Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Prizonier in imbratisarea ta

#1
- Masaru, opreste-te! Ma implora Yoshio, incercand sa scape din imbratisarea mea, insa era prea tarziu, eram captiv in propriul meu joc, incalcand regulile pe care le stabilisem.
- Nu te opune, stiu ca ma doresti, buzele tale imi marturisesc adevarul, fara cuvinte, ochii tai te tradeaza. L-am impins pe podea si m-am napustit asupra lui ca o fiara asupra pradei. Il doream cu atat mai mult cu cat ma privea cu furie si sfidare, ideea ca se zbatea sa-si suprime propriile porniri, ma excita, tremura de placere la fiecare atingere a mea. Am inceput sa-l sarut pe gat cu ardoare, profitand ca Yoshio se abandonase in ghearele tentatiei, dulcea tentatie... I-am atins buzele moi cu degetul, incercand sa le declestez. I-am furat un sarut lung si intens, in timp ce-l simteam prizonier in imbratisarea mea. Il priveam indelung cu dorinta in timp ce ii descheiam nasturii de la camasa alba. Zambetul sau atat de inocent inainte era atat de diferit acum incat ma simteam vinovat ca profitasem de slabiciunea lui. Insa pentru mine fericirea insemna placerea fara regrete, iar acum mi-o ofeream din plin.
- Masaru, de ce-mi faci asta? Isi acoperi fata cu mainile, in timp ce lacrimile ii curgeau pe obrazul cald. Nesiguranta din vocea lui ma intarata, era ca un drog, crea dependenta.
A doua zi m-am trezit singur, Yoshio ma parasise. Tot ce a lasat in urma a fost o scrisoare in care imi spunea cat de mult ma uraste si ca eu eram singurul vinovat pentru ceea ce se intamplase.
Desi pentru el si pentru restul lumii, putea parea un viol, nu ma simteam catusi de putin vinovat, ii satisfacusem doar o dorinta pe care nu cutezase s-o formuleze limpede in mintea lui si care ramasese ascunsa in subconstient. De fapt il eliberasem de povara normalitatii si trebuia sa-mi fie recunoscator. Dar eu… imi pusesem singur catuse cu doar o imbratisare.


Astazi era una din acele zile in care eram nostalgic, ma simteam singur, iar amintirea lui era singura mea consolare. In loc sa ma concentrez sa termin hartiile pe care trebuia sa le predau sefului meu chiar in aceeasi zi, ma tortura gandul ca el ma ura. Nu-l mai vazusem de aproape un an. La o luna dupa intamplarea dintre noi, auzisem de la niste prieteni comuni ca parasise Tokyo pentru a se muta in Osaka cu slujba.
Impactul vestii fusese devastator, renuntasem sa mai frecventez locurile care imi aminteau de el, pierdusem intentionat legatura cu prietenii comuni, totul pentru a-l uita.
Speranta de a-l revedea era singurul lucru pentru care mai traiam, aveam sa-i cer iertare si odata totul lamurit, puteam reconstrui relatia noastra. Realizam ca totul era o nebunie, simplul fapt ca inca speram la iubirea lui dupa tot ce ii facusem era cel mai crud vis al meu. Niciodata nu fusesem “noi”, dar reactia lui Yoshio la saruturile mele, nu ma putea insela… ea era sincera si-mi soptea ca ma iubea.

It's a game...

#2
Yo !!
Cum sa spun eu... Trebuia sa incepi si tu frumos cu:

- Com-ul autorului: in care ne spuneai cate ceva despre idea pe care o vei impartasi cu noi.
- "Capitolul I" scris la mijloc. Si desigur povestea in cadrul capitolului.


Ai intrat direct, in fapte si actiuni. *laughs* Sincer pot spune ca la figuri de stil si la povestit de pricepi bine, doar ca te grabesti si faci repetitii.
Inteleg ca titlul se numeste -> "Prizonier in imbratisarea ta"; insa asta nu inseamna ca trebuie sa repeti sau sa scrii de nu stiu cate ori vb. "a imbratisa ".
Poti incadra sensul acestui cuvant prin alte cuvinte, alte expresi .. prin subanteles.
Totul a fost grabit, fugitiv.. nu prea am prins multe. Sa speram ca in urmatorul capitol ai sa o iei mai domol, alenea. :3

Succes ! :]

#3
Citat:Capitolul a fost prea scurt si a avut prea multa actiune pentru cele 28 de randuri (daca am numarat eu bine).
Sincer sa fiu mie mi-au iesit 29, dar asta e si din cauza ca s-ar putea sa folosim teme diferite pe zup. Oricum, nu conteaza. Pe langa asta a fost complet adevarat tot ceea ce ai zis.

Well helaau there... Stai sa vad; Red Baron. Ma bucur ca vad un fic yaoi nou, cu ocazia asta mai citesc si eu ceva. Restul ficurilor sunt inaintate si am slabe sanse + ca mi-e lene sa citesc mii de capitole odata. Anyway, imi las si eu parerea aici, fie ca te intereseaza, fie ca nu.

Titlul ficului e interesant, dar tipic oricarui fic yaoi. Sincer sa fiu, majoritatea (daca nu toate ficurile) yaoi de aici au cam aceeasi idee de titlu. Ma refer la chestii de genul: captiv nu stiu unde, scaldare in dorinte, pacate supreme etc. Cred ca ai prins ce-am vrut sa zic. Asta ma duce la urmatoarea chestie de care vreau sa pomenesc; adica ideea ficului. Pana acum mi se pare obisnuita, la fel de tipica. Sper ca totusi pe viitor te vei gandi la ceva ce nu s-a mai scris pe aici pana acum si vei iesi din linie cu ceva foarte original. Sper ca asta se va intampla...
Nu vad niciun titlu, niciun capitol, niciun prolog, vreo introducere... Nu vad absolut nimic!? Cred ca totusi trebuia sa lasi ceva cuvinte de inceput pe aici sau, daca chiar nu doresti asta, puteai scrie macar ce capitol este. Nu e neaparat sa scri in mijloc, cine zice asta? Faci cum vrei, dar asigura-te ca arata estetic si frumos. Apoi, daca e sa lasi spatiu intre idei, paragrafe etc., fii sigura ca lasi doar un singur rand, de doua sau mai multe nu e nevoie. Scopul spatiului intre paragrafe este evitarea aglomeratiei literelor, erm... evitarea imbolnavirii ochilor. Da, cam astea sunt.
Despre continut nu prea am ce sa zic, totul mi se pare normal si oridinary pentru un fic yaoi. Ai grija la greseli de tastare si take care. Am vazut c-ai avut ceva descriere, sa zicem ca modurile de expunere sunt cat de cat bunicele. Partea dezavantajoasa e faptul ca acest capitol e cam scurticel, deci pe viitor ai putea sa scrii ceva mai lung.

Cam atat am avut de zis. Iti doresc multa inspiratie cause you might need some.





#4
- Masaru, opreste-te! [aici nu cumva se incepea cu litera mica? nu mai sunt sigura, la naiba]ma implora Yoshio, incercand sa scape din imbratisarea mea, insa era prea tarziu, eram captiv in propriul meu joc, incalcand regulile pe care le stabilisem.
- Nu te opune, stiu ca ma doresti,[aici mergea si punct] buzele tale imi marturisesc adevarul,[la fel, si cred ca ar fi aratat + citit mai bine] fara cuvinte, ochii tai te tradeaza. L-am impins pe podea si m-am napustit asupra lui ca o fiara asupra pradei [atat de des folosita incat poti sa-i zici "salut" *yawning*. Il doream cu atat mai mult cu cat ma privea cu furie si sfidare [ah, gud, dar mai merge si alta formulare :-??, asta parca-i... >.>],[o virgula la pachet merge, ti-o recomand impreuna cu alte formulari si descriere a sentimentelor xd] ideea ca se zbatea sa-si suprime[I like this word, bravo] propriile porniri, ma excita, tremura de placere la fiecare atingere a mea [si ce zici de: ideea ca se zbatea sa-si suprime propriile porniri -aici puteai gasi un sinonim-, tremurul de placere al corpului la fiecare atingere pe pielea sa fina si neteda -presupun ca nu o avea aspra si ridata or something, no?-, ma excita teribil, facandu-mi firele de par sa se zbarleasca pe maini and so on -yeah, baga descriere :-b *duuuuuuuh -shoot yourself*]. Am inceput sa-l sarut pe gat cu ardoare, profitand de faptul ca Yoshio se abandonase in ghearele tentatiei, dulcea tentatie... I-am atins buzele moi cu degetul, incercand sa le declestez. I-am furat un sarut [si mai sus ai scris "sarut" */:]*] lung si intens, in timp ce-l simteam prizonier in imbratisarea mea. Il priveam indelung cu dorinta in timp ce ii descheiam nasturii [b]camasii (sale) albe. Zambetul sau din trecut atat de inocent, in prezent este diferit, iar in inima mea sentimetul de vinovatie pentru profitarea slabiciunilor lui (suna ciudaaaat~) pulseaza odata [nu se poate numara, deci nu se scrie dezlegat, se scrie cand are sensul de "candva", arata un timp or something...:-??] [*kill me*]. Insa pentru mine fericirea insemna placerea fara regrete, iar acum mi-o ofeream din plin.
- Masaru, de ce-mi faci asta??[e o intrebare, ce papucii roz a lui Hitler >.>] Isi acoperi fata cu mainile, in timp ce lacrimile ii curgeau pe obrazul cald. Nesiguranta din vocea lui ma intarata, era ca un ce [niste specificari, poate? :-??] drog crea dependenta.
A doua zi m-am trezit singur, Yoshio ma parasise. Tot ce a lasat in urma a fost o scrisoare in care imi spunea cat de mult ma uraste si ca eu eram singurul vinovat pentru ceea ce se intamplase.
Desi pentru el si pentru restul lumii [nu prea inteleg virgula aici, e bine si fara, adica... nu prea inteleg ce-i cu ea] putea parea un viol. Nu[nu inteleg, de ce virgula? punctul are sau vreo boala incurabila de care nu stiam nimica?] ma simteam catusi de putin vinovat, ii satisfacusem doar o dorinta pe care nu (o)] cutezase s-o formuleze limpede in mintea lui si care ramasese ascunsa in subconstient. De fapt, [cand ai nevoie de virgula nu gasesti tasta, nu-i asa? ^__^] il eliberasem de povara normalitatii si a fi trebuit[pana la urma, el place, pa-pa. Deci, luand asta in considerare, merge si varianta mea, nu? xd Dar inteleg unde ai vrut sa bati] sa-mi fie recunoscator. Dar eu… imi pusesem singur catuse cu doar o singura strangere in brate [pana la urma -ce pot zice-, imbratisare a mai fost folosit, o alta formulare bengoasa si care sa sune placut urechilor... ce zici? xd Grozav, nu? *;]*].
[un spatiu cred ca-i deajuns, nu? :-??]
Astazi era una din dintre acele zile in care eram nostalgic, viata parandu-mi anosta.Ma simteam singur, si pana la urma [how about this?], amintirea lui era singura mea consolare. In loc sa ma concentrez sa termin hartiile care erau trebuincioase pentru seful meu chiar in aceeasi zi, ma tortura gandul ca el (,frumosul meu Y *nu stiu cum* -doar cat sa faci referinta la cine anume daca e) ma ura. Nu-l mai vazusem de aproape un an. La o luna dupa intamplarea dintre noi, auzisem de la niste prieteni comuni ca parasise Tokyo pentru a se muta in Osaka cu slujba.
Impactul vestii avusese un impact devastator. Renuntasem sa mai frecventez locurile care imi aminteau de el, pierdusem intentionat legatura cu prietenii avuti in comun [habar n-am, dar deja ai folosit comun, altceva? eu sinonim pentru "prieten comun" nu gasesc, iar "comun" ca si sinonim merge "general", dar in acest context, dupa cum bine vezi, nu se potriveste, incadreaza...:-??], totul pentru a-l uita.
Speranta ca intr-o zi il voi revedea, ma mentinea in viata. Suna ciudat, dar inima parca imi era pusa pe foc cand ma gandeam ca o sa-l am din nou in fata ochiilor [doar un exemplu de... descriere or something? vezi cate poti baga si toate cele? xd Putina silinta si voala]. Aveam sa-i cer iertare si odata totul lamurit, puteam reconstrui relatia de altadata [suna bine =p~]. Realizam ca totul era o nebunie, simplul fapt ca inca speram la iubirea lui dupa tot ce ii facusem era cel mai crud vis al meu. Niciodata nu fusesem "noi", dar reactia lui Yoshio la saruturile mele, nu ma putea insela… [merge si cu litera mare :- ??]ea era sincera si-mi soptea ca ma iubea.


Nu te obisui cu asta. Nici nu mai vreau sa corectez astfel *headache*. Ochii ma dor, serios. @ -) Devil take it! Ehm, lucreaza la vocabular si replici. Lucreaza la mai multe chestii si da, poate avem gusturi diferite, iar unele schimbari de ale mele nu-ti plac, dar mie mi se par mai clare si mai corecte, dar aici nu ma bag. : -?? Fiecare cu parerea lui pana la urma. Incearca sa mai pui si puncte. Citeste cu voce tare si gaseste unde sa pui, ca pana la urma, trebuie sa sune placut urechilor cititorilor, nu? Fara alte trancaneli... ah... habar n-am. Pune mana si pe dex si toate cele (+ sinonime) daca e nevoie. O chestie bune, nu ai avut cine stie ce greseli, doar de exprimare/vocabular. Dar e in ordine -se rezolva cu timpul (sa ma vezi pe mine la incepu, mai bine nu >.> SERIOS! NU!). *laughs* Greseli de tastatura nu ai avut, bravo. :-? Dar inca ceva, scrie cu DIACRITICE. Si cu astea o sa te obisnuiesti, pana la urma. : -?? Toate cele si toate cele. Poate mai incolo o sa ne zici si ce scria in scrisoare. : > Ma refer la faptul sa nu fie ceva gen "Te urasc!", ci sa fie mai frumos si sa dea o aura d-aia a povestii (ma gandesc la detectivi sau politai eu >.>, nu ma baga in seama la chestia asta din paranteza). But you do everything you want and what you want. ^^ O seara buna.
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2

#5
Capitolul 2 : Un zambet



Seara trecuta ajunsesem foarte tarziu acasa. Fusese inca o zi obositoare, in care muncise fara pauza la niste blestemate de hartii. Inainte m-a oprit la un magazin alimentar ca sa-mi cumpar cina: o doza de suc acidulat si un sandvis. Nu eram adeptul mancarii sanatoase, ci al gustului.

Eram plictisit si obosit, de fapt asta era starea mea obisnuita dupa o zi de munca. M-am intins fara chef pe canapeaua maro din camera mea ca sa ma odihnesc. Dupa putin timp mi-am amintit ca nu-mi verificase mesajele de cateva zile, gandidu-ma ca nu era nimic care m-ar fi putut interesa. Dar in mod ironic printre ele era un mesaj foarte important pentru si care anunta acel eveniment pe care il asteptasem de aproape un an si anume reintoarecerea lui Yoshio. Eram in culmea fericirii.

Nu am putut dormi toata noaptea deoarece m-a gandit la el, la momentul in care il intalnisem. Trecusera aproape 8 ani, eram in facultate, in ultimul an, iar el era in clasa a 12-a. Faceam practica pedagogica la liceul unde invata el. Aveam atatea emotii inainte de ora de istorie in care trebuia sa le predau ca nu ma voi descurca. Inainte de a intra la ora, m-am intalnit cu el pe hol si mi-a spus sa nu-mi fac griji, ca totul o sa fie bine si mi-a zambit inocent. In clipa aceea, instantaneu i-am amintit citatul lui Antoine de Saint- Exupery ,,Un zambet este adesea esentialul. Esti platit cu un zambet. Esti rasplatit cu un zambet. Esti insufletit de un zambet. Si calitatea unui zambet te poate face sa mori." In cazul meu surasul lui atat de nevinovat era o tortura pentru ca venea din toata inima, era curat, fara intentii si ganduri ascunse ca in cazul meu.

Dupa aceea m-am reintalnit cu el acum 2 ani, cand s-a angajat la o alta firma cu care noi colaboram. Era acelasi, nu se schimbase deloc spre surprinderea mea care eram convins ca viata si societatea il va perverti. Era invidios.... cred ca ar fi potrivit sa explic ce invidia in conceptia mea, un amestec de admiratie si de neputinta personala.

Imi propusem sa-i distrug globul de cristal cu care inconjurase principiile lui sanatoase despre viata care ma ingretosau, dar incetul cu incetul acest mod a lui de a fi m-a cucerit, era total diferit de mine. Nu puteam intelege cum nu cazuse prada cosmarului care societatea in care traiam... probabil nu era atat de slab ca mine... Intotdeauna e mai usor sa-i invinovatesti pe altii de propriile tale actiuni si alegeri decat sa ti le asumi.

In ceea ce priveste atractia mea pentru persoane de acelasi sex, ea nu era o noutate. Avusesem relatii si cu femei pentru diversitate. Yoshio din punct de vedere fizic nu era genul meu, fiind saten cu ochii caprui deschis, inalt in jur de 1,70-1,75 si slabut. Nu era vreo frumusete, dar era placut si as putea spune chiar dragut. In general, eu preferam tipii vopsiti roscati cu ochii verzi sau albastri, foarte inalti si bine facuti.

Eram nelinistit pentru ca nu stiam cum va reactiona cand ma va intalni. Speram din tot sufletul ca nu ma ura, desi eram constient ca motive avea destule avand in vedere istoricul relatiei noastre tumultoase. Realizam ca nu existase niciodata "noi", insa avea sa existe.

Era deja dimineata, orele trecusera destul de usor in febra gandurile care ma preocupau. M-a dat jos din pat, am facut un dus rapid si apoi m-am imbracat repede cu un costum negru si o camasa alba . Nu am luat micul dejun ca sa nu mai pierd timp, inainte de a ma duce la serviciu, aveam de gand sa trec pe la Yoshio, nu mai aveam rabdare ca sa-l vad. Acum eu eram cel prins in propriile mele capcane, dar nu-mi parea rau pentru ca ceea ce simteam era ceva nou pentru mine si imi oferea o raza de speranta acolo unde nu vedeam nicio scapare.

Am ajuns in fata apartamentului lui. Am respirat adanc inainte sa bat la usa, alergasem aproape tot drumul. In sfarsit i-am facut curaj, asteptam plin de teama dar si de speranta ca el sa deschida . In sfarsit, usa de deschidea, inima imi batea atat de puternic incat credeam ca o sa-mi pleneasca.

- Buna ziua! Pe cine cautati, ma intreaba o tanara bruneta foarte frumoasa si ai mult dezbracata decat imbracata.

- Cred ca am gresit, raspund eu incurcat, mai mult ca sigur nu mai locuiesti aici. Il cautam pe Yoshio...

- Nu ati gresit, imi spuse surazand insinuant. Il chem imediat, asteptati o clipa.

Am ramas blocat cand l-am vazut in fata usii, nu am mai putut spune nimic, nu ma asteptam la asa o schimbare. Se vopsise blond si isi facuse un piercing in spranceana.

- Masaru, trebuie sa te avertizez, intrerupse tacerea dupa cateva clipe, vazand ca nu reactionez. M-am intors ca sa stii cum se simte sa fi in iad si sa strigi pentru salvare, sa cum e sa pierzi lumea pe care cu greu ti-ai construit-o. Si o sa fac totul cu zambetul pe buze. Si acum la revedere, momentan nu avem ce sa mai discutam.


It's a game...

#6
Scuze de intarziere... Oarecum Yoshio are dreptate, adica si eu as fi vrut sa ma razbun pe unul ca el dar pe de-o alta parte mie mila si de Masaru, a asteptat atata timp ca l sa se intoarca si sa-l revada, sa-si ceara scuze si probabil isi imagina ca nu avea sa iasa prea bine dar sunt sigura ca nici la asta nu se astepta. Desi ar fi fost super ciudat ca Yoshio sa-i sara in brate si sa fie incantat de revederea lor.
Multa bafta in continuare si nu uita sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol, te rog!

*hugzz!*



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [split] [yaoi] Prizonier in imbratisarea ta AbiiShu' 0 1.920 02-09-2011, 05:42 PM
Ultimul răspuns: AbiiShu'


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)