Poems

[Invictus]

S-a dus frumosul...
S-a scurs din sticla spartă de egoismul tău hain
S-a stins apusul...
A dispărut acaparat de gândul tău meschin


S-a dus amorul...
S-a înecat cu cocktail amărui de speranţe şi vise
S-a stins ÅŸi dorul...
A îndrăznit să se gândească la lucruri interzise

[A'Svear]

Geniu? Aş putea spune. Chiar pot, crede-mă.
Poezia e ceva...E ceva. Acel ceva care îmi face pielea de găină, care conturează perfect în câteva cuvinte substanţa unui sentiment complex şi chiar neînţeles.

S-a stins ÅŸi dorul...
A îndrăznit să se gândească la lucruri interzise

Nu ştiu dacă am prelucrat bine versurile când am încercat să extrag mesajul din ele, dar aş putea spune că ai evidenţiat un fel de...De perversitate a lumii [ştiu că sună foarte ciudat chestia asta, dar n-am idee cum altfel să mă exprim] care nu mai pune preţ pe lucruri mărunte cum ar fi dorul pentru o anumită persoană?
Oricum, mi-a placut în mod deosebit. Cum am spus e ceva care conţine doar ceea ce e nevoie ca să îţi placă.

Zbye :]

[Aerith]

Chiar un geniu ! LOL!
Ai reuşit să-mi transmiţi unele sentimente. Îmi place această poezie, şi eu nu mă prea omor cu poeziile, însă asta este poezia care m-a făcut K.O ! Serios, lucrarea ta...o să fac o obsesie pentru ea. Am citit-o de vreo cinci ori, nu mă mai satur, serios .
Vreau următoarea poeziiie !! O vreau mai repede !

S-a stins apusul...

Partea care îmi place cel mai mult, cea mai genială din toată poezie, cea care-mi dă fiori, care mă face să tremur când o citesc. Eşti genială, fato !
Cred că o să fac obsesie şi pentru tine, nu numai pentru poeziile tale, pentru tine :3 .
Eşti adorabilă !

[Invictus]

Eşti încă o enigmă a naturii

Prin felul cum blajin priveÅŸti

La modul cum rapid clipeÅŸti

Temându-te să nu dezamăgeşti



Eşti încă o scânteie a nemuririi

Cu felul cum păşeşti pe drum

Ştiind ca te-ai născut din scrum

Ştiind c-o să dispari în fum



Eşti încă o minune a lumii

Sorbind din roua rece a dimineţii

Privindu-ţi chipul în oglinda gheţii

Dorind să afli esenţa vieţii



Eşti încă o speranţa a omenirii

Cu ochii tai căprui de catifea

Cu strălucirea ta de stea

Prin gândurile-ţi ce vad schimbarea



Eşti încă o plăcere a privirii

Cu graţia mişcărilor din fapte

Mergând pe paşii lunii-n noapte

Cântând ale Abisului întunecate şoapte

.

.

.

Ai fost o plăcere-a privirii

Ai fost speranţa omenirii

Ai fost o minune a lumii

Ai fost scânteia nemuririi

Ai fost o enigma-a naturii

Tot ce-ai rămas e doar cenuşa mistuirii…..

[Child Of Sunset]

Stii deja cat de ,,experta'' sunt eu in asa ceva , dar tot am sa comentez putin . Adica sa iti spun ce mi-a placut ca sigur ca nu voi indica greseli . Yoshi , here I go :

Ştiind ca te-ai născut din scrum
Ştiind c-o să dispari în fum

Mi s-a parut foarte interesanta imaginea asta , Ma gandesc la un pheonix care nu mai poate renaste ceea ce il face muritor cumva . Da aberez , dar pasarea renaste din propria cenusa , numai ca aici vantul imprastie cenusa inainte de a avea loc ceva asemanator . Dap , mi-a placut .

Ai fost o plăcere-a privirii

Ai fost speranţa omenirii

Ai fost o minune a lumii

Ai fost scânteia nemuririi

Ai fost o enigma-a naturii

Tot ce-ai rămas e doar cenuşa mistuirii…..

Foarte foarte frumoasa incheierea . Mi-a placut faptul ca ai reluat ideile sau mai bine spus inceputul fiecarei strofe in aceasta ultima parte , suna foarte foarte tare si hmm...tind sa cred ca vorbesti de pheonix . Poate ma insel dar asa cred eu . La asta ma duce cu gandul . Hmm . Anyway .

Astept noi poezii de-ale tale , stii sa scrii superb . Da , sigur stii asta . Greseli de tastare nu ai (numai la acestea ma pot uita) , toate versurile tale rimeaza , suna melodios si curg asa lin . Da , chiar imi place . Felicitari . Gambate !

[Invictus]

Mă săturasem …
De tot!
De voi!
De tine...
Sau poate doar vroiam
Să scap de mine...
Şi n-am lăsat
Când am plecat
Scrisori, bilete
De-adio sau regrete,
Dar ţi-am lăsat
În clipa evadării mele
În noaptea fără lună,dar cu stele
Pe fruntea rece,
Un sărut...
Nimic mai mult…
Ce-ai înţeles din el copil?
Poate nimic …
Dar ÅŸti ÅŸi tu
Cum ÅŸtiu ÅŸi eu
Nimicul meu,
E cum a fost mereu
Un haos într-o sticlă
De vin trezit,
Pe masă părăsit
Făcut de Timp
Åži stors din Timp
Gustat ÅŸi-apreciat de-atei
Dar ÅŸi scuipat de semizei.



Ai plâns?
Nu cred …
Nu te-a lăsat mândria
Să îţi întinzi rimelul,
Să îţi ucizi euforia:
Acel avânt al tinereţii
Cu toate patimile ei
Dar ÅŸi cu vicii,
Două-trei...


ÃŽntr-un final,
M-am şi întors,
Dar obosit,
Şi mai nelămurit,
Decât atunci când am plecat,
Când te-am lăsat
ÃŽn pragul uÅŸii tale.
Şi mă-ntrebam…
Acel sărut pe fruntea rece,
Te mai doare?...

[A'Svear]

Hi there. Un început de replay foarte sec şi naşpa şi tot ce vrei. Să continuăm.
Îmi place poezia. Încă o dată îmi trezeşte sentimente de dezamăgire? Mă rog, asta am simţit eu toată ziua, dar nu asta contează.

Ai plâns?
Nu cred …
Nu te-a lăsat mândria
Să îţi întinzi rimelul,

Îmi place! Superficialitate? Sentimente de suprafaţă? Ador ceea ce exprimi tu în versuri şi ce imagini şi idei creezi. Crede-mă pe cuvânt, ador.
Şi încheierea este foarte reuşită. Păstrează nota de mister, păstrează un înţeles ascuns al versurilor [sau îmi doresc eu cu prea multă disperare ca lucrurile să fie imposibil de complexe]. În orice caz, mi-ai fericit seara, chiar aveam poftă să citesc ceva care să se potrivească cu starea mea de spirit şi uite că am citit.

Zbye :]

[Child Of Sunset]

Dap , nici nu ma asteptam la altceva . Poezia este cu adevarat extraordinara , te pricepi , stii asta . Totusi cred ca e o singura greseala:

vroiam - voiam (mi se tot spune ca acest lucru a fost deja acceptat , dar imi pare rau eu una nu sunt de acord asa ca voi continua sa corectez asta . Pare rau daca enervez pe careva so ..shhh)

Dar ÅŸti ÅŸi tu
Cum ÅŸtiu ÅŸi eu
Nimicul meu,
E cum a fost mereu
Un haos într-o sticlă
De vin trezit,
Pe masă părăsit
Făcut de Timp
Åži stors din Timp
Gustat ÅŸi-apreciat de-atei
Dar ÅŸi scuipat de semizei.

Imi place cum suna aceasta parte , foarte mult chiar . Mi se pare ca exprima confuzie , haos precum spui , totusi nehotarare . Cred ca eul liric incearca sa isi gaseasca o idee sau macar sa stea pe picioarele lui in privinta a ceea ce a ales . Totusi cred ca ii e greu s-o lase pe ea in urma . Macar putin . Asa cred eu .

Acel sărut pe fruntea rece,
Te mai doare?...

Acest sfarsit mi s-a parut genial . Felul cum ai imbinat cuvintele , ma rog ideea in sine a fost geniala . Mi-a placut la nebunie , e potrivit drept incheiere . Felicitarile mele sincere .
Da , ador poeziile tale . Nu prea citesc eu la viata mea asa ceva , dar am intalnit cateva bune si ale tale chiar imi plac . Astept poezie noua . Gambate kudasai !

[Invictus]

Sinn'a


Åži ce?...

Credeai că ai scăpat?

Că s-a sfârşit?

Că te-am iertat?

Doar că adevărul l-ai grăit,

Te aştepţi acum să fie diferit?

Aştepţi ca ochii mei

Să se mai piardă în ai tăi?

Cum o făceam pe vremea când

Te sărutam,

Tu suspinând iar eu râzând....



Ce-mi ceri?

A doua şansă?

sau e a treia?

De ce te-ai mai întors

Dacă-ai rupt cheia?

De ce mai baţi?

De ce insiÅŸti?

Te-ai hotărât şi tu să rişti?

Act onorabil draga mea,

Dar prea târziu...

Eu m-am mutat altundeva

Åži-am luat cu mine

De la tine,

Un singur lucru:

O privire...

[Ich.]

Pot strica distractia?;;)

N-am citit decat prima si ultima poezie. Prima mi-a placut din cauza impletirii dintre eleganta rimei clasice si acele expresii moderniste, clar moderniste, dar nu ma dau in vant dupa ea, e destul de seaca, sunt cuvinte ...si-atat.
Ultima, pe langa ca e inestetica isi pierde rima pe parcurs, devine o insiruire de intrebari tipice, lipsite de ceva al tau, in sine versurile par al unui copil mai mic de clasa a sasea.
Desi aici

A doua şansă?
sau e a treia?
De ce te-ai mai întors

Pare sa se simta ceva, ceva...un ton taios.
Daca ai observat am unit versurile, asa-zisele versuri, cel putin, arata mai bine. Nu spun sa nu le desparti cum iti vine, dar daca-s toate asa puse hai-hui arata urat.
In fine, succes.
Fi pe pace,
Ich.