26-04-2009, 01:28 PM
Buna ony-chy, ma bucur ca citesti ficul si ca ai lasat comm. Sper sa-ti placa in continuare.
Capitolul Vl
A doua zi Shinsuke isi pregatea o cafea in bucatarie, intrebandu-se daca va avea curajul sa ia micul dejun, cand auzi soneria. La ora asta nu putea fi decat Yuudai. Inima incepu sa-i bata mai tare. Ce vroia? Sa-si ceara scuze pentru ce spuse despre mama lui si de el? Shinsuke ridica din umeri. Asta nu i se potrivea varului sau, de astfel nici el nu-l crutase, ba mai mult ii daduse si un pumn si-si batu joc de tatal lui. Adunandu-si tot curajul se duse sa deschida, straduindu-se sa nu lase nimic sa se vada din tumultul ce-l chinuia. Yuudai era schimbat, dar nu pierdu-se nimic din eleganta chiar si asa imbracat in camasa usoara si blue jeans.
-Tu duc la o serata!
Patrunse in apartament fara sa fie invitat ca si cand conflictul de ieri nici nu ar fi existat. Era cat pe ce sa-l dea afara, dar Yuudai ar fi inteles ca se temea de o alta confruntare asa ca ramase calm, cu bratele incrucisate.
-Si nu-ti inchipui ca accept propunerea?
El parea sigur de contrariu.
-O sa-ti schimbi parerea cand iti spun ca este sarbatoarea ceaiului.
Shinsuke facu ochii mari. Niciodata nu participase la aceasta sarbatoare si cu atat propunerea era mai ispititoare.
-Mi-ai spus raspicat ca nu vrei sa ma vezi la vila, raspunse tanarul aparandu-se.
-Chiar bunica te solicita. Ea a dezaprobat intotdeauna faptul ca o neintelegere de familie absurda te-a indepartat.
- Si mandria mea? Am fost alungata ca o ciumata fara nici o explicatie si acum te astepti sa sar in sus de bucurie si sa accept sau sa izbucnesc in lacrimi de recunostiinta si sa alerg la genunchi ei. Ei bine, nu! Multumesc pot foarte bine sa ma lipsesc de aceasta onoare.
Yuudai se apropie de el si-l privi amenintator din cap pana in picioare.
-Personal putin imi pasa daca vii sau nu, dar bunica nu este numai emotiva ci si bolnava si cea mai mica suparare poate avea efecte gravi. Vrea sa te vada si te va vedea. Ai inteles?
Tanarul se lasa in fotoliu cu bratele incrucisate pe piept. Vorbise calm apasand fiecare cuvant. Shinsuke stia ca va ramane neclintit chiar daca ar fi trebuit sa petreaca toata noaptea acolo. Cand privirile lor s-au intalnit, Yuudai zambi, iar tanarul intelesese ca el ii urmase firul gandului.
-Daca te incapatanezi, spuse el batjocoritor, afla ca stiu mijloace placute de a petrece timpul.
Numai perspectiva de a ramane aici cu Yuudai era destul ca sa-l faca sa tremure din cap pana in picioare. Gandul la matusa lui stand in scaunul rulant ii strangea inima. La ce folosea sa-i poarte pica? O ultima petrecere la castel si apoi va pleca in Anglia. Nu-i va mai revedea niciodata, nici macar pe barbatul ai carui ochi sumbri o priveau insistent.
-Bine! Decat sa raman cu tine aici pe cap prefer sa merg la vila. Trebuie sa ma schimb.
Se schimbase intr-un costum negru si plecara amandoi spre masina. Parcurgeau traseul intr-o tacere apasatoare. Yuudai ii simtea teama si il intreba atunci cand erau in apropierea vilei.
-Nelinistit?
-Tu daca-ai fi in locul meu? Mi se pare ca port pe umeri povara altcuiva.
-Nu e asa, zise Yuudai. Intre parintii mei nu s-a pus niciodata problema divortului, dar din ziua aceea casatoria lor nu a avut nici un sens si asta a afectat-o mult pe mama care-si iubea foarte mult sotul. Am suferit cu totii, dar mai ales bunica. S-a imbolnavit si nu si-a mai revenit de atunci.
Shinsuke nu simtea nici o incriminare in spatele cuvintelor. Nu il acuza facea doar niste constatari.
-Imi pare sincer rau, nu am stiut ce urmari grave a avut incidentul acela.
-Cei tineri nu au avut prea mult de suferit. Surorile mele s-au casatorit, doar fratele meu mai face pe playboy-ul. Tu nu esti deloc respunzator. Singura ta vina e ca ai venit neasteptat si ca semeni foarte mult cu mama ta. Shinsuke se intreba daca nu aveau toti nevoie de ochelarii. E drept ca avea cateva trasaturi de ale Alexandrei, dar nu avea farmecul si frumusetea. Daca le-ar fi avut n-ar fi avut parte de anii de singuratate, de disperare, de legatura haotica cu Emi. Il cuprinse o nostalgie fara margini, iar Yuudai simtindu-i starea de spirit nu continua discutia. Aparu si vila luminata de becuri multicolore si ornamentata cu ghirlande de flori. Pretutindeni oameni care palavrageau si radeau fericiti. Foarte repede tanarul fu cucerit de veselia molipsitoare, dar nelinistea i se cuibari foarte repede cand il invita sa o vada pe bunica.
-O sa o superi foarte tare daca refuzi. Stiu ca te-a ranit adanc, dar te rog eu mult, iart-o! O sa va simtiti amandoi usurati.
Avea dreptate, odata ce va pieri neintelegerea din sanul familiei mama lui se putea odihni in pace, iar el putea sa-si ia destinul in maini.
Bunica lor era pe terasa si-i privea apropiindu-se.
-Bunico, iata-l pe Shinsuke!
In spatele surasului retinut, descifra o tandrete la fel de mare ca si regretele de a-l fi primit atat de rau, acum cateva zile.
-Bine ai venit, dragul meu, zise ea inlaturand orice retinere. Cat ai mai crescut. Esti mare si frumos.
Shinsuke ii stranse mana fericit. Statura cateva minute de vorba, mai ales despre studiile lui, iar cand conversatia a obosit-o pe batrana o duse la bufet acolo intalnindu-si verisorul, prietenul si confidentul lui. Dupa minute bune de convorbire, Shinsuke il intreba pe Yuudai daca nu are de gand sa se insoare. Acesta il intoarse cu fata spre intrare.Tocmai sosi o masina din care cobora un barbat de aproximativ cincizeci de ani. Il urma o fata draguta. Bucle blonde ii incadrau chipul cu trasaturi desavarsite.
-Iata cine raspunde la intrebarea ta. Ea e tanara pe care o voi lua de nevasta.
Shinsuke reusi cu greu sa-si stapaneasca emotia si sa nu arate nimic din tulburarea cel cuprinse. Continua sa rada si sa vorbeasca si mai ales sa bea asemeni celorlalti. Putin ii pasa daca Yuudai se insoara si daca viitoarea lui sotie era frumoasa ca o papusa.
Cei doi oaspeti noi veniti se apropiau. Era extrem de iritat, dar zambi fermecator cand Yuudai le facura cunostiinta. Viitoarea sotie zambea neincetat si ochii ei albastri reveneau la Yuudai fara incetare. Cu prima ocazie balbai niste scuze si se indrepta spre garduri. Partea aceea era foarte intunecata asa ca oaspetii nu se aventurara pe acolo. Incerca sa-si linisteasca bataile inimii si facu bilantul celor intamplate. E drept il iubise pe Yuudai candva foarte mult, dar totul era doar o amintire. Nu-si putea explica tristetea ce-l cuprinse. Intra fara zgomot in grajd.
-Negro! sopti el emotionat. Mai esti aici?
Ii mangaie parul de catifea si simti ca batranul cal negru il recunostea si el. Ii reveneau in minte amintiri de acum zece ani.
-Shinsuke?
Tresari recunoscand vocea varului sau.
-Eram sigur ca o sa te gasesc aici. Stiam ca-ti plac caii.
Dar adevaratul motiv pentru care tanarul se refugiase aici nu trebuia sa-l stie pentru nimic in lume. In penumbra grajdului, ramasera cateva clipe privindu-se tacuti. Mana destinului le impinse capul unul spre altul asa ca sarutul ce-l dorea din adolescenta lua nastere. Cu cat isi uneau buzele mai mult cu atat si dorinta lor crestea. Il intinse pe fanul moale si-i saruta chipul, apoi cobora spre gat, trasandu-i cu limba cerculete si din cand in cand ii presarea si cate o muscatura fina. Shinsuke isi strecura mana pe sub tricoul varului sau si-l mangaie pe spate si pe coloana provacandu-i fiorii care il imbatau. Acelasi lucru il facu si Yuudai pe pieptul tanarului si in final isi odihni mana pe inima lui Shinsuke vrand parca sa-i numere bataile inimii pe care stia ca erau destinate lui, dar magia se termina la fel de brusc cum incepu. Yuudai pleca emotionat si nesigur de sentimentele sale, iar tanarul ramase acolo doar cu parerea de rau pentru ce facuse. Regreta, dar se si bucura. Regreta pentru ca acum era sigur ca din nou o sa se distruga prietenia care se nastea intre el si Yuudai.
Capitolul Vl
A doua zi Shinsuke isi pregatea o cafea in bucatarie, intrebandu-se daca va avea curajul sa ia micul dejun, cand auzi soneria. La ora asta nu putea fi decat Yuudai. Inima incepu sa-i bata mai tare. Ce vroia? Sa-si ceara scuze pentru ce spuse despre mama lui si de el? Shinsuke ridica din umeri. Asta nu i se potrivea varului sau, de astfel nici el nu-l crutase, ba mai mult ii daduse si un pumn si-si batu joc de tatal lui. Adunandu-si tot curajul se duse sa deschida, straduindu-se sa nu lase nimic sa se vada din tumultul ce-l chinuia. Yuudai era schimbat, dar nu pierdu-se nimic din eleganta chiar si asa imbracat in camasa usoara si blue jeans.
-Tu duc la o serata!
Patrunse in apartament fara sa fie invitat ca si cand conflictul de ieri nici nu ar fi existat. Era cat pe ce sa-l dea afara, dar Yuudai ar fi inteles ca se temea de o alta confruntare asa ca ramase calm, cu bratele incrucisate.
-Si nu-ti inchipui ca accept propunerea?
El parea sigur de contrariu.
-O sa-ti schimbi parerea cand iti spun ca este sarbatoarea ceaiului.
Shinsuke facu ochii mari. Niciodata nu participase la aceasta sarbatoare si cu atat propunerea era mai ispititoare.
-Mi-ai spus raspicat ca nu vrei sa ma vezi la vila, raspunse tanarul aparandu-se.
-Chiar bunica te solicita. Ea a dezaprobat intotdeauna faptul ca o neintelegere de familie absurda te-a indepartat.
- Si mandria mea? Am fost alungata ca o ciumata fara nici o explicatie si acum te astepti sa sar in sus de bucurie si sa accept sau sa izbucnesc in lacrimi de recunostiinta si sa alerg la genunchi ei. Ei bine, nu! Multumesc pot foarte bine sa ma lipsesc de aceasta onoare.
Yuudai se apropie de el si-l privi amenintator din cap pana in picioare.
-Personal putin imi pasa daca vii sau nu, dar bunica nu este numai emotiva ci si bolnava si cea mai mica suparare poate avea efecte gravi. Vrea sa te vada si te va vedea. Ai inteles?
Tanarul se lasa in fotoliu cu bratele incrucisate pe piept. Vorbise calm apasand fiecare cuvant. Shinsuke stia ca va ramane neclintit chiar daca ar fi trebuit sa petreaca toata noaptea acolo. Cand privirile lor s-au intalnit, Yuudai zambi, iar tanarul intelesese ca el ii urmase firul gandului.
-Daca te incapatanezi, spuse el batjocoritor, afla ca stiu mijloace placute de a petrece timpul.
Numai perspectiva de a ramane aici cu Yuudai era destul ca sa-l faca sa tremure din cap pana in picioare. Gandul la matusa lui stand in scaunul rulant ii strangea inima. La ce folosea sa-i poarte pica? O ultima petrecere la castel si apoi va pleca in Anglia. Nu-i va mai revedea niciodata, nici macar pe barbatul ai carui ochi sumbri o priveau insistent.
-Bine! Decat sa raman cu tine aici pe cap prefer sa merg la vila. Trebuie sa ma schimb.
Se schimbase intr-un costum negru si plecara amandoi spre masina. Parcurgeau traseul intr-o tacere apasatoare. Yuudai ii simtea teama si il intreba atunci cand erau in apropierea vilei.
-Nelinistit?
-Tu daca-ai fi in locul meu? Mi se pare ca port pe umeri povara altcuiva.
-Nu e asa, zise Yuudai. Intre parintii mei nu s-a pus niciodata problema divortului, dar din ziua aceea casatoria lor nu a avut nici un sens si asta a afectat-o mult pe mama care-si iubea foarte mult sotul. Am suferit cu totii, dar mai ales bunica. S-a imbolnavit si nu si-a mai revenit de atunci.
Shinsuke nu simtea nici o incriminare in spatele cuvintelor. Nu il acuza facea doar niste constatari.
-Imi pare sincer rau, nu am stiut ce urmari grave a avut incidentul acela.
-Cei tineri nu au avut prea mult de suferit. Surorile mele s-au casatorit, doar fratele meu mai face pe playboy-ul. Tu nu esti deloc respunzator. Singura ta vina e ca ai venit neasteptat si ca semeni foarte mult cu mama ta. Shinsuke se intreba daca nu aveau toti nevoie de ochelarii. E drept ca avea cateva trasaturi de ale Alexandrei, dar nu avea farmecul si frumusetea. Daca le-ar fi avut n-ar fi avut parte de anii de singuratate, de disperare, de legatura haotica cu Emi. Il cuprinse o nostalgie fara margini, iar Yuudai simtindu-i starea de spirit nu continua discutia. Aparu si vila luminata de becuri multicolore si ornamentata cu ghirlande de flori. Pretutindeni oameni care palavrageau si radeau fericiti. Foarte repede tanarul fu cucerit de veselia molipsitoare, dar nelinistea i se cuibari foarte repede cand il invita sa o vada pe bunica.
-O sa o superi foarte tare daca refuzi. Stiu ca te-a ranit adanc, dar te rog eu mult, iart-o! O sa va simtiti amandoi usurati.
Avea dreptate, odata ce va pieri neintelegerea din sanul familiei mama lui se putea odihni in pace, iar el putea sa-si ia destinul in maini.
Bunica lor era pe terasa si-i privea apropiindu-se.
-Bunico, iata-l pe Shinsuke!
In spatele surasului retinut, descifra o tandrete la fel de mare ca si regretele de a-l fi primit atat de rau, acum cateva zile.
-Bine ai venit, dragul meu, zise ea inlaturand orice retinere. Cat ai mai crescut. Esti mare si frumos.
Shinsuke ii stranse mana fericit. Statura cateva minute de vorba, mai ales despre studiile lui, iar cand conversatia a obosit-o pe batrana o duse la bufet acolo intalnindu-si verisorul, prietenul si confidentul lui. Dupa minute bune de convorbire, Shinsuke il intreba pe Yuudai daca nu are de gand sa se insoare. Acesta il intoarse cu fata spre intrare.Tocmai sosi o masina din care cobora un barbat de aproximativ cincizeci de ani. Il urma o fata draguta. Bucle blonde ii incadrau chipul cu trasaturi desavarsite.
-Iata cine raspunde la intrebarea ta. Ea e tanara pe care o voi lua de nevasta.
Shinsuke reusi cu greu sa-si stapaneasca emotia si sa nu arate nimic din tulburarea cel cuprinse. Continua sa rada si sa vorbeasca si mai ales sa bea asemeni celorlalti. Putin ii pasa daca Yuudai se insoara si daca viitoarea lui sotie era frumoasa ca o papusa.
Cei doi oaspeti noi veniti se apropiau. Era extrem de iritat, dar zambi fermecator cand Yuudai le facura cunostiinta. Viitoarea sotie zambea neincetat si ochii ei albastri reveneau la Yuudai fara incetare. Cu prima ocazie balbai niste scuze si se indrepta spre garduri. Partea aceea era foarte intunecata asa ca oaspetii nu se aventurara pe acolo. Incerca sa-si linisteasca bataile inimii si facu bilantul celor intamplate. E drept il iubise pe Yuudai candva foarte mult, dar totul era doar o amintire. Nu-si putea explica tristetea ce-l cuprinse. Intra fara zgomot in grajd.
-Negro! sopti el emotionat. Mai esti aici?
Ii mangaie parul de catifea si simti ca batranul cal negru il recunostea si el. Ii reveneau in minte amintiri de acum zece ani.
-Shinsuke?
Tresari recunoscand vocea varului sau.
-Eram sigur ca o sa te gasesc aici. Stiam ca-ti plac caii.
Dar adevaratul motiv pentru care tanarul se refugiase aici nu trebuia sa-l stie pentru nimic in lume. In penumbra grajdului, ramasera cateva clipe privindu-se tacuti. Mana destinului le impinse capul unul spre altul asa ca sarutul ce-l dorea din adolescenta lua nastere. Cu cat isi uneau buzele mai mult cu atat si dorinta lor crestea. Il intinse pe fanul moale si-i saruta chipul, apoi cobora spre gat, trasandu-i cu limba cerculete si din cand in cand ii presarea si cate o muscatura fina. Shinsuke isi strecura mana pe sub tricoul varului sau si-l mangaie pe spate si pe coloana provacandu-i fiorii care il imbatau. Acelasi lucru il facu si Yuudai pe pieptul tanarului si in final isi odihni mana pe inima lui Shinsuke vrand parca sa-i numere bataile inimii pe care stia ca erau destinate lui, dar magia se termina la fel de brusc cum incepu. Yuudai pleca emotionat si nesigur de sentimentele sale, iar tanarul ramase acolo doar cu parerea de rau pentru ce facuse. Regreta, dar se si bucura. Regreta pentru ca acum era sigur ca din nou o sa se distruga prietenia care se nastea intre el si Yuudai.