Poezie

[bastard_in_love]

Ok... vad ca toti au pus poezii mai lungi, eu o a fiu ceva mai... scurta :))


Din neguri albe se deschid
Porti ale cunoasterii uitate,
In vreme ce ale tale pleoape inchid
Acele margele create.

Create de un om distins,
Un om ca niciun altul,
Care de la tine a pretins
Mai mult ca necuratul.

Dar tu, om ignorant si pur,
Tu pretinzi adevarul!
Acum il ai, dar este nul,
Caci nu esti creatorul.


Nu i-am pus titlu, iata un mic text anexat:

De ce nu e omul niciodata multumit cu ce are?
De ce atunci iti doreai sa stii tot mai mult, iar acum realizezi ce ai pierdut?
Tocmai acea intrebare era esenta vietii, iar acum ca stii raspunsul, simti ca acea substanta numita "viata" se dizolva lent, dar dureros, intr-un lichid al cunoasterii.
Iar acum ca acel necunoscut ti se dezvaluie, plangi, cerand neclarului sa se intoarca la tine.

[e cam banal... e prima mea poezie:))] ...