01-09-2011, 04:58 PM
Am venit cu nextul!
Capitolul 2 Nu este ceea ce pare...
- Haide, sunt aproape de final, este timpul să te pregăteşti…
M-a tras o dată şi am coborât de pe piedestal şi mi-a dat o palmă peste fund – care în plus a şi durut – în timp ce mă conducea – mai bine spus mă împingea – până într-un loc departe de cazinou în care era o mică uşă maro pe care se găseau literele „Privat†care mă îndruma spre camera mea care se va transforma în propriul meu iad.
- Rămâi aici – m-a împins înăuntru – Câştigătorul nu va întârzia să vină…
După pălmuirea fundului meu din nou a închis uşa şi am auzit sunetul de încuiat. Înainte ca ochii mei să se inunde din nou cu lacrimi, evitând să vadă mai încolo de petele simple, m-am uitat în jurul camerei.
Pereţii erau pictaţi într-o culoare roz luminoasă foarte ameţitoare. Din tavan atârna o lampă mică care licărea dând acestei camere un ambient de discotecă. Mobilierul, doar un pat enorm matrimonial total răvăşit – toate cele care l-au folosit – şi un mic dulap de culoare neagră în cealaltă parte a camerei. Din curiozitate am mers până la dulap şi când l-am deschis, pentru o secundă nu am mai putut să îmi ţin sub control lacrimile, acel dulap era plin cu „jucării†era chiar şi un bici. Ce mi se întâmpla? Ce fel de psihopat mă va lovi cu acel bici? Cel mai rău dintre toate, este că nici măcar nu era protecţie…
Eram atât de speriată încât am căzut în genunchi plângând ca niciodată înainte, din tot timpul de când eram aici şi plângeam. Mă va lovi, viola şi în plus voi rămâne însărcinată…Cum o să îi explic fiicei mele că ea s-a născut pentru că mama ei a fost violată de un necunoscut sadic şi bătrân? Cum o să pot să trăiesc după…
*Clic*
Sunetul uşii care se deschidea m-a făcut să-mi doresc să mă ascund, să dispar, să mor…dar Dumnezeu nu mă ajuta şi eu încă eram vie când uşa s-a deschis în faţa mea.
Imediat m-am aşezat încercând să-mi şterg lacrimile care continua să cadă pe obrajii mei şi încercam ca asta să se termine cât mai iute posibil. După câteva secunde ochii într-un final privirea mea nu mai era inundată şi am auzit cum uşa s-a închis. În faţa mea se afla un bătrân verde şi urât mirositor, cu un zâmbet prostesc şi satisfăcut pe faţa lui de prădător de 50 de ani. Din nou lacrimile şi-au făcut prezenţa. Nu! Nu aveam de gând să mă dăruiesc acelui bărbat! Nu vroiam să fiu jucăria lui! Nu aveam de gând să îi dau cel mai de preţ lucru al meu la oricine! Nu sunt o curvă!
Cu disperare m-am împotrivit acelui bărbat disperat şi cu miros de whisky şi l-am împins în dreapta. Din păcate în acea parte era patul şi tipul acela a interpretat totul ca un act de pasiune. Chiar şi aşa, am ignorat „presupusul†tors al acelui bărbat nenorocit şi am fugit până la uşă – interiorul camerei era roz luminos – Am lovit, strigat şi plâns într-o încercare disperată de a scăpa de acolo; dar din nefericire, soarta nu era de partea mea şi uşa era închisă cu cheia. Nu! Asta nu mi se poate întâmpla mie! A strigat mintea mea în timp ce continua inutilă să deschidă acea uşă încuiată. Fiecare lovitură, fiecare strigăt şi fiecare lacrimă…fiecare lucru pe care îl făceam de fiecare dată mi se părea mai nesemnificativ, pentru că în final Cine asculta? Cine va veni în ajutorul meu? Nimeni…Nimeni…şi Nimeni…Sakura Haruno…este singură.
- Vino preţioas-o. De ce fugi? Nu vezi că lacrimile tale doar mă excită, păpuşă?
Încet s-a ridicat din pat şi a mers ca o felină în direcţia. Eu doar continuam să lovesc uşa, implorând pentru ajutor…Dintr-o dată am simţit o respiraţie rece pe gâtul meu şi din nou mirosul de whisky m-a ameţit. Am simţit că tremuram şi nu mai erau lovituri cele pe care le dădeam uşii, ci unghiile mele şi am început să scarpin uşa. Mâinile mele tremurau, pe spatele meu cădeau picături de sudoare rece şi ochii mei nu încetau să reverse lacrimi.
- Vino Poly cu tati…
Dintr-o dată nişte mâini reci m-au îmbrăţişat pe la spate în timp ce îmi mângâia burta plană şi a început să urce lent în timp ce gura lui era pe gâtul meu. Eu nu mai puteam, muream în viaţă şi oricum la ce îmi servea să lupt pentru ce dacă viaţa mea nu mai avea sens…totul era acum foarte clar…pentru ca într-un final totul să se termine…acest bărbat trebuia…să mă posede.
*Clic*
Ochii mei s-au făcut ca nişte farfurii mari când uşa a început să se deschidă în faţa mea…Ce însemna asta? Oare vroia cineva să mă ajute? Sau poate doar Felix vroia să-mi strige să cedez în faţa acestui nenorocit? Dar pentru surpriza mea, în faţa mea era acel băiat frumos cu ochii negri care înainte juca poker; dar Ce făcea el aici? De ce? Cum a intrat? Am privit mâna lui şi am văzut o carte de credit. A deschis uşa cu acea carte de credit? Idioată care gândeşte! Mi-a strigat mintea. Ce mai contează cum a deschis uşa? Ce contează este ce face aici!
Bătrânul verde a privit frumosul Adonis – nume pe care l-am pus când l-am văzut îmbrăcat în negru. Purta nişte blugi, o cămaşă albă care se mula perfect pe pieptul lui perfect marcat de abdomenul lui şi o jachetă de piele neagră care îl făcea să pară…sexy…foarte sexy…Ce ţi-am spus! Nu te gândi la el! Concentrează-te! Acum este ocazia ta de a cere ajutor!
Am încercat să deschid gura ca să spun ceva dar bătrânul mi-a luat-o înainte, m-a împins pe pat şi a înaintat spre frumosul băiat.
- Ce faci aici?! Ea este virgina mea!
L-a atacat cu violenţă, dar abia dacă a fost în stare să îi atingă părul negru, care s-a agitat ca şi cum o rafală de vânt a trecut prin el. La naiba de ce este atât de frumos! Băiatul Adonis a profitat un pic de dezechilibrul bătrânului verde şi l-a lovit în stomac ceea ce l-a făcut pe bătrân să cadă şi să se prindă de stomac. Atunci înainte ca acel bărbat să se poată ridica, băiatul la prins de umăr şi i-a dat puţin avânt, făcându-l pe bătrân să leşine şi să cadă pe sol. Ce s-a întâmplat? O cheie spre vis?
- E-eu…
Am vrut să îi spun ceva acelui băiat. Să îl întreb de ce a făcut asta; dar înainte să fiu în stare să spun ceva, el a scos din haină o sticluţă de whisky şi a turnat un pic pe acel bărbat. O să îi dea foc? Am păşit înapoi un pic speriată şi am simţit lacrimile din nou pe faţa mea; dar atunci, înainte să pot să fac sau să zic ceva, el s-a apropriat de mine, mi-a mângâiat obrazul şi l-a curăţat de lacrimile mele…Pentru un moment am simţit frică, dar acea căldură ciudată pe care corpul lui o provoca şi acele mici descărcări electrice care se simţeau pe pielea mea, m-a liniştit şi m-am lăsat condusă de contactul său suav. Era prima dată când am simţit pentru prima dată linişte din momentul în care am venit aici.
- Aaarg…
Bătrânul s-a zvârcolit un pic pe podea şi asta la provocat pe frumosul Adonis să se separe de mine şi într-un mod rapid m-a lăsat singură în cameră. A fugit? Gândeşte. Cel mai probabil…poate doar m-a ajutat din cauza compromisului moral sau…nu ştiu…ştiu doar că a plecat lăsându-mă singură.
Mi-am dat seama atunci, usa a rămas în continuare larg deschisă înaintea mea şi atunci am văzut şansa mea de a fugi. Am mers puţin spre ieşire dar atunci, chiar când eram pe punctul de a ieşi, i-am văzut pe Jane şi sefu' de departe. Ştiam că dacă fug o vor omorî pe Ino, nu, nu puteam să fug…trebuia să rămân, să aştepta ca acel bărbat să se trezească, să abuzeze de mine şi atunci să-mi îndeplinesc funcţia de premiu dar…la urma urmei…acum…acum că m-am gândit că datorită băiatului aş putea scăpa…acum…
- Dar ce naiba? – a strigat Felix intrând în cameră – Este un imbecil, din fericire ne-a avertizat unchiule – s-a întors spre Adonis care a intrat după Felix – Nenorocitul acesta s-a îmbătat şi când trebuie să se arunce pe Poly a noastră, doarme. Un imbecil! Acum a făcut rahat cu premiul nostru!
- Felix – l-a strigat sefu' care a intrat în cameră – Nu contează. Săptămâna viitoare o să o vindem din nou ca virgina noastră şi gata. În plus aşa o să câştigăm mult mai mulţi bani, trebuie doar să vezi cantitatea pe care am strâns-o astăzi la partida noastră de poker.
- Ei bine ai dreptate şefu' – Felix l-a luat pe bărbat şi a început să meargă.
- Poly, poţi merge să te odihneşti, astăzi nimeni nu mai are nevoie de serviciile tale. Camera ta este la etajul al treilea pe dreapta. I-a cheile – sefu' mi-a dat cheile şi a început să plece – Tu – s-a întors spre Adonis – Pleacă, ea este doar pentru câştigători… – şi după au dispărut pe uşă.
Acel băiat şi eu am rămas singuri în cameră, îi puteam auzi respiraţia, m-am pierdut în vălul părului lui negru şi să mă înec în marea neagra a ochilor lui . El este foarte frumos…foarte…Dar vrei să termini să te gândeşti la asta! El este un jucător! Îţi aminteşti? Alt jucător…Eu nu gândeam asta, acest băiat era dulce, m-a ajutat, m-a apărat, mi-a curăţat lacrimile şi nu m-a lăsat singură cu sefu' şi Felix. El nu putea fi rău…
- Eu…– am vrut să vorbesc, să îi spun ceva, să-i mulţumesc, să implor consolarea lui; dar abia dacă eram în stare să-mi găsesc vocea…- E-eu…mul-mul…
- O să câştig – m-a întrerupt – Data viitoare…jur că eu o să fiu cel care câştigă partida…
După aceea, el şi-a băgat mâna stângă în buzunarul de la pantaloni şi cealaltă mână şi-a trecut-o prin păr agitându-l şi mai mult. Eu nu am putut să fac nimic, eram paralizată, tremuram şi simţeam că lacrimile vor începe din nou să curgă pe obrajii mei descoperind că singura persoană la care m-am gândit îşi făcea griji pentru mine doar pentru a se culca cu mine. Ştiam că nimic nu este doar ceea ce pare, dar nu putea să fie…pentru că el…De ce?!
Cu violenţă l-am îndepărtat pe acel Adonis – acum mi se părea un diavol…foarte sexy… – şi am ieşit de acolo fugind în căutarea unui pat în care să mă întind şi să fac ca acest coşmar să se termine pentru totdeauna…
Capitolul 2 Nu este ceea ce pare...
- Haide, sunt aproape de final, este timpul să te pregăteşti…
M-a tras o dată şi am coborât de pe piedestal şi mi-a dat o palmă peste fund – care în plus a şi durut – în timp ce mă conducea – mai bine spus mă împingea – până într-un loc departe de cazinou în care era o mică uşă maro pe care se găseau literele „Privat†care mă îndruma spre camera mea care se va transforma în propriul meu iad.
- Rămâi aici – m-a împins înăuntru – Câştigătorul nu va întârzia să vină…
După pălmuirea fundului meu din nou a închis uşa şi am auzit sunetul de încuiat. Înainte ca ochii mei să se inunde din nou cu lacrimi, evitând să vadă mai încolo de petele simple, m-am uitat în jurul camerei.
Pereţii erau pictaţi într-o culoare roz luminoasă foarte ameţitoare. Din tavan atârna o lampă mică care licărea dând acestei camere un ambient de discotecă. Mobilierul, doar un pat enorm matrimonial total răvăşit – toate cele care l-au folosit – şi un mic dulap de culoare neagră în cealaltă parte a camerei. Din curiozitate am mers până la dulap şi când l-am deschis, pentru o secundă nu am mai putut să îmi ţin sub control lacrimile, acel dulap era plin cu „jucării†era chiar şi un bici. Ce mi se întâmpla? Ce fel de psihopat mă va lovi cu acel bici? Cel mai rău dintre toate, este că nici măcar nu era protecţie…
Eram atât de speriată încât am căzut în genunchi plângând ca niciodată înainte, din tot timpul de când eram aici şi plângeam. Mă va lovi, viola şi în plus voi rămâne însărcinată…Cum o să îi explic fiicei mele că ea s-a născut pentru că mama ei a fost violată de un necunoscut sadic şi bătrân? Cum o să pot să trăiesc după…
*Clic*
Sunetul uşii care se deschidea m-a făcut să-mi doresc să mă ascund, să dispar, să mor…dar Dumnezeu nu mă ajuta şi eu încă eram vie când uşa s-a deschis în faţa mea.
Imediat m-am aşezat încercând să-mi şterg lacrimile care continua să cadă pe obrajii mei şi încercam ca asta să se termine cât mai iute posibil. După câteva secunde ochii într-un final privirea mea nu mai era inundată şi am auzit cum uşa s-a închis. În faţa mea se afla un bătrân verde şi urât mirositor, cu un zâmbet prostesc şi satisfăcut pe faţa lui de prădător de 50 de ani. Din nou lacrimile şi-au făcut prezenţa. Nu! Nu aveam de gând să mă dăruiesc acelui bărbat! Nu vroiam să fiu jucăria lui! Nu aveam de gând să îi dau cel mai de preţ lucru al meu la oricine! Nu sunt o curvă!
Cu disperare m-am împotrivit acelui bărbat disperat şi cu miros de whisky şi l-am împins în dreapta. Din păcate în acea parte era patul şi tipul acela a interpretat totul ca un act de pasiune. Chiar şi aşa, am ignorat „presupusul†tors al acelui bărbat nenorocit şi am fugit până la uşă – interiorul camerei era roz luminos – Am lovit, strigat şi plâns într-o încercare disperată de a scăpa de acolo; dar din nefericire, soarta nu era de partea mea şi uşa era închisă cu cheia. Nu! Asta nu mi se poate întâmpla mie! A strigat mintea mea în timp ce continua inutilă să deschidă acea uşă încuiată. Fiecare lovitură, fiecare strigăt şi fiecare lacrimă…fiecare lucru pe care îl făceam de fiecare dată mi se părea mai nesemnificativ, pentru că în final Cine asculta? Cine va veni în ajutorul meu? Nimeni…Nimeni…şi Nimeni…Sakura Haruno…este singură.
- Vino preţioas-o. De ce fugi? Nu vezi că lacrimile tale doar mă excită, păpuşă?
Încet s-a ridicat din pat şi a mers ca o felină în direcţia. Eu doar continuam să lovesc uşa, implorând pentru ajutor…Dintr-o dată am simţit o respiraţie rece pe gâtul meu şi din nou mirosul de whisky m-a ameţit. Am simţit că tremuram şi nu mai erau lovituri cele pe care le dădeam uşii, ci unghiile mele şi am început să scarpin uşa. Mâinile mele tremurau, pe spatele meu cădeau picături de sudoare rece şi ochii mei nu încetau să reverse lacrimi.
- Vino Poly cu tati…
Dintr-o dată nişte mâini reci m-au îmbrăţişat pe la spate în timp ce îmi mângâia burta plană şi a început să urce lent în timp ce gura lui era pe gâtul meu. Eu nu mai puteam, muream în viaţă şi oricum la ce îmi servea să lupt pentru ce dacă viaţa mea nu mai avea sens…totul era acum foarte clar…pentru ca într-un final totul să se termine…acest bărbat trebuia…să mă posede.
*Clic*
Ochii mei s-au făcut ca nişte farfurii mari când uşa a început să se deschidă în faţa mea…Ce însemna asta? Oare vroia cineva să mă ajute? Sau poate doar Felix vroia să-mi strige să cedez în faţa acestui nenorocit? Dar pentru surpriza mea, în faţa mea era acel băiat frumos cu ochii negri care înainte juca poker; dar Ce făcea el aici? De ce? Cum a intrat? Am privit mâna lui şi am văzut o carte de credit. A deschis uşa cu acea carte de credit? Idioată care gândeşte! Mi-a strigat mintea. Ce mai contează cum a deschis uşa? Ce contează este ce face aici!
Bătrânul verde a privit frumosul Adonis – nume pe care l-am pus când l-am văzut îmbrăcat în negru. Purta nişte blugi, o cămaşă albă care se mula perfect pe pieptul lui perfect marcat de abdomenul lui şi o jachetă de piele neagră care îl făcea să pară…sexy…foarte sexy…Ce ţi-am spus! Nu te gândi la el! Concentrează-te! Acum este ocazia ta de a cere ajutor!
Am încercat să deschid gura ca să spun ceva dar bătrânul mi-a luat-o înainte, m-a împins pe pat şi a înaintat spre frumosul băiat.
- Ce faci aici?! Ea este virgina mea!
L-a atacat cu violenţă, dar abia dacă a fost în stare să îi atingă părul negru, care s-a agitat ca şi cum o rafală de vânt a trecut prin el. La naiba de ce este atât de frumos! Băiatul Adonis a profitat un pic de dezechilibrul bătrânului verde şi l-a lovit în stomac ceea ce l-a făcut pe bătrân să cadă şi să se prindă de stomac. Atunci înainte ca acel bărbat să se poată ridica, băiatul la prins de umăr şi i-a dat puţin avânt, făcându-l pe bătrân să leşine şi să cadă pe sol. Ce s-a întâmplat? O cheie spre vis?
- E-eu…
Am vrut să îi spun ceva acelui băiat. Să îl întreb de ce a făcut asta; dar înainte să fiu în stare să spun ceva, el a scos din haină o sticluţă de whisky şi a turnat un pic pe acel bărbat. O să îi dea foc? Am păşit înapoi un pic speriată şi am simţit lacrimile din nou pe faţa mea; dar atunci, înainte să pot să fac sau să zic ceva, el s-a apropriat de mine, mi-a mângâiat obrazul şi l-a curăţat de lacrimile mele…Pentru un moment am simţit frică, dar acea căldură ciudată pe care corpul lui o provoca şi acele mici descărcări electrice care se simţeau pe pielea mea, m-a liniştit şi m-am lăsat condusă de contactul său suav. Era prima dată când am simţit pentru prima dată linişte din momentul în care am venit aici.
- Aaarg…
Bătrânul s-a zvârcolit un pic pe podea şi asta la provocat pe frumosul Adonis să se separe de mine şi într-un mod rapid m-a lăsat singură în cameră. A fugit? Gândeşte. Cel mai probabil…poate doar m-a ajutat din cauza compromisului moral sau…nu ştiu…ştiu doar că a plecat lăsându-mă singură.
Mi-am dat seama atunci, usa a rămas în continuare larg deschisă înaintea mea şi atunci am văzut şansa mea de a fugi. Am mers puţin spre ieşire dar atunci, chiar când eram pe punctul de a ieşi, i-am văzut pe Jane şi sefu' de departe. Ştiam că dacă fug o vor omorî pe Ino, nu, nu puteam să fug…trebuia să rămân, să aştepta ca acel bărbat să se trezească, să abuzeze de mine şi atunci să-mi îndeplinesc funcţia de premiu dar…la urma urmei…acum…acum că m-am gândit că datorită băiatului aş putea scăpa…acum…
- Dar ce naiba? – a strigat Felix intrând în cameră – Este un imbecil, din fericire ne-a avertizat unchiule – s-a întors spre Adonis care a intrat după Felix – Nenorocitul acesta s-a îmbătat şi când trebuie să se arunce pe Poly a noastră, doarme. Un imbecil! Acum a făcut rahat cu premiul nostru!
- Felix – l-a strigat sefu' care a intrat în cameră – Nu contează. Săptămâna viitoare o să o vindem din nou ca virgina noastră şi gata. În plus aşa o să câştigăm mult mai mulţi bani, trebuie doar să vezi cantitatea pe care am strâns-o astăzi la partida noastră de poker.
- Ei bine ai dreptate şefu' – Felix l-a luat pe bărbat şi a început să meargă.
- Poly, poţi merge să te odihneşti, astăzi nimeni nu mai are nevoie de serviciile tale. Camera ta este la etajul al treilea pe dreapta. I-a cheile – sefu' mi-a dat cheile şi a început să plece – Tu – s-a întors spre Adonis – Pleacă, ea este doar pentru câştigători… – şi după au dispărut pe uşă.
Acel băiat şi eu am rămas singuri în cameră, îi puteam auzi respiraţia, m-am pierdut în vălul părului lui negru şi să mă înec în marea neagra a ochilor lui . El este foarte frumos…foarte…Dar vrei să termini să te gândeşti la asta! El este un jucător! Îţi aminteşti? Alt jucător…Eu nu gândeam asta, acest băiat era dulce, m-a ajutat, m-a apărat, mi-a curăţat lacrimile şi nu m-a lăsat singură cu sefu' şi Felix. El nu putea fi rău…
- Eu…– am vrut să vorbesc, să îi spun ceva, să-i mulţumesc, să implor consolarea lui; dar abia dacă eram în stare să-mi găsesc vocea…- E-eu…mul-mul…
- O să câştig – m-a întrerupt – Data viitoare…jur că eu o să fiu cel care câştigă partida…
După aceea, el şi-a băgat mâna stângă în buzunarul de la pantaloni şi cealaltă mână şi-a trecut-o prin păr agitându-l şi mai mult. Eu nu am putut să fac nimic, eram paralizată, tremuram şi simţeam că lacrimile vor începe din nou să curgă pe obrajii mei descoperind că singura persoană la care m-am gândit îşi făcea griji pentru mine doar pentru a se culca cu mine. Ştiam că nimic nu este doar ceea ce pare, dar nu putea să fie…pentru că el…De ce?!
Cu violenţă l-am îndepărtat pe acel Adonis – acum mi se părea un diavol…foarte sexy… – şi am ieşit de acolo fugind în căutarea unui pat în care să mă întind şi să fac ca acest coşmar să se termine pentru totdeauna…