Printre demoni

[Miss Serenity]

Edith: Am schimbat denumirea povestii deoarece varianta initiala "Umbre" fusese aleasa pe moment fara sa fac vreo legatura intre povestea propriu zisa si titlu... dar acum cand mi-am stabilit clar cursul povestii, pot spune ca am gasit si titlul potrivit ce va imbina perfect toate partile... caci povestea nu va fi impartita in capitole ci in mari parti.


Partea I: [center]Jocul demonului




Ahhh, te gandesti si tu la ce ma gandesc si eu? Sau nu, nu-mi raspunde. Nu am nevoie. Pot sa vad practic prin ochii tai… cum o privesti. E gratioasa… e
-E un joc, un joc pe care cel mai bun trebuie sa-l castige.
-Si daca nu e? Daca e realitate?
-Atunci te sfatuiesc sa incepi sa te rogi… realitatile in trei nu se ivesc fara sa lase urme de sange in urma lor…[/center]


„Comparisons are easily done
Once you've had a taste of perfection
Like an apple hanging from a tree
I picked the ripest one, I still got the seed…“

Click…


-De ce l-ai oprit?
-Hmmm… uitete la tine. E noapte, e luna plina si tu nu esti aici. Savureaz-o cu mine…
Vocea i se pierdu cand buzele-i pline se lipira de gatul lui, la inceput usor, urcand spre ureche, din ce in ce mai aprins cautandu-i buzele… si le gasi. Perfect reci, nu ca ar fi fost o noutate, dar complet straine de ale ei. Si totusi, nu era genul care sa renunte cu una cu doua, altfel ar fi disparut de mult din peisaj. Stia ce coarda trebuie sa atinga si stia perfect cand trebuia sa se opreasca, iar acum avea prea mult chef ca sa ii lase vreo portita de scapare. Numai ca avantul ii fu taiat de mana rece, puternica ce i se infasura printre buclele-i blonde fortand-o sa se indeparteze. Nu ii placea, nu dorea sa fie data la o parte, stia ca il poate invinge usor asa ca ii indeparta mana printr-un gest mai mult dureros decat tandru si se lipi din nou de el continuand ca si prima data, ca si cand el nu ar fi fost acolo sa aiba vreo parere. Doar ca de data aceasta in locul mainii puternice care trebuia sa o indeparteze se trezi trantita brutal pe podea.
-Wow… cat de romantic…
-S-au patetic…
-Eu incerc sa te distrag putin iubitule… sunt cat se poate de atenta, ce-ar fi sa-mi multumesti cum se cuvine.
Vocea i se stinse in urmatoarea fractiune de secunda, suficient cat sa se intoarca in bratele lui ce pareau sa nu o mai respinga, dar in rest… totul era la fel.
O secunda… cativa nasturi zburara prin camera, urmatoarea si camasa nu mai era la locul ei… iar in secunda trei ea era deja pe jumatate dezbracata.
El o privi in ochi dupa care aprinse din nou casetofonul lasand-o sa-si faca de cap. Stia foarte bine cu cine avea de-a face. Nu avea nevoie de prea mult ajutor, se descurca singura, iar el nu avea chef sa se lupte. Isi inchise ochii si derula din nou filmul acela in care…
Dar in urmatoarea secunda melodia fu complet eliminate din discutie… exact in aceesi secunda in care el isi incepuse povestea, exact in aceeasi secunda in care el ii vorbise, exact in aceeasi secunda in care Cassie facu casetofonul praf.
O pereche de ochi caprui, inghetati se aprinsera in focuri aramii si o tintui pe fata suficient cat aceasta sa-i anticipeze reactia. Coltii fiorosi ii iesira la iveala dar era prea tarziu caci inainte sa apuce sa o muste ea isi retrase gatul abila, asa cum invatase ca trebuie sa procedeze in anumite momente. Numai ca nu anticipase ca furia lui sa fie atat de mare, asa ca inainte sa realizeze ce se intampla se trezi aruncata in perete.
Ochii-i negrii capatara sclipiri ciudate, asemanandu-se tot mai mult cu smoala, contrastand puternic cu pletele-i blonde si o pereche de colti se ivira in spatele buzelor pline, intredeschise. Dar se opri… in loc sa atace se multumi sa-l priveasca ironic.
-Te-as putea face bucati, bucatele…
-Te-as sfatui sa incerci. Am ajunge la un acord!
-Nu-i asa iubitule?
Vocea ii deveni din nou dulceaga in timp ce se aseza langa el mangaindu-l pe tample.
-De ce vrei tu sa ne certam?
-Nu am chef de tine.
-Am inteles, te las in lumea ta… sunt lucruri mult mai interesante prin jur… ah da… cum se numea melodia? Irelevant, trebuia oricum sa facem ordinde in materie de gusturi.
-Dispari!
-Te sarut.
Ar fi vrut sa mai spuna ceva, cu siguranta mai avea multe in minte, doar ca era intotdeauna mult prea abila pentru el. Nici macar nu remarcase daca folosise usa, sau poate fereastra… pentru Cassie vanatoarea sub clar de luna era o pasiune acerba, pe care dorea sa o traiasca intotdeauna in doi. Deci avea doua variante cum el nu mai era disponibil. Sa petreaca singura, s-au sa gaseasca pe cineva ca ea. Doar ca in momentele acestea ambele variante ii pareau complet neinteresante. Putea in sfarsit sa se intoarca in lumea lui, sa o ia de la capat… unde totul a inceput... si unde a murit.

“You said move on, where do I go?
I guess second best is all I will know”

-Hmmm… frumoase versuri… pacat ca acum le aud doar eu...

[Miss Serenity]

Intunericul nu reprezenta nicicand o problema pentru ochii-i perfect adaptati. Defapt era chiar o placere sa profite de prezenta lui ca sa-si transforme masa intr-o adevarata vanatoare. Umbrele, de la jucaus la fioros, linistea profunda ce permitea tipetelor deznadajduite sa-si faca ecoul, vantul rece, usor placut al noptilor de vara menit sa-i aduca mireasma dupa care tanja si sa o indrume spre tinta… totul, totul reprezenta cadrul perfect.
Si totusi, in seara aceasta era luna plina. In mod normal pentru o iubitoare a intunericului, asta ar fi fost un inconvenient, doar ca ea simtea placerea la cote nelimitate atunci cand victima putea sa o vada la randul ei, cand stia ca poate sa sufere in prealabil la gandul a ceea ce avea sa urmeze. Lumina lunii care pe multi ii face sa-si gaseasca calea in intuneric, era in lumea ei doar un alt instrument de tortura pentru fiinta umana, lipsita de orice cale spre a se proteja.
Alerga repede, aproape ca nu atingea pamantul. Doar un fosnet firav ii trada prezenta daca stateai sa asculti cu atentie. Asta si umbrele pe care doar un alt ochi la fel de bine format ca al ei le-ar fi putut zari… un om niciodata. Putea sa ajunga oriunde, oricand, sa apara si sa dispara in acelasi timp, lasand doar groaza in urma ei… iar in seara aceasta parea sa fie pusa pe lucruri marete.
-Termina… sunt obosita si chiar vreau sa merg la masina.
-Nu-mi spune ca nu ti-a placut!?
-Tu ce crezi…
Nici nu era nevoia sa-i mai verifice privirea plina de dorinta cu care il invaluia in timp ce-si plimba un deget pe buzele lui incercand sa-i distraga atentia si sa-i scoata mana de sub tricou, caci glasul ei ii demonstra exact contrariul propriilor actiuni, iar el vedea asta perfect.
-Masina e aproape… si…
Vocea i se pierdu in momentul in care o saruta pe fata si o ademeni din nou spre el.
-Atunci sa mergem…
Ar fi vrut sa mai vorbeasca dar se parea ca el nu mai avea chef sa asculte. Isi trecu usor mana pe sub fundul ei si o ridica in brate continuand sa o sarute patimas.
-Jake…
Stia si ea ca orice protest era inutil in momentele acestea, asa ca se lasa purtata in brate pana cand isi simti spatele lipit de trunchiul unui copac. Era la fel ca de obicei… niciodata nu putea sa-l refuze desi mereu isi propusese sa-si impuna limite, in special limite cu privire la locatile alese.
-Sti… putem sa mergem la masina, sau la tine acasa…
-S-ar putea sa nu mai am rabdare pana atunci.
Ii desfacu bluza si zambi satisfacator cand realiza ca fata isi pierduse sutienul putin mai devreme, oferindu-i privelistea pe care o astepta. Incepu sa o mangaie si sa o sarute usor in timp ce continua sa o dezbrace. Era perfect, mai mult decat perfect caci vantul ii facea corpul sa tresara iar linistea ii lasa gemetele sa ajunga suficient de departe cat sa-l multumeasca pe el… suficient cat sa stie ca mereu obtine ce vrea, iar ea nu poate sa spuna nu.
-Ce-a fost asta?
Fata se trase speriata din bratele lui si isi acoperi sanii incercand sa strapunga intunericul dar nu putu sa desluseasca nimic.
-Nu e nimic… vino aici!
El continua ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, dar desi fata incerca sa-si intre in ritm, simtea cu fiecare atingere a lui ca trebuie sa verifice ceva… orice
-Nu… nu e bine asa… nu-mi place sa fac singur totul… esti aici cu mine?
O privi plin de dorinta in ochii-i mari cautand mai mult sa-i inteleaga raspunsul decat sa-l auda, dar fata tresari din nou mult mai speriata decat prima data.
-Iti jur… e cineva aici… hai sa mergem!
-Nu e nimeni, esti doar obosita… crede-ma stiu cum sa te calmez…
-Nu nu intelegi, chiar e ceva aici, am vazut o umbra.
Baiatul se dadu exasperat inapoi si o privi ironic dupa care isi ridica mainile in aer si incepu sa fluiere.
-E cineva care vrea sa ne tina companie?
-Termina…
-Ce sa termin… nu vezi ca nu e nimic aici? Doar tu si vai doamne constiinta ta… Ei bine iubito nu ti-o mai arde Fecioara Maria, ca esti putin depasita, nu crezi?
Fata isi cobori privirea in timp ce el continua sa se distreze.
-Sa inteleg ca la distractia aceasta poate participa si o a treia persoana?

[Miss Serenity]

Rukia JJ - multumesc frumos pentru comentariu si ma bucur ca iti place povestea mea. O sa postez mai mult in weekend caci in timpul scolii nu prea am timp, asa ca pun azi continuarea, iar urmatoarea va trebui sa mai astepte putin. Sper sa continui sa citesti... asta normal daca iti va placea ce vei citi :P





Vocea aceea fu in scurt timp urmata de zgomotul unor pasi, dar intunericul inca nu lasa sa se vada nimic, cel putin nu de la distanta la care se aflau cei doi.
Dar pasii devenira din ce in ce mai reali, mai aproape de ei, pana cand cei doi reusira sa desluseasca o silueta perfecta, slab conturata de razele lunii. Parea ca se oprise, astepta ceva, analiza, sau poate ca isi facea curaj sa se apropie.
-Cine e acolo?
Isi lua repede tricoul pe ea in timp ce incerca sa o identifice pe noua venita… sau cel putin incerca, caci in urmatoarea fractiune de secunda simti un fior ce-i ingheta corpul, facand-o sa ramana nemiscata, nu neaparat fizic cat psihic.
Pasii se auzira din nou, iar silueta incepu sa se contureze din ce in ce mai mult, pana cand langa baiat aparu o blonda superba ce ii cuprinse umerii cu bratele-i albe si aparent firave.
-Jake… imi pare bine… tu esti…
-Nu conteaza!
In timp ce ii raspunse, noua venita se asigura ca cealalta o priveste, iar in urmatoarea secunda il saruta usor pe ceafa.
-Poftim?
Tanara era acum complet stupefiata, astfel ca isi scapa tricoul cu care incercase sa se imbrace mai devreme si se apropie de cei doi aproape furioasa.
-Vezi ca nu am chef de glume… toata faza cu distractia in trei a fost la misto, asa ca poti sa pleci si sa incerci mai aproape de pod… probabil esti obisnuita.
O privea ironic, dar cand blonda isi ridica ochii obositi spre ea simti cum sangele incepe sa-i inghete in vene… aceasi senzatie ca si prima data, numai ca acum era mai intensa. Era un amestec de frica combinat cu un ordin ce-i rasuna puternic in cap si o ameninta sa nu se miste. Simtea frigul cum o cuprindea din ce in ce mai mult, fara sa fie capabila sa-l controleze, fara sa fie capabila sa mai scoata vreun sunet, doar sa priveasca.
-Haide iubito, nu fi rea…
Se parea ca Jake nu intelegea nimic in timp ce isi privea rugator iubita… bine nu pentru mult timp caci privirea i se intoarse spre noua lui prietena.
-Te rog sa o ierti pe Jenna, uneori oboseala o face sa nu mai gandeasca limpede… normal ca esti binevenita.
-Esti sigur ca nu ti-ai dori sa plec?
Il privea in ochi atat de intens incat el ar fi putut jura ca ii atinge practic sufletul… asta sau poate ca dozele de bere incepeau sa-si faca efectul, asa ca o cuprinse pe blondina de mijloc si inainte sa o sarute ii sopti usor:
-Mai mult decat sigur.
Cei doi incepura sa se sarute patima, cu toate ca blonda parea sa-l domine total.
-Ahhh… simt cum imi fierbe tot sangele in mine, ceea ce e destul de ciudat la cat de rece este el in realitate.
-Ce-ai spus?
Era greu sa-ti dai seama daca cei doi vorbeau sau daca aberau, sau cel putin el credea ca amandoi abereaza si parea sa fi uitat complet ca era si Jenna prin preajma. Dar se pare ca partenera lui nu, caci il indeparta usor si se apropie de fata.
Incepu sa o mangaie usor in timp ce Jenna o privea stupefiata, incapabila sa reactioneze, dar cand blonda o saruta pe san, aceasta o lovi cu putere.
-Esti nebuna? Adica ce intreb eu… clar esti nebuna.
Jenna isi lua repede tricoul si alerga spre Jake tragandu-l de mana cu putere.
-Gata! Noi plecam!
-Iubito…
Se parea ca cei doi urmau sa aibe o discutie nu tocmai amiabila, doar ca momentul nu parea sa fie tocmai cel mai bine ales caci in momentul in care Jenna se intoarse cu spatele la cei doi, un suierat se auzi pret de o secunda, dupa care corpul neinsufletit se prabusi langa baiat, lasand siroaiele de sange sa imbibe pamantul, in timp ce altele se scurgeau din capul fetei ce atarna acum in fata baiatului, leganandu-se usor in mana blondei.
Ochii bulbucati pareau sa il fixeze ca un repros vesnic a ceea ce tocmai se petrecuse, iar singura reactie pe care baiatul o avu, fu sa cada pe spate in timp ce incerca sa inteleaga ceea ce tocmai se intamplase. Abia intr-un final o vazu pe noua lui prietena privind dezgustata in jur, mai intai la corp, apoi la capul din mana dreapta, iar intr-un final la el.
-Nu fi patetic… nu a fost timp nici macar sa fie infricosator… a fost doar o inutilitate, o inutilitate de o secunda ce s-a transformat intr-o risipa…
Nu apuca sa-si termine bine vorbele rostite cu vadit dezgust, caci privirea incepu sa i se aprinda, sa capete nuante de un negru sclipitor, atragator si sinistru in acelasi timp, iar trasaturile perfecte ale fetei incepura sa capete cute intre ochi, anticipand parca, coltii ce fura dezveliti in momentul in care un raget ce aducea aminte de animalele fiorase din basme strapunse linistea.
Blonda ridica capul si il pozitiona deasupra propriei fete, lasand siroaiele de sange sa i se scurga pe fata, in gura… pe intreg corpul.
Parea un ritual blestemat, iar ea parea complet atrasa in el uitand de tot ce o inconjura.
Frica se transforma curand in groaza, dezgust si repulsie, astfel ca baiatul gasi forta sa se ridice si sa o ia la fuga in nestire.
Trecusera vreo cinci minute de cand alerga plangand, neintelegand ceea ce tocmai se intamplase si parca pentru prima data, ideea de a iesi din oras i se paru mai ingrozitoare ca orice altceva, caci stia bine ca mai avea mult de mers pana sa ajunga la primele case unde ar fi putut cere ajutorul, dar in timp ce se gandea la toate acestea o voce se auzi fara a-i putea identifica locul de provenienta.
-Jocul a inceput…
Stia a cui era vocea si chiar mai mult decat asta stia foarte bine ca trebuie sa alerge cat de repede il tineau picioarele, din moment ce nu se gandise sa ia masina, caci daca pana atunci jocul ar fi reprezentat o partida grozava in doi, sau poate in trei… acum era cu totul altceva.
Vantul sufla mai puternic acum, iar umbre diferite pareau sa se inalte din toate directiile fiind urmate de rasete slabe ce pareau sa nu-i dea pace… ce pareau sa se auda de peste tot.
Nu mai era de mult capabil sa gandeasca logic… acum tot ce putea face era sa alerge fara noima si sa se roage sa intalneasca pe cineva sau ceva care sa-l scape, dar proabil stia si el ca nu avea nici un rost caci in momentul in care isi intoarse privirea sa se asigure ca nu e acolo se lovi brutal de cineva ce parea sa aibe conformatie unei pietre.
-M-ai sti cand te-am intrebat daca esti sigur ca vrei sa raman?
Vocea avea aceasi tonalitate dulce ca si la inceput dar el stia perfect cui ii apartine si ca idea de “dulce” nu avea nimic de-a face cu monstrul din fata lui, asa ca in momentul in care ii privi chipul acum manjit de sange tot ce a putut sa mai faca a fost sa sopteasca ultimele cuvinte..
-Te rog…
-Proasta miscare iubitule… eram deja furioasa, apoi nervoasa ca am risip atat de mult… iar acum sunt complet plictisita, caci da-mi voie sa-ti spun, esti unul din cele mai proaste premii. Defapt ce premiu, nici nu pot numi asta joc… sau vanatoare, doamne e o insulta.
In urmatoarea secunda mana firava de mai devreme il strangula acum fara probleme in timp ce fata isi plimba fata pe pieptul lui, incercand sa-i simta mirosul incercand sa simta ceea ce avea sa primeasca.
-Macar miroase bine…
Cuvintele ei cu siguranta fusesera rostite, dar era greu de spus daca el le mai auzise vreodata caci mana ce ii prinsese gatul fusese acum inlocuita de o pereche de colti ce sugeau lacomi fiecare picatura de sange din corpul lui. La inceput parea ca avea sa se opreasca, dar dupa cateva minute fata se indeparta inflexibila de tanarul ce zacea acum neinsufletit in fata ei.
-Multumesc!
Se apropie si il saruta usor pe buze, dar in acel moment se retrase speriata si isi sterse cu miscari rapide buzele, incercand parca sa scape de o durere crunta, iar in momentul in care isi lua mainile, buzele i se putura zari complet arse.
Fata privi speriata in jur dupa care disparu…

[Lucifer]

ti-am citit ficul si pot spune ca imi place. lasand la o parte faptul ca este cu vampiri, pe care ii ador ficul este bun. are o descriere frumoasa care se imbina cu naratiunea de minune care nu este grabita. cel mai mult mi-a placut capitolul cu vanatoarea, toul a decurs foarte cursiv si nu ai sarit peste fazele importante ale acesteia.

dialogul este putin si bun, nu este robotic cea ce este foarte bine.

hmm personajele momentan nu ma pot pronunta din moment ce personalitatile lor inca nu au fost dezvoltate. voi citi in continuare atunci cand vei posta

[Miss Serenity]

Tyki Mikk - ma bucur ca iti place povestea mea... si eu sunt innebunita dupa vampiri. Sper sa continui sa citesti si sa iti placa ceea ce am de gand sa fac cu aceasta poveste si mai ales cu personajele in sine.

Tin sa specific ca nu este impartita in capitole... de aceea nu pun nimic la inceputul fiecarui post, va fi impartita in cateva mari parti.

Enjoy:




Fusese o noapte lunga, mai ales pentru ca acum nu mai avea nimic de facut, din moment ce singura placere ii fusese curmata intr-un mod violent. Inganase singur versurile pana cand realizase ca nu aveau acelasi farmec fara vocea ei. Un pahar de whisky fusese cea mai buna alegere pentru a-si alunga plictiseala, doar ca acel pahar fusese urmat de inca unul si inca unul si tot asa, pana cand sirul se pierduse in mintea lui.
Intr-un tarziu puse paharul pe noptiera si incerca sa se ridice din pat, cu toate ca ochii-i inpaienjeniti nu erau de aceeasi parere cu el. Orice om ar fi fost de mult in coma alcoolica dupa o astfel de experienta, dar viata ii aduesese si alte beneficii o data cu tinereta vesnica.
Se misca destul de greoi, semn ca nu mai bause de mult, dar intr-un final reusi sa coboare treptele pana in living fara sa se prabuseasca la jumatatea drumului asa cum anticipase cu fiecare treapta.
- M-am casatorit cu un alcoolic… ce viata trista am.
Ii putea citi plictiseala si in acelasi timp resemnarea din voce, caci Cassie nu avusese niciodata impedimente in a exterioriza ceea ce simtea cu adevarat. Nu o interesase care vor fi urmarile, mereu spusese ceea ce avea pe suflelt fara sa sovaie catusi de putin. Trecutul ii fusese dureros din acest motiv, dar in momentul in care il abandonase, dorise sa pastreze ceva viu, ceva care sa-i aminteasca mereu ca este aceeasi… asa ca-si pastrase sinceritatea.
- M-am casatorit cu un inger… pacat ca ma trezesc langa dracul in persoana.
Era dezgustat, cu mult timp in urma intelesese ca orice urma de duiosie si intelegere nu mai trebuiau sa existe, putea sa-i spuna in fata ceea ce credea, sa-i arate toata repulsia lui sperand ca asa poate o sa plece, dar era inutil caci ea parea distrata sa-l tortureze cu fiecare zi mai mult, chiar si prin simpla prezenta daca circumstantele nu-i ofereau alte posibilitati.
- Eric… demonii nu au parte de ingeri. Ei doar viseaza ca in umbra lor sa apara o lumina, sa le vina salvarea, sa-i ridice din mizeria in care sunt, iar in momentul in care realizeaza ca nu se pot schimba, isi dau viata savarsind cel mai de pret fapt, cea mai mare jertfa pentru ingerul lor… dar vezi tu… aici e o problema. Tu nu poti sa mori si chiar daca ai face asta, sti bine ca nu ar insemna nimic… nici un suflet care sa mearga in rai… poate doar miile pe care le-ai trimis inainte sa te “pocaiesti”, iar dragule ingerul nu ar rezista in aceste conditii… ar decadea si el si uite… a decazut. Suntem sortiti unul altuia pentru ca nu ai fost in stare sa te ridici pana la mine… asa ca ti-am oferit ce aveam mai de pret. M-am coborat tocmai la tine. Cum poti sa nu iubesti asa ceva?
Ar fi fost frumos daca nu ar fi fost doar un joc ipocrit, doar o alta modalitate de a-i aminti ca era legat de ea pe vecie, asa ca se multumi sa o priveasca dispretuitor dupa care trecu alene pe langa ea si se sprijini de pervaz.
Era plictisita, nu avea chef de mahmurelile lui asa ca isi roti privirea si ii arunca ultimele vorbe inainte sa fuga in bucatarie.
- Ma duc sa caut niste gheata… poate iti aduc si tie… ai mare nevoie.
- Eu? Sau tu?
O privi ironic, iar de data aceasta fu Cassie cea care il privi dispretuitor.
- Sa nu-mi spui iubita mea ca ai incercat sa-ti dai foc din durere ca ti-am respins avansurile… as fi teribilizat sa aflu ca tu chiar te-ai sinucide din prea multa iubire.
I-ar fi placut sa-i dea o replica pe masura mai ales ca ii statea pe limba, dar placerea sa-l vada suferind si mai mult decat atat… speriat, ii provoca o placere mai mare… mai ales cand stia ca nu mai avea mult timp pana sa apara.
- Am sa-ti las ghiata in bucatarie… crede-ma ai mare nevoie…
Il privi duioasa desi rautatea clocotea in sufletul ei precum un vulcan ce urma sa erupa, dar nu mai trebuia sa caute razbunare… trebuia doar sa se faca comoda si sa astepte ca trecutul sa se dezlantuie… si ce frumos… ea era actrita principala.
Nu ii intelesese aluziile si simtea ca ceva nu este in regula atunci cand avea de-a face cu o Cassie pacifista, dar mahmureala lui chiar tanja dupa ceva rece care sa-l aduca la realitate, iar creierul refuza sa-si mai aduca aminte din ce cauza incepuse aceasta discutie.
Astepta cateva minute pana cand zgomotele din bucatarie incetara, iar sunetul usii trantite il convinsese ca ea plecase sa se odihneasca si merse sa caute niste ghiata si poate ceva suc de fructe.
Nu pierduse mult timp si intr-un fel se simtea mai bine… sau poate ca era doar impresia lui, asa ca se intoarse in living.
Pasii i se oprira in momentul in care zari ornamentul imens de trandafiri albi ce trona pe intreaga masa.
Punga cu ghiata cazu instantaneu si se imprastie pe podea, iar respiratia inceta sa i se mai auda, ca si cum era o functie inutila a organismului. Se apropie cu pasi tremuratori si atinse petala unui trandafir, in timp ce groaza i se intipari pe fiecare muschi al fetei…
- Condoleante… sper ca nu ati mers sa duceti coroanele de flori inca… in noaptea aceasta as dori sa iau parte la suferinta voastra.

[Lucifer]

uuu foarte frumos imi place antiteza pe caare ai creat-o intre cei doi. acum ca ai descris putin personalitatile lor iti pot spune in felul urmator, imi place cum l-ai creionat pe Eric, ehe si ador numele are o oarecare rezonanta si daca imi vei spune ca e fie englez fie de origine scandinava imi va placea si mai mult.
ai o descriere buna iar naratiunea nu e grabita insa trebuie sa te cert si sa iti spun ce scri tu aici e prea scurt:grr: vreau capitole mai lungi:)) ok now sa revenim.
pe cat de mult imi place personajul Eric pe atat de mult imi displace Cassie(nu ma intreba de ce, nu ma pot pronunta inca) am un sentiment ciudat fata de ea ascunde ceva:-?
cat despre final ei bine e plin de suspans sunt curios ce e cu acel buchet si despre ce trecut este vorba:>

[Miss Serenity]

Cum deja am descris o parte din protagonisti m-am gandit sa aleg si niste poze pe care sa le adaug pentru imaginatie :P
De fiecare data cand voi aduce in poveste personaje cu rol important voi afisa cate o poza cu ei... ma gandeam sa le pun la inceput dar s-ar pierde din farmecul povestii daca ati vedea personajele inainte ca eu sa le descriu.

Tyki Mikk - ma bucur mult ca iti place ceea ce citesti... dar nu o sa dezvalui nimic inainte... :P iti spun doar ca sunt convinsa ca vei gasi interesanta istoria personajelor mele si nu numai:P Maine voi veni cu urmatorul capitol si cred ca va fi ultimul pe saptamana aceasta... si o sa incerc sa le fac putin mai lungi :P stiu ca momentan sunt undeva la limita de 40.


Si aici sunt personajele:

Cassie:



Eric:



Urmatoarea poza va aparea in curand :P

[Miss Serenity]

Imi cer scuze pentru intarziere :P scoala nu imi lasa prea mult timp pentru postat... cu toate astea... aici este continuarea si sper sa va placa :)




Nu trebuia sa se intoarca pentru a realiza a cui era vocea. Nota aceea de sarcasm perfect ascunsa intr-o parere de rau ce se dorea a fi sincera, tonul aproape soptit pe care cuvintele fusesera soptite... le cunostea perfect. Si daca ar fi fost doar atat. Cum putuse oare sa treaca cu vederea caldura ce cuprinsese intreaga cladire, aburul ce se inalta in jurul lui fara nici o explicatie, condensul aparuse in doar cateva secunde. Nici macar propria-i betie nu-i putea servi drept scuza pentru aceasta greseala. Inchise ochii si se intoarse usor incercand sa-si calmeze ritmul respirator.
-Ash...
-Mmmm... ce frumos...
Tonul dezamagit si resemnat al lui Eric era parca intr-o lume paralela cu cel relaxat si usor vesel al celuilalt, dar nu asta era cea mai mare problema a lui... prefera sa astepte si sa vada ce avea sa se intample, dar cum secundele treceau si nimeni nu spunea nimic, se gandi totusi sa fie el cel care avea sa porneasca discutia oarecum inevitabila.
-Nu ma asteptam sa te vad pe aici.
Isi reluase tonul rece si acum il privea in ochi cautand raspunsuri ce probabil nu avea sa le afle niciodata in aceasta maniera, caci ochii celuilalt pareau complet lipsiti de mesaje, ca si cum in mintea lui nu ar fi existat nimic... doar jocul crud al destinului si ideea de moment.
-Se implinesc 550 de ani de la moartea scumpei tale sotii... cat de trist, cat de...
-Termina!
Dar se parea ca noul venit nu observase irascibilitatea din glasul lui Eric, caci continua acea scena melodramatica ca si cum ar fi fost singur in incapere.
-Apasator trebuie sa fie sentimentul si ce dor trebuie sa iti fie in acele momente in care...
Cuvintele ramasera suspendate o vreme in momentul in care sunetul fioros pornit din gatul lui Eric, paru sa ameninte intreaga casa, mai ales ca era puternic sustinut de privirea feroce si de coltii ce isi facusera aparitia. Cutele ii brazdau intreaga fata, iar ochii aveau din nou acele sclipiri ciudate, in timp ce corpul ii tremura usor, incercand parca sa si-l stapaneasca, desi de obicei astfel de stari nu puteau fi controlate. Probabil ca pentru oricine asta ar fi fost o imagine infioratoare si s-ar fi retras cat mai repede cu putinta, lucru pe care astepta si Eric ca celalalt sa-l faca, doar ca in focul furiei lui uitase cum stateau cu adevarat lucrurile caci in locul unui dusman supus si speriat, in fata lui aparu acel zambet subtil, urmat de o bataie puternica din palme, niste aplauze ce pareau sa trezeasca toti vecinii in conditiile in care ar fi existat vreunii.
Acela fusese momentul in care Eric isi adusese aminte de pozitia sa si linistindu-se oarecum, privi catre capatul scarilor, acolo unde Cassie decisese sa-si faca subtil aparitia. Probabil ca nu ar fi observat-o daca Asher nu ar fi privit-o in timp ce il "aplauda" pe el si curajul lui prostesc, iar ea in mod normal ar fi disparut de mult, imediat dupa ce avea sa-si fi staisfacut curiozitatea de a-l revedea dupa atata timp, doar ca privirea lui avusese acel "ceva" in ea, ce o facea sa inghete, ce nu o lasa sa se miste cu toate ca stia ca nu avea sa fie in siguranta langa el... in realitatate, in acele momente, langa oricare dintre cei doi.
-Dar te rog, ce nepoliticos sunt... ia loc la tine in casa, vreau sa spun la Eric... ah da sunteti casatoriti... ia loc la tine in casa, sau nu da-mi voie sa reformulez... la mine... nu e tocmai corect, nici la voi nu ar fi chiar corect...
Cassie il privea socata fara sa inteleaga ceva din acel monolog lipsit de sens, cu toate ca stia foarte bine ca atunci cand e vorba de Asher nimic nu e fara sens... nimic nu e gandit fara un scop anume, nici macar o astfel de balbaiala prosteasca. Stia bine cu cine aavea de-a face, inca nu putea sa-si explice de ce se mai afla in incapere cand trebuia sa fuga de mult... sau si mai bine zis, de ce naiba coborase de la bun inceput cand era in siguranta in camera ei... siguranta, in realitate cu el prin preajma nu mai era in siguranta nicaieri. Stia asta foarte bine, simtise unul din gandurile lui cu putin timp inainte cand buzele ii luasera foc fara nici o explicatie, putea sa fie un joc, sau o razbunare... orice... dar daca era o razbunare de ce tocmai acum... sau...
-Da... ia loc la noi in casa. Asa e bine.
Sirul gandurilor ii fu oprit intr-un mod aproape jignitor de afirmatia relaxata a lui Ash, care pana in acel moment fusese preocupat doar de problema proprietatii vilei, uitand ca langa el se afla doua persoane ce pareau sa-si astepte sentinta. Dar nu, ei stiau foarte bine ca nu uitase... doar ca asa era el... derutant, alunecos, intotdeauna evitand discutiile serioase, alegand calea usoara de a rezolva problema, prin glume sau monologuri stupide. Si totusi... starile astea tineau doar pana cand avea sa se plictiseasca... si abia atunci incepea calvarul... caci daca atunci cand era oarecum paralel era periculos pentru ceilalti prin simpla idee ca nu puteau sti ce avea sa urmeze, cand devenea serios lucrurile se schimbau total... acea stare a lui reprezenta clipa deciziei... momentul in care joaca inceta era echivalent cu moentul sentintei finale... si niciodata nu avea sa fie una buna...
Eric stia asta foarte bine. O aflase de-a lungul timpului de multe ori, iar in ceea ce o privea pe Cassie... nu crezuse nimic, pana cand isi aflase moartea.
Ash ii privea acum zambind pe amandoi, parea ca asteapta ceva, acel "ceva" care sa ii impulsioneze deciziile, numai ca cei doi nu erau dispusi sa faca nicio miscare.
-Pai mergem la cimitir?
Ii privi din nou cu acea expresie usor surpinsa urmata de nota de sarcasm tipica lui, insistand mai intai asupra lui Eric, iar la final asupra lui Cassie careia se obosi sa-i zambeasca putin mai mult.
-Nu mergem nicaieri...
Vocea stinsa a lui Eric nu parea sa mai accepte continuari, pana si Cassie care adora sa-l enerveze simtise asta, numai ca Ash nu parea dornic sa intre in acest joc al remuscarilor.
-Pacat... nu stiam ca s-a renuntat la traditia asta... si eu care am facut atata drum sperand sa ajung la timp... Atunci ce sa zic... poftim!
In urmatoarea secunda Asher se afla in fata lui Cassie tind in brate frumosul aranjament floral.
-O sa ti-l ofer aici daca la cruce nu pot sa ti-l las. Condoleante amandurora... ahhh si anversare fericita! Ma duc sa dorm... sunt terminat dupa tot drumul asta...
Asher se departa usor de cei doi imediat dupa ce le ura "noapte buna" asa cum numai el simtea ca trebuie s-o faca, lasand-o pe Cassie cu florile in brate si cu o expresie de groaza si in acelasi timp de dezgust pe fata, asteptand parca o oarecare sustinere din partea sotului ei, numai ca nu avea sa vina niciodata... ce gresala din partea ei sa creada asta... dar se dezmeticii repede, in momentul in care Eric parasi la randul lui incaperea.

[Miss Serenity]

In curand voi posta si capitolul urmator... pana atunci, aici este cea de-a treia poza.

Asher:

[Lucifer]

hello:D scuze ca nu am venit cu un comment mai devreme dar cu sarbatorile etc etc:D so here I am now:

ceva ma deranjat... nu deranjat ci doar nu mi-a placut cum suna:

tonul aproape soptit pe care cuvintele fusesera soptite...

puteai schimba cu rostite, spuse, graite. poate sunt doar eu dar soptit...soptite suna un pic cam urat.
greseli nu am stat sa caut fiindca nu imi mai sta in fire sa caut.

lasand asta la o parte, pai tin sa te felicit si sa te cert in acelasi timp:grr: povestea incepe sa prinda contur iar noul personaj e parca facut special pentru gusturile mele dar believe me ce scrit tu aici e prea...pe bune...seriously...I mean why is it so hard...yeah I know I'm overreacting... dar e prea scurt I want some more!!!.

oh and about Asher let me guess are cel putin 1000 de ani si are abilitatea de a incendia alti vampiri:D? right?

until next time!!! May the force be with you young padwan!