Predestined paths

[Minnie]

@Blue Bluegen: multumesc pentru replay si aprecierei >:D< sper sa iti placa in continuare, si da, Edi chiar e o figura de baiat 8->:X
@Fantasy Eyes: hei, ma bucur ca ai trecut pe 'ici si ca iti place ce citesti^^, multumesc pt laude :*(desi nu cred ca le merit), si da, pe Edi il sunase atunci Ale, cat despre momentele mai "hot" :-?.. nu prea hot ca se ard : )), bine cel putin deocamdata nu, dar cat de curand :X
@Bambilici: si iti mai spun, "stai linistita!:-W", hihi ma bucur ca iti place si ca ai dat party si pt mine ca Alexa a scapat de Robert :>:)) si eu :X
@Feeling Free: multumesc multumesc :">, ma simt foarte flatata:*, sper sa ai aceeasi parere incontinuarea ^^

Nextu'! Lectura placuta!

Cap 18: Punct si de la capat

- C-Ce facem aici? am intrebat aproape soptind in timp ce priveam in gol.

Mi-a dat drumul din brate jos si m-a asezat pe pat. Ne aflam in camera blondului. Ochii lui albastrii ma priveau cu blandete si caldura. Era tot ce aveam nevoie.
- Sa zicem doar ca nu ar fii prea placut pentru Cosmin sa te vada in starea asta. Tu o sa dormi aici, iar eu in sufragerie pe canapea. mi-a spus calm, facandu-mi cu ochiul.
- Dar eu nu pot...
- Shh! mi-a atins delicat buzele cu degetul sau aratator, intrerupandu-ma. O sa iti imprumut niste haine de la mine, iar daca vrei poti sa faci un dus. O sa te simti mai bine.
Am aprobat din cap schitand un zambet trist. Pana la urma, avea dreptate. A cotrobait prin sifonier dupa niste lucruri si tot ce a putut gasi pentru mine au fost o pereche de pantalonii de trening si un tricou inchis la culoare. M-am dus sa fac o baie revigoranta ce am sperat ca imi va imbunatatii starea, dar nu m-a ajutat decat sa ma gandesc intruna la tot ce s-a intamplat. Lacrimile sarate ce isi croisera drum pe chipul meu se amestecau cu apa calda. Nu imi imaginasem vreodata ca relatia mea cu Robert avea sa se sfarseasca astfel dupa cate au fost intre noi... Da, era adevarat ca nu il mai iubeam, dar nu cred ca meritam asta! Am iesit alene din cada, iar dupa ce m-am schimbat, m-am aruncat plictisita in patul mare de doua persoane. Broboanele umede nu incetau sa-mi scalde obrajii, iar suspinele infundate invaluiau tacerea enervanta din incapere. Am auzit un ciocanit usor in usa, apoi aceasta s-a deschis facandu-si aparitia Edi cu o tava pe care se aflau o cana de ceai si ceva de mancare. Am incercat sa ascund faptul ca plangeam, dar fara prea mult efort caci l-am vazut incruntandu-se. Mi-am lasat capul in jos, iar el dupa ce a lasat tava pe unul din dulapurile aflate la capatul patului, s-a asezat langa mine. Mi-a prins chipul in palme stergandu-mi lacrimile.
- Edi, imi pare rau...Sunt o pacoste. vocea imi tremura, iar baiatul din fata mea a oftat.
- Alex, inceteaza! Nu stiu daca ti-am mai zis, dar nu imi place sa ma repet. Oricand ai nevoie de ajutor, eu o sa incerc sa fiu acolo pentru tine. bratele lui m-au cuprins intr-o imbratisare stransa, iar eu mi-am lasat fruntea pe umarul lui. Doar suntem prieteni, nu?
Am aprobat din cap sfioasa. „Prieteni...” mi-am zis in gand si pot sa jur ca m-a deranjat cuvantul asta doar pentru ca se referea la relatia mea cu el. Voiam mai mult?
- Multumesc din suflet! i-am soptit intr-un tarziu la ureche si parca l-am simtit cum a tresarit. Nici nu vreau sa ma gandesc la ce s-ar fii putut intampla daca nu veneai... Apropo, cum se face ca ai ajuns chiar cand trebuia? l-am intrebat nedumerita privindu-l in ochii de aceasta data, incercand sa-mi alung gandurile enervante.
- Tu m-ai sunat. Poftim? Despre ce vorbea? Te-am auzit strigand numele cretinului si mi-am dat seama ca ceva nu e in regula, asa ca am plecat intr-un fulger de acasa. Restul povestii il stii. mi-a facut cu ochiul, iar eu atunci am realizat ca, printr-o minune, apelul se efectuase si ce bine ca totul s-a petrecut astfel.

Am schimbat subiectul la scurt timp, caci nu aveam dispozitia necesara sa discut despre.. purtarea lui Robert. Eram inca in stare de soc si nu ma puteam obisnui cu ideea. Cel putin, nu prea curand. O singura alinare aveam si anume, se terminase totul cu bine pentru mine... Oarecum bine..
Ma bucuram ca Eduard a observat acest lucru si nu ma sacaia la cap cu asta, ci cu altceva. Aproape ca m-a obligat sa beau cana de ceai si m-am resemnat dupa indelungate „lupte”, m-am gandit ca poate reusea sa ma linistesca ca sa pot dormi. Totusi, farfuria cu mancare a ramas neatinsa. As fii inceput sa ma isterizez serios daca isi baga si acum la inaintare incapatanarea. Dupa asa zisa cina, m-am asezat in pat iar blondul m-a invelit si sarutat dulce pe frunte. Mi-a soptit un „noapte buna!” in momentul cand s-a facut nevazut pe usa dormitorului. Sincera sa fiu, nu voiam sa stau singura, dar nu ma simteam in stare sa-i cer lu’ Ed sa ramana cu mine. Nu avea nici o obligatie sa ma „dadaceasca” si nici nu imi aminteam ca eu vreodata sa fi facut atatea pentru el. Cred ca intr-o ora-doua nu am facut altceva decat sa „pazesc” mobila. M-am invartit in patul mare si extrem de placut dintr-o parte in alta precum o mingie de ping-pong si totusi, nimic nu a functionat ca sa pot adormi. Exasperata de situatie, m-am ridicat alene din pat si m-am indreptat spre sufragerie. Singura sursa de lumina fiind televizorul ce era inca aprins.
- Edi.. eu nu pot dormi. m-am frecata la ochii, deranjata de trecerea brusca de la intuneric la lumina.
Nu l-am vazut, dar banuiam ca statea intins pe canapea uitandu-se la tv. M-am apropiat cu pasi marunti cu gandul sa imi fac simtita prezenta din moment ce nu m-a auzit.
- Hei, de ce... dar m-am oprit brusc cand mi-am dat seama ca blondul dormea.
Il priveam si nu m-am putut abtine sa nu zambesc. Era precum un copilas inocent. Statea ghemuit si nu avea nici o patura deasupra lui, ci doar perna de sub cap. M-am dus tip-til in dormitor si am luat pilota cu care ma invelise el ceva mai devreme, apoi m-am intors in sufragerie. Dupa ce am stins televizorul, i-am acoperit trupul cu patura. Nu am rezistat tentatiei, asa ca m-am asezat alaturi lui si mi-am infasurat bratele in jurul sau. L-am sarutat scurt pe obraz si pot sa jur ca l-am vazut zambind discret. Am adormit mai repede decat mi-am inchipuit.

Soarele diminetii nu a intarziat sa-si faca aparitia. Am deschis ochii lenes lasand un cascat sa-mi scape. Ceva greu imi mobilizase corpul ne lansandu-ma sa ma intind sau sa ma misc. Am privit in jur si mi-am adus aminte unde ma aflam, apoi mi-am mutat ochii negrii ca smoala spre acel ceva, mai bine spus, acel cineva ce nu imi permitea sa ma clintesc din loc. Capul lui se odihnea pe pieptul meu in dreptul inimii, parul blond si des imi gadila pielea, iar o mana o tinea pe sanul meu drept. Simteam cum obraji imi iau foc cand am observat acest lucru. Cum naiba am ajuns in „pozitia” asta?! Ma bufnea si rasul doar gandindu-ma, dar nu am scos decat niste chicote infundate. I-am inlaturat mana, apoi am incercat sa ma ridic din incatusarea bratelor sale in asa fel incat sa nu-l trezesc si as fii reusit daca zgomotul provocat de mobilul sau nu l-ar fii facut sa sara ca ars. Nu stiu cum si in ce fel s-a rasucit, caci in secunda urmatoare se afla jos pe parchet si eu peste el. A scos un icnet apoi si-a scuturat capul dezorientat si vizibil surprins probabil de „aparitia” mea, in timp ce eu radeam amuzata de situatie.
- Am ajuns in rai sau doar visez? a intrebat patrunzandu-ma cu privirea, iar mana lui se plimba lenesa prin parul meu ciufulit.
- Jos pe podea nu-ti mai place?! am ras, iar blondul a facut acelasi lucru.
Si somnoros era atat de dulce ca poate as fi facut diabet daca... Nu, nu! Alex, revino-ti! Am tresarit cand am simtit ca involuntar imi muscam buza inferioara privind in gol. Eram deja in picioare, iar sunetul asurzitor provocat de telefon disparuse. Cand m-am ridicat? Mai aeriana de atat nu cred ca puteam fi! Am luat micul dejun imediat ce am terminat obisnuita siesta. Edi s-a amuzat copios pe seama mea cum ca as fii fost somnambula, astfel am ajuns sa dormim amandoi pe aceeasi canapea. Ha! Nesuferitu’, de parca lui i-a displacut situatia! Ma bucuram totusi ca am inceput de dimineata cu zambetul pe buze si totul datorita blondului. Chiar stia sa imi lumineze ziua si cred ca oricine ar fii ajuns sa-l cunoasca ar spune acelasi lucru si nu doar atat, un prieten adevarat. Hmm.. prieten..
Lasand asta la o parte, dupa ce am terminat de mancat si de strans masa, m-am dus in camera sa ma schimb. M-am imbracat cu hainele din ziua precedenta, fusta de blugi si egari negri, in sus apeland din nou la un tricou de-al baiatului cu ochii albastrii. Aceasta si-a luat blugii inchisi la culoare si o bluza gri cu diferite mesaje haioase inscriptionate pe ea. Era timpul sa-mi iau talpasita si sa merg acasa, iar el se oferise ca de fiecare data sa ma duca. Mi-am luat paltonul din cuier, iar el geaca si ne-am intreptat spre automobilul sau. Pe drum nu am facut altceva decat sa ma gandesc la o explicatie destul de plauzibila pe care trebuia sa i-o dau lui Cosmo. Stiam ca daca va afla ce s-a intamplat cu o seara inainte, Robert va fii un om mort din start, caci fratele meu era in stare de orice pentru mine. Nu pot sa spun ca nu era placut sa ma simt protejata de persoanele iubite, dar el uneori exagera. Am fost intrerupta din „meditatie” cand vocea lui Eduard m-a anuntat ca am ajuns la destinatie. L-am invitat inauntru si a acceptat cu gandul sa mai schimbe o vorba-doua cu bro’. Desigur ca primul lucru pe care l-a facut Cosmin cand am intrat pe usa a fost sa-mi tina o morala.
- Te rog, nu acum. i-am spus pe un ton plictisit. Aaa.. am nevoie.. la baie! Da! Vin imediat! am mintit, fugind din sufragerie.
Nu trebuia sa ma vada imbracata cu tricoul lui Edi, asa ca m-am schimbat in ceva mai lejer, o pereche de pantalonii de trening si un maieu alb, mulat pe corp. Am coborat la parter unde se aflau frate’miu si blondul, iar in urma mea a aparut Deea cu niste prajituri si ceva de baut. Cum era de asteptat, nu a durat mult si subiectul discutiei a ajuns la...
- Cum se face ca ai venit cu Eduard? Aseara mi-ai spus ca te duci la Robert. tonul castaniului era usor serios, iar ochii sai negrii precum cel mai intunecat abis si-i muta de la blond la mine si invers.
- Pai.. incep eu, dar ce sa-i spun? Vezi tu.. eu..
- S-a despartit de el. m-a intrerup blondul. Iar aseara daca nu ajungeam la timp, nenorocitul ar fii profitat de ea. tonul ii era impunator.
Cand l-am auzit mai ca imi venea sa-i arunc cu ceva in cap. M-am incruntat si l-am tintuit cu privirea. Cosmo a facut acelasi lucru, dar din alt motiv, iar pe Dede am auzit-o scotand un icnet fara vlaga. Ah, asta nu o sa fie bine deloc!
- Poftim? s-a rastit castaniul.
- Nu a fost.. dar din nou am fost intrerupta de Ed care i-a povestit cele petrecute fara nici o retinere, iar de cate ori incercam sa intervin in discutie Cosmin imi spunea sa tac.
Cand a sfarsit de relatat intamplarea, injuraturile din partea lui bro’ nu au intarziat sa apara si un pumn dat in perete cu brutalitate ne-a facut pe mine si Andreea sa tresarim putin speriate. Fara alte cuvinte, s-a indreptat furios spre hol pregatit sa plece si stiam unde avea de gand sa se duca. Eu am fost prima care a luat-o din loc ca sa-l opresc, urmata de Ed. Cu greu am reusit sa-l convingem sa nu faca ceva stupid, dar el tipa si urla intruna ca „il joc in picioare, il calc pe cap!” bla bla si alte vorbe de genu. Se terminase relatia dintre mine si Robert, nici macar una de prietenie nu aveam, ce altceva mai voia? Imi doream doar sa dispara din viata mea, nici macar ura sa-i port caci nici atata lucru nu merita.
- Cu siguranta lucrurile nu o sa ramana asa, Alex! Ala o are promisa de la mine! a incheiat Cosmin interminabila conversatie si s-a dus in bucatarie fortat de satena.
Da, incapatanarea se trage din familie, din nefericire. Am scos un prelung oftat cand in sfarsit am avut parte de putina liniste, fara tipete si injuraturi, dar tensiunea si nervii intinsi la maximi nu disparusera in totalitate. Blondul s-a apropiat de mine, dar m-am ferit vizibil iritata cand a vrut sa-mi puna o mana pe umar.
- Alex..
- Taci! am ridicat vocea la el. De ce nu iti vezi de viata ta si nu ma lasi in pace? Nu aveam nevoie de alte preocupari, cel putin nu de genul, iar tu nu aveai nici un drept sa te bagi. am facut o pauza sa trag aer in plamanii ca mai apoi sa continui pe un ton sarcastic. Multumesc, multumesc pentru tot Eduard!
L-am vazut cum s-a incruntat, apoi s-a departat cu pasi marunti de mine.
- Tu nu intelegi nimic.. La dracu’, Alex! a lovit peretele cu palma apoi a iesit val vartej din casa trantind usa in urma sa, iar eu am fugit in camera mea aruncandu-ma in pat.
Tarziu am realizat ca plangeam. Am fost o idioata, stiam asta! Ca de fiecare data, la nervi ma luase gura pe dinainte. Voiam doar sa ma calmez si sa gandesc cu mintea limpede. La scurt timp, suspinele au incetat si am adormit pe nesimtite.

***

Primavara si-a facut loc printre crapaturile infrigurate ale iernii, preluand si dominand asupra vremii. Razele calde ale Soarelui dezmierdau natura, mangaind si alintand multicolorele florii, imprastiind parfumul lor imbietor si anuntand vietuitoarele ca plapuma alba de zapada si-a retras aura, candva, protectoare. Saptamaniile s-au scurs precum nisipul dintr-o clepsidra, repede si fara prea multe evenimente. Cel putin pentru mine...
Priveam lichidul negru din cana cu reflexia fetei mele de somnoroasa. O voce cunoscuta se auzea precum un ecou in surdina, dar gandurile mele erau prea mult departe ca sa le poata ajunga. Mintea imi zbura la toate scuzele si eforturile lui Robert de a ne impaca, dar acel incident fusese picatura care umpluse paharul asa ca raspunsul meu a fost un categoric „nu!”. Singurul lucru pe care l-am putut face a fost sa ii accept trilioanele de scuze si sa-l iert, dar amicitia noastra nu a constat decat in simplele saluturi de „buna!” si „pa!”. Oricum nu mai aveau nici un rost toate astea, doar il vazusem zilele trecute cu cretina de Lavinia la brat. Hmm.. Patetic! Ma bucuram totusi ca eu si Deea am reusit sa-l convingem in final pe Cosmin sa se rezume la o simpla amenintare adresata fostului meu prieten, in loc de o bataie ca in filme. Era mai mult decat bine... Cu toate ca ar fii meritat-o.
- Hei, ma asculti sau vorbesc la pereti? a venit ca un repros intrebarea Ioanei, dar zambetul meu fortat m-a dat de gol. Uof! si-a dat ochii peste cap. Poti sa iti lasi macar putin orgoliu deoparte si sa-i spui ce simti cu adevarat?! Cat mai ai de gand sa o duci asa?
Acelasi intrebari, aceleasi raspunsuri si din nou, aceleasi reprosuri. Nu i-am adresat niciun cuvant, la ce folos? Oricum replicam mea era neschimbata. De cand ma ciondanisem cu Eduard nu ne-am avut in relatii bune si cand spun asta ma refer ca abia interactionam, abia vorbeam. Bine, adevarul era ca si timpul nu ne permitea sa ne intalnim si sa avem ocazia sa discutam mai mult, mai ales ca pe la firma nu am mai avut chef sa trec, dar nici nu ne cautam. Da, eram orgolioasa! Doamne, si inca cum! Dar aceasta perioada mi-a dat ocazia sa reflectez asupra setimentelor mele si am realizat cat putea sa-mi lipseasca, cat imi era dor sa-l strang in brate, sa-i sarut buzele moi si apetisante, cu alte cuvinte sa-l am aproape numai si numai pentru mine. Doar gandul ca l-as vedea in bratele altei fete ma facea sa-mi pierd cumpatul. Ah! Si cat puteam fii de geloasa uneori. Deci, da! Trebuia sa pun capat acestei situatii, altfel voi regreta cand va fii prea tarziu.
- Chiar vrei sa-l pierzi? a continuat aceasta ignorand tacerea mea, ochii ei mari si verzii ma priveau cu blandete analizandu-ma.
- Nu! i-am raspuns prompt si nici nu simtisem cum doua broboane incolore s-au rostogolit lenese pe obrajii mei lasand in urma o dara umeda.