Prima iubire

[love_anime]

Capitolul lV


Yuudai continua sa-l stranga incet in brate, sa-i mangaie spatele. Simtea caldura mainilor lui patrunzandu-i prin piele, simtea respiratia masculina a acestuia pe gat si pe obraz, respiratie fierbinte si cu miros de menta care ii atata simturile si amintirile.
-Te-ai dedicat ei trup si suflet fara sa mai tii cont de tine, de studiile tale, de timpul tau liber. Cum de ai rezistat? Cum ai avut atata rabdare?
-Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se aprinde de manie, nu uraste, nu gandeste raul, nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le rabda, toate le crede, ii raspunse tanarul tremurand de durere, de placere si mai ales de emotie, aceasi emotie din adolescenta lui care izvora de fiecare data cand intalnea privirea varului sau.
-Reactia ta dovedeste ca te inchizi prea mult in tine, ai nevoie sa-ti descarci sufletul mai des.
-Daca vrei sa faci pe psihologul nu-ti merge cu mine. Ma descurc bine in felul meu.
La auzul acestor vorbe blandetea din privirea lui Yuudai disparu.
-Pentru asta ar trebui sa recunosti deja unele lucruri. Toata lumea stie ca e mai usor sa te agati de niste iluzii decat sa te rupi de ele. Incepe cu poeziile si mult curaj pentru ca eu cred ca mai sunt multe de facut la ele. Si tu o stii bine, dar nu recunosti. Shinsuke inclina capul, neincrezator.
-Ce vrei sa spui. Putin imi pasa. Am iubit-o si ea m-a iubit si viata chiar de m-ar costa, poeziile ei o sa apara, restul nu are nici o importanta.
-Cum vrei tu, dar in schimb iau asta. Daca vrei sa fumezi poti oricand sa-ti cumperi, dar sa stii ca iti fac un serviciu.
Tanarul ar fi luat scrumierea de pe masa si ar fi aruncat-o dupa el daca nu ar fi iesit deja. Cine se credea omul asta, caruia nu i-a lipsit nimic. Cum putea sa o critice pe Emi cand limba lui natala nici macar nu e engleza? Aseza capacul peste cutie deoarece nu putea sa lucreze acum sub influenta unor emotii contradictorii. Fara sa o marturiseasca se temea ca judecata aspra a varului sau era adevarata. Ajunsese sa se intrebe daca dragostea lui pentru Emi nu a fost un capricios atasament al unui baiat singur fata de cineva mai nefericit ca el. Se duse in baie si isi privi mult timp imaginea corpului gol. De ce i se spune ca este frumos? Avea acelasi par rebel, matasos si negru precum izvorul noptii, mostenit de la tatal sau si pielea alba ca marmura sidefata, ochii mari, senini, albastrii ce se incadrau ca o oaza in desert in trasaturile angelice si delicate ale fetei. Brusc se intoarse si intra in cabina dusului. Ce se intampla cu el? De ce il interesa dintr-o data corpul sau. Cand traia Emi il puse pe locul doi, nu-i dadea importanta, dar nici nu-l abandona complet dovada sunt muschii pectorali, abdomenul bine lucrat si bratele acestuia. Desigur Emi cu precipitarea lui nu reusise niciodata sa-l excita prea mult chiar daca o femeie e senzuala, pasionala si stie cum sa infierbante un barbat. Aceste calitati i-au lipsit lui Emi, astfel incat el ajunsese sa nu acorde o importanta prea mare senzualitatii. Pentru el totul se rezuma la imbratisari fugare si repede uitate. Cand ii treceau prin minte asemenea ganduri le alunga, gandindu-se ca Emi avea nevoie de el si nu invers. Atunci el isi sacrifica dorinta. Nu credea ca mai poate sa simta placere, pasiune, dorinta si totusi cand Yuudai il imbratisa se simtise cuprins de o senzatie coplesitoare care a erupt ca pe un vulcan despre care crezi ca nu e activ, dar erupe cand te astepti mai putin. Asa si dorinta lui pe care o crezuse disparuta, il cuprinse provocandu-i un tremur involuntar si batai de inima mai dese. In gand evoca sarutul ramas doar o dorinta, la intoarcerea din plimbarea calare de acum zece ani. Aceste imagini il obsedau ca un vis din care fusese trezit brutal si pe care, de atunci, nu incetase nici o clipa sa-l caute. Un vis pe care vroia sa-l transforme in realitate chiar daca nu vroia sa recunoasca, totusi corpul lui ii trada sentimente pe care incerca sa le suprime. Merse inapoi in pat fiindu-i frica sa inchida ochii. Stia ca daca o face va iesi la iveala ceea ce el dorea sa tina ascuns, stia ca daca adoarme il va visa cum s-a intamplat in fiecare noapte. Ii lipsise si chiar cand traia mama sa se certa cu ea sa-l lase in Japonia. Ardea de dorinta sa-l vada, privirea lui albastra si pura sa o intalneasca pe cea intunecata a varului sau, sa se imbine ca binele si raul, ca realul si fantasticul. Cunostea vorba aceea " Prima dragoste nu se uita niciodata", dar pe parcursul trecerii anilor incepea sa creada ca in cazul lui nu e valabila, mai ales cand o intalnise pe Emi si uita de existenta lui Yuudaii. Dar totul s-a schimbat cand a revenit in Japonia unde a descoperit ca nici el nu l-a uitat si ca este la fel de tulburat in prezenta varului sau ca acum zece ani. Imaginea buzelor pline si senzuale ale varului sau ii stapanea mintea in acelasi mod in care un demon poseda o persoana, vocea joasa cu inflexiuni grave, dar totusi matasoasa ii incanta auzul precum pagina orchestrala care precedea intoarcerea Isoldei din opera lui Wagner. Era celebrarea ametitoare a intoarcerii dragostei, a pasiunii nobile si teribile a celor doi amanti legendari, iar senzatia pe care i-o ofera Yuudai cand il imbratiseaza se aseamana cu crescendo-ul magic al corzilor care reda imbratisarea pasionala a celor doi amanti: Tristan si Isolda.

Gata in sfarsit l-am descris pe Shin. Sper sa va placa acest capitol, incerc din rasputeri sa nu se asemene cu celalalt fic.

[Just Sugar]

a fost un capitol magnific nu am cuvinte sa il comnetez...desi mi-ar fi placut k yuudai sa ramana mai mult cu shin.
dialogul nu a fost sec...naratiunea a fost extraordinara
greseli de tastare nu am vazut
deci spor la scris^_^

[love_anime]

Ally ma bucur ca citesti si sper sa-ti placa in continuare.


Capitolul V


Shinsuke statea deprimat privind pe fereastra. Se multumea ca sta unde obisnuia varul sau sa locuiasca, era bucuros ca respira aerul pe care-l respira si el. In fiecare seara se pune sa doarma cu gandul la imbratisarea lui Yuudai, dar somnul ii trece cand se gandeste ca doarme in patul baiatului ce l-a iubit si pe care a descoperit ca inca il mai iubeste. Era trist, nu-l vazuse de cateva zile. In fiecare zi spera pana seara tarziu ca el o sa vina, privea cu ochii inlacrimati usa care nu se deschidea. Era asa cufundat in ganduri incat nici nu si-a dat seama ca plange, iar intre timp aparuse si Yuudai care-l privea de ceva vreme fara sa zica nimic.
-Buna! ii spuse Yuudai nestiind ce ar putea zice.
Tanarul tresari, se intoarse cu spatele si-si sterse lacrimile disperat. Barbatul pe care Shinsuke il astepta cu disperare se indrepta incet spre el, ii puse mana pe obraz si-i inspira parfumul. Se pregatea sa-l imbratiseze, dar dorinta tanarului din adolescenta era prea puternica pentru a fi controlata si-l determina pe tanar sa se indrepte spre buzele mult ravnite...
-E clar ca nu suntem facuti sa ne intelegem, am crezut o clipa ca ne putem intelege. Tu te daruiesti total fara retineri, fara sa lasi o portita de scapare. Asa ai facut si cu Emi. Exact ca ma...
Se opri brusc. Tanarul isi tinu rasuflarea stia ca Yuudai nu o sa mai spuna nimic asa ca il invita.
-Ca cine, Yuudai?
El clatina din cap.
-Hai s-o lasam balta.
-Nu. Ar fi prea usor. Ca mama mea nu-i asa?
-N-as merge asa departe, spuse varul sau cu raceala. De ce nu o intrebi pe ea daca vrei sa stii mai multe?
-S-o intreb pe ea? Dar ea a murit acum patru ani.
Se asternu o tacere care parea ca nu se mai sfarseste. Pentru prima data tanarul isi vedea varul dezorientat.
-De ce nu mi-ai spus pana acum?
-Nu mi-ai pus niciodata intrebarea, din cate imi amintesc. Si de ce are atata importanta?
-Si inca cum! exclama el ingrijorat. De la inceput ma hartuiesti despre motivele care au provocat aceasta vrajba in familie. De ce ti-as fi spus eu daca persoana implicata refuza sa o faca? Sincer imi vine greu sa cred ca tu nu ai ghicit deja. Ai mare noroc ca nu ai stiut nimic pana acum, nu pot spune acelasi lucru despre mine. Mama ta s-a indragostit de tatal meu de la prima lor intalnire, dar el era casatorit avea si familie si in plus trebuia sa fie casatorit cu cineva de rangul lui de ce s-o fi incapatanat ea?
Shinsuke simti o pornire sa ia apararea mamei lui, pe care acum isi dadea seama ca o intelesese gresit.
-Astfel spus, din cauza originii sociale, tatal tau nu o considera pe mama demna de el. Ca o iubea nu avea importanta.
-Ai mostenit de la mama ta acest romantism exasperant, dar lasa-ma sa continui. In fiecare an a revenit la noi chiar si dupa ce s-a maritat. Cine stie ce credea tatal tau care trebuia sa banuiasca ceva. De ce pur si simplu nu a renuntat?
-Cine te crezi sa o condamni pe mama mea, intreba tanarul furios si palid. Si tatal tau, despre el ce spui?
-Nu ma mai intrerupe si asculta-ma pana la capat! Tatal meu la fel ca mama ta au ramas fideli legamantului casatoriuei pana in acel ultim an. dupa moartea tatalui tau. Iti amintesti?
Cum ar fi putut s-o uite?
-Vaduva, mama ta se simtea libera. Nimic nu o mai retinea. Nu a rezistat tentatiei...
Yuudai fusese intrerupt cu un pumn.
-Inca o data, femeia este acuzata de toate nenorocirile! Tatal tau sarmanul, a cazut nevinovat in mrejele ei. Sarmanii domni, atat de naivi si nevinovati!
-Mama ta nu ar fi trebuit sa incalce niste reguli.
-Era indragostita, de multi ani il iubea in taina. Poti s-o acuzi de ceva. Dragostea nu intreaba pe nimeni daca vrea sa se indragosteasca sau nu. Crezi ca eu am vrut sa ma indragostesc de tine, dracu sa te ia? Cu ce drept iti permiti sa o judeci pe mama? Oare tu duci o viata ireprosabila ca nu poti ierta greselile celorlalti?
Izbucnirea lui parea ca-l lasa rece pe Yuudai.
-Din experienta parintilor mei am invatat un lucru: sa evit cu orice pret asemenea gafe. Nu pretind ca sunt perfect. Am avut iubite, dar nu femei maritate si crede-ma nu voi jura niciodata cuiva iubire vesnica.
Tanarul a avut impresia ca aceasta ultima fraza ii era adresata lui. Simti cum obrajii i se impurpurasera. Nu era si el gata sa cedeze tentatiei si sa-l sarute?
-Linisteste-te, spuse Shinsuke. Nu-mi fac iluzii despre tine. Eu stiu ce inseamna sa iubesti si nu ma voi lasa inselat de aparente.
-Ia te uita! De mult nu mai fusese vorba de Emi si de marea ta pasiune. Imi pare rau Shinsuke, dar te-a exploatat fara rusine si unde mai pui ca asta s-a intamplat cu consimtamantul tau! Ma intreb daca nu ai mostenit romantismul absurd al mamei tale.
Tanarul il privi scandalizat si izbucni:
-Destul! Nu-ti dau voie sa o insulti pe mama. Se abtinea din rasputeri sa nu-i dea si al doilea pumn. Ii intoarse spatele si porni atat de grabit afara incat era sa cada pe scari. Deodata i se puse un nod in gat. Yuudai nici macar nu-l urmarise, il lasase singur. Yuudai constatase ca avea sa-i dea si lui inima fara rezerve si atunci amintindu-se de mama lui ii respinse sarutul. Stai linistit Yuudai nu o sa se mai repete, iar clanul Minowara sa doarma linistit maine ma intorc in Anglia. La dracu cu voi si cu pozitia voastra sociala!

[ony-chy]

Salut... Citesc si eu ficul tau de cateva zile si...vreau sa spun ca` chiar ma "atrage".E destul de bun,cam mult dialog dar trecem cu vederea acest fapt*_*.Povestea e interesanta,m-ai cam ametit prima data,dar mi-am revenit pe parcurs.
Gambate;) si spor la scris...frumos...>:D<...astept urmatorul capitol.

[love_anime]

Buna ony-chy, ma bucur ca citesti ficul si ca ai lasat comm. Sper sa-ti placa in continuare.


Capitolul Vl


A doua zi Shinsuke isi pregatea o cafea in bucatarie, intrebandu-se daca va avea curajul sa ia micul dejun, cand auzi soneria. La ora asta nu putea fi decat Yuudai. Inima incepu sa-i bata mai tare. Ce vroia? Sa-si ceara scuze pentru ce spuse despre mama lui si de el? Shinsuke ridica din umeri. Asta nu i se potrivea varului sau, de astfel nici el nu-l crutase, ba mai mult ii daduse si un pumn si-si batu joc de tatal lui. Adunandu-si tot curajul se duse sa deschida, straduindu-se sa nu lase nimic sa se vada din tumultul ce-l chinuia. Yuudai era schimbat, dar nu pierdu-se nimic din eleganta chiar si asa imbracat in camasa usoara si blue jeans.
-Tu duc la o serata!
Patrunse in apartament fara sa fie invitat ca si cand conflictul de ieri nici nu ar fi existat. Era cat pe ce sa-l dea afara, dar Yuudai ar fi inteles ca se temea de o alta confruntare asa ca ramase calm, cu bratele incrucisate.
-Si nu-ti inchipui ca accept propunerea?
El parea sigur de contrariu.
-O sa-ti schimbi parerea cand iti spun ca este sarbatoarea ceaiului.
Shinsuke facu ochii mari. Niciodata nu participase la aceasta sarbatoare si cu atat propunerea era mai ispititoare.
-Mi-ai spus raspicat ca nu vrei sa ma vezi la vila, raspunse tanarul aparandu-se.
-Chiar bunica te solicita. Ea a dezaprobat intotdeauna faptul ca o neintelegere de familie absurda te-a indepartat.
- Si mandria mea? Am fost alungata ca o ciumata fara nici o explicatie si acum te astepti sa sar in sus de bucurie si sa accept sau sa izbucnesc in lacrimi de recunostiinta si sa alerg la genunchi ei. Ei bine, nu! Multumesc pot foarte bine sa ma lipsesc de aceasta onoare.
Yuudai se apropie de el si-l privi amenintator din cap pana in picioare.
-Personal putin imi pasa daca vii sau nu, dar bunica nu este numai emotiva ci si bolnava si cea mai mica suparare poate avea efecte gravi. Vrea sa te vada si te va vedea. Ai inteles?
Tanarul se lasa in fotoliu cu bratele incrucisate pe piept. Vorbise calm apasand fiecare cuvant. Shinsuke stia ca va ramane neclintit chiar daca ar fi trebuit sa petreaca toata noaptea acolo. Cand privirile lor s-au intalnit, Yuudai zambi, iar tanarul intelesese ca el ii urmase firul gandului.
-Daca te incapatanezi, spuse el batjocoritor, afla ca stiu mijloace placute de a petrece timpul.
Numai perspectiva de a ramane aici cu Yuudai era destul ca sa-l faca sa tremure din cap pana in picioare. Gandul la matusa lui stand in scaunul rulant ii strangea inima. La ce folosea sa-i poarte pica? O ultima petrecere la castel si apoi va pleca in Anglia. Nu-i va mai revedea niciodata, nici macar pe barbatul ai carui ochi sumbri o priveau insistent.
-Bine! Decat sa raman cu tine aici pe cap prefer sa merg la vila. Trebuie sa ma schimb.
Se schimbase intr-un costum negru si plecara amandoi spre masina. Parcurgeau traseul intr-o tacere apasatoare. Yuudai ii simtea teama si il intreba atunci cand erau in apropierea vilei.
-Nelinistit?
-Tu daca-ai fi in locul meu? Mi se pare ca port pe umeri povara altcuiva.
-Nu e asa, zise Yuudai. Intre parintii mei nu s-a pus niciodata problema divortului, dar din ziua aceea casatoria lor nu a avut nici un sens si asta a afectat-o mult pe mama care-si iubea foarte mult sotul. Am suferit cu totii, dar mai ales bunica. S-a imbolnavit si nu si-a mai revenit de atunci.
Shinsuke nu simtea nici o incriminare in spatele cuvintelor. Nu il acuza facea doar niste constatari.
-Imi pare sincer rau, nu am stiut ce urmari grave a avut incidentul acela.
-Cei tineri nu au avut prea mult de suferit. Surorile mele s-au casatorit, doar fratele meu mai face pe playboy-ul. Tu nu esti deloc respunzator. Singura ta vina e ca ai venit neasteptat si ca semeni foarte mult cu mama ta. Shinsuke se intreba daca nu aveau toti nevoie de ochelarii. E drept ca avea cateva trasaturi de ale Alexandrei, dar nu avea farmecul si frumusetea. Daca le-ar fi avut n-ar fi avut parte de anii de singuratate, de disperare, de legatura haotica cu Emi. Il cuprinse o nostalgie fara margini, iar Yuudai simtindu-i starea de spirit nu continua discutia. Aparu si vila luminata de becuri multicolore si ornamentata cu ghirlande de flori. Pretutindeni oameni care palavrageau si radeau fericiti. Foarte repede tanarul fu cucerit de veselia molipsitoare, dar nelinistea i se cuibari foarte repede cand il invita sa o vada pe bunica.
-O sa o superi foarte tare daca refuzi. Stiu ca te-a ranit adanc, dar te rog eu mult, iart-o! O sa va simtiti amandoi usurati.
Avea dreptate, odata ce va pieri neintelegerea din sanul familiei mama lui se putea odihni in pace, iar el putea sa-si ia destinul in maini.
Bunica lor era pe terasa si-i privea apropiindu-se.
-Bunico, iata-l pe Shinsuke!
In spatele surasului retinut, descifra o tandrete la fel de mare ca si regretele de a-l fi primit atat de rau, acum cateva zile.
-Bine ai venit, dragul meu, zise ea inlaturand orice retinere. Cat ai mai crescut. Esti mare si frumos.
Shinsuke ii stranse mana fericit. Statura cateva minute de vorba, mai ales despre studiile lui, iar cand conversatia a obosit-o pe batrana o duse la bufet acolo intalnindu-si verisorul, prietenul si confidentul lui. Dupa minute bune de convorbire, Shinsuke il intreba pe Yuudai daca nu are de gand sa se insoare. Acesta il intoarse cu fata spre intrare.Tocmai sosi o masina din care cobora un barbat de aproximativ cincizeci de ani. Il urma o fata draguta. Bucle blonde ii incadrau chipul cu trasaturi desavarsite.
-Iata cine raspunde la intrebarea ta. Ea e tanara pe care o voi lua de nevasta.
Shinsuke reusi cu greu sa-si stapaneasca emotia si sa nu arate nimic din tulburarea cel cuprinse. Continua sa rada si sa vorbeasca si mai ales sa bea asemeni celorlalti. Putin ii pasa daca Yuudai se insoara si daca viitoarea lui sotie era frumoasa ca o papusa.
Cei doi oaspeti noi veniti se apropiau. Era extrem de iritat, dar zambi fermecator cand Yuudai le facura cunostiinta. Viitoarea sotie zambea neincetat si ochii ei albastri reveneau la Yuudai fara incetare. Cu prima ocazie balbai niste scuze si se indrepta spre garduri. Partea aceea era foarte intunecata asa ca oaspetii nu se aventurara pe acolo. Incerca sa-si linisteasca bataile inimii si facu bilantul celor intamplate. E drept il iubise pe Yuudai candva foarte mult, dar totul era doar o amintire. Nu-si putea explica tristetea ce-l cuprinse. Intra fara zgomot in grajd.
-Negro! sopti el emotionat. Mai esti aici?
Ii mangaie parul de catifea si simti ca batranul cal negru il recunostea si el. Ii reveneau in minte amintiri de acum zece ani.
-Shinsuke?
Tresari recunoscand vocea varului sau.
-Eram sigur ca o sa te gasesc aici. Stiam ca-ti plac caii.
Dar adevaratul motiv pentru care tanarul se refugiase aici nu trebuia sa-l stie pentru nimic in lume. In penumbra grajdului, ramasera cateva clipe privindu-se tacuti. Mana destinului le impinse capul unul spre altul asa ca sarutul ce-l dorea din adolescenta lua nastere. Cu cat isi uneau buzele mai mult cu atat si dorinta lor crestea. Il intinse pe fanul moale si-i saruta chipul, apoi cobora spre gat, trasandu-i cu limba cerculete si din cand in cand ii presarea si cate o muscatura fina. Shinsuke isi strecura mana pe sub tricoul varului sau si-l mangaie pe spate si pe coloana provacandu-i fiorii care il imbatau. Acelasi lucru il facu si Yuudai pe pieptul tanarului si in final isi odihni mana pe inima lui Shinsuke vrand parca sa-i numere bataile inimii pe care stia ca erau destinate lui, dar magia se termina la fel de brusc cum incepu. Yuudai pleca emotionat si nesigur de sentimentele sale, iar tanarul ramase acolo doar cu parerea de rau pentru ce facuse. Regreta, dar se si bucura. Regreta pentru ca acum era sigur ca din nou o sa se distruga prietenia care se nastea intre el si Yuudai.

[love_anime]

Capitolul Vll


Isi facu curaj si reveni printre invitati. Lua un sandwich cu caviar, dar nu-i simti gustul deloc. Ce se intampla cu el? Stia ca probabil acum Yuudai discuta cu tatal fetei pe care o va lua de nevasta. Privirea ii era trasa fara incetare spre usa bibliotecii. Trebuia sa lupte cu dorinta de a deschide usa. Vazu chipul matusii lui, a fratilor lui si se gandi ca ei meritau sa traiasca in sfarsit in liniste si pace. O casnicie nefericita pentru Yuudai ii va arunca pe toti intr-o nesiguranta si disperare in umbra careia va creste o noua generatie. Trebuia oprita aceasta nenorocire si el o va face. Nu doar pentru familie ci si pentru el ca inca isi mai iubeste varul, dar si pentru Yuudai care nu merita sa nu se insoare din dragoste. Curajul planului lui il ingrozea. In fata usii bibliotecii isi trase aer in piept si deschise usa. " Acum ma v-a dusmani, dar intr-o zi poate imi va fi recunoscator pentru interventia mea". Slaba consolare. Inaltandu-si fruntea deschise usa. Tatal fetei pe care spera ca nu o va lua de sotie si Yuudai stateau razimati de semineul ornat cu o vaza enorma de flori galbene, rosii si albe. Nu remarcasera prezenta tanarului pana acesta nu tranti usa. Cu un pahar de whisky in mana si cu un zambet provocator se indrepta spre varul sau.
-Iata unde te ascunzi in mijlocul unei petreceri, mojicule!
Yuudai il privi uimit si-i raspunse.
-Sunt ocupat dupa cum vezi. Nu am terminat de vorbit.
Domnul mai in varsta era vizibil jenat de comportamentul lui Shinsuke.
-Scuzati-ma. Verisorul meu se pare ca baut prea mult. Acum pleaca pana nu devii ridicol. Yuudai vru sa-l prinda de umeri, dar el profita sa-si arunce bratele in jurul gatului sau si il privi patimas.
-Dragul meu, zise el plangacios. Cand ma gandesc ca am strabatut atata drum ca sa te vad. Saruta-ma astfel nu plec.
Din privirea ucigatoare pe care i-o arunca Yuudai, el ar fi putut sa jure ca nu il credea atat de beat cum voia sa para. Se lipi si mai tare de el asa incat sa auda si celalalt barbat:
-Bine. Te astept in camera mea de hotel. Ca in grajd adauga el cu un zambet plin de intelesuri.
Cand varul sau il impinse el il prinse de mijloc.
-De ce esti asa rau cu mine? E vorba de vreo femeie? Ceva prospatura, impielitatule! Hi! Hi!
Yuudai il prinse de maini.
-Termina comedia asta! Sub influenta impactului scapa neindemanatic paharul care se sparse in mii de cioburi, la fel ca si curajul lui.
-Oh. ma inseli! Te urasc! zbiera el intorcandu-se cu spatele si scuturandu-si umerii in hohote de plans perfect imitate.
Ajungand din nou printre invitati isi relua atitudinea normala. Vazandu-l pe Yuudai apropiindu-se de el hohotele de mai devreme devenira adevarate.
-Poti sa-mi chemi un taxi? Nu mai vreau sa raman.
-Eu te-am adus, eu te duc, spuse Yuudai.
Drumul parcurs pana la locuinta varului sau a fost unul dureros de tacut si tensionat. Aruncandu-i o singura privire varului sau, Shinsuke constata ca acesta parea usor amuzat.l
-Bine, sa lamurim tot, sparse Yuudai tacerea. Cand ai intrat in biblioteca tocmai ii refuzam oferta acelui domn de a ma casatori cu fiica lui. Asa ca nu era nevoie de toata comedia aceea. Apoi il prinse de incheietura maini apropiindu-si capul de el.
Hai sa nu ne mai jucam de-a soarecele si pisica. Ai simtit vreodata ceva cu Emi ca atunci cand te-am sarutat eu si ca sa-i reaminteasca il saruta din nou. Tanarul ceda fara sa opuna rezistenta, cateva minute mai apoi incepea sa-si simta trupul dezbracat. Era coplesit de placere si dorinta. Yuudai il intinse pe pat facandu-l pe Shinsuke sa se inece in valul de dorinta ce-l cuprindea. Fiecare mangaiere il ardea. Plutea in valul magic ce-l cuprinse pana simti buzele lui Yuudai atingandu-l undeva mai sus de inima. Tanarul gemu infiorat dorind din ce in ce mai mult. Tot ce vroia era sa-l simta in intregime, sa-i raspunda iubirii lui si sa o accepte. Se lasa sarutat de varul sau pe tot corpul. Gemu si lacrimi de fericire curgeau din ochii sai frumosi cand celalalt barbat ii acapara cu gura zona sensibila. Bataile inimii se inteteau, respiratia ii era din ce in ce mai fierbinte, luciditatea se risipea ca fumul in bataia vantului, doar visa, visa ca zboara pe aripi de pasiune, ca primeste atinge ce si-a dorit din adolescenta sa atinga, dar acest vis era realitate. Magia se risipi putin cand simti o durere la patrunderea varului sau.
-Imi pare atat de rau ca te doare, ii spuse Yuudai.
-Nu iubitule, cand iubesti nu trebuie sa-ti para rau sau sa-ti ceri iertare. Durerea asta imi provoaca atata fericire ca nu gasesc cuvinte sa o descriu. As dori sa scriu o reteta la cum poti ajunge la starea asta ca toti oamenii sa aiba parte de ea. Trupurile lor vorbeau aceasi limba, gurile lor nu se mai puteau desprinde una de cealalta. Atinsera apogeul extazului in acelasi timp si dupa ritualul dragostei adormira imbratisati mangaiati de respiratia lor.

Shinsuke se trezi in zgomotele obisnuite ale diminetii. O raza de soare patrunse printre jaluzele si-i mangaie fata. Se intinse cateva clipe ca o pisica savurand amintirile desfatatoare ale noptii. Abia cum remarca linistea care invaluia casa. Se intoarse pe o parte si gasi un bilet de la Yuudai: Dragul meu, sunt la vila. O sa vin in jurul pranzului.
Neavand ce sa faca prepara ceva sa manance, spala vasele si pleca sa faca un dus. Ii parea rau sa faca dus pentru ca astfel urmele buzelor si a trupului lui Yuudai se vor sterge. Statu in jur de o ora si ceva in dus. Vrand sa iasa din cabina dadu peste varul sau complet gol.
-Sper ca nu te deranjeaza daca iti prelungesti dusul, spuse acesta sarutandu-l si razimandu-l de perete. Isi turna gel de dus in palme si-l intinse pe corpul tanarului. Simtea cum trupurile lor sunt cuprinse de foc, ii ridica piciorul si-l patrunse mai patimas ca noaptea trecuta. Se strangeau in brate sarutandu-se, bucurandu-se de clipele ce le petreceau impreuna. Au iesit din dus dupa doua ore in care pasiunea si-a spus cuvantul. Yuudai ramase impietrit cu privirea spre bagajele pregatite.
-Trebuie sa ma intorc sa dau examenele finale.
-Cand pleci?
-Peste doua ore, raspunse tanarul.
Orele au trecut, o stare de neliniste i-a cuprins pe amandoi. Simteau si o stare pe care nu o puteau descrie, ceva ca un presentiment. O stare apasatoare, dramatica ca si cum ceva rau ar urma sa se intample. Iesind in strada aceea stare se adeveri. Yuudai ii daduse lui Shinsuke cheile de la masina pentru a o deschide fiindca el a uitat sa incuie usa locuintei. Nici nu apuca sa introduca cheia in broasca si auzi un zgomot puternic de frana pusa brusc si o izbitura. Cand se intoarse vazu trupul inert al varului sau si o balta mare de sange.
Cateva ore mai tarziu, dupa o lunga agonie pe holul spitalului veni doctorul si-i spuse ca tanarul se afla in stare grava si ca trebuie sa astepte ziua de maine ca dovada ca tanarul nu va muri si va trece peste aceasta zi.

[I hate maths.]

Dupa cum ti-am promis am citit si eu ficul tau.Si e foarte frumos sa stii ^_^

Pai....imi place idea ficului....e chiar interesanta.O Iisuse cand in sfarsit sunt si astia doi fericiti impreuna...pac...se intampla nenorocirea.Sper sa nu-l omori pe Shinsuke(OMG daca il omori de pe-acum...saracu baiat...desi nu cred ca o sa-l omori presupun ca ai planuri mari cu baiatu)Greseli nu am vazut(si de data asta m-am uitat)Interesant accidentu ala....oare ce o fii cu el....eh cred ca va trebui sa astept continuarea ca sa aflu(pacat).Sa nu ne lasi sa asteptam mult.Spor la scris in continuare!Ja-ne!

P.S sper sa nu spui si tu ceva in genu "o sa pun continuarea dupa teze" ca MOR!^_^ Ja-ne!

[love_anime]

Capitolul Vlll


Minutele care le petrecea asteptand pe holul spitalului deveneau secole de agonie si durere. Facuse ceva ce nu facuse niciodata: se ruga. Pentru prima data ii ceruse ceva lui Dumnezeu: viata persoanei iubite.
Shinsuke isi reveni si dorea neaparat sa-i vorbeasca barbatului pe care il iubea. Yuudai starui putin timp la usa, i se rupea inima vazandu-si fiinta draga intubata si conectata la tot felul de aparate, dar se forta sa ramana calm pentru a nu-l ingrijora. Se apropie incet si-i saruta buzele lipsite de culoare si reci.
-Yuudai, nu te apropia, nu vreau sa ma vezi asa, spuse Shinsuke plangand. Sunt o leguma te rog pleaca.
-Nu conteaza nimic altceva. Esti cel mai important pentru mine si tot ce vreau e sa te faci bine, il linisti barbatul sarutandu-i obrajii sorbind elixirul durerii de pe ei.
-Simt cum viata se scurge din mine, aud ceasurile mortii, bat precum clopotele noptii, cad din abisul agoniei. Nu mai am mult timp. Yuudai pot sa te rog ceva?
-Orice. Ar fi facut orice pentru ai face pe plac, fara sa conteze limitele.
-Tine-ma in brate!
Vazandu-l asa de slabit, conectat la o multime de aparate se temu sa nu-l raneasca mai tare si ii stranse afectuos mana, apoi ii saruta tandru buzele ale carui foc se stinse.
-Te rog, strange-ma in brate, vreau sa simt caldura corpului tau.
Simti corpul tanarului sfaramandu-se in bratele sale, auzi un Te iubesc iesind din gura lui ca un suspin. Se gandea ca atunci cand isi va reveni Shinsuke se vor casatori si singura lor preocupare va fi sa se iubeasca, dar fu intrerupt de tiuitul necrutator care anunta sfarsitul vietii persoanei iubite. Il lasa din brate si incepu sa tipe. Nu ma lasa, vino inapoi si vom trai o poveste de iubire cum nu mai este alta asemanatoare. Vreau sa fi iubitul meu nu ingerul meu, iubitul meu nu pleca, viata mea va fi un infern imprejmuit cu sarma ghimpata, dar se trezi scos afara de medici. Imediat iesi si doctorul si-i confirma ceea ce nu vroia sa creada.

Funerarile au decurs rapid, toata lumea a plecat indurerata de la mormant, numai Yuudai nu. Ramase singur la mormant.
Iarta-ma ca nu ti-am spus ca te iubesc. Doamne, niciodata nu ti-am cerut ceva, doar acum te-am rugat sa-l lasi sa traiasca si mi-ai facut in ciuda. De ce ne-ai facut sa ne indragostim daca ne-ai despartit. Cum sa traiesc fara el? Iubitule, plecarea ta in eternitate e pentru mine o lovitura de pumnal care mai intai ma raneste, apoi ma face sa sangerez pana la moarte. Absenta ta imi crucifica sufletul, imi rastigneste inima. Nu mai vreau sa simt si sa stiu nimic. La ce sa mai am simt auditiv daca nu pot asculta melodia care imi dadea viata provocata de rasul tau? Nu mai am nevoie de ochii daca nu te pot vedea pe tine. Te iubesc, te iubesc, zbiera el in noaptea care se lasa-se intre timp, sperand sa ajunga pana la cer sa auda si el. Pleca clatinandu-se drogat cu durere prin cimitir si ajunse sa planga la mormantul altora, dar nu-l interesa. Pentru el a murit intreaga lume. Se indrepta din nou spre locul de odihna al iubitului sau si vorbea singur. Cum dragostea e inchinaciunea pe care ingerii o fac stelelor, tot asa suferinta mea e inchinaciunea pe care eu o fac maormantului tau. Ai ramas in inima mea asemeni unui punct de foc, nemuritor si infinit pe care nimeni nu-l poate atinge. Il simt arzand pana in maduva oaselor si-l vad stralucind pana in adancurile cerului. Oricum as sta sufletul si trupul meu e in genunchi in clipa asta. Cand ai intrat in viata mea a fost ca si cum clipe din vietile ingerilor s-ar fi desprins din cer si s-ar fi amestecat in destinul meu. Doamne, tu esti implinirea in cer, dragostea e implinirea omului. Cum pot sa traiesc fara izvorul meu datator de viata. Eu si Shinsuke eram doua tulpini ale aceluiasi destin: doua aripi ale unui singur suflet. Cum el nu mai este, sufletul meu cum mai poate zbura. A iubi inseamna a zbura, fara el cad intr-o prapastie abisala de durere si suferinta. Poate cu timpul te voi uita, dar nu te voi uita oriunde ci in inima mea. Cum ai putut sa pleci daca ma iubeai asa mult. De ce m-ai lasat, ingerul meu?
De ce sa traiesc eu fara tine, de ce sa nu mor si eu?
-Pentru ca sunt persoane pentru care tu esti intreaga lume, se auzi o voce necunoscuta, dar lui Yuudai nu-i pasa, nu intentiona sa afle cine vorbeste. Se complace in durerea si suferinta lui. Adormi intr-un final in acelasi loc cu iubitul sau, dar nu imbratisati ci despartiti pe vecie. El era viu, iubitul sau mort.

[I hate maths.]

Nu se poate!!!!!Hai mah love_anime de ce l-ai omorat?

Nu pot sa cred.....si acum Yuudai ce o sa faca?Daca se indragosteste de altcineva am eu grija sa ajunga langa Shinsuke!Nu se poate ca printr-o minune el(Shinsuke)sa traiasca?

Mai bine nu mai zic nimic ca imediat ma apuc de injurat.Astept sa vad ce se intampla in continuare.Spor la scris.Ja-ne!

[Mitsukai Yoru]

Ce sadica esti :)) Ideea era "au trait fericiti pana la adanci batraneti" . Imi place fic-ul, e foarte bun si chiar tineam s ate felicit petru el, insa un singur lucru m-a deranajat. te-ai grabit la sfarsit >< Actiunea ta zici ca e la maraton.:)) In zece randuri Shinsuke s-a culcat cu Yuudai, s-a trezit, l-a calcat masina si a murit. Incearca sa dezvolti ideea. A fi ucisa persoana iubita nu e atat de usor de suportat. Asteptam o razbunare, ceva emotii, sentimente but... degeaba.
Restul sa stii ca imi place, ai un vocabular vast si greseli nu am vazut , poate o litera mancata, dar nu e nimeni computer .
Anyway sunt curioasa ce se intampla si sper sa nu ajunga la batranete in doua capitole. Felicitari inca o data si de abia astept sa citesc nextul.