopteam in gand. Nu pot sa cred ca un baiat mi-a atras astfel atentia, incat m-am gandit la el aproape o noapte. Ma intreb daca si el s-a gandit la mine? Nu, nu. Sigur curiozitatea m-a facut sa nu-mi iau gandul. Sunt mult prea curios. Asta trebuie sa fie, incercam sa ma conving singur ca nu se poate sa fiu atras de baieti in felul asta. Dar modul in care isi rasuceste suvitele rosii de par e atat de dragut. De parca ar invarti o lume intrega pe degetul lui. . Malen, huh? Intresant nume.


Kira : Si pana la urma ai terminat *sorbind din cacao cu lapte*

Daya : Sush! Intoarce-te inapoi in Tokyo. De ce ai venit aici sa ma tortuezi pe mine? *punandu-si mainile in cap si sperand sa fie bun capitolul* De ce? De ce? *dand cu capul de birou.*

Namie: Asa nu o sa doara. Incearca cu un bolovan *zambind malefic*

Daya : Vreau sa ma trezesc, nu sa ma omor.

Kira : A doua varianta suna mai bine...

Daya : In Tokyo cu voi. Mergeti si torturati-l pe Izaya nii. *aruncand cu pixul*

Kira : E plecat...

Daya: Si? Du-te si cauta-l. Nu e asa de greu.

Kira : Scrie inca un capitol. Nu e asa de greu.

Daya : Mori!

Namie : N-ai tu norocul asta. Si nici eu.

[Kira's Scarlet]

Kira : Hai, scrie. Lenea nu aduce nimic bun.
Daya : Cine vorbeste. *mumbles*. Cea care nu se ridica din pat nici ca sa ia telecomanda.
Kira : Ai zis ceva?
Daya : Nope. *writes faster*

Capitolul cinci ~

- Din moment ce voi doi sunteti colegi acum, o sa faceti proiectul impreuna. Daca comentezi catusi de putin, Red, o sa-ti scad nota la purtare, spune profesoara, amenintandu-ma. Nici macar nu vroiam sa deschid gura. M-am uitat la...Malen, care afisa o expresie neutra, dandu-si iar parul dupa ureche, gest care imi placea, iar asta ma enerva la culme. Nu, nu se poate sa-mi placa asta la un baiat.
- Sper ca nu te deranjeaza ca o sa fim parteneri, spune el, iar eu am vrut sa-i spun o prostie, insa inainte sa deschid gura, mi-am dat seama la ce se referea. Perfect, nu-mi lipseste decat sa ma fac de ras, de parca nu as fi facut-o deja. Priveam la gramada de foi de pe biroul profesoarei cu cerintele noastre si ma rugam sa pice ceva usor, astfel incat sa terminam repede. Nu imi doream sa stau prea mult pe langa el, inca nu il cunosteam si faptul ca l-am confundat cu o fata ma face sa ma simt incomfortabil. Doamna profesoara s-a apropiat de banca noastra, inmanandu-ne cate o foaie fiecaruia cu cerintele care corespundeau temei noastre, pe care noi trebuia sa raspundem, la unele individual, iar la altele impreuna.
- Eu nu ma pricep deloc la emotii sau la exprimarea lor, spune el soptit. Si cu toate astea, te pricepi sa le scoti de la mine.
- Nici eu. Ce ne facem? Il intreb, dandu-mi seama ca am inceput sa vorbesc lejer cu el, ca si cand l-as cunoaste de o vesnicie, afundandu-ma in ochii lui superbi care ma vrajeau. Nu, trebuie sa incetez, imi spun, scuturandu-mi capul si dandu-mi la o parte firele de par care imi intrau in ochi.
- Cred ca o sa trebuiasca sa mergem la biblioteca pentru asta, spune el.
- Si daca tot faceti asta, nu uitati sa luati si niste carti cu educatie sexuala pentru baieti, spune profesoara, care a aparut brusc in spatele nostru, facandu-ne sa tresarim.
- Vad ca porumbeii au inceput sa se inteleaga, spune Ned, iar eu am dat cu piciorul in banca lui, trantindu-i un dictionar peste picior, scotand de la el un icnet de durere.
- Verisorul meu e idiot, spun eu, iar Malen schiteaza un zambet.
- Vad, spune el, constatand amandoi ce fenomen statea in spatele nostru. Um, si ce s-a referit profa? Intreaba el soptit.
- Nu stiu, e nebuna. Poate de asta are ea nevoie, ii replic eu, cat sa nu auda ticnita. De fapt, probabil se referea la mine si la faptul ca nu stiu sa fac diferenta dintre un baiat si o fata. Aiurita naibii, ii arat eu ei.
- Deci, spune el, ezitand putin si apoi privind cu coada ochiului spre mine, e in regula daca mergem azi la biblioteca? Continua el, intorcand capul intr-o parte. Rosea sau mi se parea mie? Nu, ca asta e culmea. O sa ajung sa sar pe el, in ritmul asta. L-am auzit pe Ned, chicotind in spatele meu si imi doream ca ora asta sa se termine odata, numai ca sa pot sa-l sugrum si sa-l arunc pe geam, sa faca bungiee jumping cu un cablu electric legat de gat.
- Da, ii raspund. Cu cat terminam mai repede, primim mai multe puncte in plus, ii explic.
- Malen si Red, stateau intr-un copac...si se sarutau, chitaie Ned, soptit si cu mana la gura, abtinandu-se sa nu rada in hohote.
- Ce a spus? Intreaba Malen, din senin. Ca si cum el era pierdut in spatiu si nu-si dadea seama, dar presupun ca asta il face si mai dragut, asta...naiv.
- Nimic, nimic, ii spun. Nu-l lua in seama. Are probleme cu capul, ii soptesc. Trebuie neaparat sa mearga la tratament, continui eu. Intr-un cavou, la trei metrii sub pamant, mormai eu, pe un ton apasat, ca nimeni sa nu mai auda. Mi-am intors capul spre Ned, cat timp Malen era atent la ce spunea profesoara si i-am soptit un ''Te omor'', cu fata mea de Scary Movie scos din sicriu si apoi l-am auzit chicotind si scotand limba la mine, cu ochii inchisi. Norocul meu a fost ca profesoara tocmai trecea printre randuri, iar eu m-am intors repede cu fata in foia mea. Insa bietul de Ned, nu a avut asemenea noroc si s-a ales cu o carte in cap, cum am primit si eu deunazi, muscandu-si limba si gemand de durere. Karma! Face o treaba buna, cateodata, imi spunea in gand, zambind implinit.
- Esti fericit ca l-a lovit cu cartea? Ma intreaba Malen.
- Yep, ii replic. Merita tot ce ii se intampla, spun eu, aproband din cap.

[Kira's Scarlet]

Capitolul sase ~

Imediat cum am iesit de la scoala si orele plictisitoare au luat sfarsit, Malen m-a rugat sa-l insotesc la biblioteca de pe acum, deoarece fiind nou in oras, nu stie sa se orienteze. Heh, stau aici dintotdeauana si m-am pierdut, incercand sa gasesc un afurisit de club, imi spuneam in gand, in timp ce zambeam, vazandu-l pe roscat cum se bucura de peisajele oferite de Los Angeles, in special in partea in care stau eu, West Hollywood.
- Stati, aud pe cineva strigand din urma noastra si ne-am intors cu fata la persoana care tipa din toti plamanii, facandu-ne de rasul lumii. Era Ned, evident. Poate el sa ma lase singur? Nu, ca i-ar pica stelele Hollywood-ului in cap.
- Ce cauti aici? Il intreb, vizibil nervos, pregatindu-ma sa-i dau un sut si sa-l arunc in cea mai apropiata canalizare.
- Merg spre Lousiana, spune el sarcastic, gafaind. Vii si tu cu mine? Merg acasa, boule! Imi replica el.
- Frumos nume de alint, replica Malen, chicotind inocent, iar eu am uitat complet ca am fost facut de ras.
- Stai, ce? Cum mi-ai zis? Intreb eu.
- Frumosule, replica Ned. Te alintam in fata iubitului tau, spune el, iar Malen a inceput sa rada in hohote.
- Te omor, ii replic apasat. Te distrug, te mananc, te anihilez, ii spun.
- Anunta-ma cand ajungi la ''te imbratisez'', raspunde el, luandu-l pe roscat de dupa cap si tragandu-l dupa el, lasandu-ma pe mine in urma. Haide, scumpete, te duc eu la biblioteca, spune el, facandu-mi cu mana. O sa aiba nevoie de o ambulanta ca sa ajunga acolo, murmur cu voce tare, pe acelasi ton apasat, incat aproape mi-am muscat limba.

- Parca ai spus ca mergi acasa, ii replic eu aiuritului meu de verisor, dupa ce m-am chinuit sa-i ajung din urma, fiind aproape de cladirea imbucsita cu carti ce se presupunea ca o sa ne fie de folos.
- Eh, m-am razgandit, vazand prajiturica asta cu cirese, spune el, facandu-i cu ochiul lui Malen, care il privea putin ciudat, nestiind de ce verzuiul l-a numit desert si daca era un compliment sau nu.
- Ce ti-as baga eu toate ciresele pe gat, sa te ineci cu ele, ii soptesc, strangand din pumni.
- Numai daca mi le da el, spune Ned, luandu-i mana roscatului intr-a lui, ducand-o spre gura. Nu-i asa, iubirea mea?
- Sunt alergic la cirese, replica Malen, facand o fata inocenta si putin surprinsa de gestul verzuiului, iar eu ardeam de nervi, aproape scotand flacari.
- Vezi cat de gelos e? Ii iese fum pe nari, ii spune roscatului, iar el imi zambeste, amuzat. Oare pe mine sau pe tine? Intreaba Ned, punandu-si mana sub barbie, asemeni unui aiurit de filosof pe care l-as arunca acum intr-o groapa de vreo zece metri. Pe mine, evident. Eu sunt iubirea lui, isi raspunde singur la intrebare, iar eu mi-am tras o palma peste frunte.
- Iubirea vietii mele, vino aici sa te strang de ga -..asta, sa te strang in brate, ii spun, arucandu-i un zambet fortat, indreptandu-ma spre el cu bratele larg deschise. El s-a departat de Malen si a inceput sa se dea cativa pasi in spate, razand nervos.
- Te ucid, ii spun. Numai sa pun mana pe tine.
- Oh, haide acum. Am venit aici sa invatam, nu? Intervine roscatul, punandu-se in fata mea, facandu-ma sa-mi dau seama ca diferenta de inaltime dintre noi era de doar doi centimetri. Mama, nu puteai sa ma faci mai inalt? Am oftat, privindu-l pe roscat in ochii lui superbi, aproape intrand intr-o transa si apoi am murmurat un ''bine'' scurt. Am realizat ca stateam peste drum de biblioteca, holbandu-ma la cladirea impunatoare care semana putin cu Curtea de Justitie, avand si ea o balanta imensa, cu trei carti care trageau in jos trei siluete din bronz, fiind toata acoperita de vopsea aurie, iar singura nuanta ce se deosebea era maroul de pe usile mari, din lemn masiv, cu inscriptii in latina pe ele.

Si cum aiuritul de Ned nu s-a lasat, a intrat si el cu noi, facand ocoale rafturilor imense cu carti de toate culorile. Sper sa nu fim dati afara din cauza lui. Sau a excesului de furie pe care l-am acumulat. Altfel o sa ajung sa-i daram cladirea in cap.
-Nu te mai prostii, ii spun verzuiului, pe un ton soptit.
- Dar nu fac nimic rau, caut doar o carte pentru proiectul meu. Si apoi, nu sunt copil mic ca sa-mi spui mereu ce sa fac, mormaie el, leganandu-se de mine si tragandu-ma de brat.
- Atunci nu te mai purta ca unul, ii raspund. Du-te ia-ti cartile de care ai nevoie si ne intalnim la masa din colt.
- Intre timp, eu si Red o sa fim aici, cautand o carte care ne-ar putea ajuta cu proiectul nostru, ii spune Malen verzuiului, pe un ton intelegator, zambindu-i parinteste, ca si cum Ned ar fi fost copilul, iar noi am fi fost...parintii... Ned a zambit si el, topaind vesel si intrand dupa un alt raft, comportandu-se ca un cautator vesel si impiedicat de comori, intr-o piramida egipteana. Am oftat usurat, vazand ca plecat si ca acum ne putem concentra pe invatat. Nu-mi vine sa cred ca spun asta...Ce mi s-a intamplat? Ma intreb in gand. Daca m-ar vedea mama, ar uita de vizita bunicii si ar plange de fericire.

Am cautat orbeste printre rafturi, scotocind toate cartile, dar nu stiam nici ce anume cautam si nici daca suntem la sectiunea potrivita. De fapt, cum nu am mai fost la biblioteca de cativa ani, nici nu stiam cum erau numerotate sectiunile. Asa ca ne-am plimbat amandoi, unul langa altul sau spate in spate, luand fiecare carte in parte si studiind-o, dar puteam sa-mi dau seama ca eram absenti si cu gandul departe de proiectul nostru sau de locul in care ne aflam.
- Deci...murmura el, stand drept in drept cu mine, lasand soarele sa-si reverse razele peste el, facandu-l si mai atragator de cat era deja.
- Ce carte ar trebui sa luam? Il intreb eu, scuturandu-mi capul, incercand sa-mi scot frazele poetice din gand si sa revin la realitate.
- Hai sa vorbim cu bibliotecara, poate ne ajuta ea, spune roscatul, iar doamna cu ochelari cu lame groase si coc traditional, tocmai venea spre noi, de parca ne-ar fi citit gandurile.
- Va ajut? Intreaba ea, cu o voce subire, dar cu accente puternice in glas.
- Da, am avea nevoie de o carte pentru psihologia... spune Malen, dar eu l-am intrerupt cand am scapat din greseala o carte pe jos, iar roscatul s-a aplecat repede sa ma ajute, mainile noastre facand contact in proces, ajungand una peste alta, privirile nostre intersectandu-se, pierzandu-ne in ochii unul altuia, fiind prinsi intr-o frumoasa transa, luminati de soarele care apunea incet prin geamurile fumurii si pline de praf.
- Inimii, completa batrana, disparand subit, ca si cand nu ar fi fost niciodata acolo, insa ultimul cuvant spus de ea a rasunat ca un ecou in mintea mea plina de licurici care zburdau de fericire.

[Kira's Scarlet]

Capitolul sapte ~

Imediat cum am iesit de la biblioteca, dupa ce ne-am chinuit jumatate de ora sa scriem cateva fraze simple, am decis ca e mai bine sa luam cartile acasa si sa continuam proiectul maine. Apoi, Malen si Ned si-au sunat parintii sa vina sa ne ia acasa, urmand ca noi sa asteptam aici pe intuneric, pana cand sosesc ei. Nu aveam de ce ma plange, dar imi era putin frig si cred ca si roscatului. Am oftat si mi-am dat geaca jos, apropiindu-ma de el si punandui-o galant peste umeri, dand dovada de un romantism de care si Romeo ar fi gelos. Daca imi pica vreo carte de bronz de pe balanta peste capatana, o sa stiu ca stafia lui ma bantuie. Roscatul m-a privit surpins, nestiind ce e cu gestul asta, murmurand un multumesc scurt si intorcand capul intr-o parte. Vazand felul in care incepea sa roseasca, m-am departat de el, nedorind sa-l fac sa creada ca incerc sa ma dau la el, in special dupa tot ce s-a intamplat de la bar si pana acum. Am oftat iar si m-am asezat pe treptile din fata cladirii, punandu-mi cotul pe genunchi si sprijinindu-mi capul in el, asteptand ca rudele noastre sa vina mai repede si sa scap de atmosfera asta ciudata dintre noi. Ma simteam ca intr-un film prost de comedie romantica, dar stiam ca asta imi dorisem sa fac cand l-am vazut tremurand. Eram putin prins intr-o transa, privind intr-un punct fix, pe strada, la becul unui felinar de pe cealalta parte si nu am observat cand am fost acaparat de un corp calduros ce statea lipit de mine. La inceput, am crezut ca e Ned, dar cand mi-am intors capul si am dat nas in nas cu Malen, sau mai bine spus, cu ochii sai superbi care ma topeau si stiam ca trebuie sa ma impusc ca sa nu mai spun prostii, am ramas surprins. Vazand felul in care si-a incolacit bratele subtiri dupa gatul meu, inca avand geaca mea peste umeri, era ca un vis frumos din care nu vroiam sa ma trezesc.
- Am vazut ca tremuri, imi spune el cu voce joasa, aproape schitand un zambet. Avea dreptate, dar acum tremur de emotie, nu de frig.
- E okey, reusesc sa spun, dar pe un ton care ar sugera mai degraba : E okey, poti sa faci ce vrei cu mine. Sunt numai al tau.
- Si apropo, am 1,67, deci sunt cu cinci centimetrii mai scund decat tine, nu cu doi, zise el, iar eu am ramas socat. Imi citea gandurile?
- Nu iti citesc gandurile, gandesti cu voce tare, spune el, chicotind, iar eu mi-am tras o palma peste fata, facandu-l sa rada de-a binelea. Cat de idiot pot sa fiu? Oare am spus si asta tot cu voce tare? Nu ca acum eu trebuie sa-mi cos gura, nu Ned.
- Vin, vin! Striga Ned de nicaieri, tocmai cand eu ma gandeam ca am inceput sa seaman cu el, aratand spre directia din care veneau masinile noastre, una rosie si una albastra.
- Atunci multumesc pentru geaca, spune Malen, punandu-mi-o pe umeri si imbratisandu-ma strans pe la spate, facandu-ma sa rosesc precum un rac fiert. M-am ridicat si eu de jos si m-am dus langa roscat si verzui, privind cum din stanga noastra veneau mama lui Ned, adica matusa-mea si mama lui Malen, presupun ca era. La fel ca si el, avea parul roscat si ochii verzi si puteam observa o usoara asemanare si dupa zambetul orbitor care lumina mai tare decat farurile masinii.
- Ne vedem maine, ii spun roscatului, inainte sa ne urcam cu totii in automobile si sa plecam acasa.

Pe drum, Ned a inceput sa o surzeasca pe matusa cu diferite cantece si povesti, spunandu-i tot ce s-a intamplat azi la scoala si la biblioteca, desigur omitand cateva amanunte importante, ca sa ne faca sa parem copii cuminti. Doar gandul ma amuza, imi spuneam, stand intins pe bancheta din spate ca la psihiatru, incercand sa atipesc.
- Mami, eu si Red avem iubit, striga el deodata, iar eu era sa pic jos.
- Avem? Intreb eu. Malen nu e iubitul tau, spun eu revoltat.
- Deci e numai al tau? Intreba matusa Elen, chicotind si uitandu-se la mine in oglinda retrovizoare.
- Da, raspund. Adica nu, nu suntem iubiti. Adica...Ugh, lasati-ma in pace, oameni buni, strig eu, de-a dreptul frustrat si confuz, somnoros, flamand si obosit. Vreau acasa! Ma plang eu cu voce tare.

Imediat cum am ajuns acasa, Ned si matusa au coborat si ei, urmand sa vina inauntru sa stea de vorba cu mama si probabil si cu bunica. Ma gandesc ca o fi ajuns pana acum. Yep, se aud plansetele mamei. Clar e aici. Cum am intrat pe usa, am fost intampinati de o figura cunoscuta cu parul carunt, maruntica si cu un zambet calduros ce ni-l oferea numai noua.
- Bunica Marinette! Strigam toti trei, indreptandu-ne spre ea si luand-o in brate, cat era de mititica.
- Dragii mei, raspunde ea, tragandu-ne pe mine si pe Ned de mana, spre sufrageria intunecata, unde se afla o persoana cu o aura neagra si deprimata...si deprimanta. E mama! Doar ea e singura care plange cand vin rudele in vizita. De parca in loc sa ne aduca cadouri si sa stea de vorba, vin sa ne omoare.
- Nu mai plange, plevusco, striga bunica la ea, lovind cu bastonul in podea, facandu-ne si pe noi sa tresarim.
- Da mama-soacra, spune mama, stergandu-si lacrimile si rimelul care i se scurgea in jos pe obraji.
- Mama, arati ca Ucigasul Jeff. Ai aceiasi expresie si acelasi machiaj care baga lumea in sperieti, ii spun eu.
- Iti mai lipseste un cutit, asta daca nu cumva e ascuns in canapea, spune Ned.
- Ai auzit? Aprinde lumina si pune mancarea pe masa, se rasteste bunica, precum un general din armata. Inainte mars! Continua ea. Oh, deci chiar se poarta ca unul. Nota zece!

Dupa ce am mancat pe saturate din mancarea pregatita de bunica, adica deliciile Frantei, ne-am asezat cu totii pe canapea, la discutii si barfe, cum s-ar spune. Si bineinteles, eu si Ned asteptam cadourile si sa vedem dihorul din poseta-cusca - ce o fi, pe nume Eminette, care rima cu Marinette, numele bunicii. Desi noi ii spuneam Netta, pe scurt. Dihorului, desigur.
- Si dragalasii mei nepoti probabil asteapta cadourile, nu? Intreaba bunica, prinzandu-ne pe amandoi de obrajori si ciupind de ei . Daca ma duc maine cu fata vanata la scoala...
- Da buni, dar da-ne drumul, spune Ned.
- Bine, bine. Deci, pentru Ned am...un hamster si o pereche de casti din alea cum va plac voua, spune ea, scotand cadourile din geanta si punandu-ne in poala lui Ned, care radea si se bucura ca un copil mic de Craciun. Iar pentru dragutul de Red am...un papagal Arra si o bratara cu spini, spune ea, aducand de nicaieri ditamai papagalul cu rosu si galben care a sarit la mine pe umar, de cum m-a vazut, cu bratara in gura.
- Mersi mult, ii spun. Si se zice tepi sau tinte, nu spini.
- Cum o fi, replica ea. Acum spune-ti-mi si mie despre iubitul asta al vostru, continua ea, aruncandu-ne un zambet pervers si strengar, iar noi am palit la fata.
- Elen, strigam eu si Ned la unison catre matusa mea si mama verzuiului, care se facu ca ploua si incepu sa fluiere nevinovata.


- Kira : Capitolul sapte! Yey! Acum trebuie doar sa mai scrii 100 de capitole si esti gata. *zambet malefic*
- Daya : *picandu-i fata* ...Cateee??
- Kira : Scrie mai repede. In curand, o sa mori.
- Daya: De ce?
- Kira : De inima rea.
- Daya : Dar eu nu sunt rea si nici macar nu am inima*plangand intr-un colt intunecat*
- Kira : *privire uimita*

[Kira's Scarlet]

Capitolul opt ~

- Matusa Elen, cum ai putut sa-i spui bunicii despre Malen? Intreb eu, ridicand putin tonul, desi stiam ca nu o sa se supere pe mine, iar ea se adanci mai mult in canapea, facand o fetisoara de caine plouat si complet nevinovat.
- Eu nu i-am spus cum il cheama, zise ea.
- Malen, frumos nume, spune bunica, punandu-si degetele sub barbie, ganditor. Acum stiu de la cine a mostenit Ned asta.
- Mami Elen, zice Ned, nu trebuia sa deschizi gura. Se presupune ca e o iubire secreta, interzisa, incepe el sa explice, asemenea unui filosof cazut in cap. Cu alte cuvinte, data viitoare tine-ti gura, continua el.
- Dar tu esti cel care a deschis-o cu ''mami, mami, avem iubit'', replica tusa.
- Nu e iubitul lui, ma rastesc eu.
- Iubit? Se trezeste si mama din visare, stergandu-si lacrimile si trecand val vartej pe langa bunica, precum tancul german pe langa rusi si luandu-ma in brate, aproape sufocandu-ma. Ai spus iubit? Fiul meu s-a indragostit, ce dulce! Striga ea, invartindu-ma ca pe un ursulet de plus. Cred ca o sa-mi iese toata umplutura.
- Daca ai terminat...imi dai drumul acum? Spun eu, pe un ton scazut, chinuindu-ma sa respir.
- Oh, scuze dragule. Nu stiam ca te-am strans atat de tare, spune ea, zambind inocent, iar eu am inceput sa tusesc si sa gafai. Nu stiam ca femeia asta are atata forta. Ar putea sa sugrume si un urs. Dupa ce mi-am tras sufletul si m-am asezat pe canapea, Ned a sarit in bratele mele si m-a pupat pe buze de fata cu toti, gest la care eu am ramas mut de uimire, gandindu-ma ca acum o sa fim pedepsiti pe viata, decapitati chiar. Insa nu, spre suprinderea mea toata lumea a inceput sa rada si sa spuna ca suntem doi copii de gradinita care nu se mai maturizeaza. Oameni buni, m-a sarutat si voi doar atat spuneti? Nu, ca ori sunt eu retardat, ori familia mea e complet dusa cu pluta.
- Putem sa mergem in camera si sa facem chestii-trestii? Intreaba Ned, copilaros si scotand limba, iar bunica a inceput sa chicoteasca si sa scoata din poseta o cutie de prezervative pe care i-o inmaneaza lui Ned, iar el cum o primeste, ma trage de mana spre camera mea. Eu sunt singurul normal in familia asta? Ma intreb in gand, smucindu-ma din mainile verzuilui si aterizand inapoi pe canapea, la propriu.
- Ah, asa de repede ati terminat? Intreaba matusa. Pe vremea mea, barbatii terminau mai greu si partidele durau mai mult. Generatia de azi nu poate sa se concentreze pe nimic, mai mult de sase secunde.
- Femeie ticnita, incep eu sa strig. Nu am facut nimic, doar m-am eliberat...
- Asa de repede? Intreaba tusa, uimita.
- Din mainile lu fiu-tu, obsedat-o, ii raspund in soapta, iar ea incepe sa rada.
- Ned, spala-te pe maini, striga ea catre verzui. Imi face in contra. Oare de ce vor oamenii astia sa-mi faca viata amara?

Dupa ce s-au calmat cu glumele idioate, desi sunt foarte sigur ca Ned nu s-ar fi suparat sa ne-o tragem putin, am hotarat sa merg la somn si sa-i las in pace. Si verzuiul la fel, aparent. Ii se inchideau ochii de catelus si abia daca mai putea sa tina capul sus. Asa ca l-am luat de sub mana si l-am ridicat, urcand cu el scarile pana in camera mea, unde l-am trantit pe pat si m-am bagat langa el, acoperindu-ne pe amandoi cu paturica mea pufoasa.

Un tipat ascutit m-a trezit din somn, spargandu-mi timpanele si cineva aproape ca m-a trantit din pat.
- Ce e ? Murmur somnoros. Vine Hitler?
- Mai rau, se aude de undeva de langa mine, dar imi era prea lene sa deschid ochii, asa ca am presupus ca gura de trompeta care tipa e nimeni altul, decat idiotul meu verisor.
- Vine Putin sa dea mana cu Obama? Intreb eu.
- Nu! Nu stiu ce am facut cu hamster-ul, tipa el, scuturandu-ma si pe mine pana cand m-am trezit de tot si m-am incruntat la el.
- Te referi la sobolanul pufos din cusca de pe biroul meu? Intreb eu, aratand spre rozatoarea care facea fitness pe rotita, de la prima ora a diminetii.
- Pucky, striga Ned, sarind din pat si cazand pe jos. De impiedicat ce e, si-a prins piciorul in asternuturi si a sarutat podeaua de buna-dimineata. Apoi s-a ridicat repede si si-a luat hamsterul in brate, scotand de la micut cateva chitaituri fericite. Cine se aseamana, se aduna. Dar ramane o intrebare: unde e papagalul meu? Ma intreb in gand, fara sa-mi pese cu adevarat, punandu-mi capul pe perna, in speranta ca voi adormi din nou. Brusc, am simtit o pereche de clesti ascutiti infipti in parul meu si m-am ridicat speriat. Un cioc s-a coborat la nivelul fetei mele si am dat nas in nas cu impanatul meu colorat.
- Neata, adormici. Poroah! Incepe papagalul.
- Gura, ghemotoc de pene. Si i-ati ghearele din capul meu. Mama o sa ma ucida daca ii umplu patul de sange.
- Ia paharul, replica pasarea. Al naibii impanata, e prea desteapta.
- Si ce sa fac cu un pahar? Il intreb eu, putin curios de raspunsul zburatorului.
- Sa sangerezi in el, pe cand o sa mi se faca sete, replica el, iar eu am ramas socat.
- Hah? Tu ai venit aici ca animal de companie sau ca asasin? Si cine te-a invatat sa spui toate astea?
- Verdele, spune el. Poroah! Ned e rozator.
- Ned are un rozator, il corecteaza verzuiul. Apropo, ai o dictie perfecta, Coco, ii spune papagalului, iar el a inceput sa ciripeasca.
- Ah, deci tu l-ai invatat sa spuna prostii. Si de ce i-ai dat tu numele? E al meu, ii spun.
- Coco place nume. Coco place biscuiti. Biscuiti egal fericire, replica pasarea.
- Ma dau batut, replic eu.
- Poroah, Red iubeste Malen, spune papagalul, iar eu am sarit din pat ca ars la auzul numelui roscatului, facandu-l pe Ned sa rada in hohote.