Problemele adolescentei

[Tweety]

Iata si capitolul trei. Astept commuri pentru a posta nextul. Va rog sa imi ziceti parerea voastra :). Sper sa va placa :))
Capitolul 3: Prima zi de scoala.
Era prima mea noapte in noua mea casa, si nu puteam dormi. Gandul imi statea la acel frumos baiat cu ochii negrii. M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre geam. Privelistea orasului ma linisti. Parisul era minunat noaptea, fiind luminat in intregime. Turnul Eiffel era imbracat in mii de luminite stralucitoare, iar cerul senin si instelat contribuia la atmosfera de mister.
Mi-am intors privirea catre ceasul ce atarna pe perete. „Ora doua!” mi-am spus, stiind ca maine nu ma voi putea trezi pentru a merge la scoala.
„Da, noua mea scoala. Nu cred ca ma voi descurca foarte bine, avand in vedere ca nu prea stiu limba franceza. Cred ca noii mei colegi ma vor privi ca pe o ciudatenie si vor rade de accentul meu de frantuzoaica.” Un mic zambet mi-a aparut pe chip. Poate ma voi distra ....poate va fii interesant ....si poate chiar imi voi face prieteni.
Eram destul de obosita. Simteam mai mult ca niciodata nevoia sa dorm. M-am indreptat cu pasi marunti catre pat. M-am trantit pe suprafata moale si pufoasa. Pleoapele imi acopereau incet incet ochii incercanati. Adormisem........
-Tarr.....Tarrrrr.
Ceasul asta inervant suna incontinuu de cateva minute. Eu refuzam sa ma trezesc. Vroiam sa stau in acel loc moale si cald pentru tot restul vietii mele. Dar, ca de obicei, nimic din ce vreau eu nu se intampla . Ceasul incepu sa sune si mai tare. Si parca nu era de ajuns, din bucatarie aud glasul subtire al mamei mele.
-Hanna, trezeste-te scumpo...... Astazi e prima zi de scoala si nu ai vrea sa faci o impresie proasta, nu-i asa?
Totul incepea sa ma enerveze. Soarele puternic imi intra in ochi. Parca pana si natura vroia sa ma trezesc. Ceasul inca suna, mama inca tipa, iar capul meu mai avea putin si exploda.
Cu o miscare lenta, am oprit ceasul enervant. M-am ridicat incet de pe pat, si m-am indreptat adormita catre baie. Am luat o perie si am inceput sa imi descalcesc parul incurcat, prinzandu-mi-l intr-o coada la spate si lasand bretonul sa imi umbreasca fata. Apoi am mers la dulapul meu din lemn de cires, de unde am luat ce haine mi-au venit in mana. Cand am coborat jos sa iau micul, am vazut-o pe mama pregatind ceva de manare. Asta cu siguranta era ceva nou. De obicei, aveam o menajera care facea toate treburile casnice.Asta incluzea desigur si gatitul.
¬-Si ce vrei sa mananci scumpo?
-Cereale, am raspuns eu banal, stiind ca mama nu era in stare sa imi pregateasca un mic dejun mai cosistent.
Dupa ce mi-am „savurat” cerealele, m-am indreptat catre masina tatalui meu, care insistase sa ma duca la scoala. Pe drum am avut o discutie cat se poate de inervanta, cu intrebari stupide de genul „Ce ai mancat la micul dejun?” sau „Ai dormit bine azinoapte?” . M-am bucurat nespus de mult cand am coborat din masina,dar cand m-am vazut singura in curtea scolii, acea bucurie disparuse. Liceul era unul foarte mare, fiind foarte usor sa te pierzi acolo daca nu cunosteai locurile.M-am speriat uitanduma la ceas. Era ora opt fara 5 minute, iar eu nu stiam unde imi este clasa.Cautam disperata un profesor care sa ma poata ajuta, dar nimic. Vazand ca voi intarzia , mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa cer ajutor unor elevi. Am zarit un grup de fete, ce pareau de varsta mea. Una dintre ele mi-a atras atentia intr-u mod interesant. Parul ei era blond deschis, drept si lung pana la talie. Ochii sai erau verzi, scanteind puternic in lumina soarelui. Dupa parerea mea era frumoasa. Speram ca vom putea deveni prietene. Langa ea mai erau doua fete, amandoua blonde ,care o ascultau cu atentie. M-am indreptat spre ele cu inima batandu-mi puternic, gata sa imi sara din piept .
-Buna, am zis eu afisand un zambet incurcat. Sunt noua si ma intrebam daca ati vrea sa ma ajutati sa-mi gasesc clasa.
Frumoasa blonda imi spuse:
-Pe noi nu ne intereseaza problemele tale...Nici nu stiu cum ai indraznit sa ne intrebi asa ceva. Noi nu vorbim cu oamenii neinteresanti asa ca tine !
Am ramas cu gura cascata, nestiind cum o fata asa de frumoasa la exterior, poate fi asa de urata la interior. Simteam cum imi plesneste capul de nervi. I-am aruncat blondei o privire ucigatoare si ma pregateam sa ii intorc replica,cand un domn inalt ma prins de umar.
-Tu trebuie sa fi, colega cea noua. Hanna Odwar, nu-i asa?
-Da domnule. Incantata de cunostinta.
-Haide, sa te conduc la clasa ta.
M-am bucurat, ca imi voi gasi clasa in sfarsit. I-am mai aruncat o privire plina de ura blondei si am mers pe urmele profesorlui.
Clasa mea, era la etajul doi, langa laboratorul de biologie. Am aflat de asemenea, ca profesorul care m-a condus este chiar dirigintele meu, si ca preda matematica. Intotdeauna am fost buna la matematica, iar acest domn parea amabil si bun. Speram ca si colegii mei vor fi la fel. Emotiile incepeau sa mi se inmulteasca, inima imi batea cu putere. Corpul meu se misca mecanic catre usa de la clasa. Am intrat inauntru. Am deschis ochii larg si mi-amprivit colegii. Am vazuto pe rautacioasa blonda in prima banca de la geam. O urma de dezgust mi-a aparut pe fata. „De ce trebuia sa fie in clasa cu mine?”. Dar dezgustul fu inlocuit de uimire , picioarele incepura sa mi se inmoaie. Tremuram, privind inmarmurita catre a treia banca de la geam. I-am vazut.....Acei ochi negrii si abisali ii fixau din nou pe ai mei. Apoi l-am recunoscut. Parul lui negru ca abanosul, fata sa frumoasa.......m-am albit la fata....nu mai exista nimic in jurul meu decat acei frumosi ochi negrii.