22-06-2009, 05:19 PM
Ooh! atat de multe lucruri noi OoO.
Pai...sa vedem cum se incepe. Oh, da! Holiday!
Le cer scuze ca am observat prea tarziu faptul ca s-au facut cele trei luni in care nu am postat nimic la ultima poveste celor care o citeau(daca o faceau), dar acum m-am intors - sper - mai activa.
Povestea aceasta a inceput dintr-o banalitate, nu imi mai amintesc bine care a fost aceea si inca nu este terminata nici pe hartie. Am nevoie urgenta de putina responsabilitate si/sau activitate in orice domeniu, deci m-am hotarat sa o postez.
Iertati-ma daca voi fi putin pe langa noile reguli(daca exista) ale site-ului, dar mi-am luat o vacanta luuunga de clasa a 8-a ^^. Acum e aproape gata batalia pe licee, deci trebuie sa ma tin de promisiunea facuta, aceea de a continua sa scriu =3.
Un scurt rezumat nu am, dar pot spune ca tematica este alta(no more love stories). Voi incerca sa fac ceva, daca nu horror, atunci fantastic, dar sunt incepatoare la acest capitol XD.
Should I start?
Ploaie de pene
Capitolul I
Trebuie s? �l iube?ti...trebuie s? �l protejezi.
Atunci, c�nd urma s?-mi rev?d rudele, dup? aproape patru ani �n care nu am f?cut-o, acestea au fost singurele cuvinte pe care le-am auzit ie?ind dintre buzele pline ale lui Marie. A vorbit �n ?oapt?, probabil pentru ca nu voia ca eu s? m? simt vinovat sau s? fac o �scen?�, aceasta fiind scuza ei favorit?. Nu voiam s? o fac, dar i-am �n?eles cuvintele: nu �i d?dea alt? varianta. Orice s-ar fi �nt�mplat, trebuia s? se supun?. L-am evitat dup? aceea o zi �ntreag? pe b?iatul cu p?r castaniu care m? f?cea s? m? simt at�t de scund, ca atunci c�nd st?team �n fa?a profesorilor �n ?coala primar?. �i sim?eam privirea str?b?t�ndu-mi �ncet, precum un v�nt de toamn?, corpul, ochii, mintea ?i nu puteam s? simt dec�t o jen? ?i o p?rere de r?u imens?.
Nimeni nu a pl?nuit venirea mea �n casa lor, nimeni nu �l anun?ase ca urma s? fie nevoit s?-?i suporte fratele de care a fost separat patru ani de zile din nou. Mi se p?rea c? ar fi trebuit s? fie clar c? nu aveam niciun motiv s? m? aflu l�ng? el. �i datoram deja prea multe pentru c? m? acceptase la �nceput �n familia lui, renun?�nd la por?ia concentrat? de aten?ie de care avusese parte doar un an. Credeam c? singurul lucru care-i lini?tea s�ngele era aceia c? eu nu �i sem?nam in niciun fel, nefiind dec�t un copil mult prea norocos ?i n?scut, din pur? prostie, intr-un orfelinat.
Exact c�nd credeam c? nimic nu putea suna mai solitar; s? te na?ti din p?rin?i orfani, minori, s? r?m�i singur ?i s? le urmezi soarta, st�nd �n acela?i orfelinat. Cu toate acestea, cu toate c? eu �nc? purtam �n mine p?catul str?mo?esc, Dumnezeu mi-a mai dat o ?ans? �n via??.
�ns? orice lucru din trecut mai conta, oare? Acum trebuia s? fac totul pentru ca via?a lui s? fie mai pu?in chinuitoare al?turi de mine.
� Iart?-m?.. � i-am ?optit atunci, f?r? via??, iar el mi-a z�mbit.
Ce prostesc a fost din partea mea s? visez at�t de mult. Ce ireal de iresponsabili s? cred c?, �n ciuda st�ng?ciei mele, nu urma s? �i fac probleme. �n acea clip? mi-am dat seama: acel z�mbet, asem?n?tor unui apus de var?, nostalgic, nu existase dec�t in mintea mea. Desigur, toat? acea zi tensionat? nu fusese nici ea nimic mai mult dec�t un vis influen?at de vorbele din jurul meu. Adormisem �n trenul spre acel ora? mic de l�ng? Londra, un loc at�t de retras, la numai c�teva sute de kilometri de unul dintre cele mai importante ora?e ale lumii.
Cu patru ani �n urm?, p?rea at�t de mare, at�t de necunoscut ?i de solitar. Acum nu �mi oferea dec�t un sentiment de claustrofobie acut?, datorit? str?zilor at�t de ingrijite, de albe ?i de str�mte. Casele a?ezate strategic, fiecare jongl�nd cu nuan?ele de maro, bej, alb ?i g?lbui pentru pere?ii exteriori ?i cu cele de brun-ro?cat, negru ?i bleu-marin pentru ?igla acoperi?urilor, �mi p?reau mai primitoare acum, dar schimbarea nu era at�t de mare.
F?r? s? m? concentrez prea mult, am observat c?, �n locul bisericii la care obi?nuiam s? merg �n copil?rie, ap?ruse o cl?dire cu dou? etaje, p?tr??oas?, probabil una dintre cele mai mari din ora?. Deasupra acesteia nu am putut citi dec�t cuv�ntul �Library�, scris cu litere mari ?i aurii, �nainte ca viteza mare a autobuzului �n care urcasem, �mpreun? cu m?tu?a mea, de c�nd am p?r?sit trenul vechi. Marie mi-a observat, inevitabil, privirea plin? de uimire a?intit? �nafara vehicolului ?i mi-a explicat, cu vocea ei u?or r?gu?it? din cauza unei gripe care de abia �i trecuse cu c�teva zile �n urm?, c? un alt l?ca? de cult a fost construit, mai aproape de centru, pe una dintre ?oselele importante ale ora?ului, St. Rose, paralel? cu cea unde se afla sec?ia de poli?ie, la r�ndul ei, renovat?.
�Vreau acas?.� Erau singurele cuvinte care aveau ?i un rost ?i pe care le puteam g�ndi �n acele momente. Eram chinuit de g�ndul c?, dup? ordinele primite la telefon de la Marie, �n timp ce eu eram doar pe jum?tate adormit se pare, �l vor afecta pe Keane mai mult dec�t �n visul meu. Poate urma s? m? urasc? din start. Oh, ?i iat?-m?, din nou, tremur�nd.
Aerul rece m-a ajutat mult s? m? calmez. Amor?isem, ca �ntotdeauna, pe scaunul gri, de plastic, al autobuzului. C�nd am ajuns �n a patra sta?ie de la intrarea �n Leavingmoon, am cobor�t. Era deja amiaz?, iar cerul se ar?ta noros, dar ospitalier. Era frig, ca pentru un �nceput de prim?var?, dar hanoracul decolorat, d?ruit de Marie m? proteja.
Am privit strada goal?, precum sufletul unui copil abandonat, pref?c�ndu-m? c? �mi aranjam �nchiz?torile geamantanului negru, plin de haine. Dac? mi-ar fi fost permis, a? fi c?rat f?r? s? clipesc ?i toate c?r?ile din bibliotec?, dar mi s-a promis c? voi avea orice �mi doresc aici ?i c? nu trebuie s? vin ?i cu celelalte lucruri. Bine�n?eles, mama nu mi-a ordonat s?-mi abandonez �n Canada colec?ia, dar Marie da. Am oftat ?i am urmat-o. Fiind o strad? pu?in mai �ngust?, cu o singur? band? pentru fiecare sens, casele nu erau la fel de mari sau luxoase. Nu aveau gr?dini ?i nici balcoane, dar toate sem?nau cu ni?te prisme gigantice. Cu toate acestea, toate aveau un etaj deasupra parterului.
M-am chinuit s? z�mbesc, g�ndindu-m? c? nu puteam s? cer mai mult. Era un ora? lini?tit, cre?tin �n care nu urma s? mi se �nt�mple nimic r?u. Chiar dac? acest lucru �nsemna ?i c?, de multe ori, mi se va p?rea plictisitor, nu eram deloc contra sa. ?tiam deja c? mi se potrivea via?a mea viitoare. Deocamdat?, pe trotuarul f?r? via??, m? sim?eam �n largul meu.
One more thing. Doar primul post are diacritice(dragostea mea veche), deoarece inca nu m-am obisnuit cu ele si imi ingreuneaza mult scrisul.
Pai...sa vedem cum se incepe. Oh, da! Holiday!
Le cer scuze ca am observat prea tarziu faptul ca s-au facut cele trei luni in care nu am postat nimic la ultima poveste celor care o citeau(daca o faceau), dar acum m-am intors - sper - mai activa.
Povestea aceasta a inceput dintr-o banalitate, nu imi mai amintesc bine care a fost aceea si inca nu este terminata nici pe hartie. Am nevoie urgenta de putina responsabilitate si/sau activitate in orice domeniu, deci m-am hotarat sa o postez.
Iertati-ma daca voi fi putin pe langa noile reguli(daca exista) ale site-ului, dar mi-am luat o vacanta luuunga de clasa a 8-a ^^. Acum e aproape gata batalia pe licee, deci trebuie sa ma tin de promisiunea facuta, aceea de a continua sa scriu =3.
Un scurt rezumat nu am, dar pot spune ca tematica este alta(no more love stories). Voi incerca sa fac ceva, daca nu horror, atunci fantastic, dar sunt incepatoare la acest capitol XD.
Should I start?
Ploaie de pene
Capitolul I
Trebuie s? �l iube?ti...trebuie s? �l protejezi.
Atunci, c�nd urma s?-mi rev?d rudele, dup? aproape patru ani �n care nu am f?cut-o, acestea au fost singurele cuvinte pe care le-am auzit ie?ind dintre buzele pline ale lui Marie. A vorbit �n ?oapt?, probabil pentru ca nu voia ca eu s? m? simt vinovat sau s? fac o �scen?�, aceasta fiind scuza ei favorit?. Nu voiam s? o fac, dar i-am �n?eles cuvintele: nu �i d?dea alt? varianta. Orice s-ar fi �nt�mplat, trebuia s? se supun?. L-am evitat dup? aceea o zi �ntreag? pe b?iatul cu p?r castaniu care m? f?cea s? m? simt at�t de scund, ca atunci c�nd st?team �n fa?a profesorilor �n ?coala primar?. �i sim?eam privirea str?b?t�ndu-mi �ncet, precum un v�nt de toamn?, corpul, ochii, mintea ?i nu puteam s? simt dec�t o jen? ?i o p?rere de r?u imens?.
Nimeni nu a pl?nuit venirea mea �n casa lor, nimeni nu �l anun?ase ca urma s? fie nevoit s?-?i suporte fratele de care a fost separat patru ani de zile din nou. Mi se p?rea c? ar fi trebuit s? fie clar c? nu aveam niciun motiv s? m? aflu l�ng? el. �i datoram deja prea multe pentru c? m? acceptase la �nceput �n familia lui, renun?�nd la por?ia concentrat? de aten?ie de care avusese parte doar un an. Credeam c? singurul lucru care-i lini?tea s�ngele era aceia c? eu nu �i sem?nam in niciun fel, nefiind dec�t un copil mult prea norocos ?i n?scut, din pur? prostie, intr-un orfelinat.
Exact c�nd credeam c? nimic nu putea suna mai solitar; s? te na?ti din p?rin?i orfani, minori, s? r?m�i singur ?i s? le urmezi soarta, st�nd �n acela?i orfelinat. Cu toate acestea, cu toate c? eu �nc? purtam �n mine p?catul str?mo?esc, Dumnezeu mi-a mai dat o ?ans? �n via??.
�ns? orice lucru din trecut mai conta, oare? Acum trebuia s? fac totul pentru ca via?a lui s? fie mai pu?in chinuitoare al?turi de mine.
� Iart?-m?.. � i-am ?optit atunci, f?r? via??, iar el mi-a z�mbit.
Ce prostesc a fost din partea mea s? visez at�t de mult. Ce ireal de iresponsabili s? cred c?, �n ciuda st�ng?ciei mele, nu urma s? �i fac probleme. �n acea clip? mi-am dat seama: acel z�mbet, asem?n?tor unui apus de var?, nostalgic, nu existase dec�t in mintea mea. Desigur, toat? acea zi tensionat? nu fusese nici ea nimic mai mult dec�t un vis influen?at de vorbele din jurul meu. Adormisem �n trenul spre acel ora? mic de l�ng? Londra, un loc at�t de retras, la numai c�teva sute de kilometri de unul dintre cele mai importante ora?e ale lumii.
Cu patru ani �n urm?, p?rea at�t de mare, at�t de necunoscut ?i de solitar. Acum nu �mi oferea dec�t un sentiment de claustrofobie acut?, datorit? str?zilor at�t de ingrijite, de albe ?i de str�mte. Casele a?ezate strategic, fiecare jongl�nd cu nuan?ele de maro, bej, alb ?i g?lbui pentru pere?ii exteriori ?i cu cele de brun-ro?cat, negru ?i bleu-marin pentru ?igla acoperi?urilor, �mi p?reau mai primitoare acum, dar schimbarea nu era at�t de mare.
F?r? s? m? concentrez prea mult, am observat c?, �n locul bisericii la care obi?nuiam s? merg �n copil?rie, ap?ruse o cl?dire cu dou? etaje, p?tr??oas?, probabil una dintre cele mai mari din ora?. Deasupra acesteia nu am putut citi dec�t cuv�ntul �Library�, scris cu litere mari ?i aurii, �nainte ca viteza mare a autobuzului �n care urcasem, �mpreun? cu m?tu?a mea, de c�nd am p?r?sit trenul vechi. Marie mi-a observat, inevitabil, privirea plin? de uimire a?intit? �nafara vehicolului ?i mi-a explicat, cu vocea ei u?or r?gu?it? din cauza unei gripe care de abia �i trecuse cu c�teva zile �n urm?, c? un alt l?ca? de cult a fost construit, mai aproape de centru, pe una dintre ?oselele importante ale ora?ului, St. Rose, paralel? cu cea unde se afla sec?ia de poli?ie, la r�ndul ei, renovat?.
�Vreau acas?.� Erau singurele cuvinte care aveau ?i un rost ?i pe care le puteam g�ndi �n acele momente. Eram chinuit de g�ndul c?, dup? ordinele primite la telefon de la Marie, �n timp ce eu eram doar pe jum?tate adormit se pare, �l vor afecta pe Keane mai mult dec�t �n visul meu. Poate urma s? m? urasc? din start. Oh, ?i iat?-m?, din nou, tremur�nd.
Aerul rece m-a ajutat mult s? m? calmez. Amor?isem, ca �ntotdeauna, pe scaunul gri, de plastic, al autobuzului. C�nd am ajuns �n a patra sta?ie de la intrarea �n Leavingmoon, am cobor�t. Era deja amiaz?, iar cerul se ar?ta noros, dar ospitalier. Era frig, ca pentru un �nceput de prim?var?, dar hanoracul decolorat, d?ruit de Marie m? proteja.
Am privit strada goal?, precum sufletul unui copil abandonat, pref?c�ndu-m? c? �mi aranjam �nchiz?torile geamantanului negru, plin de haine. Dac? mi-ar fi fost permis, a? fi c?rat f?r? s? clipesc ?i toate c?r?ile din bibliotec?, dar mi s-a promis c? voi avea orice �mi doresc aici ?i c? nu trebuie s? vin ?i cu celelalte lucruri. Bine�n?eles, mama nu mi-a ordonat s?-mi abandonez �n Canada colec?ia, dar Marie da. Am oftat ?i am urmat-o. Fiind o strad? pu?in mai �ngust?, cu o singur? band? pentru fiecare sens, casele nu erau la fel de mari sau luxoase. Nu aveau gr?dini ?i nici balcoane, dar toate sem?nau cu ni?te prisme gigantice. Cu toate acestea, toate aveau un etaj deasupra parterului.
M-am chinuit s? z�mbesc, g�ndindu-m? c? nu puteam s? cer mai mult. Era un ora? lini?tit, cre?tin �n care nu urma s? mi se �nt�mple nimic r?u. Chiar dac? acest lucru �nsemna ?i c?, de multe ori, mi se va p?rea plictisitor, nu eram deloc contra sa. ?tiam deja c? mi se potrivea via?a mea viitoare. Deocamdat?, pe trotuarul f?r? via??, m? sim?eam �n largul meu.
One more thing. Doar primul post are diacritice(dragostea mea veche), deoarece inca nu m-am obisnuit cu ele si imi ingreuneaza mult scrisul.