Plansa dragostei

[Layla.]

Cap 3. Durerea de a pierde pe cineva necunoscut -partea 1

Nu imi parea rau de mine, ci mai mult de saraul sufletel care urma sa fie chinuit de catre acest monsrtu pe care il numesc ,,tata”. Pur si simplu nu ma voi impaca niciodata cu idea ca acel copil va fi chinuit, poate chiar mai rau ca mine.Nu vreau asta, nu doresc nimanui asta, mai ales ca mama deja este chinuita incercand sa ma apere pe mine de iesirile lui violente. Daca as fi fost in locul eu pana acum eram la nebuni. Are o rabdare de invidiat, si o iubire exagerata pentru omul care o face sa sufere zi de zi prin raceala lui. Nu o inteleg, si probabil nu o voi intelege niciodata de ce tot mai sta cu el si il uibeste asa mult. Daca ar fi fost dupa mine r fi trebuit sa divorteze de mult. Deabia astept sa plec la liceu si sa scap din casa asta de nebuni. Dar nu o pot lasa pe mama aici si nici pe ingerasul care se va naste. Oricat de grea mi-ar fi viata in casa asta voi trebui sa stau aici sa o apar pe mama, chiar daca visul meu de a ajunge pictorita mi s-ar distruge definitiv.
Ma ridic , ducandu-ma cu pasi usori spre plansele mele goale . Le privesc si parca le inteleg . Inteleg cum e sa fii gol si sa astepti si sa tot astepti sa vina cineva sa te picteze. Atunci intr-adevar te simti folositor si apreciat. Iar atunci cand picturile sunt expuse si atatia oameni le vad si se indragostesc de ele, atunci cand cineva te accepta asa cum esti si iti arata zilnic ca te iubeste.
Daca stau sa ma gandesc, viata noastra nu e diferita de viata unei planse…de aceea probabil iubesc pictura atat de mult.Cand pictez ma simt libera, in siguranta si simt ca fac ceva cu viata mea. Adica, serios, am eu doar 13 ani dar mai sunt cateva luni si ma duc la liceu , si nu tintesc spre un liceu oarecare, ci spre cel mai bun din Konoha . Am invatat sa tintesc sus, mai ales cand stiu ca am de ce sa tintesc asa sus.
Dar acum nu ma pot gandi decat la acel copil care v-a suferi din cauza acelei bestii care arata la exterior ca un om si care ii raneste pe toti care incearca sa se apropie de el.
Imi iau pensulele, culorile , si ma apuc de pictat. Nici macar eu nu stiu ce pictez, doar ma las condusa de mana mea care intotdeauna a stut ce face. Datorita ei sper ca voi ajunge departe.
Termin de pictat jumatate de plansa si ma duc spre dulap . Am avut multe surprize pe ziua de azi. Ma trantesc in patul meu moale si calduros si adorm sperand ca macar visele mele vor fii frumoase.

-Sakura, draga mea , trezeste-te!
-Mama, sunt treaza de mult … doar mi-a sunat ceasul acum jumatate de ora!
Este deja vineri…in seara asta, daca am timp voi termina si pictura pe care am inceput-o duminica. Nici nu stiu cand au trecut asa zilele. Probabil ca nici macar nu le mai dau importanta. Cobor, o salut pe mama si ies pe poarta. Soarele straluceste puternic iar norii parca nu exista azi. Este cea mai frumoasa zi de primavera- tarzie pe care am vazut-o in viata mea. Am o presimtire ca azi va fii o zi perfecta . Si asa a si fost. Toata ziua au curs notele bune si felicitarile de la colegi pentru viitorul meu frate sau viitoarea mea sora. Ies din curtea scolii plina de bucurie, alergand si sarind in sus ca o nebuna. Pe strada, cine ma vedea mai-mai isi facea cruce . Dar mie nu-mi pasa…sunt fericita. De ce? Am primit azi, in timpul unei pause telefon de la mama, care ma anunta ca voi avea o surioara. De atunci nu m-am gandit decat la un nume pentru ea, avand in vedera ca mama a spus ca-I pot allege eu numele micutei mele surioare.
Dau coltul strazii si raman intepenita. Ce cauta ambulanta in fata casei mele?Ce inseamna asta?Si masini de politie? Ce se petrece? Scap ghiozdanul din mana si incep sa alerg catre multimea adunata in jurul masinilor. Vad cum ies cativa oameni de pe ambulanta cu o targa si pe targa …e mama !

-----------------------------------------------------------------------

Nu am avut timp si scuze ca nu e mai mare :">
Oricum, maine postez si partea a doua :))