05-05-2009, 04:04 PM
Buna am revenit. Am luat o pauza pentru ca asa cum a spus si Mitsukai Yoru am obiceiul de a grabi actiunea. Asa ca mi-am luat liber cateva zile pentru a avea rabdare sa scriu.
Capitolul lX
Yuudai Minowara statea intr-un scaun cu spatar inalt langa fereastra din sufragerie. Statea acolo mai bine de o ora, fara emotii cu gandurile duse. In strafundul mintii stia ca trebuie sa se trezeasca, sa o ajute pe bunica lui, care era devastata si starea sanatatii i s-a inrautatit dupa moartea lui Shinsuke, dar se simti incapabil sa faca acest efort. Ii trebuise o vointa extraordinara ca sa se intoarca de la cimitir, sa se spele, sa se imbrace, sa incerce sa pastreze aparenta normalitatii...
Isi intoarse capul si se uita in gradina. Era ultima saptamana din mai si toti pomii erau imbracati in frunze verzi si proaspete, neprafuite inca de vanturile verii. Interesul din ochii lui Yuudai era ca in toiul iernii, cu crengile pomilor si straturile de flori pustii. Continua sa priveasca orbeste afara pentru cateva minute, apoi se duse la sertar si scoase bratara pe care i-a daruit-o Shinsuke cand erau adolescenti. Poate intr-o zi va fi din nou capabil sa o poarte fara amintiri amare sau sentimente de vinovatie. Stia ca trebuie sa se ridice, sa mearga mai departe, sa-si gaseasca un serviciu. Vazuse multi oameni in aceasta forma de depresie, dar nici in cele mai salbatice visuri nu crezuse ca i se va intampla lui. O slujba l-ar ajuta, dar ce fel de slujba? Nu vroia sa se intoarca la serviciul lui, nu putea suporta compasiunea din privirea colegilor, nu vroia sa intalneasca privirea miloasa si compatimitoare a familiei sau a prietenilor. Trebuia sa plece undeva unde nimeni nu-i cunoaste trecutul. In acel moment auzi pasi in bucatarie si se indrepta spre scaun si incerca sa arate ca si cum s-ar simti bine, dar nu putea sa-si minta fratele mai mare. Usa din sufragerie si bucatarie era deschisa si el observa figura fratelui sau avand o expresie ingrijorata care nu-l parasise in ultimele zile. Nu numai ca moarte lui Shinsuke i-a rasturnat viata lui Yuudai, dar a provocat suferinta si celor cu care a venit in contact zi de zi. Profesorii universitatii au sunat sa se intereseze despre funeralii, un profesor a venit personal sa participe la funeralii dar Yuudai nu s-a interesat de el, nici macar nu a incercat sa-l cunoasca. Figura fratelui sau mai mare a capatat in ultima vreme un aspect continuu de ingrijorare din cauza lui Yuudai, care avea si el in permanenta aspectul disperarii neajutorate. N-ar fi cinstit din partea lui sa stea aici si sa-si streseze familia cu starea lui perpetua de confuzie mintala.
-Ti-ai luat medicamentele? il intrerupse fratele sau din ganduri.
-Nu inca, raspunse el. Toate miscarile altadata hotarate care emanau putere si incredere in sine au disparut. Astazi toate miscarile sale sunt lente, nesigure. Brusc tiuitul telefonului patrunse in atmosfera apasatoare din sufragerie intunecoasa.
-Buna ziua! Sunt profesorul de literatura universala de la universitatea Oxford. Din intamplare am auzit ca aveti nevoie de o slujba, de asemenea si noi avem nevoie de un profesor de istorie. Ati fi interesat?
-Buna ziua si dumneavoastra. Nu pot lua o decizie acum. Va rog sa ma scuzati si sa reveniti maine. La revedere si multumesc pentru telefon.
Sa mearga la universitatea iubitului sau si sa nu-l vada printre sutele de studenti era un chin prea mare pentru a putea fi suportat de Yuudai. Nu voia sa para omul de odinioara arogant, sigur pe el, hotarat, rece si dur. Dupa cateva ore de reflectare asupra ofertei de a deveni profesor si dupa o discutie serioasa cu fratele sau ajunsese la concluzia ca e mai bine sa refuze oferta bine intentionata.
" Sa fi la universitatea unde studia Shinsuke iti va face mai mult rau decat bine. Gandeste-te ce vei simti cand il vei astepta la ore sau in pauze si apoi sa realizezi ca el nu va putea veni pentru ca e mort, cand tu incerci sa te impaci cu ideea si sa treci peste moartea lui te vei intalni cu colegii sai de cursuri." Vorbele fratelui sau i se invarteau fara pic de mila in mintea sa cuprinsa de depresie si suferinta. Simti nevoia sa ia ziarul si parcurse cu privirea rubrica cu oferte de munca. Un post ii atrase atentia. De ce nu? isi spuse el. Si asa vroiam sa incetez sa fiu cel din trecut. Vroiam sa plec din sfera familiara si acum am ocazia. Voi face ceva ce nu m-am gandit niciodata ca as vrea sa incerc. Voi fi " dadaca". E ceva neobisnuit pentru un barbat, dar vreau cu desavarsire sa fug de trecut si de tot ce ma tine legat de trecut. Zona e perfecta, e situata in Anglia mult iubita a lui Shinsuke. O regiune de tara cu aer proaspat inmiresmat de flori de camp, iar mie imi place sa fac miscare in aer liber. Avea cateva ore de gandit la dispozitie. Isi chema familia si toti ascultau cu atentie si fara comentarii cum vorbea Yuudai despre slujba. Cand in sfarsit terminase fratii sai incepura sa vorbeasca:
-Este si departe si nici nu e o slujba obisnuita pentru tine sau pentru orice alt barbat, dar tinand cont de starea ta psihica si fizica ti-ar prinde bine sa evadezi din cercul in care am impresia ca incepi sa te simti prizioner. Bunica este de acord sa pleci si sa iesi din tot ceea ce te leaga de Shinsuke si preupunem ca nu vrei sa te intorci la fostul tau loc de munca.
-Nu, nu vreau, ar fi oribil. Unii ar incerca sa fie buni si simpatici cu mine, iar altii m-ar privi dezgustati din cauza ca iubesc un baiat si m-ar durea mai rau. Am de gand sa-i telefonez domnului cu oferta si sa-l intreb daca oferta mai este valabila.
Ezitand Yuudai se duse la telefon si forma emotionat numarul. Suna de patru ori apoi o voce tulburator de sexi si grava ii raspunse.
-Sunteti domnul Sam? il intreba Yuudai.
-Da, raspunse vocea baritonala.
-V-am sunat in legatura cu postul de dadaca. Daca postul nu a fost ocupat as dori sa mi-l acordati mie.
-Nu cred ca un barbat e potrivit pentru aceasta slujba...
-Va asigur ca ma pricep. Eu mi-am crescut fratii impreuna cu bunica dupa ce parintii au decedat.
-Nu pari foarte entuziasmat, ii spuse domnul de la telefon.
-Telefoanele pot fi foarte deceptionate, spuse Yuudai acru. Nu vad cum de puteti ceva despre entuziasmul meu numai dupa cateva cuvinte, incepu Yuudai sa fie din nou barbatul ferm si impunator.
-Bine. Daca vreti slujba o aveti, spuse domnul Sam cu acelasi ton ca a lui Yuudai. Va astept maine seara in Anglia, iar de acolo vom merge in zona de tara unde locuiesc. Cum va recunosc?
-Voi avea doua genti de culoare albastru deschis, raspunse Yuudai.
-Bine. La revedere.
-La revedere.
Hmmm, nu e prea comunicativ. Pare genul de persoana care obisnuiam si eu sa fiu. Sa vedem cum ma voi descurca si cum ma voi intelege cu domnul Sam.
Capitolul lX
Yuudai Minowara statea intr-un scaun cu spatar inalt langa fereastra din sufragerie. Statea acolo mai bine de o ora, fara emotii cu gandurile duse. In strafundul mintii stia ca trebuie sa se trezeasca, sa o ajute pe bunica lui, care era devastata si starea sanatatii i s-a inrautatit dupa moartea lui Shinsuke, dar se simti incapabil sa faca acest efort. Ii trebuise o vointa extraordinara ca sa se intoarca de la cimitir, sa se spele, sa se imbrace, sa incerce sa pastreze aparenta normalitatii...
Isi intoarse capul si se uita in gradina. Era ultima saptamana din mai si toti pomii erau imbracati in frunze verzi si proaspete, neprafuite inca de vanturile verii. Interesul din ochii lui Yuudai era ca in toiul iernii, cu crengile pomilor si straturile de flori pustii. Continua sa priveasca orbeste afara pentru cateva minute, apoi se duse la sertar si scoase bratara pe care i-a daruit-o Shinsuke cand erau adolescenti. Poate intr-o zi va fi din nou capabil sa o poarte fara amintiri amare sau sentimente de vinovatie. Stia ca trebuie sa se ridice, sa mearga mai departe, sa-si gaseasca un serviciu. Vazuse multi oameni in aceasta forma de depresie, dar nici in cele mai salbatice visuri nu crezuse ca i se va intampla lui. O slujba l-ar ajuta, dar ce fel de slujba? Nu vroia sa se intoarca la serviciul lui, nu putea suporta compasiunea din privirea colegilor, nu vroia sa intalneasca privirea miloasa si compatimitoare a familiei sau a prietenilor. Trebuia sa plece undeva unde nimeni nu-i cunoaste trecutul. In acel moment auzi pasi in bucatarie si se indrepta spre scaun si incerca sa arate ca si cum s-ar simti bine, dar nu putea sa-si minta fratele mai mare. Usa din sufragerie si bucatarie era deschisa si el observa figura fratelui sau avand o expresie ingrijorata care nu-l parasise in ultimele zile. Nu numai ca moarte lui Shinsuke i-a rasturnat viata lui Yuudai, dar a provocat suferinta si celor cu care a venit in contact zi de zi. Profesorii universitatii au sunat sa se intereseze despre funeralii, un profesor a venit personal sa participe la funeralii dar Yuudai nu s-a interesat de el, nici macar nu a incercat sa-l cunoasca. Figura fratelui sau mai mare a capatat in ultima vreme un aspect continuu de ingrijorare din cauza lui Yuudai, care avea si el in permanenta aspectul disperarii neajutorate. N-ar fi cinstit din partea lui sa stea aici si sa-si streseze familia cu starea lui perpetua de confuzie mintala.
-Ti-ai luat medicamentele? il intrerupse fratele sau din ganduri.
-Nu inca, raspunse el. Toate miscarile altadata hotarate care emanau putere si incredere in sine au disparut. Astazi toate miscarile sale sunt lente, nesigure. Brusc tiuitul telefonului patrunse in atmosfera apasatoare din sufragerie intunecoasa.
-Buna ziua! Sunt profesorul de literatura universala de la universitatea Oxford. Din intamplare am auzit ca aveti nevoie de o slujba, de asemenea si noi avem nevoie de un profesor de istorie. Ati fi interesat?
-Buna ziua si dumneavoastra. Nu pot lua o decizie acum. Va rog sa ma scuzati si sa reveniti maine. La revedere si multumesc pentru telefon.
Sa mearga la universitatea iubitului sau si sa nu-l vada printre sutele de studenti era un chin prea mare pentru a putea fi suportat de Yuudai. Nu voia sa para omul de odinioara arogant, sigur pe el, hotarat, rece si dur. Dupa cateva ore de reflectare asupra ofertei de a deveni profesor si dupa o discutie serioasa cu fratele sau ajunsese la concluzia ca e mai bine sa refuze oferta bine intentionata.
" Sa fi la universitatea unde studia Shinsuke iti va face mai mult rau decat bine. Gandeste-te ce vei simti cand il vei astepta la ore sau in pauze si apoi sa realizezi ca el nu va putea veni pentru ca e mort, cand tu incerci sa te impaci cu ideea si sa treci peste moartea lui te vei intalni cu colegii sai de cursuri." Vorbele fratelui sau i se invarteau fara pic de mila in mintea sa cuprinsa de depresie si suferinta. Simti nevoia sa ia ziarul si parcurse cu privirea rubrica cu oferte de munca. Un post ii atrase atentia. De ce nu? isi spuse el. Si asa vroiam sa incetez sa fiu cel din trecut. Vroiam sa plec din sfera familiara si acum am ocazia. Voi face ceva ce nu m-am gandit niciodata ca as vrea sa incerc. Voi fi " dadaca". E ceva neobisnuit pentru un barbat, dar vreau cu desavarsire sa fug de trecut si de tot ce ma tine legat de trecut. Zona e perfecta, e situata in Anglia mult iubita a lui Shinsuke. O regiune de tara cu aer proaspat inmiresmat de flori de camp, iar mie imi place sa fac miscare in aer liber. Avea cateva ore de gandit la dispozitie. Isi chema familia si toti ascultau cu atentie si fara comentarii cum vorbea Yuudai despre slujba. Cand in sfarsit terminase fratii sai incepura sa vorbeasca:
-Este si departe si nici nu e o slujba obisnuita pentru tine sau pentru orice alt barbat, dar tinand cont de starea ta psihica si fizica ti-ar prinde bine sa evadezi din cercul in care am impresia ca incepi sa te simti prizioner. Bunica este de acord sa pleci si sa iesi din tot ceea ce te leaga de Shinsuke si preupunem ca nu vrei sa te intorci la fostul tau loc de munca.
-Nu, nu vreau, ar fi oribil. Unii ar incerca sa fie buni si simpatici cu mine, iar altii m-ar privi dezgustati din cauza ca iubesc un baiat si m-ar durea mai rau. Am de gand sa-i telefonez domnului cu oferta si sa-l intreb daca oferta mai este valabila.
Ezitand Yuudai se duse la telefon si forma emotionat numarul. Suna de patru ori apoi o voce tulburator de sexi si grava ii raspunse.
-Sunteti domnul Sam? il intreba Yuudai.
-Da, raspunse vocea baritonala.
-V-am sunat in legatura cu postul de dadaca. Daca postul nu a fost ocupat as dori sa mi-l acordati mie.
-Nu cred ca un barbat e potrivit pentru aceasta slujba...
-Va asigur ca ma pricep. Eu mi-am crescut fratii impreuna cu bunica dupa ce parintii au decedat.
-Nu pari foarte entuziasmat, ii spuse domnul de la telefon.
-Telefoanele pot fi foarte deceptionate, spuse Yuudai acru. Nu vad cum de puteti ceva despre entuziasmul meu numai dupa cateva cuvinte, incepu Yuudai sa fie din nou barbatul ferm si impunator.
-Bine. Daca vreti slujba o aveti, spuse domnul Sam cu acelasi ton ca a lui Yuudai. Va astept maine seara in Anglia, iar de acolo vom merge in zona de tara unde locuiesc. Cum va recunosc?
-Voi avea doua genti de culoare albastru deschis, raspunse Yuudai.
-Bine. La revedere.
-La revedere.
Hmmm, nu e prea comunicativ. Pare genul de persoana care obisnuiam si eu sa fiu. Sa vedem cum ma voi descurca si cum ma voi intelege cu domnul Sam.