Prietenii si Iubiri distruse

[Crazy Person]

Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

Cap 1: Ne aducem aminte si traim in prezent

O dimineata c-an povesti, o imbratisare calduroasa si un la revedre isi spun cuvantul. Un strigat de “adio”, o lacrima pe obraz si intrarea in avion sunt amintiri. Primaveri, veri, ierni, au trcut pe nevazute. Opt ani s-au scurs repede, o prietenie si o iubire mai stau ascunse in mintea mea. Doi oameni acolo, doi aici. Los Angeles-Japonia….oare cati kilometri sunt intre ei? Mii sau sute? Nu stiu si nici nu vreau sa aflu. Tot ce am trait doisprezece ani in Japonia a ars in abisul amintirilor, tot ce am trait si traiesc in Los Angeles sunt si amintiri si prezent. Mii de nopti nedormite, mii de apusuri planse , rasarituri care ma gaseau treaza sunt raspunsul la durerea a tot ce am pierdut. Parinti mei au vrut pentru mine o scoala mai buna, au vrut un liceu si o facultate prestigioasa. Pe ei nu ia interesat ca fica lor va pierde prieteni, nu ia intereseat ca fica lor va suferi , au vrut doar cei mai bun, nu fericire, nu nimic. Macar Naruto, blondul cu ochi ca cerul senin si pielea putin bronzata a avut aceeasi soarta ca mine si a fost obligat sa vina cu mine. Norocul meu, ghinionul nostru. Suntem ca si frati, ne impartasim toate secretele, ne iubim unul pe celalat la maxim.
Sunt sigura ca Sasuke deja sta cu cineva, deja are o logodnica. Pentru ochi lui negri, parul ca abanosul si pielea alba ca zapada as da orice sa fiu in locul acelei fete, dar nu am cum, eu sunt aici, el e acolo, si-n plus, cred ca m-a uitat deja.
De Hinata nu prea sti ce sa gandesc. Pate ca inca a ramas cu iubirea si iluziile pentru Naruto, poate ca are un iubit. Stiu decat ca mi-a ramas o amintire placuta despre ea, par negru, ochi ca cenusa si pielea alba ca laptele. O fata si o prietena de neeuitat. Ei au fost si vor fi, in amintiri si in trecut, prietenii mei.

Ma ridic din patul acoperit cu lenjerie alba si roz, imi i-au papuci negri in picioare si pornesc spre bucatarie. Observ ca tata si mama nu erau acasa asa ca incep sa-mi pregatesc micul dejun. Oua ochiuri si sunca in tigaie, paine prajita si suc de portocale sunt puse la pregatit. Aprind aragazul, pun ouale si sunca pe tigaie si astept sa se faca. In timp ce mancarea era in pregatire d-au drumul televizorului . Mut programele pana la cel de muzica, ma linistea, asta e sigur.
Micul de jun era gata! <<Yuppy>> Oricum incepuse sa mi se faca foame. Termin de mancat, arunc farfuria si paharul in chiuveta, fara sa le spal, lenea de sigur! Urc la etaj, ma imbrac in uniforma tampita de servici, imi i-au geanta, cheile si telefonul, inchid casa si plec spre statia de metrou. Daca nu v-ati dat seama eu nu prea am avut chef sa ajung avocata (ca bosorugul de tata) si am ajuns asistenta . E frumos serviciul asta. Opt ore de stat la servici, te intalnesti cu oameni care au nevoie de intelegere si ajutor…..<<Da, Imi place!>>
Imi dau seama ca am ajuns pe bulevardul 78, unde e spitalul . Ies din metrou, observ ca am intarziat! La dracu, nu din nou! Ies din statie …..mai aveam putin si imi cadea pantoful din picior….era sa cad si pe scarile alea. Intr-un sfarsit ajung in spital, dau “buna dimineata” la toata lumea si intru in cabinetul sefei mele. <<Dragutica tanti asta>> O chema…aaa….Aham! Mi-am adus aminte, Tsunade, Lady Tsunade, asa-i placea sa-I se zica.
-Doctaora, scuze ca am intar…..Dar nu apuc sa spun ceva pentru ca doctora nu era in cabinet. Pfiuu, norocul meu! Imi las jacheta pe cuier si ma uit pe fisa dansei. Imi cade direct in fata un nume destul de cunoscut:
“Naruto Uzumaki, salonul 505, etajul 3, urgent.”
Ce-a mai patit si dobiticu asta?
Ies din cabinet si dau sa intru in ascensor dar cineva ma opreste.
-Sakura, tu esti? Spune vocea din spatele meu. Si ce vocee! Melodioasa, calma si rece. Vai, dumnezeule, ma indragostesc de voci! <<Ha, Ha, Ha, ce amuzant, chiar ca am inebunit>>
Ma intorc cu fata nervoasa sa vad cine imi deranjeaza plecarea. Cand vad cine era imi dau o palma peste fata. Ce cauta Itachi aici? Ce la maiapucat si pe-asta plecarea din Japonia?
-Itachi? Ce faci aici?
-Am venit sa vizitez un prieten, dar tu?
Prost mai era si asta. Nu-si dadaea seama ca aici lucram, saracutu de el. Imi venea sa rad in hohote dar m-a salvat liftul ce ajunsese la etajul meu.
-Ma scuzi, dar trebuie sa plec.
-Etajul?
-3, de ce intrebi? Hai te rog nu-mi spune ca urci cu mine. Domne, esti crud si fara mila !!
-Atunci vin si eu.
Urcam impreuna in lift, dam pe etajul 3 si tacem din gura. Ce liniste putea sa fie, dar nici unul din noi nu indraznea. Ajunsi la etaj , iesim din lift si Itachi spune:
-Sakura…
-Hmm? Zic eu intorcand capul spre el nedumerita.
-Lui Sasuke ii e dor de tine. A spus asta si mi-a facut cu ochiul, dupa care a intors spatele si a plecat. Am zambit la azul vorbelor lui dar stiam ca minte. Cum sa-I fie tocmai lui dor de mine? Nu stiam ca Dumnezeu a putut sa-I schimbe caracteul.
Cand intru in salonul lui Naruto vad….

[Zăpă]

Heya (*.*)


Onytsa a ajuns si p`aci...Mda`...Ia sa vedem...un fic Naruto...Cand este vorba despre Naruto sunt foarte directa...Deci sa incepem...Descrierea este bunicica,dar exista loc de mai bine...Dialogul are o mica tenta spre sec,dar nu este chiar aja de rau...Actiunea nu mi se pare grabita,este in regula-bravo:D...Naratiunea-exista si imi place cum se imbina cu descrierea-chiar daca este cam slabuta...

Tin sa spun ca imi place cum legi cuvintele intre ele...Ma face sa vreau sa citesc mai mult-bravo:d

Cam atat...Astept nextu` si sper sa nu lasi balta ficul asta,caci mie una imi place...

Titlul:cred ca este bunicel,dar mergea unul mai captivant...

Si am ji terminat...

Next repede...si multa inspiratie!

Ja ne`:*

[Flash]

Hm, acţiunea merge, ce să zic e bunicică dar ideea e clişeu. Aţi cam distrus animeul ăsta naruto cu toate idele astea clişeice de mă doare capu. Mai ai de lucrat sincr, e foarte inestetic să vezi mii de liniuţe şi de semne de punctuaţie şi ghilimele peste tot. În afară de asta ficul nu e cine ştie ce prea grozav. Ai de lucrat la descriere din punctul general de vedere ai omis multe chestii. Ideea nu e cine ştie ce grozavă, dar merge. Practic e bunicică nu pot zice grozavă dar merge la ideile tale de moment.
Nu descrii deloc bine, naraţiunea o grăbeşti la culme şi nu ştii să descrii deloc. No offance, dar tre ' să lucrezi nu ai prea multă descriere acolo şi tot ce faci este să spui un anume şir de chestii pe care o tipă sau tip le face. Care de altfel nu are de aface cu restul chestiilor din fic evident pentru că ne interesa prea mult pe noi dimineaţa aia călduroasă care în mod ironic nici că îmi pasă dacă era rece afară. Ai o descriere mult prea seacă, te bazezi la anumite chestii, evenimente, covor persan dar fără să descrii esenţa. Nu descrii esenţa, ficu e varză dar e altă chestie asta.
Învaţă să descrii stări sufleteşti şi emoţii nu dimineţi fumate şi seci pe care oricum userii nu le vor citi ci ei se concentrează mai mult pe scenele de love dintre personaje , că deh oricum ei habar nu ai cu ce se mănâcă o descriere. Deci tu concentrezi scenele importante pentru că vor X şi Z dar de fapt tu nu descrii amănuntele şi baza. Tu începi deja cu acoperişul unei case, nu cu temelia. Tu dai viteză la descrierea şi acţiunea aia numai să treci rapid la scenele alea care atrag cititorii, dar omiţi de faptul că o să ai mari pierderi dacă treci aşa cu una cu două direct la acoperiş. Ţi-am spus, dimineaţa aia e practic extrem de neinteresantă şi seacă nu ştiu de ce te-ai mai bazat pe ea din moment ce ştiai că oricum o să o descrii rapid şi sec. E prea fugitiv totul şi nu stai să descrii. Plecarea aia sau mă rog dimineaşa aia trebuia descrisă într-un fragment, două sau chiar o pagină de word. Tu într-o propoziţie ei pretenţia să descrii atât pentru că oricum vei trece direct la amănuntele ficului.

En fin, baftă.

[ pentru ăia care vor să comenteze aiurea şi nu au ce face pe scaunele lor, dacă un mod consideră că a fost dur, atunci poate să-mi reproşeze ceva. :] ]