Pradator sau pradă

[Max]

Acesta e primul meu şi yaoi. Îl mai am postat pe încă un forum.
Limita de vârstă:+16( vor fi şi copitole + 18)
Observatii cu privire la continut: -
Tip de comentariu solicitat: Simplu

Capitolele sun scurte aşa că le-am posta pe amândouă. Sper să vă placă


Capitolul I
Prima luptă

Axel stă rezemat de unul dintre pereții salii de de sport. Era într-o stare de somnolență totală. Nu dormise bine ultimele două nopți pentru că avea de patrulat în locul surori lui mai mari ce era plecată din oraș.
- Hei, Xel. Ce faci omule, dormi în sala de sport?
Baiatul recunoscu vocea prietenului sau, dar era prea leneș să-l salute, sau să-i raspundă la întrebare. Joshua îl prinde de încheietura mâinii, dar îi de drumul repede și-și priveşte colegul cu ochii cât roata de tractor.
- Frate, arzi! Pe bune acum, las-o mai ușor cu plimbarile prin padure, ai sigur o gripă nasoală.
Axel își așează mână în dreptul inimii ce parea că dorește să-i strapungă pieptul. Simțea cum sângele începe să-i curgă mai repede prin vene și instinctele de vânator îl anunțau că un pericol este prin apropiere. Deschide ochii privind-ul pe Joshua, ochii lui verzi îl priveau de îngrijorare, iar parul blond-șaten îi era ud.
- Ok, cred că mă duc acasă să mă întind puțin. Îi spui tu dirigului?
- Bine, ai grijă de tine man.
Baiatul scoate un sunet dezaprobator la auzul cuvântul "man", nu putea suporta când cineva i se adresa cu acea cuvânt. Dacă nu ar fi fost un pericol prin preajmă s-ar fi luat cu siguranță de saracul Joshua pentru că folosise acel cuvânt.
Axel parasește în grabă mica cladire care se presupune că ar fi liceu, scoală generală și gradinița în același timp. Erau mai multe case aranjate precum cabanele dintr-o tabară. Chiar se simțea ca în tabară, în spatele "cabanelor" se afla o padure imensă prin care Axel trecea zilnic pentru a ajunge acasă. Își trece mâna prin parul roșcat închis și simte cum începe să transpire. Trebuie să se grabească, sau riscă să se transforme în curtea școlii. Urăște când se transformă, este cel mai aiurea moment, poate fi o pradă foarte ușor de prins.
Imediat ce se pierde printre copaci se pitește într-un tufiș unde își dă hainele jos și le bagă în rucsac. Baiatul se așează în patru labe și imediat copul i se alungește, blana roșcată îi crește, botul i se alungește și îi cresc colți și gheare ascuțite.
" Da, în cele din urmă asta e prima mea vânatoare. Voi demonstra de ce sunt în stare." Axel aude o voce ce-i cere să stea departe de atacator până vor veni restul să-l ajute. Roșcatul scoate un urlet de luptă și grabește pasul spre locul din care vine mirosul vampirului. Mirosul se intensifica cu cât se apropia mai mult, apoi aparură și alte mirosuri, erau mai mulți vampiri. "Ce m-o mâncat pe mine-n cot să vin aici să mă dau mare că pot ucide singur un vampir? " Gândurile îi sunt oprite de un vampir ce apare în spatele lui și îl lovește cu putere aruncând-ul în mijlocului adunarii.
- E spune tu Armand, nu-i chiar un lupişor ce ne întrerupe ședința?
- Aşa se pare, dar nu aveam timp de joacă. Noi plecam, voi restul ucideți-l.
Lupul roșcat scoase un mârâit fioros apoi se aruncă asupra vampirului numit Armand. Colții tânarului lup se înfig în brațul vampirului smulgându-il înainte ca cineva să-l poată oprii. După ce aruncă brațul cât de departe poate se pregatește să atace din nou, dar cinci vampiri îl încolțesc prea repede. Înainte ca Axel să poată face o mișcare pentru a se apara unul dintre vampiri în atacă din spate reușind să-l doboare. În momentul urmator se simțea lovit de autobuz. Vampirul care l-a atacat prima dată a început să-i rupă membrele și astfel ajunse fară aparare.
" Idiot! Cred că nu mai am vreo șansă să scap, ceilalți nu vor ajunge aici la timp."


Capitolul II
Vampir sau vârcolac


Vladimir priveşte mâhnit cum tinerii vampiri îl atacă pe puiul de lup. Ar fi vrut să se ducă după cei doi vampri batrâni, dar ceva îl oprea. Nu se putea stapânii, instinctele de vârcolac îl îndeamnă să-l ajute.
- La naiba.
Brunetul, Vladimir, se aruncă asupra vampirilor. Îşi scoate sabia din argint şi se îndreaptă cu viteză spre vampiri.
Axel privea neajutorat lupta ce se dadea în fata ochiilor sai. Brunetul mânuiat sabia cu o uşurinţă şi tenacitate ieşită din comun. Parea mai degrabă un cavaler din antichitate, sau un printi desprins din poveştile nemuritoare.
- Spune, ce caută Marcus aici?
- De ce ţi-aş spune oricum mă vei ucide şi pe mine.
- Aşa-i, dar poti muri repede, ca amici tai, sau încet şi chinuit.
- Îl caută pe " Ales", vrea să-l transforme şi să-l aducă de partea nostră.
- Vezi, nu a fost greu. Acum te las aici, e mai amuzant să te distrugă Marcus decât mine.
- Nu ar trebuii să fi de partea câinilor, ei te-au abandonat, din vina lor...
Tânarul vampir nu mai continuă, sabia brunetului i se înfipse în mijlocul capului. Vladimir se întorse, pentru a -şi recupera arma. Cu spatele la Axel examina inelul de pe degetul vampirului. Era un simbol al nemuririi, un inel care îi facea pe vampiri să se considere atotputernici.
- Te poti mişca?
Varcolacul nu scoase nici un sunet, simtii imediat că salvatorul lui era un vampir. Nu era indicat să-i vorbească, chiar dacă l-a salvat era sigur că urmareşte ceva. Prima regulă a vârcolacilor era să nu se încreadă în vampiri, ei avea puteri de a convinge pe oricine prin hipnoză.
Vladimir se întorse spre el şi se aplecă asupra lui exact când în cadru apar încă cinci vârcolaci.
" Sunt salvat." Gândii Axel, dar mârâitul capetenie era pentru el nu pentru vampir.
- Urmează-mă. Cred că avem multe de discutat.
Vampirul se apropie de narele lup negru şi îl mângâie după ureche.
- Neschimbat şi după 100 de ani. Totuşi, am auzit că ţi-ai gasit aleasa, norocosule, încep să fiu gelos pe tine. Apropo, mai lucrează la modul în care îţi controlezi haita, puii par tot mai idioti.
Axel scoase un mârâit jos şi ameninţător pentru că a simtit insulta vampirului. Julian, capetenia, a luat-o înainte cu vampirul, iar Axel după ei ajutat de ceilalti din haită.
Cei doi prieteni s-au despartit de restul haitei îndreptându-se spre casa lupului în timp ce doi l-au dus pe Axel acasă, iar restul s-au dus să patruleze. Nici un vârcolac nu mai avea dreptul să patruleze singur în timpul zilelei, iar noaptea erau obligati să meargă în grupuri de câte patru. Axel era singurul care nu a respenctat regulile, şi a simtit consecintele pe proipia-i piele.
În timp ce Axel dormea aşteptând ca oasele să i se refacă, Julian asculta atent istorisirea prietenului sau.
- Chiar nu vrei sa întelegi Julian, ei în vânează deoarece cred că poate fi transformat.
- Dar e absurd, un vârcolac nu poate fi transformat în vampir. Tu eşti o exceptie. Dacă un vârcolac este muşcat are două optiuni, să nu păţească nimic sau să moară.
- Sau să devină un monstru care luptă între cele două specii şi se teme mereu că una va învinge şi-l va distruge. Oricum ar fi, îl voi proteja pe puşti.
- Ţi-ai dat seama din prima că-i el, dar ei nu. Avem un avantaj, totuşi, cred că ar trebuii să stai deoparte de data asta.
- Nu voi repeta greşelile din trecut. La naiba! Vrei să nu-mi aminteşti de fiecare dată ce s-a întâmplat când am fost vânat. Am greşit, sunt un idot, dar nu-i vina mea că a murit, crezi că eu am vrut să se sacrifice pentru mine, că m-am simtit bine privindul cum se stinge în timp ce eu...
Vampirul s-a ridicat repede şi a ieşit un o viteză neomenească din încapere. Nu putea suporta să i se amintească greşelile din trecut, se ura din cauza lor. Vladimir se plimba prin padurea întunecatată. Soarele apuse de câteva ore şi totul parea liniştit. Ochii lui negrii priveau înainte fară a observa ceva. Era prea îngândurat pentru a simtii prezenta altei penrsoane în prejma lui.
- Cred că ar trebuii să-ţi multumesc pentru ajutor. Ştiu că a fost un gest de idiot ce am facut, dar...
Axel se oprii când vazu privirea vampirului. În ochii lui aparu o lumină stranie, ce parea undeva între speranţă şi dragoste. Vladimir privea ochii verzii ei baiatului, chipul lui palid şi parul roşu ca focul.
Într-o clipă era lângă vârcolac iar buzele lor s-au întâlnit pentru prima dată. Axel l-a lovit cu putere aruncândul în cel mai apropiat copac. Roşcatul îşi ştergea repede buzele cu dosul palmei scârbit de gestul vampirului, dar vocea lui îl opreşte.
- Damian...
- Eşti nebun! Cum dracu să mă suruti! Sunt baiat! Şi numele meu este Axel.
Vârcolacul se pierde printre copaci în timp ce Vladimir privea pierdut cum se îndeparta.
" Ce-i cu mine? Îmi pierd mintile. Puştiul ăsta nici macar nu ştie în ce pericol este, iar eu bag spaima în el. Dar seamană atât demult cu Damian. Scumpul meu Damia."
Vampirul scoate o poză din buzunar şi-şi trece degetele lungi peste imaginea alb-negru. Chiar dacă poza nu era color, işi amintea perfect tenul palid, ochii verzi şi stralucitori, parul roşcat ca focul. Îi era dor de el, se ura pentru că era motivul mortii lui.

EDIT Daria: tu draguta treci pe la reguli si citeste tot. Daca faceai asta de dinainte, stiai ca din data de 24.03.2012 nu mai este permisa folosirea diacriticelor.

[Max]

[ohaio_angel]

[Kurama^_^Sweet]