20-05-2012, 10:36 PM
Varsta minima:-
Gen:Viata; Tragedie, Romantic; Vise
Limba:Romana
Observatii cu privire la continut: Exprima povestile de viata a patru persoane. Mama-fiica, tata-fiu. Dorintele lor, visele, tragediile.
Critica:Avansata
Viata nu are sens, logică. Este nedreaptă, incorectă,dar, dacă există cineva, pe acolo care doreşte să bată regulile societăţi. Să iasă în faţă, să strige cât îl ţin plamânii. Caci dragul meu cititor, viata a semnalat multe încercari, dar cine are curajul să ţipe ? Cineva cu voinţă.
Capitolul 1
*1970, România*
Doar ce o descoperise, era frumoasă, tainică si un vis ireal. Îşi întâlnise prima dragoste. Învăţa la liceeul de artă ‚Nicolae Tonitza’. Avea 20, doar ce îi împlinise. Era o tânară timidă, înaltă şi slabă. Chipul ei portelanat îi dadea un aer seducator, plin de mister. Chipul ei alb nu varsa nici un zâmbet, nici un surâs. Era curtată de baieti in fiecare zi, fiecare dintre ei, spunându-şi dragostea, cât este in lună şi în stele. Îi refuza, sub un pretext că este ocupată. Era aventura de o noapte a tatalui ei, un barbat cu putere şi statut, fiind directorul liceeului. Această ruşine, disgratie o ştia doar ea, şi , pentru moment, doar atâta avea să fie. Maria Ciobotaru sau ‚Mona Lisa fară zâmbet’. Viata fetei era monotonă, şcoală –acasă-şcoală. Îşi petrecea timpul pe la sectia de pictură, un loc liniştit, mereu ia placut. Timpul nu avea rost, timpul nu exista pentru ea. Cel putin în aceea zi, frumoasă şi blestemată. Alexandru Mihai, un baiat după care orice fată ar visa. Un corp atletic, un zâmbet fermecator si vorbe dulci ce înmuiau inima oricarei fete.
- Eu ? Tânarul exclamă uimit catre prietenul lui. EU ? Marele eu !? Să ma indragostesc ? Niciodată, nu există fată în lumea asta care sa nu reziste zâmbetului meu ! Cuceresc pe oricine în mai putin de 3 secunde ! Confident în propriile puteri Alexandru sari de pe bancă şi îşi studia urmatoarea victimă.
- Bine. Prietenul lui, oferindu-i un zâmbet ştrengar îi arată cu degetul spre Maria. Pe Mona Lisa prietene, te ţin curele ?
Alexandru îşi mută privirea catre fată, nu mai spuse nici un cuvant caci frumusetea ei, fu deajuns să-i rapească glasul.
- S-S-Sigur !! îşi privi prietenul cu un zâmbet.
Însă prietenului lui, era de altă parere. Îşi aşeză hainele bine pe el şi porni. Cu o privire pierdută şi ratacită se ciocni, accidental de Maria. Tânara nu-şi ridică privirea din pamânt în timp ce îşi lua cartile. Baiatul cu ochii caprui îşi oferi ajutorul, cu o vocea mieroasă si bunavoitoare:
- Iartă-mă ! Sunt aşa un neîndemânatic ! Stai să te ajut. Cu grije, îi luă fiecare carte in parte, atentia lui cazând mai mult pe chipul fetei, pe atingerea ei caldă. În ochii lui devenea, ce altele nu au fost.
- Nu-i nimic. Cu o joce joasă tânara îi raspunse. Ca şi tic nervos îşi muşcă buză inferioară. Ochii ei mari şi negri cazura asupra buclelor lui, asupra maxilarului, asupra buzelor de un roşu natural.
Amândoi se ridicară de jos, atintiti cu privirea în ochii fiecaruia. Respiratii grele, cuvinte ce nu mai ieşeau din gură, pauze lungi. Fu deajuns o privire, ca ei, sa se iubească. Poate pare ireal, ieşit din romanele de dragoste. Dar, dragostea la prima vedere a existat, va exista. Atâta timp cât ce este sortit este acolo. Poate să fie un hoţ, un bancher, un om de afaceri, un sarac. Nu se ţine cont de nimic. Dar anii, ei bine, au contat. Cel putin pentru România. Partidul comunist era respectat, şi obligată de soartă, Maria se supunea 100%.
- Eu .... Alexandru dori să îi spună ceva, dar un sunet strident si enervant, ce semnală pentru studenti să se pregatească să cânte imnul, îl întrerupse.
Distanta dintre cei doi se marise, intentionat sau nu. Mâna dreapt dusă la piept, începură să cânte Deşteaptă-te Române. Îi arunca priviri duioase, scurte. Fata, şi ea, îl privea din când în când, dar nu lasa nici un semn de afectiune să îi scape. De îndată ce imnul se termină şi fata disparu fară urmă.
- Hei ! Alexandru încercă să o caute cu privirea, dar nici un noroc, frumoasa Mona Lisa disparuse. Oftă apasat, dar un carnetel galben îi atrase atentia.
Legat cu o pamblică albastră, printre trandafirii roşii, carnetelul statea bine ascuns. Curios, îl deschise. Un citat pe prima pagina îi deschisă curiozitatea. ,, Жизнь конца, где начинается любовь. (Viata încetează acolo unde dragostea începe.)’’ Un zâmbet îi strabatu chipul. Alexandru atinsă marginea foii, ca şi cum ar fi atins degetle ei lungi şi subtiri. Un alt oftat îi strabatu buzele lui rasfirate.
- Deci ? Prietenul lui îl luă prin surprindere, surprins, Alexandru ascunse carnetelul la spate.
- Deci ? Ahh.....sigur. E ocupată. Şti ! Îi pusă mâna pe umar şi îi zambi. Hai că eu mă duc la dormitor, ne vedem mai încolo.
- Bine. Buimac, prietenul lui îşi vazu de drum nedumerit.
Alexandru strabatu liceeul până la dormitoare. Camera cu numarul 12C. Încă se simtea ca în clasă, dormitorul nu parea prea promiţător. Paturile era suprapuse,se aşeză deasupra şi studie, din privire carnetelul. Coperta din piele, vopsită galbenă, îl duse cu mintea la florile de papadie. Un alt zâmbet, un alt oftat. Ochii lui se mijiră asupra citatului în rusă. Se gândea, că poate un prost fară scrupule ia rupt inima, sau poate altceva care încă nu îi trecea prin minte. Deschise carnetelul , era n jurnal, şi se pare ca povestea ei , începea de la doisprezece ani.
,,2 Mai, 1962.’’
,,Am plecat cu tata la mare. Prima mea excursie cu el. Deşi ar fi trebuit să mă simt mândră, nu a fost aşa. Mi-a cumparat o rochiţă roz după care ma lasat le magazin. Mi-a spus că vine repede. Dar au trecut cinci ore. M-am împrietenit repede cu vânzatoare, o chema ca pe mine, Maria. Când a venit tata, ma dus direct la cabană unde am mâncat o prajitura de ciocolată cu alune. Era dulce şi foarte bună.....’’
Alexandru sari peste câteva rânduri. Dar se opri, asupra unor rânduri care îl cuprinseră melancolia.
,,[...] mama iubea filmul , O noapte de dragoste. Era un film sârb, o poveste de dragoste. Nu am apucat să-l vad cu ea. A murit in accidentul de maşină.Sper să mai vină. Am auzit că este frumos, deşi partidul comunist l-ar fi interzis.Iubitorii de filme îl urmaresc.’’
Şi îi veni ideea, o idee stralucită. Ascunse carnetelul între gratiile de fier de la pat şi saltea. Oftă iar şi zâmbi. Mâine avea să fie o zi foarte interesantă.
Între timp, Maria cauta în camera ei carnetelul.
- Unde....Unde.... Îngrijorată din ce în ce mai mult. Oricine ar fi luat acel jurnal ar fi aflat secrete, pe care nimeni nu l-ar fi ştiut niciodată.
Îşi mută privirea catre fereastră, soarele apunea uşor, iar grijile ei nu dispareau deloc. Viata lor, avea să aibă o întorsatură destul de frumoasă, dar şi tragică.
Gen:Viata; Tragedie, Romantic; Vise
Limba:Romana
Observatii cu privire la continut: Exprima povestile de viata a patru persoane. Mama-fiica, tata-fiu. Dorintele lor, visele, tragediile.
Critica:Avansata
Viata nu are sens, logică. Este nedreaptă, incorectă,dar, dacă există cineva, pe acolo care doreşte să bată regulile societăţi. Să iasă în faţă, să strige cât îl ţin plamânii. Caci dragul meu cititor, viata a semnalat multe încercari, dar cine are curajul să ţipe ? Cineva cu voinţă.
Capitolul 1
*1970, România*
Doar ce o descoperise, era frumoasă, tainică si un vis ireal. Îşi întâlnise prima dragoste. Învăţa la liceeul de artă ‚Nicolae Tonitza’. Avea 20, doar ce îi împlinise. Era o tânară timidă, înaltă şi slabă. Chipul ei portelanat îi dadea un aer seducator, plin de mister. Chipul ei alb nu varsa nici un zâmbet, nici un surâs. Era curtată de baieti in fiecare zi, fiecare dintre ei, spunându-şi dragostea, cât este in lună şi în stele. Îi refuza, sub un pretext că este ocupată. Era aventura de o noapte a tatalui ei, un barbat cu putere şi statut, fiind directorul liceeului. Această ruşine, disgratie o ştia doar ea, şi , pentru moment, doar atâta avea să fie. Maria Ciobotaru sau ‚Mona Lisa fară zâmbet’. Viata fetei era monotonă, şcoală –acasă-şcoală. Îşi petrecea timpul pe la sectia de pictură, un loc liniştit, mereu ia placut. Timpul nu avea rost, timpul nu exista pentru ea. Cel putin în aceea zi, frumoasă şi blestemată. Alexandru Mihai, un baiat după care orice fată ar visa. Un corp atletic, un zâmbet fermecator si vorbe dulci ce înmuiau inima oricarei fete.
- Eu ? Tânarul exclamă uimit catre prietenul lui. EU ? Marele eu !? Să ma indragostesc ? Niciodată, nu există fată în lumea asta care sa nu reziste zâmbetului meu ! Cuceresc pe oricine în mai putin de 3 secunde ! Confident în propriile puteri Alexandru sari de pe bancă şi îşi studia urmatoarea victimă.
- Bine. Prietenul lui, oferindu-i un zâmbet ştrengar îi arată cu degetul spre Maria. Pe Mona Lisa prietene, te ţin curele ?
Alexandru îşi mută privirea catre fată, nu mai spuse nici un cuvant caci frumusetea ei, fu deajuns să-i rapească glasul.
- S-S-Sigur !! îşi privi prietenul cu un zâmbet.
Însă prietenului lui, era de altă parere. Îşi aşeză hainele bine pe el şi porni. Cu o privire pierdută şi ratacită se ciocni, accidental de Maria. Tânara nu-şi ridică privirea din pamânt în timp ce îşi lua cartile. Baiatul cu ochii caprui îşi oferi ajutorul, cu o vocea mieroasă si bunavoitoare:
- Iartă-mă ! Sunt aşa un neîndemânatic ! Stai să te ajut. Cu grije, îi luă fiecare carte in parte, atentia lui cazând mai mult pe chipul fetei, pe atingerea ei caldă. În ochii lui devenea, ce altele nu au fost.
- Nu-i nimic. Cu o joce joasă tânara îi raspunse. Ca şi tic nervos îşi muşcă buză inferioară. Ochii ei mari şi negri cazura asupra buclelor lui, asupra maxilarului, asupra buzelor de un roşu natural.
Amândoi se ridicară de jos, atintiti cu privirea în ochii fiecaruia. Respiratii grele, cuvinte ce nu mai ieşeau din gură, pauze lungi. Fu deajuns o privire, ca ei, sa se iubească. Poate pare ireal, ieşit din romanele de dragoste. Dar, dragostea la prima vedere a existat, va exista. Atâta timp cât ce este sortit este acolo. Poate să fie un hoţ, un bancher, un om de afaceri, un sarac. Nu se ţine cont de nimic. Dar anii, ei bine, au contat. Cel putin pentru România. Partidul comunist era respectat, şi obligată de soartă, Maria se supunea 100%.
- Eu .... Alexandru dori să îi spună ceva, dar un sunet strident si enervant, ce semnală pentru studenti să se pregatească să cânte imnul, îl întrerupse.
Distanta dintre cei doi se marise, intentionat sau nu. Mâna dreapt dusă la piept, începură să cânte Deşteaptă-te Române. Îi arunca priviri duioase, scurte. Fata, şi ea, îl privea din când în când, dar nu lasa nici un semn de afectiune să îi scape. De îndată ce imnul se termină şi fata disparu fară urmă.
- Hei ! Alexandru încercă să o caute cu privirea, dar nici un noroc, frumoasa Mona Lisa disparuse. Oftă apasat, dar un carnetel galben îi atrase atentia.
Legat cu o pamblică albastră, printre trandafirii roşii, carnetelul statea bine ascuns. Curios, îl deschise. Un citat pe prima pagina îi deschisă curiozitatea. ,, Жизнь конца, где начинается любовь. (Viata încetează acolo unde dragostea începe.)’’ Un zâmbet îi strabatu chipul. Alexandru atinsă marginea foii, ca şi cum ar fi atins degetle ei lungi şi subtiri. Un alt oftat îi strabatu buzele lui rasfirate.
- Deci ? Prietenul lui îl luă prin surprindere, surprins, Alexandru ascunse carnetelul la spate.
- Deci ? Ahh.....sigur. E ocupată. Şti ! Îi pusă mâna pe umar şi îi zambi. Hai că eu mă duc la dormitor, ne vedem mai încolo.
- Bine. Buimac, prietenul lui îşi vazu de drum nedumerit.
Alexandru strabatu liceeul până la dormitoare. Camera cu numarul 12C. Încă se simtea ca în clasă, dormitorul nu parea prea promiţător. Paturile era suprapuse,se aşeză deasupra şi studie, din privire carnetelul. Coperta din piele, vopsită galbenă, îl duse cu mintea la florile de papadie. Un alt zâmbet, un alt oftat. Ochii lui se mijiră asupra citatului în rusă. Se gândea, că poate un prost fară scrupule ia rupt inima, sau poate altceva care încă nu îi trecea prin minte. Deschise carnetelul , era n jurnal, şi se pare ca povestea ei , începea de la doisprezece ani.
,,2 Mai, 1962.’’
,,Am plecat cu tata la mare. Prima mea excursie cu el. Deşi ar fi trebuit să mă simt mândră, nu a fost aşa. Mi-a cumparat o rochiţă roz după care ma lasat le magazin. Mi-a spus că vine repede. Dar au trecut cinci ore. M-am împrietenit repede cu vânzatoare, o chema ca pe mine, Maria. Când a venit tata, ma dus direct la cabană unde am mâncat o prajitura de ciocolată cu alune. Era dulce şi foarte bună.....’’
Alexandru sari peste câteva rânduri. Dar se opri, asupra unor rânduri care îl cuprinseră melancolia.
,,[...] mama iubea filmul , O noapte de dragoste. Era un film sârb, o poveste de dragoste. Nu am apucat să-l vad cu ea. A murit in accidentul de maşină.Sper să mai vină. Am auzit că este frumos, deşi partidul comunist l-ar fi interzis.Iubitorii de filme îl urmaresc.’’
Şi îi veni ideea, o idee stralucită. Ascunse carnetelul între gratiile de fier de la pat şi saltea. Oftă iar şi zâmbi. Mâine avea să fie o zi foarte interesantă.
Între timp, Maria cauta în camera ei carnetelul.
- Unde....Unde.... Îngrijorată din ce în ce mai mult. Oricine ar fi luat acel jurnal ar fi aflat secrete, pe care nimeni nu l-ar fi ştiut niciodată.
Îşi mută privirea catre fereastră, soarele apunea uşor, iar grijile ei nu dispareau deloc. Viata lor, avea să aibă o întorsatură destul de frumoasă, dar şi tragică.