Predestined paths

[Minnie]

Well...HY!:D...am venit si eu cu un al doilea fic; tin sa mentionez ca este primul pe care il narez la persoana intai :-). Detalii nu dau, prefer sa aflati singuri :3: si daca se poate sa imi scrieti parerea voastra, indiferent daca este buna sau rea, astfel voi incerca sa ma perfectionez! Multumesc anticipat! Acum...spor la citit!:*

Cap. 1: Promisiuni...

- Promit ca vom vorbi zilnic la telefon si iti voi trimite sute de mesaje! ii sopteam in timp ce ii umpleam buzele si obraji rosii cu sarutari.
Incercam sa-i ridic moralul, sa ii scot la iveala zambetul lui ce ma cucerea de fiecare data, dar tot ce vedeam prin ochii lui caprui si mari era decat o fericire falsa. Dar ce puteam face? Trebuia sa plec...si el stia asta prea bine.
- Stiu...dar tot imi va foarte dor de tine...mi-a spus parca stins de puteri.
Doamne cat imi rupea sufletul. As fi vrut sa il iau cu mine, dar nu puteam. Ar fi insemnat sa il oblig sa renunte la visele lui si stiam ca doar daca i-as fi sugerat ar fi acceptat fara sa stea pe ganduri. M-as fi urat mai tarziu pentru egoismul meu de-al tine langa mine.
Stateam imbratisati in leaganul din gradina lui, aflata in spatele casei. Era o gradina plina cu pomi fructiferi decorata pe alocuri cu flori de diferite soiuri si culori ce se clatinau usor in adiera vantului sub razele Soarelui de vara ce le dezmierda. Cat imi va lipsi acest loc plin de amintiri, atat de multe ca as umple un troller si tot ar da pe dinafara. Pana si scartaitul leaganului ce ma calca altadata pe nervi acum imi pare ca o melodie trista, dar care nu as vrea sa inceteze vreodata.
- Facem tot posibilul sa ne intalnim sau cel putin incercam...am spus soptind ultimele cuvinte in timp ce ma jucam absenta in parul lui saten si scurt.
Trebuia sa asteptam pana ne vom termina fiecare studiile sa ne putem face o cariera, apoi eram liberi sa ne mutam impreuna. Ma temeam ca aceasta departare ne va duce relatia la un pas de prapastie. O relatie de 2 ani si ceva... Auzisem cazuri si cazuri si totusi nu voiam sa il pierd. Sincera sa fiu, nu stiu daca il mai iubeam ca la inceput sau era doar obisnuita, un lucru stiam sigur: imi va lipsi enorm. Toate acele clipe, imbratisarile si saruturile in miez de noapte...Si totusi...eram nevoita sa plec!
- Iubito...si-a strecurat mainile delicat prin parul meu lung si negru precum smoala cu mici reflexi mov. Eram atat de adancita in gandurile mele, caci abia cand m-a sarutat apasat pe buze m-am trezit la realitate. Te iubesc! l-am auzit soptind in momentul in care am tresarit cand doua brate m-au strans cu ardoare la pieptul sau. I-am raspuns imbratisari si mi-am lasat capul sa se odihneasca pe umarul lui drept.
O liniste apasatoare s-a asternut ca o ceata groasa...Da! Trebuia sa ma mut in alt oras si totul din cauza acelui nenorocit de incendiu in urma cu un an care mi-a distrus viata! Abia implinisem varsta de 18 ani, mezina familiei devenea majora. Hm! Ceva de care nu m-am putut bucura pe deplin. Un imens incendiu ce s-a petrecut la firma Taylor, firma tatalui meu, care nici pana astazi nu s-a aflat din ce cauza totul a fost cuprins de flacari. Si acum imi rasuna in minte vorbele fratelui meu, Cosmin, cand mi-a dat cutremuratoarea veste, anume ca tatal nostru a fost prins in daramaturile cladiri si a decedat pe loc. Ramasesem singuri... De acum Cosmin trebuia sa poarte pe umeri povara de a fi capul familiei si de a avea grija de mine si bunurile noastre. O pierdusem pe mama cand eu aveam numai 7 ani, iar fratele meu 10 ani. Desi eram numai de-o schioapa acea napasta m-a schimbat radical. Simteam cum ceva ma arde pe interior, ceva atat de greu de purtat, iar noptile mi le petreceam plangand singura, caci in fata celorlalti voiam sa arat ca sunt puternica. M-am maturizat mult prea repede si mult prea devreme.
Iar acum lasam in urma orasul meu natal, Sunderland, si casa parinteasca pentru a ne muta in Londra unde se afla rezidenta principala a firmei Taylor pe care Cosmin trebuia sa o ia in „primire”. Eu imi terminasem liceul, aveam sa incep o facultate in noul oras, poate ceva la FF, caci eram dispusa sa imi ajut fratele. Singurele amintirii vii vor fi prietenii mei de-o viata si iubitul meu, cu care voi vorbi zilnic pentru ca dorul si cu atat mai putin uitarea, sa nu se asterne peste legaturile noastre stranse.
- Robi, Ale, haide-ti la masa! vocea calda a mamei sale ma readuce cu picioarele pe pamant.
Doamne cat o iubeam pe aceasta femeie. Era una din persoanele cele mai gingase pe care le cunoasteam, atat de atenta si de grijulie cu toti, nu facea diferenta daca eram rude de sange sau nu. Cu siguranta ii voi duce dorul... Avea o bunatate iesita din comun, parca prin ea o vedeam pe mama si de aceea o consideram ca o a doua mama, iar ea ca pe o fiica pe care nu a avut-o.
Ne-am ridicat greoi din leagan si am pornit imbratisati spre casa. Vantul imi ciufulea usor bretonul drept, facandu-ma sa ma agit pentru a-l aranja, o sursa buna de amuzament pentru Robert. Am pasit inauntru prin usa din spate si am dat imediat in hol si ceva mai in fata, pe stanga, se afla usa ce dadea spre bucatarie. Cand am ajuns in incapere, parintii iubitului meu erau asezati deja la masa asteptandu-ne cu totul pregatit. Domnul si doamna James aveau culoarea parului saten si ochii mari si caprui, iar pielea putin ciocolatie, fata de a mea care era cu putin mai alba.
In timpul pranzului am dezbatut diferite subiecte, ne-am lasat napaditi de amintiri si in final am discutat despre plecarea mea, care va fi chiar in urmatoarea zi dis-de-dimineata. Totusi am incercat ca acest lucru sa nu ne strice dupa-amiaza inveselindu-ne cu jocuri de remi si carti, spunand glume, astfel ziua se scursese pe nesimtite. Imediat seara s-a asternut peste oras, Luna si minunatele sale decoratiuni stralucitoare, stelele, facandu-si aparatia si melodia de fundal a greierului transformand totul intr-un decor romantic.
Robi s-a oferit sa ma conduca pana acasa, desi insistasem sa nu o faca, deoarece nu voiam sa il mai deranjez. In final, am acceptat cu conditia de a merge pe jos si sa lase masina in garaj, acolo unde ii era locul, avand in vedere ca nu stateam foarte departe unul de celalalt. Tot drumul ne-am tinut de mana si ne-am amintit de primele priviri, prima intalnire, primul sarut, intaiul „Te iubesc!”, iar ochii mei de un un caprui spre negru precum smaraldele de onyx au fost inundatii de lacrimi. Nu era ca si cum nu ne mai vedeam niciodata, dar imi va fi atat de greu sa nu il mai vad zi de zi...
- Promitem ca nu te vei uita la nici o fata si ca o sa te gandesti in fiecare secunda din fiecare minut ce trece numai si numai la mine! incepusem sa torc precum o pisicuta in timp ce stateam in fata casei mele imbratisati si ma jucam cu gulerul camasii sale albastre descheiata la primii doi nasturi.
- Iubito, mi-a spus cuprinzandu-mi cu mana barbia si indreptandu-mi privirea spre el, promit ca o sa ma uit doar la cele urate, spuse izbucnind in ras. M-am incruntat si am intors capul in alta parte, dar din nou m-a facut sa il privesc. Glumeam, glumeam, dar ca sa fi linistita uite...promit solemn! mi-a spus ridicand palma drepta la vedere, modul lui de a-mi demonstra ca vorbeste serios. Te iubesc...! am tresarit in momentul cand m-a sarutat.
Mana mea s-a urnit cu greu din loc, de pe abdomenul plat in parul lui des pentru a adanci acel sarut. Cu usurinta si-a strecurat limba printre buzele moi explorand fiecare coltisor al gurii mele, pe care le stia ca pe propia palma. Doamne, intotdeauna m-am intrebat daca toti baieti saruta atat de bine! M-am combinat cu el cand nu aveam nici macar 17 ani. Am urmat acelasi liceu, dar eram in clase diferite. Eram indragostita de el de cand eram o boboaca si se pare ca mai tarziu si el m-a observat. A fost al doilea iubit al meu si totusi primul cu care m-am sarutat, prima mea dragoste as putea-o numi. Am reusit cu greu sa ii soptesc un „te iubesc!” printre saruturile lacome care le primeam. In final, a trebuit ca fiecare sa se indrepte spre casa lui, caci eu mai aveam sa imi pun la punct bagajul si ne-am despartit printr-un simplu „pe curand!” pentru ca eu cred cu tarie ca asa va fi.

Cand am intrat in casa, m-am indreptat spre sufragerie de unde il auzeam pe Cosmin vorbind la telefon.
- Da...maine dis-de-dimineata! A, Ale, ai venit! isi indreapta privirea spre mine, culoarea ochiilor sai fiind aceeasi ca si alor mei.
Era cam cu un cap mai inalt ca mine, parul sau castaniu si scurt il avea ciufulit si ridicat in sus, semn ca azi nu a iesit pe nicaieri, caci deobicei si-l facea cu gel. De multe ori ma amuzam pe faptul ca intr-o zi va ramane „bec” din cauza gelului.
- Edi, baiatule vom vorbi maine cand ajung! Acum trebuie sa inchid, mai am cate ceva de rezolvat.
- Iar palavragesti cu tipu asta?! am inceput obisnuitul discurs imediat ce a incheiat convorbirea. Uneori chiar ma intreb, Deea nu e geloasa? am spus ironica si am inceput amandoi sa ne amuzam.
- Ca veni vorba de ea...am sa iti dau o veste! Acum...sper ca nu o sa te deranjeze...Ce naiba se fastacea atata?
- Ce e cu ea? ma uit nedumerita la el.
- Pai...o sa locuiasca in Londra cu noi! a spus dintr-o suflare cu entuziasm, pe chip intiparindu-se un zambet larg.
- Vorbesti serios? mi-a aprobat din cap drept raspuns. Doamne! E cea mai buna veste pe care am primit-o! Ce ma bucur! am sarit in bratele lui in timp ce topaiam mai rau ca o pustoaica de 5 ani.
Ma bucuram cu adevarat, pe langa faptul ca era iubita fratelui meu, era si una din cele mai bune prietene ale mele. Erau impreuna de aproximativ 4 ani si stiam ca iubirea lor era intacta, se iubeam pe zi ce trecea mai mult. Andreea avea 21 de ani, cu un an mai mica decat Cosmo, cum imi placea sa-l alint. Era cam de aceeasi inaltime cu mine, ochii caprui si ce imi placea cel mai mult, parul ei de un saten inchis ce si-l modela in tot felul de frizuri ciudate care o prindeau extraordinar, pe langa al meu care il tineam doar desfacut, era lung pana deasupra taliei si drept, dar nu aveam nici rabdarea necesara sa stau cu orele in fata unei oglinzi pentru a ma aranja pana la cel mai mic detaliu.
- Dar...tu cu Robert ai terminat-o? De ce trebuia mereu sa strice momentele astea?!
- De ce? Trebuia? il privesc insistent ridicand o spranceana.
- Haide, Ale! Sti prea bine parerea mea! Tu o sa astepti dupa el, iar el cine stie cu cine o sa inceapa sa umble! acelasi discurs mereu si aceleasi gesticulari din maini.
Da! Cosmo nu-l prea mai agrea pe Robi de cand ma inselase prima oara. Abia facusem un an impreuna, cand aflasem ca la una din petrecerile la care s-a dus, evident fara mine, si dupa cateva pahare de bautura a ajuns in patul uneia, o „tarfulita” care umbla in limba dupa el. Cum eu nu ii oferisem asta, nici pana astazi, se pare ca a dat un research si in alta parte. Am vrut sa pun capat relatiei, dar timp de doua saptamani cat am stat despartiti m-a cautat cerandu-si scuze in mii si mii de moduri si deoarece inca tineam prea mult la el, in final am cedat. Cu timpul mi-a demonstrat ca pot avea incredere in el si nu am mai avut surprize neplacute sau...cel putin eu nu am aflat, dar sper totusi ca mi-a fost si imi va fi fidel in continuare.
- Taci! Te rog! Ti-am mai spus si iti repet: s-a schimbat si am incredere in el, asa ca te rog nu mai deschide subiectul asta, caci nu faci altceva decat sa vorbesti pentru tine! am spus dintr-o suflare, plina de nervi.
- Foarte bine...sper ca mai tarziu sa nu imi dai dreptate...mi-a spus cu calmul sau obisnuit dezaproband din cap, apoi a parasit sufrageria pentru as pune la punct ultimele detalii cu plecarea noastra.
Imediat am fugit si eu la mine in camera, pregatindu-mi restul de lucruri, iar dupa un dus reconfortant m-am bagat in pat. Era totusi devreme, dar maine va fi o zi atat lunga si obositoare...

[Berry.]

Imi place acest capitol, ai un mod aparte de a nara si descrie la persoana intai foarte deosebit si frumos.Ai acel ceva care ma atrage sa vreau cu nerabdare sa citesc si urmatorul capitol.Este o idee originala(dupa parerea mea, eu nu am mai citit ceva asemanator).Dialogul este pus unde trebuie si actiunea nu este grabita.Greseli de tastare nu ai sau nu am observat eu pentru ca atunci cand citesti ceva care iti place nu vezi orice minuscula greseala.Este trist ca Ale trebuie sa plece in Londra si sa nu-l vada pe Robert, care sper ca nu o va insela.
Astept cu nerabdare urmatorul capitol.

[Bambilici]

Sti parerea mea. Minunaaat ;;)
Te descurci sa narezi la pers I si iti iese ceva nemaipomenit.
Dialog ai si nu e plictisitor si nici in exces. Descrierea este frumoasa si greseli nu am vazut.
Ce nu-mi place ti-am mai spus tie oricum... Numele alaa... Cosmin :-S Nu-mi place :D Eh dar e ficul tau si faci ce vrei. :))
Succes si astept nextu :*

[Minnie]

Multumesc frumos pt comentarii si aprecieri Strawberry si Nana-Ren :*:*! Am venit si cu nextul, sper sa va placa si acest capitol! Spor la citit!:*

Cap 2: Vis si...realitate

Din nou acelasi coridor ingust si intunecat, doar o fereastra mica pe partea stanga din care se reflectau razele lunii pline. In capatul coridorului o usa intre-deschisa ce era precum luminita de la capatul tunelului. Ca si atunci, am inceput sa alerg spre acea usa care la inceput se tot indeparta dar dintr-o data s-a oprit, lasandu-ma sa pasesc prin ea totul transformandu-se intr-o lumina alba de-a dreptul orbitoare. Am inchis ochii si cand i-am deschis din nou, ma afla intr-o camera slab lumina de luna de afara printr-un geam. Totusi am putut distinge un pat, un birou si o biblioteca plina cu carti vechi, dar toate erau ravasite si pline de praf. Am inceput sa pipai peretele in cautarea unui intrerupator cand am simtit o mana pe umarul meu. M-am intors si m-am lipit de peretele din spate. In fata mea distingeam o silueta masculina, era cu cativa centimetri mai inalt ca mine. Ii simteam privirea atintita pe chipul meu, dar tot ce puteam vedea datorita luminii slabe era parul lui de un saten spre blond ce ii era ciufulit. Nu stiu de ce, dar nu imi era frica, mai mult, m-a cuprins o dorinta arzatoare de a-l vedea, de a-l studia. Am inceput sa ma apropii, lumina de la geam mutandu-se deasemenea si descoperindu-i parti noi din trupul sau. Mi-am ridicat mana dreapta cu intentia de-al atinge si inainte ca acest lucru sa se intample...

Am sarit ca arsa din pat. Din nou. De ce? Acelasi vis de cateva luni, acelasi final. Nici acum nu am reusit sa aflu cine era acea misterioasa persoana. Nu intelegeam de ce eram asa curioasa si ce era mai ciudat, ma simteam atrasa de el. Mi-am scuturat capul in incercarea de a-mi alunga acele ganduri de-a dreptul ridicole si mi-am indreptat privirea spre ceasul aflat pe dulapul de langa pat. 7 fara ceva. Mai devreme decat ma asteptam. Initial imi pusesem alarma pe la vreo 8 si se pare ca am fost mult mai matinala. M-am ridicat alene si mi-am facut siesta de dimineata. Am luat pe mine lucrurile pregatite cu o seara inainte si anume o pereche de pantaloni albi iar in sus o bluza cu dungi orizontale albastre si albe ce era putin decoltata.
Intre timp s-a trezit si Cosmin, deasemenea pregatindu-se si el, iar micul dejun l-am savurat impreuna discutand despre mutarea noastra. Desi in mai putin de o ora paraseam casa, totusi inca mi se parea ca totul este un vis, ca din moment in moment ma voi trezi cu o galeata de apa in cap de la Cosmo in timp ce tata tipa la el amenintandu-l ca daca voi raci i-l va pedepsi lasandu-l o buna bucata de timp fara jucarii, asa cum se intampla de cele mai multe ori... se pare ca doar voi ramane cu speranta...
Am carat toate bagajele afara apoi le-am dus la masina, un mini-jeep de culoare neagra si foarte incapator. O parte din lucrurile noastre le trimisesem deja cu cateva zile in urma la noua casa.
- 'Neata! Mai aveti locuri libere la clasa intai? o vocea familiara se aude chicotind.
- 'Neata! Pentru tine Deea avem chiar langa sofer! am spus eu, amuzandu-ne.
Imediat fratele meu a sarit sa o ajute cu bagajul ei, depozitandu-l in portbagajul aproape full. Andreea era imbracata intr-o pereche de blugi mai inchisi la culoare, in sus avea o bluza mov ce venea mai libera de sub sanii si parul il avea prins in doua codite facute coc din care tasneau cateva fire rebele, doar cateva suvite ii mai mangaiau chipul de copil.
- Hei! Gata, stop! E prea de dimineata pentru asta! am spus ironica incercand sa ii despart din nenumaratele saruturi pe care si le dadeau.
- Stai! Inca unu, doi, trei...Gata! chicoti satena. Dar Robi? Nu vine sa te salute..? m-a intrebat nedumerita.
Cosmin si-a dat ochii peste cap. Era clar ca nu voia sa ia parte la discutie asa ca s-a dus in casa sa mai de-a o raita in caz ca am uitat ceva.
- Nu...In dimineata asta pleaca si el in cantonament! Stii fotbal...si oricum saptamana asta am stat numai si numai cu el. A fost ca un fel de...”pe curand!”. Am schitat un zambet, dar nu stiu cat de bine mi-a iesit, caci prietena mea m-a imbratisat. Se pare ca de ea nu ma pot ascunde, ma cunoaste prea bine si nu are nevoie de multe cuvinte sa isi dea seama ce simt, de fapt.
Ne-am despartit din imbratisare in momentul cand usa de la casa se auzi trantindu-se semn ca a aparut si bro’. Cei doi s-au indreptat spre masina, eu ramanand inca cu privirea atintita spre acel loc. Analizam fiecare coltisor si amintirile isi faceau loc in mintea mea, proaspete ca si cum ieri s-au intamplat. Ochii mei negrii au dat de o pancarda alba de pe gazonul perfect pastrat, si pe aceasta era scrijelit cu litere de tipar negre „DE VANZARE” si un numar de telefon.
- Stiu...si eu ma simt la fel! doua brate masculine ma bateau usor pe umeri. L-am privit. Era a doua oara in viata mea cand l-am vazut pe Cosmin atat de serios. Va fi bine! Acum, hai sa mergem...mai tarziu se aglomereaza! mi-a zambit molipsindu-ma si ne-am urcat in masina.

Tot drumul am glumit, am ras astfel timpul trecand mult mai usor. In mod normal ar fi trebuit sa facem in jur de patru ore pana in Londra, dar se pare ca stopurile noastre si aglomeratia prinsa ne-a intarziat cu doua ore. Cosmo stia foarte bine unde se afla casa, avand in vedere ca a mai fost de cateva ori personal, impreuna cu Deea, sa o vada. Noua locuita era situata undeva spre periferia orasului, departe de aglomeratia acestuia si de zgomotele infernale provocate de claxoanele automobilelor. Era precum un mini-orasel format numai din casute, fiecare avand imprejur un gard alb, mic de inaltime, iar in interior gradini frumos aranjate cu flori si pe alocuri o bancuta sau un leagan. De pe straduta atat de linistita unde oameni se deplasau mult mai usor cu scutere, biciclete sau chiar pe jos, am putut zari chiar doua parcuri frumos amenajate si atat de atent pastrata curatenia, ceea ce m-a facut sa am o parere foarte buna despre noul meu orasel.
La cateva minute de mers, fratele meu a parcat masina in fata garajului unit cu locuita propriu-zisa. Am coborat, dezmortindu-ne oasele printr-o mica incalzire ca la orele de sport. Dupa ne-am luat bagajele si am intrat pe usa principala a casei ce dadea intr-un hol, iar in capatul acestuia o alta usa ce dadea spre gradina din spate. Pe partea stanga se afla bucataria, fata in fata cu aceasta sufrageria ce nu se despartea de hol printr-o usa, iar in capat pe stanga, scarile ce duceau spre cele doua camere mansardate si baie.
- Wow! E...perfecta! am exclamat analizand fiecare particica a incaperilor. Camera mea e superba, exact asa cum trebuie sa fie! am inceput sa tip si sa sar in sus cand am vazut ca totul era facut pe placul meu: peretele de un albastru marin se potrivea perfect cu mobila de un maroniu deschis in combinatie cu un turcoaz. Aveam sa stau singura singurica de aceasta data, in timp ce fratele meu va imparti camera cu Deea.
- Ma bucur ca iti place! Iubita a hotarat pentru camera ta! m-a lamurit Cosmo ce statea rezemat de tocul usii, privindu-ma cu un zambet strengar pe buze.
L-am imbratisat si i-am aplicat acelasi „tratament” si Andreei drept multumire pentru surpriza placuta. Apoi fiecare ne-am indreptat spre camere sa ne despachetam lucrurile, urmand sa luam masa unde am discutat despre rolul meu in firma pe care il voi lua in „primire” chiar de a doua zi. Cum se stia deja, Cosmin va fi „capul” intreprinderii, iar Dede...ei bine ea va fi mai mult decat o secretara pentru el caci il va ajuta mult mai mult, in timp ce eu, care am scos din calcul ideea de a fi avantajata, l-am rugat sa imi dea ceva mai aproape de munca de jos, ca sa spun asa, ceva mai greu.

***

M-am trezit foarte odihnita, avand in vedere ca am avut un somn adanc si fara vise, in special fara acel vis ciudat. Cu Robi nu reusisem decat sa vorbesc cu o seara inainte prin mesaje, la care imi raspundea enervant de tarziu si am sfarsit repede, anuntandu-l doar de ultimele noutati. Am privit ceasul, 8:20. Hm! Aveam timp destul. Am sarit din pat, m-am indreptat spre baie unde mi-am facut obisnuita siesta, apoi m-am imbracat intr-o fusta neagra ce imi ajungea cam cu o palma mai sus de genunchi, iar in sus am luat o camasa alba ce imi punea in valoare un decolteu discret si am incaltat singurii mei pantofi cu toc, dar care nu era foarte eleganti. Deobicei eram impotriva acestui stil preferand in schimb ceva mai sport, dar azi fiind prima mea zi la firma voiam sa fac o impresie buna, demna de o Taylor. Deasemenea, fratele meu si iubita sa erau imbracati la patru ace, pe chipul carora am putut citi cu usurinta uimire la apariatia mea.
- Ale, de maine iti las tie masina asta si o sa iau eu una din masinile intreprinderii! mi-a spus Cosmo in drum spre locul de munca. Tu nu o sa pleci in acelasi timp cu noi si nu vreau sa te intorci cu un taxi sau mai rau, pe jos, mai ales daca e tarziu! La cati nebuni sunt in ziua de azi...nici nu vreau sa ma gandesc! eram obisnuita cu grija excesiva pe care mi-o purta si oricum, imi convenea oferta avand in vedere ca imi place enorm sa conduc.
- Si eu te iubesc, bro’! i-am spus entuziasmata sarutandu-l pe obraz.

In mai putin de 30 de minute am ajuns in curtea intreprinderi Taylor, ce se afla aproximativ in centrul orasului Londra. Cu ce se ocupa firma familiei mele? Ei bine, cu medicamente! Pot sa spun ca este o afacere profitabila, dar de la incediu este inca in curs de redresare, caci pagubele au fost majore. Era o cladirea imensa in forma de „U”cu 8 etaje, impartita in trei sectoare: in sectiunea din stanga se aflau laboratoarele care se ocupau cu prepararea medicamentelor lichide, iar in sectiunea din dreapta cele solide de orice fel si pentru diverse simptome, si in sectiunea din mijloc se aflau birourile si depozitele, locul unde ajungeau facturile si lazile pline cu medicamente gata sa fie „trimise” spre farmaciile din diferite parti ale tarii.
Eu aveam sa ma ocup in mod special de contabilitate. Trebuia sa supraveghez ce pleaca, ce vine, cati bani incasati si alte prosti de genul. Am coborat din lift la etajul 3, pe cand fratele meu si Deea se opreau la ultimul etaj. Din cate mi-a explicat Cosmo, aveam sa ma intalnesc cu un anume tip Razvan care imi va explica cum sta treaba. Va fi ca un fel de profesor. Vai! Nici aici nu scap de scoala. Pe hol, in timp ce ma intreptam spre biroul „indrumatorului” meu, am observat cu stupoare ca viitori mei colegi ma salutau foarte respectuos si ma priveau in acelasi timp uimiti. Ce naiba?! Mai ramanea un covor rosu! Dar nu vreau sa fiu tratata astfel, asta nu e de mine.
Ii priveam pe fiecare si raspunzandu-le politicos saluturilor. In incercarea mea de a nu parea „sefa cea cu nasul pe sus”, cand am cotit dreapta m-am lovit destul de serios de o persoana ce tocmai venea din sens opus. Am scapat foile din mana, iar din cauza dezechilibrarii, am simtit cum si eu o iau usor pe spate. Un brat puternic mi-a cuprins talia si m-a tras usor lipindu-mi trupul meu de al lui, fruntea mea sprijinindu-se pe umarul lui. Doamne! Am simtit cum un fior mi-a strabatut corpul. Si-a retras mana in momentul cand si-a dat seama ca mi-am recapatat echilibrul.
- O, Doamne! Imi cer mii de scuze! Nu am fost deloc atenta! am inceput sa ii indrug in timp ce m-am aplecat dupa foile imprastiate, el facand acelasi lucru. Nici macar nu mi-am ridicat privirea din pamant.
- Stai linistita! Se mai intampla! am tresarit in momentul cand i-am auzit vocea, mutandu-mi ochii negrii spre el.
Un baiat bine facut, cu putin mai inalt decat mine ce cred ca eram de aceeasi varsta. Parul de un saten spre blond ii era putin ciufulit sau probabil asa ii placea lui sa si-l aranjeze, nu ca nu l-ar fi prins bine, un zambet perfect si, Doamne, niste ochii albastrii precum cel mai limpede ocean.
- Poftim! mi-a inmanat foile pe care apucase sa le stranga, moment cand mi-am dat seama ca il fixam cu privirea si aveam si gura cascata. Ma mir ca nu salivam!
- Da...Multumesc! Eu...chiar...imi pare rau! am spus oftand, oprindu-ma din gesticulat. Mi-a zambit.
- Masina e gata incarcata! Vezi ca ti-am lasat cheile in contact! am auzit o voce de barbat venind dinspre lift.
- Acum vin! Merci! i-a raspuns blondul din fata mea, uitandu-se inspre sursa vocii, apoi mutandu-si smaraldele albastre catre mine. Nu face nimic! Fii atenta data viitoare, caci te puteai lovi! am zambit si simteam cum obraji mei incep sa arda. Eu trebuie sa....
- Da! Nu am vrut sa te retin...
- OK...Atunci...Ne mai vedem... mi-a spus indepartandu-se apoi luand-o la fuga.
I-am raspuns facandu-i cu mana apoi am ramas privind spre locul unde a disparut. Ahh, la naiba! Nici macar nu am aflat cum il cheama! Sper doar sa mai dau de el pe aici! Dar ce prostii spun, daca ar sti Robert...nici nu vreau sa ma gandesc. Un tusit fortat mi-a intrerupt cugetarile, facandu-ma sa ma intorc 90 de grade spre acea persoana. Un barbat inalt, parul brunet si lung il tinea prins intr-o coada la spate si avea ochii caprui. Nu ii dadeam mai mult de 22 de ani, dar de multe ori aparentele sunt inselatoare.
- Buna dimineata! Dumneavoastra trebuie sa fiti domnisoara Taylor! mi-a spus in timp ce mi-a intins mana, cuprinzand-o pe a mea intr-o strangere usoara.
- Buna! Doar Alexandra sau Ale si fara formalitati, te rog!
- In cazu asta, Razvan! Doar Razvan! mi-a zis razand usor. Haide, pe aici! mi-a facut semn cu mana spre o incapere.
Paseam chiar in viitorul meu birou. O camera destul de incapatoare unde ma voi destinde mult timp de acum. Am inceput sa discutam despre obligatiile mele si raspunzandu-mi calm si destul de clar la numeroasele mele intrebari. Cred ca l-am ametit putin...Doua batai in tocul usii, ne-a facut sa ne intoarcem privirea spre persoana ce isi facuse aparitia inauntru.
- Scuzati-ma de intarziere! Am avut de completat niste chestionare. spuse aceasta, o fata cu parul blond, indreptat ce ii ajungea pana la umeri, ochii mari de un caprui spre verde si era imbracata intr-un compleu elegant albastru cu fusta si sacou.
- Draga mea, ea este...incepe Razvan luand-o de mana.
- ...Alexandra sau Ale! continui eu repede cand am vazut ezitarea brunetului. Cum preferi! i-am intins mana prieteneste ea raspunzandu-mi cu acelasi gest.
- Cristina! Si viitoarea ta colega! mi-a spus zambind.
Am inceput discuti pe diferite teme pentru a ne cunoaste mai bine, astfel am aflat ca cei doi sunt logoditi. Chiar se potriveau si erau si foarte de treaba. Am vrut sa ii intreb si de baiatul blond din hol, dar am considerat ca e mai bine sa nu o fac. M-am simtit atat de bine in acea prima zi de munca, incat am uitat si de faptul ca eram putin suparata din cauza lipsei de comunicare dintre mine si Robi.

[Bambilici]

Ca deobicei un capitol minunat.
Am vazut doua greseli. ai mancat i-uri :)) in rest este o "armonie de culori" sa zic asa.
Dialog ai, descriere ai si narezi nemaipomenit la pers I :X
Dragoste alea alea :>
Succes in continuare si astept cap. urmator :*

[Minnie]

Thanx for the comm Nana>:D<:*! Sper sa va placa si acest capitol si astept parerile voastre sincere! :D

Cap 3: Coincidenţe

- Dar mi-ai promis! Imi repeti de trei saptamani, ca ne vom vedea si ce faci?! In ultimul moment schimbi planurile! Mereu se gaseste ceva! ajunsesem sa tip in timp ce ma plimbam nervoasa prin camera mea. Robert...mi-am dus mana la cap masandu-mi fruntea in incercarea de a ma calma, spune-mi, te rog, ai pe altcineva? Vrei sa rupi relatia cu mine?
- Ale...termina cu prostiile astea! m-a mustrat vocea de la capatul celalalt al telefonului. Ti-am mai zis ca nu! Doar ca trebuie sa ma duc la nunta unor prieteni de familie. E ca un fel de...angajament. Intelege-ma si tu...Si mie imi lipsesti. Promit ca sambata viitoare ne vom vedea! mi-a spus vioi parca incercand sa ma inveseleasca, dar nu reusea decat contrariul.
- Mda...Stii ceva? Las-o balta! Mai bine te-ai grabi sa te pregatesti! Mai vorbim, asta daca mai ai timp de mine! am inceput sa ironizez.
- Te iubesc, Alex...
- Da, pai nu prea se vede lucrul asta! Hai ca am treaba. Pa! si in momentul urmator am inchis telefonul.
Nervi mei erau intinsi la maxim. As fi aruncat cu telefonul in pereti, dar nu l-am trantit decat in pat urmand ca eu sa fac acelasi lucru. Deobicei sunt foarte calma, dar nu imi plac persoanele care fac promisiuni si apoi nu le respecta, iar Robi exact asta a facut si ma face sa imi schimb parerea despre el. De trei saptamani sunt in Londra si nu ne-am vazut nici macar o data. Vorbeam la telefon si asta foarte rar...mereu intervenea ceva si era de-a dreptul sacaitor si enervant. Simteam cum ne racim unul de celalalt si imi era teama ca relatia noastra se va duce pe apa sambetei. Nici nu ma calmasem bine, ca muzica ce anunta ca ma suna cineva, a inceput sa rasune in incapere.
- Ce mai vrei? Ti-am spus ca am treaba! am inceput sa ma rastesc la interlocutor.
- Aaa...Imi cer scuze...nu am vrut sa te deranjez... aud o vocea familiara. Biata...a inceput sa se balbaie cand m-a auzit crizandu-ma.
- Ah, Ioana! Scuza-ma! Credeam ca esti Robi! Mai devreme am vorbit, mai degraba, m-am certat cu el! am spus dandu-mi ochii peste cap.
- Uof! Am picat intr-un moment prost...daca e vorbim altadata...a spus dezamagita fata de la capatul celalalt al firului.
- Nu! Stai linistita! Te ascult! nu merita efortul de a ma mai stresa gandindu-ma la cearta de mai devreme.
- Poate asta te va mai inveseli. Eu si Andrei vrem sa mergem in noul club ce s-a deschis de ceva vreme si ne-am gandit ca poate ai nevoie de putina distractie...deci, ce zici? La 9 esti gata? mi-a spus entuziasmata. Parca mi-o puteam imagina cum clipeste repede din gene, modul ei unic de a ma convinge cu absolut orice.
Un suras mi-a aparut imediat pe buze. De fiecare data reusea sa imi ridice moralul cand eram abatuta. Dupa ce am cugetat putin la oferta propusa, in final am acceptat, chiar aveam nevoie mare sa scap de stresul asta cu putina distractie. Stiam ca acest lucru nu-i va conveni deloc lui Robert cand va afla. Eh si pana la urma, merita o lectie sa invete ca mata blanda zgarie rau, cand vrea.
Am incheiat convorbirea si m-am trantit pe spate in pat, privind tavanul si gandindu-ma cu ce ma voi imbraca diseara. Abia asteptam! Intotdeauna m-am distrat cu cei doi. Pe Ioana am cunoscut-o la cateva zile de cand ma mutasem. Era vecina mea de peste drum, chiar fata in fata. Ne intelegeam super, mai ales ca urma sa fim colege de grupa la facultate. Parul ei rozaliu si putin cret il avea lunga pana deasupra umerilor, ochii ei erau precum doua smaralde de un verde intens si eram cam de aceeasi inaltime. Este o fire prietenoasa si vesela, mereu pusa pe nazbatii. Ceva mai tarziu l-am cunoscut si pe Andrei, prietenul ei ce era cu un an mai mare ca noi, avea 20. Un baiat bine facut, parul si ochii aveau nuanta celui mai intunecat abis. Am ajuns sa ne intelegem bine destul de repede si asta datorita caracterului sau prietenos, glumet si foarte grijuliu cu toata lumea, pana si cu fratele meu a ajuns sa lege o prietenie stransa. Nu ma indoiam ca in seara asta ne vom distra pana dimineata.
Vocea Andreei m-a trezit din visare, chemandu-ma la masa. M-am ridicat alene din pat si am coborat in bucatarie unde cei doi ma asteptau cu masa pusa. Se pare ca azi era randul meu sa spal vasele. In timpul pranzului am discutat despre iesirea mea de diseara si le-am propus si lor sa vina, dar au refuzat deoarece aveau alte planuri. Mi-au spus asta afisand un zambet cu subinteles. Indragostiti astia doi voiau sa fie singuri! Restul discutiei noastra s-a balansat pe diferite teme. Cand am terminat de mancat si de spalat vasele, am fugit imediat la mine in camera, caci seara „mea” urma sa vina.

***

- Acum cobor! Numai claxona, nebuno, ca avem vecini! tipam amuzata de la balcon, in timp ce Ioni se „juca” si radea de mama focului.
M-am privit inca o data in oglinda. Purtam o bluza turcoaz mulata ce imi punea in evidenta un mic decolteu, o fusta sport alba si in picioare niste sandale fara toc. Am suras, aratam destul de bine. Mi-am inchis telefonul si l-am aruncat pe pat. Ar trebui ca in seara asta Robi sa isi ia cativa saci de rabdare, cu siguranta o sa aibe nevoie. Nu stiu de ce, dar pentru o fractiune de secunda gandul mi-a zburat la baiatul ce il intalnisem in prima mea zi la firma. Ce ciudat! Mai ales ca de la acea prima intalnire nu l-am mai vazut. Mi-am scuturat capul in incercarea de a-mi elibera mintea si am iesit in fuga pe usa, salutandu-i in treacat pe Deea si Cosmin, ce se pregateau si ei de o iesire. M-am urcat pe bancheta din spate, in masina sport ce ma astepta cu motorul pornit.
- Scumpo, ti-am zis la 9! Inteleg ca vrei sa frangi inimi pe acolo, dar nici chiar asa! a spus amuzata rozalia, in timp ce o luam din loc.
- Draga, vip-urile mereu se lasa asteptate! am chicotit, gesticuland din maini.
- Vipule, Robert ce a zis de iesirea ta? s-a auzit vocea lui Andrei in momentul cand rasetele noastre au incetat. Il vedeam privindu-ma in oglinda retrovizoare, iar rozalia se intoarse cu totul spre mine de pe scaunul din dreapta soferului.
- Robert? am intrebat eu cu o usoara ironie. Eu nu cunosc in seara asta nici un Robert! Asa ca, dragi mei, in noaptea asta distractie maxima. Cine stie, poate plec cu un gagic?! am spus in timp ce dadeam din sprancene cu subinteles, in masina rasunand rasetele noastre. Nu eram chiar atat de bine dispusa pe cat lasam sa se vada, dar nici nu aveam de gand sa imi stric seara mea si a prietenilor mei. O melodie familiara ne intrerupe discutia si gandurile in care ma adancisem pe nesimtite, semn ca brunetul era cautat.
- Salut, Ed... Acum ajungem!...Cu iubita si prietena ei...OK! In fata! Ceau! a inchis acesta clapeta celularului.
- Parca nu era in oras! se aude vocea mirata a Ioanei.
- Ieri s-a intors! a lamurit-o Andrei. Azi am vorbit chiar inainte sa plec si i-am zis sa vina cu noi, dar mi-a spus ca ne intalnim direct la club, caci era deja plecat de acasa.
- Perfect! I-am gasit si gagic Alexei! chicoti fata uitandu-se cu subinteles cand spre mine cand spre prietenul ei. Este si aproape, baiat cuminte si cu educatie, devreme acasa numai bun de barbat! a inceput sa enumere in timp ce o priveam perplexa. Habar n-aveam despre ce naiba vorbeau.
- Hei! Te plateste cineva pentru reclama?! o intreb eu ironica, ea dezaproband din cap amuzata.

Dupa cateva minute am ajuns la locul stabilit si am coborat din masina indreptandu-ne spre intrarea localului. Mi-am plimbat privirea prin imprejurimi. Cladirea era destul de mare si avea la etaj o terasa, muzica se auzea rasunand in linistea noptii si puteam vedea cateva persoane tragand din tigari afara, dar spre surprinderea mea aveau grija ca in urma lor sa nu lase mizerie. Mi-am adus aminte ca in micul meu orasel nu era acordata atata atentie mediului. Mereu criticam cu Rob persoanele care aveau o nesimtire iesita din comun aruncand ambalajele nefolositoare sau orice altceva, pe jos. Ah! Iar Robert! O mana calda m-a tras de brat trezindu-ma la realitate si facandu-ma totodata sa ma intorc cu fata spre noul venit. Nici nu am realizat cand a sosit. Am inceput sa-l analizez de jos in sus, purta o pereche de blugi negri, pe deasupra o geaca de aceeasi culoare ce era descheiata si lasa sa i se vada camasa de un mov inchis, desfacuta la primi doi nasturi. Doamne, ce bust perfect avea sau cel putin asa mi se parea. Ochii mei negri au urcat spre zambetul lui smecher apoi spre...poftim?...spre ochii lui de un albastru incredibil ca mai apoi sa urce spre parul lui „ciufulit” de un saten spre blond. O, Doamne! Ce cauta el aici? Am simtit cum incep sa respir greu. Aveam emotii? NU! Nu aveam motiv...poate doar din cauza ca nu ma asteptam sa dau de el aici, acum.
- Salut! Nu ne-am vazut de ceva vreme! a chicotit acesta si am observat cum brunetul si rozalia ne priveau ciudat. Eduard! mi-a intins mana dreapta prieteneste, realizand astfel ca il fixam cu privirea. Ce penibil! Mi-am scuturat capul putin uimita, apoi i-am zambit.
- Alexandra...sau Ale, cum imi spun prietenii! i-am intins mana la randul meu.
- Stiu cine esti...domnisoara Taylor! mi-a facut cu ochiul. Ramasesem fara replica. Chiar ma luase prin surprindere raspunsul lui. Am deschis gura in incercarea de a spune ceva, dar am fost intrerupta de amica mea.
- Bine, bine! spuse aceasta facand un pas inainte si punandu-se intre noi. Deci, care e treaba pana la urma? Voi doi va cunosteati? intreaba nedumerita privindu-ne, cand pe mine cand pe blond.
- Poveste lunga, draga Ionici! Avem timp de „barfe” altadata, acum hai sa mergem inauntru! a luat-o pe rozalie de dupa gat. Am rezervat eu masa! a spus intorcandu-si capul spre mine si adolescentul de alaturi, apoi s-au indreptat spre usa clubului.
Ma si imaginam cum ii priveam, ochii beliti iesiti din orbite ca arcurile saltelelor si maxilarul in pamant precum personajele din desene animate. Oare ce urma sa ma mai surprinda asta seara? Si Andrei? Nici macar nu era surprins, gelos sau suparat! Chipul lui emana atata calm...
- Se cunosc de cand erau de-o schioapa si sunt prieteni foarte buni, chiar pot sa adaug un prieten adevarat. Nu m-as indoi niciodata in legatura cu ei! am auzit vocea brunetului. Parca m-ar fi citit precum o carte deschisa. Ma bucuram sa aud asta. Ne-am zambit reciproc, apoi i-am urmat pe cei doi.
Inauntru era o atmosfera placuta. Pe partea stanga, cum intrai, se afla barul, in fata scena si locul de dans, iar pe partea dreapta mesele. Din cate observasem, undeva in colt se aflau scarile ce duceau spre terasa. Totul era imbracat din materiale scumpe si cu bun gust, in combinatii de rosu si negru. Din fericire, masa pe care o alesese se afla in locul pentru nefumatori. Ne-am comandat niste sucuri, dar Ioana nu a rezistat mult sa stea locului si l-a tras pe brunet la dans. Ramasi singuri, eu si Eduard am inceput sa discutam, o cale usoara de a-l cunoaste mai bine. Ma intreb, de unde curiozitatea asta?! In acea noapte am aflat aproximativ totul unul despre cealalalt: avea 20 de ani, coleg de grupa la facultate cu Andrei, se pare ca isi intalnise perechea acum cateva luni, locuia singur intr-o cabana aflata in apropierea unei paduri, lucra la firma tatal lui meu de aproximativ 2 ani si ceva ce m-a socat, el era tipu’ cu care fratele meu vorbea exagerat de mult la telefon, desi acum...as putea sa spun ca il inteleg. Chiar e o persoana simpatica si cu care poti vorbi foarte deschis o multitudine de subiecte interesante.
- Dar cum l-ai cunoscut pe Cosmin?
- Cand s-a intamplat nefericitul accident ca tatal vostru sa... a intors privirea cu subinteles apoi si-a reluat fraza, el a venit aici sa rezolve niste lucruri, iar pe langa asta o mica inspectie a firmei. L-am ajutat sa incarce cu niste lazi, desi nu stiam ca el va fi viitorul sef. Din vorba-n vorba am aflat cu cine am onoarea, am inceput sa imi cer scuze pentru ca nu fusesem tocmai politicos, stii la ce ma refer, dar se pare ca pentru el nu a contat asta si astfel am ajuns prieteni buni. Dar de cand s-a mutat aici nu am apucat sa vorbim fata in fata. Abia astept sa ne vedem! mi-a spus zambind. Ma bucur ca am avut ocazia sa o cunosc pe surioara lui de care imi vorbea mai mereu. mi-a spus punandu-si mana peste a mea. Am tresarit si am simtit cum ma inrosesc. Mi-am retras-o chiar in momentul cand cei doi „dansatori” s-au apropiat.
Se pare ca rozalia nu obosise de ajuns, caci l-a inlocuit pe brunet cu mine. Am inceput sa ne prostim pe ringul de dans miscandu-ne in ritmul muzici. Cand ramasesem fara suflare, am facut schimb de locuri cu Edi apoi celor doi li s-a alaturat din nou Andrei. Ii priveam distrandu-ma cum se simteau bine si imi transmiteau din starea lor. Melodia s-a schimbat, din boxe rasunand acum una lenta. Ioana si-a luat iubitul in brate sarutandu-l in timp ce se miscau usor si innebunitor de bine. Locul era acum plin de cupluri ce se aflau in momente de tandrete. Bleah! Chiar nu aveam nevoie de asa ceva. Blondul s-a apropiat de mine ingenunchind usor, stand cu o mana intinsa spre mine.
- Imi acorzi acest dans? mi-a zis clipind repede din pleoape.
- Esti nebun! i-am spus amuzandu-ma. Eu nu ma pricep sa dansez asa... nu pot...
- OK...atunci o luam asa: nu ai de ales! mi-a cuprins mainile si m-a tras pe ringul de dans ajungand in bratele sale ce s-au inclestat in jurul taliei mele. Ne priveam intens in ochii.
Am simtit cum un fior imi strabte corpul si iar aveam probleme cu respiratul regulat. M-am agatat de gatul lui in timp ce el ma strangea in brate lipindu-ne trupurile. Mi-am rezemat usor capul pe pieptul lui si parca bataile inimi sale acompaniau melodia ce se auzea precum o simfonie linistitoare. Am inchis ochii lasandu-ma purtata de cantec si de miscarile de dans pe care le faceam cu ajutorul lui. I-am simtit respiratia calda pe gat in momentul cand s-a aplecat si si-a apropiat buzele de urechea mea.
- Vezi...te descurci minunat. l-am auzit soptind. Sa iti iasa din cap „nu pot!”, ca nu exista asa ceva! a chicotit. Am aprobat din cap mecanic. Nu eram in stare sa vorbesc.
Cand melodia s-a sfarsit, parca acel moment fusese doar un simplu vis. Ma simtisem atat de bine, chiar ciudat de bine. Deja se facuse tarziu si era timpul sa plecam. Nici nu am simtit cum au zburat orele. Chiar aveam nevoie de asa o seara minuntata.
- Doar ti-am zis ca nu raman acasa! am auzit-o pe rozalie discutand cu iubitul ei in timp ce ne indreptam spre locul unde parcasem masina. O ducem pe Ale si apoi ne intoarcem si mergem la tine.
- Vai! Imi cer scuze pentru ca trebuie sa faceti atata drum...am incercat sa ma scuz. Mai bine il sun pe Cosmo sa vina sa ma ia! am spus, realizand tarziu ca mobilul meu statea frumusel inchis pe patul din camera.
- Alex, sti foarte bine ca nu ma derajezi cu nimic, doar ca nu am intele...incerca adolescentul sa ma linistesca, dar este intrerup de blondul ce asculta pana mai devreme tacut conversatia.
- Pot eu sa o duc! se ofera acesta. Adica...e in drumul meu, asta ca sa nu zici ca ma deranjezi! a spus zambit privindu-ma.
Desi l-a inceput am ezitat, am acceptat in final. Mi-am luat la revedere de la cei doi si le-am multumit pentru faptul ca am avut o noapte extraordinara. Dupa, l-am urmat pe Eduard spre masina lui, ce mi-a deschis cavalereste portiera din fata. Am ajuns destul de repede, avand in vedere ca strazile erau libere si astfel a mers cu viteza fara probleme.
- Am ajuns, domnisoara! m-a anuntat in momentul cand a pus frana in fata casei mele.
- Multumesc frumos! Cam cat mai mergi pana ajungi la tine?
- Cam 30-40 de minute. Poate, cand aveti timp, imi faceti o vizita! Cred ca ti-ar placea o plimbare pe la padure, pe malul lacului. mi-a spus surazand.
- Pune-te de acord cu bro’ si se rezolva! am chicotit. Ne vedem luni la munca! mi-a aprobat din cap drept raspuns, apoi am fugit in casa dupa urari de „noapte buna!”.
Am deschis usa usor pentru nu a trezi „lumea” si am mers pas-pas pe varfuri pana in camera mea, unde m-am schimbat si demacheat la foc automat apoi m-am trantit in pat. Am adormit imediat. Eram atat de bine dispusa ca uitasem si de cearta mea cu Robert. In aceea noapte am avut din nou acelasi vis, dar se pare ca de data aceasta am putut distinge chipul misteriosului baiat si spre surprinderea mea, semana leit cu Edi. De fapt...era chiar el! Ce naiba vrea sa insemne asta?

[Minnie]

spor l-a citit:)!

Cap 4: Schimbari

Cum ma asteptam! In momentul cand mi-am deschis telefonul de dimineata am primit numeroase mesaje. Desigur, toate erau de la Robert cu ajutorul carora isi „exprima” frustrarile, nervi intinsi la maxim si alte suparari. Of! Ma simteam vinovata pe deoparte, dar pe de alta parte...o merita. Ii trebuia o lectie, sa simta si el pe pielea lui cum ma simt eu atunci cand ma ignora. Totusi, am renuntat la orgoliu si m-am hotarat sa-l caut. Poate ca avem neintelegerile noastre, dar cu toate astea tin la el enorm de mult si voiam sa repar situatia. M-am ridicat in sezut pe pat, aranjandu-mi suvitele rebele ce stateau in toate directiile in timp ce mi-am pus telefonul la ureche ateptand ca acesta sa imi raspunda.
- Alo... i-am auzit vocea de somnoros. Ups! L-am trezit.
- Aaa...’Neata, Rob! am sovait eu putin asteptandu-ma la o reactie nu tocmai buna din partea lui mai ales ca ii dadusem si desteptarea, ceea ce ura el.
- Alexandra Taylor, nici nu stii in ce belea te-ai bagat! mi-a spus pe un ton ce voia sa fie serios. Se trezise cu chef de cearta?
- Robert, asculta-ma! am incercat sa fac in asa fel incat sa nu provoc o „explozie”.
- Nu, tu asculta-ma! de aceasta data vocea ii era mult mai...duioasa. Suprinsa, am tacut si l-am lasat sa vorbeasca. Ne-am certat, mi-ai inchis telefonu’ apoi spre seara cand am incercat sa te caut il aveai inchis. Am tot insistat cu speranta ca vei renunta la orgoliu. Nu stiam ce e cu tine, eram ingrijorat. Nu ma crezi cand iti spun ca te iubesc... Nu prea putem sa ne vedem din cauza distantei si asta duce la degradarea relaltiei noastre, ceea ce nu vreau nici in ruptul capului sa se intample. Sunt constient ca in mare parte e vina mea si...imi pare rau! Poftim? Ce e cu el? Nu vreau sa te pierd! Promit ca voi incerca sa repar greseala si ca sa vezi ca spun adevarul, chiar ieri mi-am luat bilet pe tren. Ce zici? Am parte de o primire de la tine, sambata la 11 in gara? mi-am lasat capul in jos si il ascultam uimita. Adevarul era ca mereu a stiut sa se revanseze si se pare ca nici de aceasta data nu s-a lasat mai prejos.
- Hmm! Sa-mi verific agenda si te voi anunta! am chicotit izbucnind amandoi in ras.
- Iubito, te iubesc! mi-a soptit in momentul cand rasetele noastre au incetat.
- Eu te iubesc si mai mult! i-am spus dupa care i-am „trimis” un pupic.
Ne-am continuat discutia, punandu-ne la curent cu ultimele lucruri. Din fericire, iesirea mea nu l-a suparat deloc, ci dimpotriva, s-a bucurat ca nu am stat in casa si m-a asigurat ca are deplina incredere in mine. Nu ne-am lungit prea mult la vorba, caci am fost chemata la masa. Am incheiat convorbirea si am coborat la parter imediat ce mi-am facut siesta din fiecare dimineata.
- ’Neata! Dar „ocupati” ati mai fost azi-noapte, ca aveti niste fete de adormiti... am spus apasand fiecare cuvand si zambind cu subinteles spre cei doi indragostiti ce se aflau deja la masa cu cate o cana de cafea si cateva sandwich-uri cu gem si unt in fata.
- Da da, surioara! Le sti tu pe toate! a spus acesta gesticuland din mana. Cum a fost aseara, te-ai distrat?
- Da! Chiar aveam nevoie! Apropo, l-am cunoscut pe Edi. Simpatic tipu’! un zambet imens s-a zarit pe chipul fratelui meu in momentul cand am facut acea afirmatie.
Am inceput sa-i povestesc cum ne-am intalnit prima oara „accidental” la firma si coincidenta a facut ca el sa fie prieten cu Andrei si Ioana, astfel ne-am revazut la club, unde ne-am cunoscut mult mai bine.
- Si zici ca iti e simpatic Ed...vorbea mai mult pentru el, eu si Deea uitandu-ne ciudat in timp ce isi freca ganditor barbia privind in gol spre geamul aflat deasupra chiuvetei.
- Asa, si?! a facut ochii mari zambind in continuare. Ah! Nu, nu, nu te gandi la asta! Eu inca sunt cu Robert si pe el il iubesc. Eduard e doar un simplu amic si plus de asta, are prietena pe care o iubeste. Sa nu cumva sa iti treaca prin cap vreo idee! i-am taiat-o inainte ca el sa apuce sa spuna ceva, ramanand cu gura cascata.
- Si eu care credeam ca ai terminat-o demult cu ala...
- Cosmin! l-a mustrat Andreea aplicandu-i o palma peste cap. Las-o in pace! E fata desteapta si stie ce face! a adaugat aceasta punandu-si mainile in san.
- Macar cineva in casa asta ma intelege. i-am spus satenei apoi i-am scos limba lui Cosmo. De ce naiba nu putea sa se bucure pentru mine asa cum o faceam si eu pentru el? Dar ii voi demonstra in curand cat de mult se insela in privinta iubitului meu.

***

- Pare cam grea. Vrei sa te ajut?
Ma chinuiam sa scot din masina o cutie plina cu acte pe care desteptul de frate-miu a uitat-o acasa si m-a rugat sa i-o aduc deoarece ii trebuiau acele documente. Pe langa asta mai aveam geanta mea si cateva mape intr-un brat. Am tresarit cand i-am auzit vocea si m-am intors spre el. Blondul ma privea oarecum ciudat si nici nu ma mir de ce. Abia reuseam sa ma tin pe picioare si asta din cauza lucrurilor grele plus pantofii atat de incomozi si cu care nu ma descurcam prea bine.
- Chiar te rog! i-am spus si imediat s-a apropiat de mine.
Doua brate puternice, de-o parte si de alta a mea, au cuprins cutia, uimindu-ma cu cata usurinta a ridicat-o. Mi-am incuiat masina si am pornit impreuna spre intrarea cladiri. Ne-am despartit in momentul cand eu am coboart din lift la etajul trei, el oferindu-se de a-i duce actele lui Cosmin.
M-am indreptat vesela spre biroul meu salutandu-mi colegi, la cateva minute facandu-si aparitia si Cristina. Ne-am salutat dupa care ne-am apucat de treaba. Din cand in cand isi mai faceau aparitia si Razvan, Edi si chiar Cosmo. Ma simteam super, pe langa faptul ca nu aveam o ora precisa la care sa vin, munca alaturi de ei nu era deloc obositoare si cum terminam destul de repede, mi-am propus sa mai verific ce se mai desfasura in firma. Spre deosebire de mine, fratele meu si Andreea plecau mult mai devreme, din cauza ca ei isi faceau aparitia mult mai matinal la servici.
Am coborat la etaju unu. Inafara de usa ce venea dinspre scari, mai erau alte doua: pe una scria birouri iar pe cealalta depozit. Huh! Deja ma saturasem de munca la birou asa ca am preferat sa pasesc in a doua incapere. In fata mea s-au ivit rafturi inalte pline cu lazi, iar aceastea la randul lor pline cu felurite cutii de medicamente. Era precum un labirint imens. Am continuat sa merg uitandu-ma pe sus in momentul cand m-am lovit de o persoana ce tocmai venea din sens opus, iar in urma ciocniri auzindu-se zgomotos lovitura provocata de lada care ii alunecase din mana. Am strans din dintii si am inchis ochii, deschizandu-i apoi cu incetinitorul ca un copil mic ce urma sa fie mustrat.
- Vad ca a inceput sa iti placa sa ne intalnim in felul asta! am auzit o vocea familiara razand usor. L-am privit uimita si oarecum amuzata de situatie.
- Edi, imi cer scuze! m-am aplecat, ajutandu-l sa stranga boaca pe care tocmai o facusem. Sincera sa fiu, nu ma asteptam sa te gasesc aici! Credeam ca te ocupi doar cu transportul marfurilor.
- Dimineata. Spre seara ma ocup si cu ce vine din fabrica si sa incarc marfa de a doua zi. Verific facturile, am grija ca nimic sa lipseasca si multe altele...mi-a spus in timp ce ne plimbam printre rafturi.
- Singur? mi-a aprobat din cap drept raspuns. Si...nu ti-ar prinde bine un mic ajutor? l-am intrebat zambindu-i si clipind din gene. Ma privea nedumerit ridicand intrebator dintr-o spranceana.
- Poate...De ce intrebi?
- Imi place aici si momentan cum am ceva timp liber, as vrea sa te ajut. Bine, asta cand termin programul meu! Deci...te-ar deranja cu ceva o colega „noua”? a facut ochii mari si un zambet larg i s-a intiparit pe chip.
- Sa ma deranjeze?! Cred ca glumesti! Mi-ai dat cea mai buna veste pe ziua de azi. mi-a zis entuziasmat facandu-mi cu ochiul.
La munca, restul saptamanii mi l-am petrecut ajutandu-l pe Ed. Timpul trecea asa de repede cand eram cu el. Ne simteam super bine impreuna. Am capatat usor incredere unul in celalalt ajungand chiar prieteni foarte buni. Ioana si Cosmin nu faceau altceva decat sa ma tachineze ca blondul ma place si ca ne sta bine impreuna si alte prostii de genu. Ce le mai placea sa abereze...Pe de alta parte, cu Rob vorbeam in fiecare zi. Era foarte atent. Chiar se schimbase, iar acest lucru ma bucura enorm.

- Vezi ce faci singura cu el, Ale! Gandeste-te bine! Daca insista cu ceva sau te supara, ma suni imediat sau pe Edi, ca el ajunge mult mai repede! il auzeam pe Cosmo cum trancane. Gesticula din maini si se plimba agitat din drepta in stanga in holul de la parter, enervandu-ma si mai rau. Incetasem sa ma mai contrazic cu el, oricum nu ducea nicaieri caci era mai incapatanat ca un catar.
- Iubi, termina! s-a auzit vocea Andreei in spatele meu in momentul cand a trantit unul din bagaje jos. Robert maine ajunge si nu stau decat o noapte singuri. Duminica pleaca. Chiar asa nu ai incredere in ea?
- In ea am, in el nu! Oricum nu mi se pare o idee bun...un claxon puternic ii intrerupe plictisitorul discurs. Multumesc!!! Andrei si Ioana sunt gata! Deea, da-mi mie bagajele ca le duc eu la masina. ii se adresa acesta fetei de langa mine intinzand mana. Iar tu pitico, isi indrepta privirea senina, de aceasta data, spre mine, ai grija de tine. Te iubesc mult! ma saruta parinteste pe frunte, apoi iesi pe usa incarcat cu bagaje.
- Nu fii suparata Ale! Doar il stii pe Cosmin. a spus dandu-si ochii peste cap. I-am zambit aprobandu-i din cap. Sigur nu te tenteaza 3 zile la munte? Inca mai ai timp sa te razgandesti! a zis aceasta schimbat subiectul.
- Poate data viitoare! i-am facut cu ochiul apoi ne-am imbratisat in momentul cand un alt claxon mai apasat s-a auzit. Haide, du-te! Distractie placuta si aveti grija de voi! m-a pupat pe obraz si a iesit din casa, trantind usa in urma ei.
In sfarsit singura! Desigur ca nu puteam sa stau degeaba si m-am apucat de curatenie generala. Strange prin casa, schimba lenjeriile, sterge prafu, baga aspiratorul. Am tinut-o asa pana spre seara, lasand la final bucataria. Am vrut sa spal vasele si am observat cu stupoare ca sub chiuveta, unde se aflau tevile se formase o baltoaca de ajunsese pe gresia alba. Ah! La naiba. Am cautat prin trusa fratelui meu o cheie sa incerc sa rezolv problema, dar nu am reusit altceva decat sa maresc debitul apei si sa ma ud. Am inceput sa injur de nervii. Asta imi mai lipsea in momentul de fata...Soneria usii imi atrase atentia, grabidu-ma sa raspund. Cine s-a gasit sa ma caute la ora asta? Deschid usa iar in fata mea s-a ivit un barbat inalt, blond, iar ochii lui de un albastru precum marea in zilele insorite de vara ma priveau din cap pana in picioare, zambind smechereste. Purtam o pereche de pantalonii scurti, iar in sus un tricou alb, larg. Intradevar nu eram prea aranjata, dar totusi ce era asa amuzant?!
- Deobicei faci baie imbracata? m-a intrebat ironic, amuzandu-se.
- Ha ha ha! i-am raspuns sarcastica. Edi, chiar nu am chef de glume! Am probleme cu apa in bucatarie. Oricum, de ce ai venit? am incercat sa schimb subiectul.
- Sunt pentru Cosmin. mi-a pus in brate cateva dosare ce mai devreme le tinea in mana. M-a rugat sa i le aduc.
- Da, el nu e in stare de nimic! Multumesc! i-am spus zambind.
- Si totusi, vrei sa ma uit sa vad care e problema? Poate te pot ajuta! am ezitat putin la inceput, dar in final am acceptat.
L-am invitat inauntru, iar dupa ce am aruncat mapele ce le aveam in brate pe canapeaua din sufragerie, ne-am indreptat spre sursa micului dezastru. Desigur ca nu m-a ascultat sa isi ia niste papuci in picioare si s-a udat. Ne-am am aplecat spre dulap, analizand problema indeaproape. I-am explicat ce facusem, crezand ca e bine, dar se pare ca am dat-o in bara. In timp ce el se chinuia cu ceva pe acolo, eu am vazut un robinet in forma de stea.
- Uite! Cred ca asta opreste apa sa curga! am spus entuziasmata si fara sa stau pe ganduri am si pus mana pe el, rasucindu-l.
- Nu, Alex! Ala e...dar a fost prea tarziu. Propozitia i-a fost intrerupata de valul de apa ce a inceput sa curga facandu-ne pe amandoi fleasca din cap pana in picioare.
A fost destul de rapid si a oprit lichidul incolor ce imi inundase bucataria la propriu. In sfarsit, incetase! Ne-am ridicat in picioare, eu zambind fortat. Smaraldele lui albastre s-au plimbat pe corpul meu, analizandu-l. La un moment data a rosit si a intors capul. Ce naiba? M-am privit. Din cauza ca tricoul meu alb se udase, acum se vedea prin el: cupa sutienului si partea din sanii ce nu era acoperita. Drace! Rusinata mi-am incrucisat bratele in incercarea de a ma acoperi, iar dupa ce m-am scuzat am fugit spre camera mea pentru a ma schimbam. Mi-am luat o alta pereche de pantaloni scurti si un tricou inchis la culoare. Am cotrobait si prin dulapul lui bro’, cautand o pereche de pantalonii de trening si un tricou. Am coborat la parter, unde blondul ma astepta in hol. Cat timp acesta s-a schimbat de hainele ude, eu am terminat curatenia in bucatarie si am pregatit un platou cu prajituri, facute de mine zilele trecute, doua pahare cu suc si le-am dus in sufragerie unde a aparut imediat si Edi.
- Hainele ude le-am lasat pe caloriferul din camera ta, unde mi-ai zis! a spus acesta asezandu-se pe canapea si servindu-se cu o prajitura. Frumos aici la tine, adica la voi! a adaugat privind in jur.
- Pana ti se usuca hainele, ce zici de un film? am zambit aprinzand televizorul. Mi-a aprobat din cap drept raspuns. Am butonat telecomanda si am lasat la primul film ce l-am gasit. Era unul de dragoste. Se pare ca nu avea nimic impotriva cu asta, caci nu a protestat in legatura cu genul.
Dupa cateva minute bune trecute, uitasem complet ca blondul se afla chiar langa mine. Se lasase o liniste de mormant, urmarind filmul cu foarte mare interes. Am tresarit, chiar scotant un mic tipat, in momentul cand i-am simtit trupul greoi a lui Edi lasandu-se pe mine, ca mai apoi sa se cuibareasca in bratele mele odihnindu-si capul pe picioarele goale, precum un copilas in bratele mamei lui. Respiram sacadat si mici fiori imi strabateau corpul. Ce naiba se intampla cu mine? Poate ma simteam asa din cauza mainilor lui reci pe pielea mea calda. Da! Asta era! Am inceput sa-l dezmierd jucandu-ma in parul lui ciufulit si des. Imi placea cum si-l lasa, ii dadea un aer inocent si provocator in acelasi timp. Zambea sub mangierile mele, molipsindu-ma. Ma aplecam tot mai mult asupra lui cand soneria telefonului ne-a facut pe amandoi sa sarim in sus ajungand imbratisati, chipurile noastre fiind la doar cativa centimetrii departare. Sa-l ia naiba de mesaj! Ne-am privit in ochii speriati si in secunda urmatoare ne-am indepartat stangaci unul de altul.
- Ale, scuze! M-a luat valul....eram si obosit..si..a incercat acesta sa se scuze, ciufulindu-si si mai rau parul sau blond.
- Nu e nici o problema! l-am linistit zambindu-i.
- Totusi...cred ca e timpul sa plec. mi-a spus privind ceasul de pe perete, apoi a zbunghit-o in camera mea unde isi lasase lucrurile, iar in mai putin de 5 minute coborase la parter deja schimbat. Multumesc pentru...
- Nu, eu iti multumesc ca m-ai ajutat, altfel cred ca ieseam cu barca din casa! am chicotit amuzandu-ne.
- Oricand ai nevoie! mi-a facut cu ochiul. Noapte buna si weekend placut! mi-a cuprins talia cu o mana lipidu-mi trupul meu de-al lui, apoi m-a sarutat delicat pe ambii obraji.
- Da...la fel! am spus fastacindu-ma in urma scenei precedente.
L-am privid oftand cum a parasit casa apoi s-a suit la volanul masinii sale. Mintea mi-a fost invadata de imagini in momente tandre cu mine si Edi. Innebunesc, asta e clar! Melodia telefonului meu m-a trezit la realitate, scuturandu-mi capul. Ce bine, Robert parca simteam cand am nevoie sa vorbesc cu el. Chiar incepuse sa imi zboare gandul aiurea.

[Minnie]

am venit cu nextu! o mica avertizare :)... un capitol +15
ast parerile voastre;;):*!

Cap 5: Robert vs. Eduard

E 11 si 12 minute, iar el nu a ajuns. Il caut cu privirea prin multimea de oameni ce se plimba din dreapta in stanga si din stanga in dreapta carand cate un bagaj. Pe peroane unele trenuri o iau din loc, pe cand altele inca „pierd vremea”. Parca nu aud galagia facut de cei din jur, ci doar inima mea ce pulseaza cu putere. Am emotii. Sunt nerabdatoare sa-l vad, sa-l ating...De ce intarzie atata? In graba mea spre gara, mi-am uitat mobilul acasa si nu am cum sa-l sun. Ah, ce uituca sunt! Oftez si las capul in jos cand o vocea cunoscuta ma face sa ma intorc.
- Ti-am mai spus ca degeaba ai telefon?! imi zise prefacundu-se suparat. In fata mea s-a ivit un barbat inalt ce tinea pe umarul drept un rucsac, parul saten il avea ciufulit, iar ochii lui caprui ma analizau, pe chipul sau afisandu-se un zambet de satisfactie. Am zambit la randul meu si am alergat spre el, acesta cuprinzandu-ma strans in bratele sale, apoi inecandu-ma in saruturile sale pline de pasiune pe care nu as putea sa le uit. As fi tipat de fericire daca gura mea nu ar fi fost „ocupata”.
- O, Doamne! Rob, cat mi-ai lipsit! am reusit sa ii ingan dintr-o suflare in momentul cand m-a lasat sa respir.
- Si tu scumpo! mi-a spus privindu-ma in ochii, apoi ma saruta scurt pe buze.

Am iesit imbratisati din gara si ne-am indreptat spre parcare unde se afla masina mea. I-am pus bagajul pe bancheta din spate, eu am urcat la volan, iar el pe scaunul din dreapta soferului. Am luat-o pe o ruta ocolitoare ce duce spre casa, astfel aratandu-i orasul si imprejurimile sale minunate.
- Ai idee unde pot gasi un hotel ieftin pentru o noapte? mi-a spus serios si ganditor in acelasi timp.
- Pentru ce iti trebuie un hotel? mi-am intors capul spre el, privindu-l nedumerita. Doar nu crezi ca te voi lasa sa dormi in alta parte decat la mine, nu?
- Dar Cosmin? Stii foarte bine ca el...
- E la munte! Vina abia maine spre seara. l-am lamurit, intrerupandu-l caci stiam ce urma sa zica. E plecat cu Deea si inca un cuplu. Deci, nu ai de ce sa iti faci griji! l-am linistit facandu-i cu ochiul.
- Dar el stie ca vin? Adica...nu a avut nimic de „spus”?
- A bombanit putin, dar ii trece lui. Mai devreme sau mai tarziu va trebui sa se obisnuiasca cu ideea ca suntem impreuna si ca nu poate face nimic in sensul asta. a lasat capul in jos putin dezamagit de ceea ce auzea. Il intelegeam mai mult decat credea... O sa fie bine! Isi va da seama cat de mult s-a inselat in privinta ta si cu putin noroc, cine stie, poate veti ajunge prieteni de nedespartit. l-am strans incurajator de mana.
- Sper...te iubesc mult! mi-a soptit apoi m-a sarutat scurt pe obraz, sa nu imi distraga atentia de la condus.
La cateva minute am ajuns in fata casei mele si am lasat masina in garaj. Am intrat inauntru, iar lucrurile lui Robert le-am trantit in camera la mine. Am coborat la parter in bucatarie unde am savurat un pranz pregatit chiar de manutele mele, apoi am parasit locuita pentru o iesire in oras, dar de aceasta data fara automobil. Toata dupa-amiaza am vorbit, ne-am povestit, am ras la glumele lui, l-a boacanele facute de amandoi in ultima vreme, ne-am imbratisat si sarutat incercand sa recuperam timpul in care nu am fost impreuna si cel ce urma sa-l petrecem unul fara celalalt. Am colindat, tinandu-ne de mana, toate magazinele posibile: cu haine, bijuterii, chiar si cu dulciuri, rasfatandu-ne reciproc.
- Hmm...parca saruti mai bine ca inainte. mi-a zis satenul in momentul cand buzele noastre s-au despartit. Ai exersat cumva cu altcineva?! ma privea suspicios si surazand in acelasi timp. Tocmai ieseam dintr-o cofetarie cand m-am oprit brusc blocand „circulatia”. L-am impins usor in joaca, punandu-mi mainile in san si privind in alta parte. Glumeam, glumeam! m-a tras de mana ajungand in bratele sale. Stiu ca doar pentru mine ai ochi! Cei mai frumos ochii! s-a aplecat spre mine vrand sa ma sarute.
Smaraldele mele negre precum smoala cercetau locul din jurul nostru oprindu-se pe o masina spor cu doua usii ce imi parea cunoscuta ca mai apoi sa il observ pe blond ce tocmai voia sa se urce la volanul acesteia. Se oprise in loc privindu-ne socat, pe chipul lui putandu-se citi uimirea. Nu stiu de ce, dar am intors capul evitand ca Robi sa ma sarute continuand sa-l privesc pe Edi. Satenul a observat ezitarea mea si s-a dat un pas in spate.
- Ce s-a intamplat? Inca mai esti suparata? dar inainte ca eu sa ma dezmeticesc si sa ii raspund, acesta a intors capul privind in aceeasi directie. Cine e asta? m-a intrebat serios, incruntandu-se.
- Un...coleg de servici! i-am zis balbaindu-ma putin. In acel moment blondul s-a apropiat de noi facandu-mi cu mana in semn de salut. Buna! am incercat sa zambesc fortat.
- Buna, buna! ne-a salutat aceasta pe amandoi, primind de la iubitul meu un raspuns in sila. Eduard! Sau Edi! i-a intins acesta mana prieteneste.
- Robert! intinse mana la randul lui, sovaind. Poate ca nu m-ar fi deranjat acest lucru in alte situatii, dar acum Rob chiar intinsese coarda, enervandu-ma peste masura cu gelozia lui fara rost. Iubitul ei! a adaugat, apasand parca pe fiecare litera. Imi venea sa intru in pamant de rusine.
- Mi-am dat seama... Alexandra imi vorbeste mai tot timpul despre tine! a spus privindu-ma cu subinteles. Era cea mai mare minciuna pe care a spus-o vreodata. Niciodata nu ii vorbisem de Robert. Nici macar nu i-am spus ca am prieten. In acel moment am simtit cum cade cerul pe mine, atat de aiurea ma simteam.
- Mda...Ei bine, ea nu mi-a vorbit de tine! i-a raspuns satenul satisfacut de situatie in timp ce ma strangea in brate. Il priveam uimita. In momentul acela i-as fii dat una, dar nu...nu am putut sa ma misc din loc. Parca nici cuvintele nu voiau sa se faca auzite! Si nu era corect, nu fata de Ed! Am lasat capul in jos, nu mai aveam tupeu sa-l privesc in ochii sai albastrii, caci as fii simtit cum ma innec in aceea mare limpede si adanca.
- Nu cred ca ar fi fost multe de spus...Mi-a facut placere sa va vad, un weeknd placut in continuare! mi-am ridicat capul, iar blondul a profitat de ocazie ca Robi se uita in alta directie si mi-a facut cu ochiul.
- La fel! i-am spus in acelasi timp eu si satenul, zambindu-i de aceasta data, iar ce doi au strans mainile.
L-am privit cum s-a indepartat, iar in momentul cand l-am vazut urcandu-se la volan manand cu viteza pe strazile neaglomerate, dezaprobam din cap uitandu-ma la Robert, tinand mainile in san.
- CE?! m-a intreba precum un copil nevinovat. Nu imi venea sa cred?
- Esti incredibil, nesuferitule! i-am trantit-o si am luat-o inainte la pas spre casa.
- Dar ce am facut?! Hei, Ale! Ale!!! a inceput acesta sa strige alergand dupa mine.

***

Luna isi ocupa tronul sau pe cer intre cele mai stralucitoare stele, vapaia acestora fiind singura sursa de lumina. Eu si Rob stateam in pat uitandu-ne la televizor, mai exact la un film de dragoste. Ma schimbasem intr-o pereche de colanti albi, iar in sus un maieu bej, iar el avea o pereche de pantalonii de trening negri si un tricou turcoaz. La un moment dat a oftat plictisit si si-a pus capul pe umarul meu. Ii simteam respiratia calda pe gat ce imi dadea fiori in tot corpul. A inceput sa imi sarute umarul, plimbandu-si buzele pana la gatul meu, apoi urcand pana la obrajii. Mi se facuse pielea ca de gaina. Tot „drumul” l-a parcurs cu buzele lui moi, a zambit pervers apoi m-a sarutat. M-a muscat usor de buza de jos, apoi si-a strecurat limba printre buzele mele. Doamne, cu cata pasiune ma saruta! Parca nici de aer nu mai aveam nevoie. Am simtit cum mana lui stanga a alunecat usor sub maieul ce-l purtam. Facea mici cerculete pe abdomenul meu, urcand spre sani. S-a pus deasupra mea, mana lui luand-o in acelasi ritm pe spatele meu spre deschizatoarea sutienului. Respiram greu, printre picaturi, iar inima imi batea parca voia sa-mi iasa din piept. Sincera sa fiu, nu stiu daca din cauza atingerilor lui atat de calculate sau pentru ca stiam ce urma sa faca. Incercam sa ma decid daca sa continui sau nu, repetandu-mi in minte „da sau nu? de ce fac asta? sunt sigura?”. Fara sa imi dau seama, gandul mi-a zburat la scena de azi cu Eduard si urmele de vinovatie mi-au invadat din nou mintea. Am facut ochii mari, iar in acel moment am auzit un clic usor si am simtit cum sanii mei incet erau eliberiti de stransoarea sutienului. Am gemut indepartandu-ma de el, prinzandu-l la loc.
- Robert...eu...nu pot...nu ma simt pregatita...am spus panicata gafaind. Satenul ma privea cu pofta, precum un pradator isi privea prada inainte de a o devora. S-a apropiat de mine incercand sa ma imbratiseze si sa ma sarute pe gat.
- Haide Iubi...nu ai de ce sa te temi! De ce sa nu profitam daca tot suntem singuri?! mana lui alunecase din nou spre deschizatoarea sutienului.
- Am zis ca nu pot! Ce nu intelegi Ed...? l-am impins usor de pe mine ramanand cu mana intinsa in aer.
Abia atunci am realizat cum l-am strigat, ramanand cu fraza neterminata. L-am privit speriata asteptandu-i reactia. Statea in sezut privind in gol spre televizor. Si-a intors capul spre mine cu incetinitorul. Era de-a dreptul furios.
- Cum mi-ai zis?! s-a rastit la mine. Ma uitam pierduta in jur inghitind in sec. Nu stiam ce sa-i raspund. Vorbeste! a urlat la mine ca un disperat. Deja ma enerva.
- Nu mai tip...am inceput si eu la randul meu sa ma rastesc dar nu am apucat sa termin, caci palma lui a facut contact cu fata mea facandu-ma sa las capul in jos. A dat in mine pentru prima oara de cand eram impreuna. Cum a putut?
Mi-am dus mana la obrazul drept ce se inrosise precum un mac si acum durerea se facea simtita precum o arsura. Am dat frau lacrimilor, iar in incapere au rasunat suspinele mele infundate. Realizand ca a gresit, s-a apropiat de mine incercand sa ma impace si sa ma ia in brate, dar l-am impins cu farama de putere ce o mai aveam, dar nu am facut altceva decat sa ma lovesc tot eu.
- Iubi...Iubito! Te rog, iarta-ma! Nu am vrut...dar sunt gelos...si nu vreau sa aud de ala...nu vreau sa stiu ca te gandesti la el! a incercat din nou sa ma ia in brate, dar din nou l-am respins.
- Pleaca! Ai dat in mine! Esti un nesimtit! am inceput sa plang si mai tare incepand sa-l palmuiesc in timp ce el incerca din rasputeri sa ma calmeze. Obosita am cedat, lasandu-ma prada bratelor lui puternice.
- Iarta-ma! Sunt un prost! Te rog, iarta-ma! Imi pare rau, puiut! Ma ierti? imi spunea sarutandu-ma parinteste in timp ce ma strangea tandru la pieptul sau.
Nu am putut sa ii raspund pentru ca nu stiam ce sa ii zic. Incetul cu incetul am fost trasa in mrejele somnului, adancindu-ma intr-un vis lipsit de problemele cotidiene ale vietii. In dimineata urmatoare m-am trezit destul de bine dispusa. Analizasem indeajuns cele intamplate cu o seara inainte si am preferat sa las de la mine, desi stiu ca acele lucruri imi vor ramane intiparite in minte...M-am desprins cu grija din bratele sale pentru a nu-l trezi si am coborat la parter unde am pregatit micul dejun. La cateva minute si-a facut si acesta aparitia. Purta o pereche de blugi si o bluza alba cu desene ciudate pe el.
- 'Neata! i-am spus zambind.
- 'Neata...Iubita...Imi pare rau pentru aseara! Chiar sunt...degetul meu aratator a facut contact cu buzele lui, facandu-l sa taca. Am depus un mic sarut pe fruntea lui.
- Ce s-a intamplat aseara?! l-am intrebat cu subinteles facandu-i cu ochiul.
- Categoric nu te merit! m-a cuprins in brate sarutandu-ma. Te iubesc! mi-a soptit.
Ne-am asezat la masa, dar din cauza ca ora la care trebuia sa plece se apropia destul de repede, imediat ce am terminat de mancat si dupa ce m-am schimbat, am luat masina si l-am dus la gara. Dupa alte sarutari si imbratisari cu greu ne-am luat la revedere. A urcat in tren in timp ce acesta era in miscare strigand ca ma iubeste si ca spera ca ne vom revedea curand. Si eu speram asta si speram ca totul sa fie bine...

Cand am ajuns acasa, Deea si Cosmin despachetau bagajele. Ne-am strans in sufragerie si am discutat despre ce am facut in acest weekend. M-am prapadit de ras cand am aflat ca Andrei si Cosmo au luat-o de-a berbelacul din varful dealului, Ioana si Andreea incepand sa le faca poze in momentul cand cei doi au ajuns la vale gramada unul peste celalalt, in loc sa-i ajute sa se ridice. Le-am relatat si eu mica mea intalnire, evitand anumite „parti” si totodata amintindu-mi ca va trebui sa discut urgent cu Edi. Din nou ma simteam constransa de sentimentul de regret, ca si cum ma prinsese in flagrant faptul ca ma vazuse cu Robi, ca l-as fi tradat...De ce ma simt asa? Pana la urma nu am nici un motiv. Dar tot trebuia sa vobesc cu blond din cauza purtarii iubitului meu extrem de gelos.

[marya]

Buna!!! Am trecut si eu pe la fic-ul tau si ce pot sa spun, imi place foarte mult!!! :D

Imi place povestea, cum decurge actiunea, cum narezi la persoana I....adica tot :)) :bv:

Sper sa pui continuarea, abia astept sa vad ce se va intampla intre Alexandra si Edi :D.....

Bafta in continuare!!! Bye bye :*

[Minnie]

Multumesc:* marya pt comm si ma bucur nespus ca iti place ce citesti >:D<! Am venit si cu nextul! Lectura placuta>:D<!

Cap 6: Sentimente contradictorii

Mi-am parcat masina in locul obisnuit din fata firmei si am coborat grabita, aproape uitandu-mi geanta pe scaunul din dreapta. De data asta chiar venisem tarziu la munca. Purtam o camasa in dungi verticale, subtiri cu alb si negru si cu un fel de curea ce venea chiar sub sani, o fusta de un gri spre negru si in picioare niste cizme lungi pana la genunchii cu toc ortopedic. M-am indreptat cu pasi repezi spre intrare, apoi am urcat spre biroul meu cautandu-l cu privirea in tot acest timp pe Eduard, dar nici urma de el. Imediat ce m-am asezat pe scaunul de la birou meu incercand sa-mi trag rasuflarea, Cristina si-a facut aparitia ca un uragan in fata mea. Era imbracata elegant ca intotdeauna, o camasa alba cu maneci pana la cot si pe deasupra ca un sarafan-rochita ce ii ajungea pana deasupra genunchiilor de culoare inchisa, iar in picioare pantofii luciosi cu toc inalt.
- Scumpo, ceasul nu-l mai auzi?! mi-a zis razand usor. Am zambit nevinovata. Imi place sa stau pana tarziu in noapte pe net, dar de data asta chiar exagerasem si nu am reusit sa ma trezesc mai devreme.
- Promit ca nu se va mai intampla! am ridicat mana dreapta in aer tinand palma desfacuta. Deci, ce facem azi? am intrebat-o ca si cum as fii fost dornica de munca, dar tot ce voiam era sa termin mai repede si sa ajung la Edi.
- Azi avem cam mult de munca, de fapt nu doar azi, ci toata saptamana. Avem niste facturi din urma pe care trebuie sa le verificam si o sa ne ia ceva timp, mai ales ca baietii nu ne mai pot ajuta. m-am strambat nemultumita. Ce „noroc” aveam si eu! Dar ce-i cu graba asta? a intrebat nedumerita.
- Pai...eu...
- A, stai! Nu imi zice! m-a intrerup blonda entuziasmata. Vrei sa stai mai mult cu Eduard! Dar cine te-ar condamna, e chiar dragut, iar voi doi v-ati potrivi! vorbea repede si clipea des din gele ei lungi. O priveam socata cu o urma de amuzament.
- Esti nebuna! m-a bufnit intr-un final rasul. Si in plus, e „luat”, la fel ca si...
- Nu! m-a intrerupt aceasta din nou. Nu ti-a spus? Chiar zilele trecute a pus capat relatiei lui cu tipa aia.
- Poftim?! nu imi venea sa cred ce aud. De ce? Ce s-a intamplat? o intrebam cu o urma de ingrijorare in glas.
- Nu stiu. Mi-a zis Razvan si am inteles ca e ceva serios. Asa ca scumpo, nu mai pierde vremea si pune repede mana pe bombonelul ala! o priveam dezaproband din cap, in timp ce ea imi zambea multumita. Oare cum se simtea? Uof! Trebuia urgent sa vorbesc cu el!
Ne-am apucat imediat de afurisitele alea de facturi, dar tot am terminat destul de tarziu. Nici nu voiam sa ma gandesc ce de munca voi avea pentru zilele urmatoarele. Mi-am luat la revedere de la colega mea care isi sfarsise programul, la fel ca Andreea, Cosmin si altii. Am coborat la etajul unu, apoi am intrat val-vartej pe usa ce dadea spre depozit. Lumina era destul de slaba ceea ce ma facuse sa simt putina...nesiguranta. In incapere rasunau doar pasii mei din cauza tocurilor si ciudat, nici urma de cineva. Ochii mei negrii il cautau printre rafturi, dar parca intrase in pamant. Probabil nu a venit azi...Dezamagita de situatie, am oftat cu gandul sa imi iau si eu talpasita, dar cand m-am intors am scos un tipat ce a rasunat in tot depozitul dandu-ma cativa pasii inapoi. Era chiar in spatele meu, aparand parca din umbra.
- Usor! Chiar asa urat sunt? a intrebat ironic.
- Nu, nu! am rasuflat usurata ducandu-mi mana in dreptul inimii. Doar ca m-ai luat prin surprindere...a schitat un zambet, apoi a inceput sa se plimbe printre rafturi, iar eu l-am urmat imediat ce mi-am „revenit”.
O tacere enervanta s-a asternut precum bruma in zilele geroase de iarna. Nici unul din noi nu spunea nimic. Am inceput sa oftez fara sa imi dau seama. Nu stiam cu ce sa incep. Aveam o groaza de lucruri de lamurit...
- Aaa...scuze ca nu am venit mai devreme, am avut ceva treaba la birou azi...am spart gheata, sovaind.
- Stiu. mi-a raspuns categoric uitandu-se la mine. Ochii lui albastrii se plimbau pe corpul meu, de sus in jos, analizandu-ma. Dar nu de asta te afli aici! Am dreptate?
- Da...i-am raspuns uimita de cat de bine m-a „citit”. Voiam sa imi cer scuze pentru comportamentul lui Robert! Si iti multumesc pentru ce ai spus...M-ai salvat de la o eventuala cearta. i-am zis privindu-l in ochii.
- Mda...A fost o nimica toata! Dar, ca sa fiu sincer, cred ca te-ar fii ajutat o cearta zdravana sa iti dai seama ca altele sunt sentimentele tale! mi-a spus pe un ton sigur.
- Poftim?! am facut ochii mari, nu imi venea sa cred ce auzeam. Ce stii tu despre sentimentele mele? Nici macar nu ma cunosti indeajuns de bine ca sa vorbesti! incepeam sa imi pierd cumpatul.
- Esti sigura ca il iubesti? Ca mereu l-ai iubit? facea pasi marunti, apropiindu-se de mine. Fii sincera cu tine insuti! Daca ar fii fost asa, de ce nu mi-ai spus? De ce nu ai adus niciodata vorba de el? E doar o relatie bazata pe obisnuita. Iar el...
- Taci! am tipat intrerupandu-l.
- ... chiar crezi ca nu mai are pe alta acolo?
Intrebarea lui m-a facut sa impietresc. Totul era asa confuz. Cu siguranta Cosmin a avut grija sa-l puna la curent cu tot si desigur in „felul lui” si cand spun asta, adica intr-o umbra nu prea frumoasa pe baiatul ce imi e iubit. Prin minte incepusera sa se plimbe fara noima neintelegerile, indoielile mele in legatura cu relatia la distanta pe care o aveam cu Robi. De ce? De ce acum? De ce Edi imi provoca aceste lucruri? Mi-am dus mana la frunte, masand acel loc in incercarea de a ma calma. L-am vazut cum se pregatea sa imi tranteasca o alta intrebare stupida.
- Taci...i-am spus din nou, glasul tremurandu-mi. Trebuia sa-mi dau seama ca esti pus la curent cu toata treaba asta, dar ce pacat ca nu ai fost informat corect.
L-am apucat cu ambele maini de camasa bej ce o purta descheiata la primii doi nasturi si l-am tras spre mine, chipurile noastre fiind la doar cativa centimetrii departare. Datorita tocurilor, eram cam la aceeasi inaltime. Ii simteam rasuflarea pe fata. Respira sacadat. Ochii nostri se intersectara si parca voiau sa se patrunda. La inceput m-a privit cu uimire, apoi a scos la iveala un zambet smecher, de parca asta ar fi asteptat.
- Vrei sa iti demonstrez ca am dreptate in ceea ce te priveste pe tine?
- Nu ai ce sa imi demonstrezi! Vorbesti numai prostii! i-am raspuns pe un ton sigur.
- Asta ramane de vazut! a chicotit, iar in secunda urmatoare mi-a curpins talia cu ambele maini unindu-ne trupurile. Sanii mei erau presati de pieptul lui bine sculptat. Simteam cu nu mai respiram regulat, parca uitand sa fac acest lucru.
- Hei, ce faci?! intrebam panicata, in timp ce ma zbateam sa scap din stransoarea lui.
Am incetat pentru cateva momente, caci nu mai aveam un strop de putere. Acum ca il priveam de aproape am realizat conturul perfect al chipului sau ce semana precum un inger... Cu o mana ma tinea de mijloc, iar cealalta pe nesimtite si-a strecurat-o in parul meu des si lung. Isi muta privirea de la diamantele negre la buzele mele si inapoi. „Ce voia sa faca?” Dar n-am asteptat prea mult „raspunsul” caci in secunda urmatoare m-a sarutat. Si-a apasat usor buzele sale moi de ale mele. Fiind inca in stare de soc, nu am inchis ochii. Simteam ca nu mai pot respira si intr-un moment prost ales, am incercat sa trag aer in plamanii. Blondul profita de ocazie, iar acum limba acestuia se plimba libera prin gura mea. O, Doamne! Nu imi placea sa recunosc, dar aveam o senzatie placuta, acolo in bratele lui in timp ce ma saruta. Am inchis ochii, lasandu-ma purtata de starea de euforie pe care o simteam. De pe pieptul lui, mana mea s-a urnit cu usurinta in parul sau ciufulit, iar cu cealalta ii simteam inima ce ii pulsa cu putere.
Un scartait puternic provocat de balamalele usii ne-a intrerupt acel „episod”, facandu-ma sa ma smucesc din bratele blondului. In fata noastra si-a facut aparitia un barbat in varsta, ceva mai proportionat, nu foarte inalt ce se ocupa cu stransul gunoiului dupa program.
- Salut, Ed! Nu credeama ca o sa te gasesc acum, aici! s-a auzit vocea groasa a acestuia. A, buna seara domnisoara Taylor! Ma scuzati ca nu v-am observat mai devreme! a spus indreptandu-si privirea spre mine dand usor din cap.
- Buna seara...eu...ma scuzati, trebuie sa plec! si am iesit in graba din aceea incapere, dar nu inainte sa-l mai privesc o data pe Eduard.
Nu imi venea sa cred ce tocmai se intamplase intre mine si el. De fapt, nu imi venea sa cred ca imi placuse. Ce urma? Sa ma indragostesc de el? Asta incerca sa faca? E un idiot. Un mare idiot! Eram confuza si nervoasa. Aveam nevoie mare sa ma linistesc.

Din aceea seara nu am mai fost sa-l ajut pe Edi la depozit si spre norocul meu nici nu ne-am intalnit pe holurile cladiri. Aveam prea mult de munca la birou. Era cel mai convenabil pretex ca nu ma puteam duce. Nu voiam sa creada ca ii dau dreptate sau ca imi este frica de ceva anume. Dar tot ce faceam era sa ma gandesc la el, la acel sarut, la vorbele lui, la absolut tot. Pana si Robert imi reprosa ca se intampla ceva cu mine, ca sunt distanta de parca as visa mai tot timpul cu ochii deschisi. Iar ma sufoca cu gelozia lui crezand ca am pe altcineva, dar eram prea satula sa ma mai iau la cearta cu el din asta, asa ca il lasam sa isi faca „numarul” si incheiam printr-un simplu „Pa! Mai vorbim!”.
In ultima zi lucratoare din saptamana am reusit sa finalizez singura de verificat toate facturile din urma, caci Cris’ plecase deja cand i se terminase programul. Nu aveam nici o indoiala ca in cladire mai eram doar eu si, poate, acel barbat ce il intalnisem la depozit. Mi-am luat geanta de pe birou si m-am indreptat spre lift. Am intrat alene in cabina, dar inainte ca usile acestuia sa se inchida, un brat puternic l-a oprit facandu-si aparitia Eduard. Si cand credeam ca a plecat deja, dar ce ma inducea in eroare: ce cauta el la etajul asta?!
- De ce nu iei celalalt lift daca vrei sa urci? l-am intrebat in momentul cand s-a intors spre mine dupa ce facuse „stralucita boaca” de a apasa pe butonul al carui numar era 10.
- Pentru ca vreau sa vorbesc cu tine si altfel stiam ca nu te pot retine. a spus pe un ton calm cu o urma de tristete in voce.
- Ce, iar vrei sa ma saruti sau acum trecem mai departe? am ironizat eu situatia.
- Uite ce e, imi pare rau! Stiu ca nu am nici un drept sa ma bag in viata ta..si..a lasat capul in jos de parca nici nu auzise comentariul meu rautacios.
Am vrut sa ma apropii de el sa-i ciufulesc parul sau blond si des, in semn ca totul a trecut, dar o zdruncitura puternica m-a facut sa ma izbesc de peretii liftului. In secunda urmatoare singura sursa de lumina venea de la semnul verde pe care scria EXIT.
- Ce naiba s-a intamplat? am intrebat panicata.
- S-a blocat liftul intre etaje. mi-a raspuns enervat de situatie. Nici macar nu am semnal la telefon! l-am verificat si eu pe al meu si eram in aceeasi situatie.
Cat timp a butonat ceva pe acolo, care, dupa spusele lui, reusea ca cineva sa isi dea seama ca suntem blocati in lift, eu simteam cum raman fara aer. Mi-am dat jos sacoul negru ce-l purtam, ramanand in camasa pe care am descheiat-o la primii doi nasturi. Nu suportam spatiile mici si inchise, mai ales ca era foarte intuneric. M-am impins in perete si parca genunchii nu imi mai sustineau greutatea, lasandu-ma sa o iau usor in jos. Doua brate puternice mi-au cuprins talia si picioarele. M-a pus in bratele sale, Ed asezandu-se pe jos.
- Sunt grea...mai bine...am incercat sa protestez.
- Shhht! m-a intrerupt.
Am incetat sa ma mai contrazic si mi-am lasat capul pe pieptul lui, iar el se juca in parul meu, mangaindu-l usor. In alte situatii as fi adormit instantaneu cu un asa „tratament”, dar acum eram prea speriata si nelinistita caci nu stiam cine si cand vor veni sa ne scoata din prostia asta de lift. Trebuia sa fac ceva care sa imi distraga atentia...
- Auzi...? am spart tacerea ce se asternuse. Pot sa te intreb ceva mai personal?
- Ascult!
- De ce te-ai despartit de prietena ta?
- Hmm, vestile circula repede! a chicotit, iar dupa un oftat scurt a continuat. Ti-am zis ca aveam o relatie mai mult la distanta. Din cauza ca parintii ei sunt despartiti, verile si uneori chiar si sarbatorile le petrece in America, la mama ei. In restul timpului sta cu tatal ei aici, in Anglia. Se pare ca distanta si-a spus cuvantul...eu nu o iubeam, cica ea da...Intre timp si-a gasit pe unu pe acolo. In ultima vreme vorbeam tot mai rar, era mult mai distanta si am aflat ca e cu cineva cand mi-a trimis un mesaj. Gresise destinatarul. M-am simtit tradat...caci altceva nu as putea sa simt...
- Cum adica nu o iubeai? De ce mai stateai cu ea atunci? am intrebat total dezorientata.
- Ale, era buna. Si cand zic buna, ma refer la toate aspectele! a inceput sa rada usor cu subinteles, molipsindu-ma.
- OK...gata ajunge! Ne deviem prea mult de la subiectul propriu zis. Dar esti indragostit de altcineva? Doamne intrebarile imi ieseau pe gura fara sa le gandesc. De unde atata tupeu? Nici eu nu stiu.
- Poate...poate nu!
- Hai nu te mai juca si zi-mi, cine e? O cunosc?
- O sa iti zic...dar altadata, curioasa mica ce esti. m-am incruntat, dar nu am mai insistat cu interogatoriul. Pana la urma aflasem ce ma interesa: ca el e bine. Te-ai mai linistit? m-a intrebat grijuliu.
- Da, multumesc! continua sa se isi plimbe mainile delicat prin parul meu, dandu-mi o stare de somnoleta. Oboseala isi spunea cuvantul.
Nu stiu ce a urmat, caci la scurt timp am atipit si m-am trezit usor sarutata pe frunte. Ma aflam deja in patul moale si calduros din camera mea. Am vazut cum „vinovatu-l” tocmai iesea usor pe usa in asa fel incat sa nu faca zgomot. Eram prea obosita ca sa ma ridic si sa-l strig, adancindu-ma intr-un somn adanc si fara vise.