10-12-2010, 06:08 PM
Imi cer scuze de intarziere dar nu am avut timp.
Trecutul din present . Paretea a II
Ochii mi se inchid gata sa scoata de sub ei niste lacrimi sarate care sa-mi inunda fata. Cum poate mama sa ramana insarcinata cu el, dupa tot ce i-a facut? Ma intorc cu spatele si ma uit la geam rugandu-ma ca tot ce a spus mama acum cateva moment sa fie o minciuna.
-Draga mea esti bine? Ma intraba mama cu o fata ingrijorata si gata sa planga. Nu te bucuri ca o sa ai un fratior? Ce ai?
-Sunt bine. mint cu nerusinare de proprile sentimente. Doar ca...vreau sa citesc ceva pentru scoala. Puteti sa ma lasati singura?
Cu pasi mici parintii mei ies din camera, si din ochii mei care nu mai rezistau coboara la vale droaie de lacrimi. Cu mana plapanda si parca fara forta apuc de langa pat o carte groasa. Aceasta carte o sa-mi ocupe mult timp.
Pe coperta se gaseste sris cu negru niste cuvinte care imi trezesc amintiri dureroase. Incerc sa ma stapanesc dar nu pot si din gura mea iese un oftat mare si patrunzator. Titlul care imi trezeste atatea amintiri este: Iubirea de pe mare.
Cu greu deschid cartea si incep sa citesc in gand ce anume este scris pe foile albe patate frumos de culoare:
“Trecutul din present se intoarce si sentimente care nu au seaman reinvie in al meu trup zdrobind cu brutalitate al meu suflet chinuit. Lacrimi sarate pline de amar trec cu usurinta de ploape ajugand pe a mea piele stopind-o de tristete. Chinuita si suparata de a mea lasitate cobor la vale sprijinandu-ma de usa rece si gata sa iasa din balamale. O minte ca cea pe care o am nu trebuie sa asculti, asculta inima si lupta penru ce spune ea. Iubeste fara sa crezi ca ziua de maine poate fi sfarsitul unuia dintre voi. Lasa parerea de bine si lupta cu putere pentru cel la care inima te indreapta. Scuipa ( scuza de expresie) rautatea mintii si a egoismului, imbarcate in tine si fuge spre apus ajungand din urma altui ultim apus ( suna aiurea dar am scris asa din cauza sonantei). Culorile calzi si frumoase sa vina in lumea ta, sa umple intunericul sufletului si cu alte sentimente care sa nu fie atat de sarate pentru viata. Inghite amarul vietii in coltul nefolosit al trairii tale, uita ce ai fost si revine la ce vrei sa fi. â€
Nu mai pot sa citesc acest lucru, inima mea incepe sa bata iar mintea sa zboare spre trecut.:
Flashback
Cu lacrimile in ochi il vad cu pleaca, cum se indeparteaza din ce in ce mai mult de mine. Ma lasa aici fara sa-i pese de ce i-am spus acum cateva momente. Nu mai pot si strig cu toata forta ca sa ma auda:
-Nu vreau sa te mai vad niciodata. Te urasc atat de mult incat sper sa patesti si tu ce mi-ai facut mie. Tot raul din lume sa vina spre tine. Sa suferi de mi de ori mai mult ca mine. Sa plangi cum plang eu acum.
-Lasa-ma. Undeva imi pasa de ale tale sentimente. Tipa pana maine ca nu vei rezolva nimic. Si lacrimile tale sa cada jos pe pamant, acolo unde iti este locul.
-Te uraaaaaaaaaaaaaaaaasc.
EndFlashback
Opresc acum inainte sa simt iar acele momente care m-au facut sa ma simt atat de neimportanta si nefolositoare. Nu vreau sa trec iar prin ce am trecut atunci.
Il urasc pe el atat de mult incat blestemul care l-am pus atunci ma face sa ma simt fericita. Ma bucur ca nu o sa aida niciodata parte de fericire, sa simta si el, sa planga asa cum am facut si eu in acea nenorocita zi de vacanta .
Uras iubirea pe care am tinut-o pentru el.
Sper ca va place :d:d :x:x:x :d:d:
Trecutul din present . Paretea a II
Ochii mi se inchid gata sa scoata de sub ei niste lacrimi sarate care sa-mi inunda fata. Cum poate mama sa ramana insarcinata cu el, dupa tot ce i-a facut? Ma intorc cu spatele si ma uit la geam rugandu-ma ca tot ce a spus mama acum cateva moment sa fie o minciuna.
-Draga mea esti bine? Ma intraba mama cu o fata ingrijorata si gata sa planga. Nu te bucuri ca o sa ai un fratior? Ce ai?
-Sunt bine. mint cu nerusinare de proprile sentimente. Doar ca...vreau sa citesc ceva pentru scoala. Puteti sa ma lasati singura?
Cu pasi mici parintii mei ies din camera, si din ochii mei care nu mai rezistau coboara la vale droaie de lacrimi. Cu mana plapanda si parca fara forta apuc de langa pat o carte groasa. Aceasta carte o sa-mi ocupe mult timp.
Pe coperta se gaseste sris cu negru niste cuvinte care imi trezesc amintiri dureroase. Incerc sa ma stapanesc dar nu pot si din gura mea iese un oftat mare si patrunzator. Titlul care imi trezeste atatea amintiri este: Iubirea de pe mare.
Cu greu deschid cartea si incep sa citesc in gand ce anume este scris pe foile albe patate frumos de culoare:
“Trecutul din present se intoarce si sentimente care nu au seaman reinvie in al meu trup zdrobind cu brutalitate al meu suflet chinuit. Lacrimi sarate pline de amar trec cu usurinta de ploape ajugand pe a mea piele stopind-o de tristete. Chinuita si suparata de a mea lasitate cobor la vale sprijinandu-ma de usa rece si gata sa iasa din balamale. O minte ca cea pe care o am nu trebuie sa asculti, asculta inima si lupta penru ce spune ea. Iubeste fara sa crezi ca ziua de maine poate fi sfarsitul unuia dintre voi. Lasa parerea de bine si lupta cu putere pentru cel la care inima te indreapta. Scuipa ( scuza de expresie) rautatea mintii si a egoismului, imbarcate in tine si fuge spre apus ajungand din urma altui ultim apus ( suna aiurea dar am scris asa din cauza sonantei). Culorile calzi si frumoase sa vina in lumea ta, sa umple intunericul sufletului si cu alte sentimente care sa nu fie atat de sarate pentru viata. Inghite amarul vietii in coltul nefolosit al trairii tale, uita ce ai fost si revine la ce vrei sa fi. â€
Nu mai pot sa citesc acest lucru, inima mea incepe sa bata iar mintea sa zboare spre trecut.:
Flashback
Cu lacrimile in ochi il vad cu pleaca, cum se indeparteaza din ce in ce mai mult de mine. Ma lasa aici fara sa-i pese de ce i-am spus acum cateva momente. Nu mai pot si strig cu toata forta ca sa ma auda:
-Nu vreau sa te mai vad niciodata. Te urasc atat de mult incat sper sa patesti si tu ce mi-ai facut mie. Tot raul din lume sa vina spre tine. Sa suferi de mi de ori mai mult ca mine. Sa plangi cum plang eu acum.
-Lasa-ma. Undeva imi pasa de ale tale sentimente. Tipa pana maine ca nu vei rezolva nimic. Si lacrimile tale sa cada jos pe pamant, acolo unde iti este locul.
-Te uraaaaaaaaaaaaaaaaasc.
EndFlashback
Opresc acum inainte sa simt iar acele momente care m-au facut sa ma simt atat de neimportanta si nefolositoare. Nu vreau sa trec iar prin ce am trecut atunci.
Il urasc pe el atat de mult incat blestemul care l-am pus atunci ma face sa ma simt fericita. Ma bucur ca nu o sa aida niciodata parte de fericire, sa simta si el, sa planga asa cum am facut si eu in acea nenorocita zi de vacanta .
Uras iubirea pe care am tinut-o pentru el.
Sper ca va place :d:d :x:x:x :d:d: