Prima iubire

[love_anime]

Buna am revenit. Am luat o pauza pentru ca asa cum a spus si Mitsukai Yoru am obiceiul de a grabi actiunea. Asa ca mi-am luat liber cateva zile pentru a avea rabdare sa scriu.


Capitolul lX


Yuudai Minowara statea intr-un scaun cu spatar inalt langa fereastra din sufragerie. Statea acolo mai bine de o ora, fara emotii cu gandurile duse. In strafundul mintii stia ca trebuie sa se trezeasca, sa o ajute pe bunica lui, care era devastata si starea sanatatii i s-a inrautatit dupa moartea lui Shinsuke, dar se simti incapabil sa faca acest efort. Ii trebuise o vointa extraordinara ca sa se intoarca de la cimitir, sa se spele, sa se imbrace, sa incerce sa pastreze aparenta normalitatii...
Isi intoarse capul si se uita in gradina. Era ultima saptamana din mai si toti pomii erau imbracati in frunze verzi si proaspete, neprafuite inca de vanturile verii. Interesul din ochii lui Yuudai era ca in toiul iernii, cu crengile pomilor si straturile de flori pustii. Continua sa priveasca orbeste afara pentru cateva minute, apoi se duse la sertar si scoase bratara pe care i-a daruit-o Shinsuke cand erau adolescenti. Poate intr-o zi va fi din nou capabil sa o poarte fara amintiri amare sau sentimente de vinovatie. Stia ca trebuie sa se ridice, sa mearga mai departe, sa-si gaseasca un serviciu. Vazuse multi oameni in aceasta forma de depresie, dar nici in cele mai salbatice visuri nu crezuse ca i se va intampla lui. O slujba l-ar ajuta, dar ce fel de slujba? Nu vroia sa se intoarca la serviciul lui, nu putea suporta compasiunea din privirea colegilor, nu vroia sa intalneasca privirea miloasa si compatimitoare a familiei sau a prietenilor. Trebuia sa plece undeva unde nimeni nu-i cunoaste trecutul. In acel moment auzi pasi in bucatarie si se indrepta spre scaun si incerca sa arate ca si cum s-ar simti bine, dar nu putea sa-si minta fratele mai mare. Usa din sufragerie si bucatarie era deschisa si el observa figura fratelui sau avand o expresie ingrijorata care nu-l parasise in ultimele zile. Nu numai ca moarte lui Shinsuke i-a rasturnat viata lui Yuudai, dar a provocat suferinta si celor cu care a venit in contact zi de zi. Profesorii universitatii au sunat sa se intereseze despre funeralii, un profesor a venit personal sa participe la funeralii dar Yuudai nu s-a interesat de el, nici macar nu a incercat sa-l cunoasca. Figura fratelui sau mai mare a capatat in ultima vreme un aspect continuu de ingrijorare din cauza lui Yuudai, care avea si el in permanenta aspectul disperarii neajutorate. N-ar fi cinstit din partea lui sa stea aici si sa-si streseze familia cu starea lui perpetua de confuzie mintala.
-Ti-ai luat medicamentele? il intrerupse fratele sau din ganduri.
-Nu inca, raspunse el. Toate miscarile altadata hotarate care emanau putere si incredere in sine au disparut. Astazi toate miscarile sale sunt lente, nesigure. Brusc tiuitul telefonului patrunse in atmosfera apasatoare din sufragerie intunecoasa.
-Buna ziua! Sunt profesorul de literatura universala de la universitatea Oxford. Din intamplare am auzit ca aveti nevoie de o slujba, de asemenea si noi avem nevoie de un profesor de istorie. Ati fi interesat?
-Buna ziua si dumneavoastra. Nu pot lua o decizie acum. Va rog sa ma scuzati si sa reveniti maine. La revedere si multumesc pentru telefon.
Sa mearga la universitatea iubitului sau si sa nu-l vada printre sutele de studenti era un chin prea mare pentru a putea fi suportat de Yuudai. Nu voia sa para omul de odinioara arogant, sigur pe el, hotarat, rece si dur. Dupa cateva ore de reflectare asupra ofertei de a deveni profesor si dupa o discutie serioasa cu fratele sau ajunsese la concluzia ca e mai bine sa refuze oferta bine intentionata.
" Sa fi la universitatea unde studia Shinsuke iti va face mai mult rau decat bine. Gandeste-te ce vei simti cand il vei astepta la ore sau in pauze si apoi sa realizezi ca el nu va putea veni pentru ca e mort, cand tu incerci sa te impaci cu ideea si sa treci peste moartea lui te vei intalni cu colegii sai de cursuri." Vorbele fratelui sau i se invarteau fara pic de mila in mintea sa cuprinsa de depresie si suferinta. Simti nevoia sa ia ziarul si parcurse cu privirea rubrica cu oferte de munca. Un post ii atrase atentia. De ce nu? isi spuse el. Si asa vroiam sa incetez sa fiu cel din trecut. Vroiam sa plec din sfera familiara si acum am ocazia. Voi face ceva ce nu m-am gandit niciodata ca as vrea sa incerc. Voi fi " dadaca". E ceva neobisnuit pentru un barbat, dar vreau cu desavarsire sa fug de trecut si de tot ce ma tine legat de trecut. Zona e perfecta, e situata in Anglia mult iubita a lui Shinsuke. O regiune de tara cu aer proaspat inmiresmat de flori de camp, iar mie imi place sa fac miscare in aer liber. Avea cateva ore de gandit la dispozitie. Isi chema familia si toti ascultau cu atentie si fara comentarii cum vorbea Yuudai despre slujba. Cand in sfarsit terminase fratii sai incepura sa vorbeasca:
-Este si departe si nici nu e o slujba obisnuita pentru tine sau pentru orice alt barbat, dar tinand cont de starea ta psihica si fizica ti-ar prinde bine sa evadezi din cercul in care am impresia ca incepi sa te simti prizioner. Bunica este de acord sa pleci si sa iesi din tot ceea ce te leaga de Shinsuke si preupunem ca nu vrei sa te intorci la fostul tau loc de munca.
-Nu, nu vreau, ar fi oribil. Unii ar incerca sa fie buni si simpatici cu mine, iar altii m-ar privi dezgustati din cauza ca iubesc un baiat si m-ar durea mai rau. Am de gand sa-i telefonez domnului cu oferta si sa-l intreb daca oferta mai este valabila.
Ezitand Yuudai se duse la telefon si forma emotionat numarul. Suna de patru ori apoi o voce tulburator de sexi si grava ii raspunse.
-Sunteti domnul Sam? il intreba Yuudai.
-Da, raspunse vocea baritonala.
-V-am sunat in legatura cu postul de dadaca. Daca postul nu a fost ocupat as dori sa mi-l acordati mie.
-Nu cred ca un barbat e potrivit pentru aceasta slujba...
-Va asigur ca ma pricep. Eu mi-am crescut fratii impreuna cu bunica dupa ce parintii au decedat.
-Nu pari foarte entuziasmat, ii spuse domnul de la telefon.
-Telefoanele pot fi foarte deceptionate, spuse Yuudai acru. Nu vad cum de puteti ceva despre entuziasmul meu numai dupa cateva cuvinte, incepu Yuudai sa fie din nou barbatul ferm si impunator.
-Bine. Daca vreti slujba o aveti, spuse domnul Sam cu acelasi ton ca a lui Yuudai. Va astept maine seara in Anglia, iar de acolo vom merge in zona de tara unde locuiesc. Cum va recunosc?
-Voi avea doua genti de culoare albastru deschis, raspunse Yuudai.
-Bine. La revedere.
-La revedere.
Hmmm, nu e prea comunicativ. Pare genul de persoana care obisnuiam si eu sa fiu. Sa vedem cum ma voi descurca si cum ma voi intelege cu domnul Sam.

[Just Sugar]

si bineinteles nu am aflat cine era persoana care i-a vorbit lui Yuudai in cimitir...
vrea sa fie "dadaca"?!cred k o sa lesin
sunt sigura ca atunci cand va ajunge in Anglia se vor intampla mum\lte lucruri,poate chiar se va indragosti din nou!cine stie?!
descrierea,dialog au fost excelente...greseli nu au fost
spor la scris^_^

[love_anime]

Capitolul X


Statu de vorba cateva ore cu familia, apoi merse la cimitir sa-si ia adio de la iubirea sa pentru o perioada de timp. Alungati de un cant dinspre sud-vest, umed si caldut, norii alergau pe albastru spalacit al cerului, ascunzand clipa dupa clipa soarele. In aceste momente, intunericul devenea aproape stapan peste micul cimitir vechi si darapanat. Frunzele moarte executau un dans smintit pe alei si morminte, vantul sufla se gemea asemeni unui planset de mort. Si marea tristete de septembrie, amintirile cenusii ale acestei zile cand sufletul celor disparuti pare ca pluteste in jurul nostru, marea tristete a mormintelor, pe care numai speranta crestina mai arunca o licarire mangaietoare, pluteau astazi aici, in toata puterea sa. Yuudai care patrunse in cimitir trebuie sa fi resimtit puternic aceasta stare, caci o melancolie nespusa se vedea pe fata lui si lacrimile ii aparura in ochi. Cazu in genunchi in fata unui mormant acoperit cu crizanteme albe si regina noptii, floare a mortii, care din timpuri indelungate creste in cimitire. Sub crucea care domina acest mormant, era sapat urmatorul epitaf:


Aici odihneste in asteptarea reinvierii
Shinsuke Stevens
plecat la Dumnezeu
la varsta de douazeci si sase de ani


Barbatul inclina putin capul si-l sprijini pe mainile-i impreunate. Pe obraji ii alunecau lacrimi ce cadeau pe florile albe. Shinsuke al meu este in cer. Shinsuke era un inger, gandea Yuudai. In fata ochilor defila silueta subtire a lui Shinsuke, fata lui fina cu gura surazatoare, cu ochii lui seriosi atat de blajini, atat de gravi si care uneori pareau ca privesc ceva misterios ce-l atragea dincolo. Ai fost una din acele fiinte alese pe care Dumnezeu le trimitea adesea pe pamant ca o imagine a perfectiunii ingeresti. Nu-i cunosc decat un defect: acela de-a nu avea defecte, gandea barbatul plangand, apoi adauga cu glas stins cazand in genunchi:
-Shinsuke, roaga-te pentru mine si insoteste-ma in orice colt de lume as fi!
Vocea dulce si sigura nu-i mai raspundea, dar o stare odihnitoare cobara in el ca si cum sufletul ingeresc l-ar fi mangaiat si intarit in mod miraculos.

Ajunse acasa destul de tarziu, apoi si-a ales si impachetat hainele pe care le-a considerat potrivite pentru tara si pentru vremea capricioasa tipic englezeasca. S-a bagat in pat sa viseze acelasi vis chinuitor. Totdeauna era acelasi. Se intoarse spre casa pentru a verifica usa, niciunul n-a vazut masina care venea cu o asemenea viteza, incat Shinsuke nu a mai apucat sa faca un pas inapoi pentru a fi in siguranta. Si in vis inca o data Yuudai vazu trupul lui Shinsuke intins pe sosea innecandu-se intr-o balta de sange. Simti neajutorarea cuprinzandu-l ca in aceea zi fatala. Se trezi ca de obicei transpirat, isi privi chipul in oglinda alb ca varul. Din experiente anterioare stia ca nu va putea sa adoarma din nou asa ca lua o carte din biblioteca si va citi pana cand va suna ceasul pentru a-si incepe activitatea de dimineata. Se puse cu cartea in pat si se ruga sa nu mai aiba astfel de vise cand ajunge in Anglia. Dupa o lunga despartire de familie si sub efectul visului de noaptea trecuta Yuudai pleca spre aeroport.

Avionul trebuia sa ajunga la ora opt in Anglia. Indata ce a inceput coborarea lunga si lenta printre norii grosi ai Angliei, Yuudai si-a ingropat capul intr-o revista si se chinuia sa stea calm. Aruncase o privire incarcata cu teama barbatului de pe scaunul de langa fereastra si observa ca era brunet cu o figura inteligenta, purta un costum si avea aerul tipic unui profesor. Avea o gura fina si senzuala ce putea provoca un zambet orbitor. Nu-i era frica de avioane, calatorise de multe ori cu avionul, dar nu stia ce se intampla cu el. Se chinuia sa se gandeasca la momentele frumoase ale copilariei, adolescentei, maturitatii, toate petrecute alaturi de Shinsuke, dar degeaba pretindea ca-si invinge starea de ameteala si slabiciune. Cu cat incerca sa ignore cu atat mai mult se simtea cuprins de aceasta stare.
-S-a intamplat ceva? Va simtiti rau? intreba barbatul de langa el.
-Rau? Nu multumesc, ma simt foarte bine.
-E prima oara cand zburati? urma o alta intrebare.
-Nu, am calatorit de multe ori, dar nu stiu de ce ma simt asa.
-Poate din cauza pierderii persoanei iubite, spuse din nou acel barbat.
-De unde stiti ca am pierdut fiinta iubita?
-Pentru ca v-am vazut in aceea noapte la cimitir, adormind cuprins de durere si suferinta. Si tot eu v-am sunat in legatura cu postul de profesor de istorie. Numele meu este John Redford si dupa cel de al doilea telefon in care am primit refuzul ofertei am decis ca nu mai am ce sa fac in Japonia.
-Eu ma numesc Yuudai Minowara si o sa lucrez intr-o regiune de tara in Anglia. Va rog sa ma scuzati pentru refuz, dar nu mai vreau sa am legaturi cu genul acesta de slujbe. Vreau sa-mi schimb viata si sa nu mai am contact cu nimic din trecut.
-Va inteleg foarte bine. Putem bea o cafea dupa ce aterizam? propuse John.
-Imi pare rau, dar sunt asteptat. Mi-ar fi facut o deosebita placere.
-Daca vreti puteti veni oricand cand va simtiti pregatit la universitatea Oxford. Mi-ar face deosebita placere sa va prezint locurile indragite de un student stralucit precum Shinsuke.
-Sa fiti sigur ca nu va voi refuza oferta si cu prima ocazie voi veni cu cea mai mare placere.
S-a auzit o bufnitura usoara cand rotile au atins pamantul si conversatia lor s-a incheiat.

[Just Sugar]

ufff cat de mila imi este de Yuudai...saracul cat sufera dupa ShinsukeT_T...ne sper ca in curand va fi fericit
deci am aflat cine o fost tipul din cimitir...John Redford...dragutz nume nu am ce zice
ar fi tare daca in curand s-ar intampla ceva intre ei...sau poate nu
am observat o mica greseluta de tastare:-se=si
in rest totul a fost foarte bine...naratiunea dialogul foarte bune
spor la scris^_^

[akira-chan]

buna ti-am urmarit povestea inca de la iceput si recunosc ca imi place foarte mult
imi pare rau pentru Yuudai ca sufera dar o sa-l tu sa fie fericit. sunt curioasa cum se va descurca ca dadaca cred ca o sa fie cateva secvente comice
din cate am inteles de la tine actiunea va deveni interesanta deabia astept sa vad asta
multa bafta si nu te descuraja

[love_anime]

Capitolul X


Dupa ce-si lua la revedere de la John Redford se uita in jur, dar nu putu sa vada pe nimeni care sa semene a Samuel Warren. Era o doamna in varsta care precis suferea de caldura tinand o fetita de mana si privind speriata in jur, mai era un cuplu de indragostiti care se strangeau in brate de parca-si traiau ultima clipa de viata, langa ei un barbat imbracat intr-o veste tricotata obisnuita de culoarea fainii de ovaz peste o camasa verde deschis si pantaloni verde inchis. Barbatul merse spre el si spuse:
-Valizele albastre! Deci dumneata trebuie sa fii Yuudai Minowara. Eu sunt Sam Warren, si-i intinse mana.
Strangerea mainii lui era ferma, ochii lui patrunzatori cenusii aveau ceva care i-a captat imediat interesul. Trasaturile chipului lui erau puternice si buzele faceau dovada unui caracter puternic- un barbat cu opinii precise, care actioneaza potrivit acestora, cu hotarare. Intuitia ii spunea de asemeni ca este genul de barbat pe care cele mai multe femei il gaseau atragator. Poseda un magnetism sexual care ar fi putut sa-l faca sa castige multe favoruri, daca ar fi dorit si gasea ca acest magnetism il deconcentra. Si-a luat privirea din ochii cenusii de otel, care pareau capabili sa-i citeasca gandurile cele mai intime.
-Din convorbirea telefonica am inteles ca iti plac copiii, dar privirea ta pare sa spuna ca fugi de trecut si de o suferinta recenta, spuse Sam.
-Ma scuzati, dar vreau sa stiu, sunteti psiholog?
-Nu, dar sunt avocat si cunosc oamenii suficient de bine, in plus chiar e necesar sa le ghicesc gandurile in aceasta meserie si acum spuneti-mi nu a-ti lasat pe nimeni in urma la care v-ati putea intoarce?
-Motivele pentru care am venit la Londra sunt foarte personale, domnule Warren.
-Sa speram, domnule Minowara ca motivele dumneavoastra personale, nu va vor face sa plecati imediat inapoi. Incercati sa va puneti in locul meu, nu am decat douazeci si sase de ani, sunt avocat si biroul meu este in Londra asa ca nu pot petrece mult timp la ferma cu un copil de trei ani pe care l-am gasit abandonat si l-am luat in custodia mea. Vreau sa-i ofer cel mai bun gen de dragoste si atentie. cum te superi daca renuntam la formalitati? Nu-mi place sa mi se spuna domnule si ar fi mai usor si pentru Sky daca ti-ar spune Yuudai.
-Nu ma deranjeaza si asa nu-mi place ceremonia, prefer sa mi se spuna Yuudai de catre toata lumea si imi pare rau, acum inteleg, vrei sa gasesti persoana potrivita care se aiba grija de fetita si e foarte important sa va selectati cu atentie viitori angajati.
- Si acum vreti sa semnati un contract pentru doi ani cu mine, il intreba Sam.
-Daca imi acordati o perioada de proba de doua saptamani sa ma asigur ca serviciul mi se potriveste si ca sunt persoana care raspunde la pretentiile dumn... tale, a raspun Yuudai.
- Bun, fu de acord englezul si surase, astfel aparandu-i doua gropite in obraji. Acum sa mergem.

Goana in automobilul lui Samuel Warren pe autostrada, capata in mintea lui Yuudai aspectul unui vis. Cu fiecare mila care trecea parea ca se afunda in peisajul verde valurit al vailor tinutului Walles, aerul a devenit dulce, cu flori de liliac si de visin, inima lui Yuudai canta de bucurie.
-Este o priveliste mareata, nu? a exclamat Sam vazand fata extaziata a barbatului de langa el.
-Dumnezeiasca, fu el de acord, uitasem ca mai exista astfel de locuri. Ce norocos sunteti ca fac parte din proprietatea dumneavoastra.
El tacea contempland peisajul cu o placere meditativa neobservand ca Yuudai nu l-a tutuit.
Yuudai simti bratul lui plasat cu nonsalanta in spatele umerilor lui, neatingandu-l si totusi facandu-l sa se cuibareasca in el. Era jenat sa simta atractia asta care era un strain pentru el si mai ales pentru ca simtea ca il tradeaza pe Shinsuke. Trecuse o saptamana de la moartea lui si el se simtea atras de altcineva care poate pe viitor ca si acum nu o sa-i acorde nici o importanta. Pentru a se simti mai aproape de Shinsuke luase decizia ca in prima lui zi libera sa mearga in Londra la facultatea Oxford pentru a face cunostiinta cu tot ce a facut parte din viata lui Shinsuke, insa pana atunci se va dedica cu totul lui Sky si lui Sam.


Cam atat, mai am teza de la engleza si dupa aceea o sa postez mai des. Pana data viitoare va urez succes la toti cei care mai au teze. Pa pa!

[love_anime]

Am ajuns si aici ca nu am mai scris de 20 de ani si credeam ca nici nu o sa mai scriu, dar i-am promis Gabrielei ca scriu si ca sa-mi tin promisiunea am ajuns aici.

Capitolul Xl


Casa era patrata din piatra cenusie ce in bataia razelor soarelui de dupa amiaza capata o tenta rozalie in unele partii ale arhitecturii de o frumusete deosebita. In fata casei crestea un liliac, care a devenit o masa de flori mov ce-si trimiteau parfumul pentru a-i saluta.
Samuel a dus masina pe o latura a casei mai infundata aproape de grajduri si cand Yuudai dadu sa coboare, el il prinse politicos de mana si il ajuta sa coboare. In momentul urmator erau foarte aproape unul de altul, ochii lor fixandu-se intr-o contemplare sincera.
In timp ce se indreptau spre intrarea principala ochii lui Yuudai au fost captati de miscarea leganata a unei perdele ce evident a fost trasa la o parte si lasata repede la loc.
Trecusera abia cateva secunde si se auzeau tipete de "Tata"!, " Tata"! si se zari o silueta mica ce alerga cu bratele desfacute.
Samuel s-a aplecat sa-si ia fata in brate. Bratele lui ferme, musculoase au cuprins micutul trup intr-o imbratisare tandra, gentila, iar mainile lui mari ii mangaiau obrajorii rozalii, bucalati cu multa dragoste.
Yuudai statea privindu-i. Ochii fetitei albastri cu gene lungi, dese si negre semanau izbitor de mult cu cei ai lui Shinsuke.
O umbra de tristete i-a intunecat chipul la amintirea iubitului sau si acest lucru nu i-a scapat nici lui Samuel, nici copilului sau.
O mana micuta, calda si pufoasa se plimba pe obrazul sau abatut de durere, iar ochii albastri l-au privit timp indelungat de parca i-ar fi cercetat caracterul si adancul sufletului. Barbatul a asteptat din instinct, iar cand un glas dulce, pitigaiat i-a spus " Buna ziua", a stiut ca a fost acceptat.
-Tati, de ce ai adus un barbat sa ma ingrijeasca?
Nelamurirea ei inocenta il facu pe Yuudai sa se simta stanjenit.
-De cand eram copil mi-am ingrijit fratii si surorile. Iubesc copiii si nevoia lor de afectiune ma emotioneaza, raspunse in locul tatalui, fostul barbat de afaceri rece, dur si incapatanat.
Samuel il privi recunoscator ca a depasit cu mult tact o situatie asa stanjenitoare. Intrebarea copilului sau ii trezi si lui curiozitatea si va incerca sa afle trecutul angajatului sau.
-Tati, vreau sa fac baie!
-Ei bine, domnule Yuudai e timpul sa-ti incepi slujba, spuse Samuel si il indrepta direct spre camera fetitei. O camera roz, cu multe jucarii, cu un baldachin enorm imbracat in asternuturi de satin rozaliu desenat cu chipul Albei-ca-Zapada si a printului fermecat, ferestrele inalte erau menite sa capteze toata lumina soarelui. Parea camera unei printese al carui nume insemna cer.
-Sky, du-te si dezbraca-te, voi veni si eu imediat, spuse "dadaca" si o urma pe fetita in baia luxoasa. Ii parfumase apa cu sapun in forma de petale de trandafir ce faceau multa spuma si in timp ce spala si atingea micutul trup fragil al fetitei se simtea ca un pedofil pervers.
Peste cateva minute intra in baie si Samuel si ramase inmarmurit vazand chipul imbujorat al lui Yuudai.
"Off! Ce dracu se intampla cu mine? Eu nu eram asa!" isi zise barbatul in gand.
"Off! Saracul trebuie sa se simta rusinat, presupun ca de aceea e asa rosu" se gandi celalalt barbat.
-Off! Ce rau imi pare sa ies din baie, spuse fetita.
Tulburat o limpezi, o sterse cu prosopul, o imbraca in pijamale si iesi din camera cu aceasi rapiditate de magician cu Samuel pe urmele sale incercand sa-l prinda.
-Ce se intampla? il intreba Samuel reusind sa-l ajunga si sa-l prinda de mana.
-Ce naiba de parinte esti tu de iti lasi fata pe mana unui barbat ca mine? Eu l-as omora pe cel care mi-ar atinge fata, raspunse Yuudai si in plus m-am simtit ca un pedofil nenorocit.
-Stiu ca nu te simti atras de copii si mai stiu ca nu esti atras nici de femei. Doar atat stiu despre tine si e de ajuns ca sa stiu ca nu i-ai face nici un rau.
-De unde stii ca sunt homosexual? intreba Yuudai cu gatul uscat. Inima batea prea rapid, palpitatiile ei ii provocau barbatului durere in piept, chipul rosu era acoperit de broboane de transpiratie.
-Tata ce inseamna homo...sapiens?


E cam nereusita asemanarea, dar asta mi-a venit in minte. Daca nu e bun Gabi sa ma ierti.

[akira-chan]

buna in primul rand ma bucur ca ai revenit cu un nou capitol care este frumos dar din pacate cam scurt
in al doilea rand nu am de ce sa te iert e foarte bun capitolul
mia placu reactia lui Yuudai cand a iesit din baie dar cel mai mult mi-a placut reactia fetei
sper ca o sa fi repede cu noul capitol si sa descri relatia celor doi barbati banuiesc ca sti la ce ma refer
papa si multa bafta