23-04-2009, 08:41 PM
Capitolul lll
Cu putin timp inainte de plecarea in Japonia, Shinsuke statuse indelung de vorba cu decanul colegiului Oxford, care era nelinistit in privinta tanarului.
-Sunt convins ca ti-ar face bine sa pleci cateva zile. Nu vreau sa ma amestec in problemele tale, dar esti in ultimul an studiu, treci printr-o perioada grea si nu vei putea termina daca nu esti linistit si cu mintea limpezita. Pleaca undeva intr-o vacanta. Ai familie?
Tanarul zambi fortat. Orfan de mama si de tata, fara frati, fara surori, nu avea incotro sa-si indrepte pasii.
-Nu, nu am pe nimeni, raspunse tanarul. Decat niste verii indepartati pe care nu i-am mai vazut de zece ani si care stau in Japonia.
-Nu conteaza in clipele grele nimeni nu inchide usa unuia din familie.
Shinsuke se plimbase indelung prin parcul unoversitatii si-i reveni in minte momentele petrecute la vila familiei Minowara, partidele de calarit, de pescuit, scaldatul in rau. Acaparat de Emi nu se mai gandise la ei, dar in urma discutiei cu decanul o flacara a sperantei de mult stinsa se aprinse. De ce nu? Datorita acestui impuls, se duse direct la prima agentie de voiaj sa-si cumpere bilet de avion.
Dupa un somn binevenit, Shinsuke se trezi in apartamentul lui Yuudai complet dezorientat. Era dimineata? Era miezul noptii? Obloanele verzi fiind inchise nu putu sa-si dea seama. Vazu cadranul fosforescent al ceasului de mana si constata ca era ora opt. Dormise doisprezece ore fara intrerupere! De cand nu mai dormise asa mult. Se ridica din pat si se duse in salon, unde jaluzelele nu erau cu totul lasate. Le trase si vazu privelistea care se oferea privirii, incepea cu o piata patrata inconjurata de copaci si se pierdea in departare, cu dealurile care margineau orasul. Revenind in camera vazu un bilet lasat de Yuudai la vedere: " Verisorule Shinsuke, scria el, ramai cateva ziledaca vrei. Am facut de curand aprovizionarea. Serveste-te cu ce doresti. Simte-te bine, dar te avertizez sa nu mai pui piciorul la vila. Yuudai" Adauga-se si un post-scriptum:" Pe curand, draga vere".
Isi petrecu jumatate din zi incercand sa inteleaga primirea absurda a matusii sale, vorbele ironice si muscatoare ale lui Yuudai:" Doar nu-ti inchipuiai ca bunica o sa te primeasca cu bratele deschise dupa tot ce s-a intamplat?" Se chinuia sa treaca in revista toate amintirile. Nu putea fi vorba de slabiciunea lui pentru varul sau, doar nu spusese nimanui despre asta. Poate dezlegarea enigmei se afla mai aproape de mama lui, Vanessa. Ca sa plece asa brusc avusese oare loc un conflict intre ea si un membru al familiei. Dar cine? Si din ce cauza? Tanarul isi aminti de o discutie pe care tanarul a avut-o cu mama sa vand se apropia urmatoarea vacanta de vara:" Anul acesta nu ne vom duce in Japonia in vacanta de vara, daca tatal tau ne-a parasit nu mai avem ce cauta. Inainte mergeam asa in familie dar acum..." ceea ce il tulbura si mai mult pe tanar deoarece au mai fost la castel si la cateva luni de la moartea tatalui sau. Negasind nici un fir al dezlegarii misterului, incepu sa se plimbe curios dintr-o camera in alta. Atmosfera se schimba in timp ce parcurgea incaperile. Faianta neagra, robinetele si manerele aurii din baie evocau o mare senzualitate, care se regasea si in camera principala, in care domina catifeaua rosie, draperiile de matase orientale. Merse se faca un dus si-si aminti cum s-a cunoscut cu Emi, ale carei poezii cunoscusera altadata un mare succes, apoi brusc inceta sa mai scrie. Multi spun ca esecul casniciei a determinat-o sa-si caute alinarea in bautura., dar Shinsuke o admira prea mult ca scriitoare astfel fiind foarte flatat cand l-a abordat.
-Te-am remarcat cateva zile, esti unul din cei mai buni studenti. Vrei sa ma ajuti la un curs pe care il pregatesc pentru anul viitor si nu pot singura deoarece ma apuc din nou de scris?
Tanarul simti un fior de incantare. Isi imparti vacanta intre biblioteca universitatii si apartamentul lui Emi. Era o mare dezordine acolo asa incat nemaiputand suporta se apuca de curatenie pana facu luna in apartamentul poetei. In prima seara o gasi innecata in bautura, depasi socul vazand-o asa crezand ca indata ce-i va reveni inspiratia se va lasa de baut. Vrand sa o ajute ii ascundea sticlele sau mai varsa din bautura in chiuveta, o veghea cu atata grija incat intr-o seara aceasta ajunsese sa-i spuna:
-Am atata nevoie de tine, nu ma parasi niciodata. Cu tine simt cum imi revine inspiratia putin cate putin, dar aceasta nu se apucase de scris, studiile lui incepeau sa aibe de suferit, apareau si reprosurile lui Emi deoarece Shinsuke se afunda in lucrarea sa de diploma. Adormi, iar zgomotul unor pasii il trezi din somnul adanc. Il cuprinse teama, se ridica din pat in cea mai deplina liniste si cauta prin intunericul camerei ceva de aparat care poate fi folosit ca arma. Cand se pregatea sa iese se trezi nas in nas cu Yuudai. Tanarul incremenit se spaima nu era constient de spectacolul incantator pe care i-l oferea privirilor lui Yuudai. Era imbracat doar in boxerii care accentuau virilitatea sa in loc sa o ascunda, lasa sa se vada coapsele musculoase si ferme, bustul sau gol oferea o priveliste mirifica a muschilor de pe abdomen. Yuudai parea sa se delecteze cu acest spectacol.
-Draga vere, daca pot sa-mi permit ai un corp foarte frumos.
Shinsuke rosind pana la baza firului de par ii raspunse pe un ton ironic:
- Iar tu ar fi trebuit sa fii intampinat cu un cutit fiindca apari ca fantoma.
-Micutule zapacit ai mancat ceva astazi?
Tanarul se simti jignit de tentativa de alint a lui Yuudai si replica nervos:
-Sa stii ca " micutul zapacit" se pregateste sa dea lucrarea de diploma la litere la Oxford.
Yuudai nu parea impresionat de aceasta remarca.
-Daca esti dotat cu atata inteligenta, atunci foloseste-te de ea, in loc sa te lasi condus de sistemul nervos, care de astfel mi se pare extrem de capricios. Parca ai fii o fata. Si in plus ai vazut scrumiera?
Shinsuke isi pleca ochii si vazu ingrozit ca absorbit de munca uita sa mai numere tigarile fumate.
-Serveste-te cu bautura cata vrei, dar fii dragut ca tin la masa asta si deja s-a imprimat urma paharului.
-Nu ti se intampla niciodata sa fii absorbit de un proiect si sa uiti de orice altceva? Si nu stiam ca voi primi o inspectie ca astfel faceam curat.
Yuudai ridica capacul cutiei in care erau poeziile lui Emi.
-Vad ca pregatesti lucrarea de diploma. Bine in cazul acesta te iert.
-Nici vorba. Subiectul lucrarii mele se refera la Rosseti, Bronte si Goethe, spuse tanarul in timp ce dadu sa inchida capacul cutiei, dar varul sau i-o lua inainte si scoase cateva poezii.
-Da-mi-o inapoi!
-De ce? Am inteles verisorul meu se crede poet, incepu Yuudai sa rada.
-Daca vrei sa stii sunt poeziile lui Emi Stevens.
-Daca le vrei vino sa le recapeti, dar nu prinzi asa repede un jucator de tenis. Calcandu-si mandria in picioare incerca sa le recupereze pentru amintirea lui Emi, dar totul fu in zadar. Umilit se sprijini cu spatele de perete. Yuudai nu mai era baiatul de acum zece ani, astazi era un om matur, a carui barbatie il infricosa. El ii citi gandurile si-i dadu inapoi poeziile.
-Nu stiam ca Emi Stevens s-a apucat din nou de scris.
-Cum indraznesti? Emi a murit de curand. In vreme ce scria aceste poezii se lupta cu boala, cu deznadejdea si cu moartea. Cum iti permiti sa o judeci cu atata usurinta?
-Calmeaza-te, daca ai atata creier precum pretinzi pune-ti inteligenta la treaba: nu aveam de unde sa stiu ca a murit, dar eu personal consider poemele ei mediocre si tu o stii probabil la fel ca mine.
-De stul, urla tanarul isteric cautand cu aviditate si tremurand pachetul de tigari.
-Nu, Shinsuke pedepsindu-te singur nu rezolvi nimic.
-Lasa-ma, tu nu stii ce e dragostea. O iubeam pe Emi. o iubeam.
Yuudai il privi compatimitor.
-Uita-te in ce hal ai ajuns. Fumezi prea mult, reactionezi la cea mai mica provocare, dormi pe apucate si nervii tai sunt la pamant. Trebuie sa constientizezi ca nu moartea ei te-a adus in halul asta ci raul pe care ti l-a facur cand traia. Ce iti dadea in schimb pentru toate sacrificiile? O suferinta adanca, care persista chiar si acum cand nu mai e pe lumea asta. Yuudai puse degetul pe rana. Da, indurase toate reprosurile el, rezistase ca un martir ca sa o ajute sa iasa din descurajare, dar ca rasplata a gasit-o beata moarta sau doborata de ulcerul ei nemilos. Incercase de nenumarate ori sa o ajute chiar si in timpul studiilor lui, dar tot ce facea ea era sa-i reproseze ca mai importante sunt lucrarile lui Shakespeare, Rosstti si altii scriitori decat poeziile ei. Urmau zile in sir in care il acuza pe el de lipsa ei de inspiratie. Amintindu-si toate acestea se simti gata sa planga, dar isi musca buzele. Imbratisandu-l incet Yuudai ii recita versuri din Rossetti si un pasaj din Victor Hugo:
-" O dulce vis, tandru si amar din care ne vom trezi doar in paradis..." de Christina Rossetti si " Dragostea e inchinaciunea pe care ingerii o fac stelelor. Ce gol inseamna lipsa fiintei care umple ea singura intreaga lume! Ah, ce adevarat e ca fiinta iubita devine Dumnezeu! Dumnezeu ar putea fi gelos, daca tatal ceresc n-ar fi facut dinadins intreaga fire pentru suflet, sufletul pentru dragoste! E grozav sa mori din lipsa de iubire. E o sugrumare a sufletului. Voi ce suferiti pentru ca iubiti, iubiti inca si mai mult. A muri din dragoste inseamna a trai in ea." de Victor Hugo. Shinsuke deschise ochii brusc, palid ca hartia, scoase pe neasteptate un geamat si lacrimile incepura sa-i curga pe obraji tradandu-i marea tulburare. Dar in clipa in care Yuudai ii recita versurile emotionante ale Christinei Rossetti, ecou al dragostei si tristetii ceva se rupse in sufletul sau creandu-i o dilema evoicand un dule vis, tandru si amar. Acela al baiatului indragostit de Emi? Sau al adolescentului care se agata de prima iubire?
-Sarmanul meu var, il imbratisa Yuudai murmurandu-i incet la ureche cuvinte de alinare. Shinsuke se feri sa-i spuna ca nu numai Emi ii inspirase o profunda disperare, ci si amintirea unei prime nefericiri din dragoste. Planse multa vreme in bratele varului sau gandindu-se cum a devenit pentru Emi prieten, sprijin si amant.
Cu putin timp inainte de plecarea in Japonia, Shinsuke statuse indelung de vorba cu decanul colegiului Oxford, care era nelinistit in privinta tanarului.
-Sunt convins ca ti-ar face bine sa pleci cateva zile. Nu vreau sa ma amestec in problemele tale, dar esti in ultimul an studiu, treci printr-o perioada grea si nu vei putea termina daca nu esti linistit si cu mintea limpezita. Pleaca undeva intr-o vacanta. Ai familie?
Tanarul zambi fortat. Orfan de mama si de tata, fara frati, fara surori, nu avea incotro sa-si indrepte pasii.
-Nu, nu am pe nimeni, raspunse tanarul. Decat niste verii indepartati pe care nu i-am mai vazut de zece ani si care stau in Japonia.
-Nu conteaza in clipele grele nimeni nu inchide usa unuia din familie.
Shinsuke se plimbase indelung prin parcul unoversitatii si-i reveni in minte momentele petrecute la vila familiei Minowara, partidele de calarit, de pescuit, scaldatul in rau. Acaparat de Emi nu se mai gandise la ei, dar in urma discutiei cu decanul o flacara a sperantei de mult stinsa se aprinse. De ce nu? Datorita acestui impuls, se duse direct la prima agentie de voiaj sa-si cumpere bilet de avion.
Dupa un somn binevenit, Shinsuke se trezi in apartamentul lui Yuudai complet dezorientat. Era dimineata? Era miezul noptii? Obloanele verzi fiind inchise nu putu sa-si dea seama. Vazu cadranul fosforescent al ceasului de mana si constata ca era ora opt. Dormise doisprezece ore fara intrerupere! De cand nu mai dormise asa mult. Se ridica din pat si se duse in salon, unde jaluzelele nu erau cu totul lasate. Le trase si vazu privelistea care se oferea privirii, incepea cu o piata patrata inconjurata de copaci si se pierdea in departare, cu dealurile care margineau orasul. Revenind in camera vazu un bilet lasat de Yuudai la vedere: " Verisorule Shinsuke, scria el, ramai cateva ziledaca vrei. Am facut de curand aprovizionarea. Serveste-te cu ce doresti. Simte-te bine, dar te avertizez sa nu mai pui piciorul la vila. Yuudai" Adauga-se si un post-scriptum:" Pe curand, draga vere".
Isi petrecu jumatate din zi incercand sa inteleaga primirea absurda a matusii sale, vorbele ironice si muscatoare ale lui Yuudai:" Doar nu-ti inchipuiai ca bunica o sa te primeasca cu bratele deschise dupa tot ce s-a intamplat?" Se chinuia sa treaca in revista toate amintirile. Nu putea fi vorba de slabiciunea lui pentru varul sau, doar nu spusese nimanui despre asta. Poate dezlegarea enigmei se afla mai aproape de mama lui, Vanessa. Ca sa plece asa brusc avusese oare loc un conflict intre ea si un membru al familiei. Dar cine? Si din ce cauza? Tanarul isi aminti de o discutie pe care tanarul a avut-o cu mama sa vand se apropia urmatoarea vacanta de vara:" Anul acesta nu ne vom duce in Japonia in vacanta de vara, daca tatal tau ne-a parasit nu mai avem ce cauta. Inainte mergeam asa in familie dar acum..." ceea ce il tulbura si mai mult pe tanar deoarece au mai fost la castel si la cateva luni de la moartea tatalui sau. Negasind nici un fir al dezlegarii misterului, incepu sa se plimbe curios dintr-o camera in alta. Atmosfera se schimba in timp ce parcurgea incaperile. Faianta neagra, robinetele si manerele aurii din baie evocau o mare senzualitate, care se regasea si in camera principala, in care domina catifeaua rosie, draperiile de matase orientale. Merse se faca un dus si-si aminti cum s-a cunoscut cu Emi, ale carei poezii cunoscusera altadata un mare succes, apoi brusc inceta sa mai scrie. Multi spun ca esecul casniciei a determinat-o sa-si caute alinarea in bautura., dar Shinsuke o admira prea mult ca scriitoare astfel fiind foarte flatat cand l-a abordat.
-Te-am remarcat cateva zile, esti unul din cei mai buni studenti. Vrei sa ma ajuti la un curs pe care il pregatesc pentru anul viitor si nu pot singura deoarece ma apuc din nou de scris?
Tanarul simti un fior de incantare. Isi imparti vacanta intre biblioteca universitatii si apartamentul lui Emi. Era o mare dezordine acolo asa incat nemaiputand suporta se apuca de curatenie pana facu luna in apartamentul poetei. In prima seara o gasi innecata in bautura, depasi socul vazand-o asa crezand ca indata ce-i va reveni inspiratia se va lasa de baut. Vrand sa o ajute ii ascundea sticlele sau mai varsa din bautura in chiuveta, o veghea cu atata grija incat intr-o seara aceasta ajunsese sa-i spuna:
-Am atata nevoie de tine, nu ma parasi niciodata. Cu tine simt cum imi revine inspiratia putin cate putin, dar aceasta nu se apucase de scris, studiile lui incepeau sa aibe de suferit, apareau si reprosurile lui Emi deoarece Shinsuke se afunda in lucrarea sa de diploma. Adormi, iar zgomotul unor pasii il trezi din somnul adanc. Il cuprinse teama, se ridica din pat in cea mai deplina liniste si cauta prin intunericul camerei ceva de aparat care poate fi folosit ca arma. Cand se pregatea sa iese se trezi nas in nas cu Yuudai. Tanarul incremenit se spaima nu era constient de spectacolul incantator pe care i-l oferea privirilor lui Yuudai. Era imbracat doar in boxerii care accentuau virilitatea sa in loc sa o ascunda, lasa sa se vada coapsele musculoase si ferme, bustul sau gol oferea o priveliste mirifica a muschilor de pe abdomen. Yuudai parea sa se delecteze cu acest spectacol.
-Draga vere, daca pot sa-mi permit ai un corp foarte frumos.
Shinsuke rosind pana la baza firului de par ii raspunse pe un ton ironic:
- Iar tu ar fi trebuit sa fii intampinat cu un cutit fiindca apari ca fantoma.
-Micutule zapacit ai mancat ceva astazi?
Tanarul se simti jignit de tentativa de alint a lui Yuudai si replica nervos:
-Sa stii ca " micutul zapacit" se pregateste sa dea lucrarea de diploma la litere la Oxford.
Yuudai nu parea impresionat de aceasta remarca.
-Daca esti dotat cu atata inteligenta, atunci foloseste-te de ea, in loc sa te lasi condus de sistemul nervos, care de astfel mi se pare extrem de capricios. Parca ai fii o fata. Si in plus ai vazut scrumiera?
Shinsuke isi pleca ochii si vazu ingrozit ca absorbit de munca uita sa mai numere tigarile fumate.
-Serveste-te cu bautura cata vrei, dar fii dragut ca tin la masa asta si deja s-a imprimat urma paharului.
-Nu ti se intampla niciodata sa fii absorbit de un proiect si sa uiti de orice altceva? Si nu stiam ca voi primi o inspectie ca astfel faceam curat.
Yuudai ridica capacul cutiei in care erau poeziile lui Emi.
-Vad ca pregatesti lucrarea de diploma. Bine in cazul acesta te iert.
-Nici vorba. Subiectul lucrarii mele se refera la Rosseti, Bronte si Goethe, spuse tanarul in timp ce dadu sa inchida capacul cutiei, dar varul sau i-o lua inainte si scoase cateva poezii.
-Da-mi-o inapoi!
-De ce? Am inteles verisorul meu se crede poet, incepu Yuudai sa rada.
-Daca vrei sa stii sunt poeziile lui Emi Stevens.
-Daca le vrei vino sa le recapeti, dar nu prinzi asa repede un jucator de tenis. Calcandu-si mandria in picioare incerca sa le recupereze pentru amintirea lui Emi, dar totul fu in zadar. Umilit se sprijini cu spatele de perete. Yuudai nu mai era baiatul de acum zece ani, astazi era un om matur, a carui barbatie il infricosa. El ii citi gandurile si-i dadu inapoi poeziile.
-Nu stiam ca Emi Stevens s-a apucat din nou de scris.
-Cum indraznesti? Emi a murit de curand. In vreme ce scria aceste poezii se lupta cu boala, cu deznadejdea si cu moartea. Cum iti permiti sa o judeci cu atata usurinta?
-Calmeaza-te, daca ai atata creier precum pretinzi pune-ti inteligenta la treaba: nu aveam de unde sa stiu ca a murit, dar eu personal consider poemele ei mediocre si tu o stii probabil la fel ca mine.
-De stul, urla tanarul isteric cautand cu aviditate si tremurand pachetul de tigari.
-Nu, Shinsuke pedepsindu-te singur nu rezolvi nimic.
-Lasa-ma, tu nu stii ce e dragostea. O iubeam pe Emi. o iubeam.
Yuudai il privi compatimitor.
-Uita-te in ce hal ai ajuns. Fumezi prea mult, reactionezi la cea mai mica provocare, dormi pe apucate si nervii tai sunt la pamant. Trebuie sa constientizezi ca nu moartea ei te-a adus in halul asta ci raul pe care ti l-a facur cand traia. Ce iti dadea in schimb pentru toate sacrificiile? O suferinta adanca, care persista chiar si acum cand nu mai e pe lumea asta. Yuudai puse degetul pe rana. Da, indurase toate reprosurile el, rezistase ca un martir ca sa o ajute sa iasa din descurajare, dar ca rasplata a gasit-o beata moarta sau doborata de ulcerul ei nemilos. Incercase de nenumarate ori sa o ajute chiar si in timpul studiilor lui, dar tot ce facea ea era sa-i reproseze ca mai importante sunt lucrarile lui Shakespeare, Rosstti si altii scriitori decat poeziile ei. Urmau zile in sir in care il acuza pe el de lipsa ei de inspiratie. Amintindu-si toate acestea se simti gata sa planga, dar isi musca buzele. Imbratisandu-l incet Yuudai ii recita versuri din Rossetti si un pasaj din Victor Hugo:
-" O dulce vis, tandru si amar din care ne vom trezi doar in paradis..." de Christina Rossetti si " Dragostea e inchinaciunea pe care ingerii o fac stelelor. Ce gol inseamna lipsa fiintei care umple ea singura intreaga lume! Ah, ce adevarat e ca fiinta iubita devine Dumnezeu! Dumnezeu ar putea fi gelos, daca tatal ceresc n-ar fi facut dinadins intreaga fire pentru suflet, sufletul pentru dragoste! E grozav sa mori din lipsa de iubire. E o sugrumare a sufletului. Voi ce suferiti pentru ca iubiti, iubiti inca si mai mult. A muri din dragoste inseamna a trai in ea." de Victor Hugo. Shinsuke deschise ochii brusc, palid ca hartia, scoase pe neasteptate un geamat si lacrimile incepura sa-i curga pe obraji tradandu-i marea tulburare. Dar in clipa in care Yuudai ii recita versurile emotionante ale Christinei Rossetti, ecou al dragostei si tristetii ceva se rupse in sufletul sau creandu-i o dilema evoicand un dule vis, tandru si amar. Acela al baiatului indragostit de Emi? Sau al adolescentului care se agata de prima iubire?
-Sarmanul meu var, il imbratisa Yuudai murmurandu-i incet la ureche cuvinte de alinare. Shinsuke se feri sa-i spuna ca nu numai Emi ii inspirase o profunda disperare, ci si amintirea unei prime nefericiri din dragoste. Planse multa vreme in bratele varului sau gandindu-se cum a devenit pentru Emi prieten, sprijin si amant.