Plimbandu-ma de-a lungul holului

[Juneko]

Sper sa va placa ideea. Astept si accept orice ce e justificat :D Stiu ca e cam scurt prologul..Actiunea e cam rapida..dar am incercat sa surprind scurte momente, pe care protagonista incearca sa le inteleaga

Plimbandu-ma de-a lungul holului

Capitolul I

Un hol infinit. Infinit si alb. De o parte si de alta, usi, toate albe, iar pe ele stau placute argintii. Fiecare usa are cate una, pe care sunt scrise diverse nume: Roxana Diminivici…Dalia Aleator.. Ramona Alexandru.
Mana le atinge, ochiul le priveste, mintea se intreaba : Ce caut aici ?
Tremur. Nu imi dau seama ce ar trebui sa fac. Sa intru, sa nu intru..? Dar pana la urma imi iau inima in dinti si deschid una din usi. Pasesc intr-o camera. Mai exact, pare a fi un salon de la spital. O femeie tine in brate un copil nou-nascut, in timp ce vorbeste cu domn in halat alb, cel mai probabil, doctorul. Apoi imaginea pare fara sens, caci acesta fura copilul din bratele mamei, in timp ce ea priveste scena, neputincioasa.
Ies din camera si intru in alta. Placuta prezenta numele : Dan si Liliana Letard. Inchizand usa in urma, privesc o alta scena : Doi copii in jur de cinci ani se joaca afara cu mingea. Un barbat vine si ii imbratiseaza, apoi pleaca spre o limuzina neagra, lasandu-i pe pusti sa planga. Am incercat sa merg spre ei, sa ii imbratisez, si sa ii linistesc, dar mana trecu prin corpurile lor. Am privit ingrozita. Oare murisem? Oare eram o fantoma ratacita? Instinctiv, mi-am dus mana la incheietura, rasufland usurata la simtirea sangelui prin corp.
"Deci totul este doar o imaginatie a mintii mele."
Privirea mi se reatinti asupra copiilor. Acum, stateau imbratisati, plangand pe infundate.
Ies pe hol, in acelasi timp, compatimind scenele vazute. Dar fara sa stiu de ce, parca nici nu simteam ceva. Inima era goala, de parca as fi fost un robot.
« Daca as fi putut vorbi sau atinge, care ar fi fost rezultatul? Sunt doar o adolescenta. Nu sunt bogata, sau ceva asemanator. Si nici macar nu ii cunosc.. Si in orasul nostru, astfel de scene sunt zilnice. Nu i-as putea ajuta pe toti. Dar…»
Gandurile mi se oprira. "Dar...?". Oricat incercam sa ma conving prin forta logicii ca totul e doar un vis, oricat incercam sa raman rece, chipurile triste ale oamenilor imi incalzeau inima, dandu-mi absurda idee ca totul avea un rost. Dar oare ce rost? Oare de ce nu mai erai nimeni cu mine acolo, in holul acela nesfarsit?
M-am asezat pe podeaua rece, de marmura, incercand sa inteleg cine sunt.De ce sunt blocata intr-un loc paralel de realitate, unde vedeam lucruri neclare, poate trecutul, prezentul sau viitorul? Mai pe scurt, incercam sa vad ce legatura am EU cu toti de acolo. Nu cunosteam nimic, absolut tot imi era nou.
Am oftat puternic, dorindu-mi sa ma intorc acasa. Sa ma intorc de unde plecasem, de la patul cald. Am inchis ochii, sperand printr-o minune ca asta chiar se va intampla, ca totul va fi doar un vis haotic, provocat de mancarea de cu seara si ca totul va reveni la normal.
Dar nu. La deschiderea acestora, eram tot pe jos, privind buimaca tavanul.
M-am ridicat si am fugit, dar pe masura ce alergam si oboseam, ideile facute la inceput se accentuara. Holul chiar era infinit.
" Exista scapare?" fu gandul ce imi cutremura simturile, si care ma facu sa-mi pierd, pentru o clipa, logica.

[Katniss]

Ello dear am trecut şi eu pe la ficul tău şi m-am gândit că ar fi frumos să îţi las şi un comentariu.
Titlul pot spune că ma atras de la început este neobişnuit ca să zic aşa, dar într-un sens bun. Descrierea este bună, dar cred că ar mai merge puţin, acţiunea nu mi s-a părut grăbită, iar greşeli de tastare nu cred că au fost, însă ai grijă la unele fraze care nu sună prea bine.
Am văzut că ai probleme cu semnele de punctuaţie, mai ales cu virgulele le pui în prostie şi am văzut că ai folosit chiar la sfârşitul prologului virgulă înaintea lui Ş este greşit.
Ideea nu mă pot pronunţa asupra ei încă, aşa că aştept nextu şi sper că o să mă anunţi bye, bye.

[Juneko]

Scuuuuuze supreme de intarziere. Imaginatia lasa putin de dorit, iar timpul nu-i prea darnic
Am transformat Prologul in capitolul I.
Merci Luna de comm. :X O sa am grija la exprimare :D

[center] Capitolul II[/center]

- Domnisoara Hollen!
Un sunet asurzitor ma trezi din visare. Priveam buimaca in jur, spre colegii mei care chicoteau. Apoi privirea mi se opri asupra profesorului de romana care ma privea.
- Ai noroc ca...ai noroc...incerca el sa spuna, nereusind sa isi termine propozitia din cauza furiei. Isi bulbuca ochii injectati, iar o vena mov se prezenta pe gatul rosu. Ce mai era din parul sau rar si brunet se ridica in sus. Nu era prima oara cand ni se prezenta asa, dar de aceasta data arata chiar inspaimantator.
- Daca nu erai unul din cel mai buni elevi ai mei te-ai fi ales cu un doi urat, ma ameninta el pe un ton foarte ridicat. J-Jur, deci jur pe onoarea mea, ca te trimit la detentie daca intamplarea se repeta! urla acesta intorcandu-se spre tabla. Reusi sa isi aminteasca ce vruse sa spuna doar dupa vreo 3 minute.
Cativa colegi imi facura cu ochiul, iar unii incercau sa-mi transmita felicitari: reusisem sa ma aleg cu o amenintare.
Am dat ochii peste cap, incercand sa ma concentrez. Doar nu vroiam sa ma fure somnul din nou. Am oftat prelung, balansand un creion in stanga si in dreapta. Lectia aceasta era chiar plictisitoare...
Un hol infinit. Infinit si alb...
Am privit perplexa creionul verde. Parca mi-ar fi vorbit. Pe masura ce il balansam, niste poze sterse imi apareau apareau rand pe rand, dandu-mi o senzatie stranie de deja-vu.
" Ce...?"
Simteam cum mintea parea sa imi fie controlata. Reuseam cu greu sa ma misc sau sa scot vreun sunet. Fara sa il misc, creionul continua sa se balanseze. Cu greu reuseam sa ma opun senzatiei de hipnoza, iar instinctul imi spunea ca nu doream sa aflu ce e cu acele imagini.
Sunetul clopotelului ma elibera. Am oftat usor, speriata. M-am ridicat din banca iesind pe usa. Nici macar nu auzisem tema la romana, dar nu imi pasa. Nu ma puteam gandi decat la sfarsitul acelei ore, la acel loc misterios.
- Char!
O voce prietenoasa veni spre mine. Era Daniel, singurul si cel mai bun prieten al meu. Era inalt, saten si avea ochii verzi. Eh, cum ar spune mama, baiatul ideal. Insa pe mine ma interesa mai mult firea lui. Era mereu atent si ma asculta tot timpul. Cred ca puteam avea incredere in el. Dar sa-i spun despre...?
- Ce mai faci? Am auzit ca ai adormit in ora de romana. Ce s-a intamplat?
Am pufnit amuzata. Nu trecusera nici 5 minute de atunci si jumatate din liceu aflase deja.
- Nici eu nu stiu. Am adormit brusc si nici visul nu a fost mai prejos de ciudatenie.
M-am oprit o clipa. Visasem? Mi-am incrutat privirea, tinand-o inspre podea. Incercam sa imi amintesc tot. Dar...nu reuseam.
" Un hol infinit.."
Iar se repeta. Insa nu stiam de unde. Unde mai vazusem, unde mai auzisem de un hol infinit. Am simtit o mana grea pusa pe umar si am tresarit. Era doar Dan. Incercam sa ii evit privirea, el mi-o cauta. Poate avea sa stie despre ce e vorba, poate o sa ma poata ajuta.
- Char, fii sincera si spune-mi ce se intampla. Arati de parca ai alergat metri intregi si nici nu pari in apele tale.
Privirile noastre se incrucisara, in sfarsit. Eu eram speriata, el era serios.
Am oftat usor, schitand un zambet fals.
- Te asigur ca totul e..
- Ba nu e!Nu pare a fi! aproape ca tipa el la mine. Ma scutura putin, fiind aproape brutal. Nu se mai intamplase asta niciodata. Intotdeauna rezolvam putinele conflicte avute pe cale pasnica.
- Atunci...stii ce e un hol infinit?
Ma privi ametit, fara sa isi dea seama de intrebarea mea. Paru ca mediteaza putin, apoi zambi.
- Cred ca am intalnit undeva asa ceva, dar nu mai stiu clar unde. Iti zic la sfarsitul orelor.
Dadu sa plece, apoi se intoarse brusc spre mine, privindu-ma ingrijorat.
- Mi-ai spune daca ai avea vreo problema, nu?
I-am zambit dulce, imbratisandu-l. Rosi putin, dar continua sa imi zambeasca.
- Fii sigur de asta.
Clopotelul suna, amintind de inceperea orelor. Dan ma saluta si pleca spre clasa lui.
L-am privit cum se departeaza, zambindu-i de la distanta. Cat de norocoasa puteam fi cu un asemenea prieten!

OOC: Stiu, are mult dialog, cred ca actiunea e grabita, dar repet...inspiratia e si nu e :)) Sper doar sa va placa. Inca o data scuze supreme de intarziere.

[Katniss]

Well am revenit din nou pe aici, nu putem să nu apar.
So acest capitol ma surprins, adică a fost un vis şi nu ştii de ce, dar sunt sigură că din cauza acestui vis totul se va schimba.
Ai avut ceva descriere, aş fi dorit mai multă, dar e bine şi aşa. Dialogul cam multicel, ai grijă pentru că tinde să devină sec, acţiunea nu mi s-a părut grăbită.
Aşa ce aş putea să mai spun, păi prietenul ei pare de treabă, dar o să aştept următoarele capitole ca să mă pot pronunţa asupra lui.
Well cam atât aştept nextu bye, bye.

[Juneko]

Domo Arigatou, Luna! ^_^
Ei bine, am incercat sa pun mai multa descriere, dar sincer, vorba ceea: Ce-i prea mult strica. Urma sa devina apoi prea amanuntit si probabil cititorii ar fi pierdut de tot firul actiunii.
Dialogul, da..stiu ca e cam mult, insa am incercat sa surprind cuvinte ce nu pot fi spuse chiar din ochi. Ea incerca sa scape de interogatoriu, el persista :)) Eh, doar asa sunt prietenii, nup?
PS: Numele ei intreg e Charlotte. Ador cum suna(l-am intalnit prima oara in Infinite Stratos, odata cu prescurtarea "Char")
Domo Arigatou inca odata pentru com. Voi incerca sa pun nextul cat pot de repede :D

[Lust.]

Bună, Aky ! *smile*
Nu-mi aduc aminte de ce nu ţi-am lăsat comentariu, dar ştiu că ţi l-am citit şi mi-a plăcut destul de mult. Ai mici greşeli de punctuaţie, adică uneori pui greşit virgula. Nu am observat greşeli de tastare/exprimare, nici nu cred că erau. Dialogul nu mi s-a părut sec, poate că ai fi putut să scri altfel replicile, dar a fost ok. Îmi place de Char, adică felul în care i-ai conturat personalitatea e chiar bun. Good. Aşa. Ăh, Daniel [ ce nume geniaal ] mi se pare un prieten chiar adevărat şi suuper simpatic. Poate că se va lega ceva între ei, who knows.
Ar mai fi trebuit să adaugi puţină descriere a sentimentelor, şi poate a locurilor, aşa ai fi făcu şi capitolul mai lung, dar a fost ok şi aşa.
Cam atât am avut de spus. Aştept continuare . Spor la scris , fiindcă pare un fic promiţător.
*smile*