Plătind cu viaţa

[Me�al.]

Aşa, helău! Ţi-am citit aseară capitolul, dar trebuia să învăţ la ceva şi n-am putut comenta - deşi n-am mai învăţat :]] . Şi mulţumesc că m-ai anunţat.
Capitolul a fost cam scurt pentru gusturile mele fiindcă ador să citesc lucruri luuungi. În fine, a fost perfect din toate punctele de vedere: descrierea a fost bună, naraţiunea la fel şi dialogul nu a mai fost atât de tras de păr. Perfect.
Îmi place Mark ăla. Da, şi cum l-ai descris, dar mai mult pentru caracterul său. I mean, e clar că e gelos pe Dimitri. Adică, o vrea pe Emma numai pentru el, sunt sigur. Şi tipa îmi place din ce în ce mai mult, deşi nu pare chiar o drogată. Mai mult o tipă cu probleme în familie.
Sunt curios să văd ce se va întâmpla în noul triunghi amoros Dimitri - Emma - Mark.
Sooo, aştept continuarea şi sper să mă anunţi din nou :] . Baftă!

[sarawulf]

Am impresia ca era o melodie care suna 'Ma faci sa vreau mai mult, mult mai mult...' or smthg like this and that. Din punct de vedere al geometriei spatiale si al fizicii cu antice pe care am studiat-o in clasa a treaia, ca deh, eram un geniu de mica, la patru ani am castigat oscarul si la sase premiul nobel, vreau sa iti spun ca iti ador ficul.

[Ymequa]

Multumesc ca m-ai anuntat si ma bucur nespus de mult pentru ca ai pus continuarea.
Capitolul asta a fost chiar interesant. Nu ma asteptam sa apara un triunghi amoros. Mi-a placut foarte mult scena dintre cei doi barbati (daca ii pot numi asa), iar Mark este adorabil atunci cand este gelos. Sunt sigura ca lui Dimitri nu i-a picat deloc bine ceea ce a auzit de la celalalt, sunt curioasa cum o sa evolueze lucrurile intre cei doi.
Barbatii sunt niste ciudati si, este clar ca nici unul nu vrea sa o imparta.
Banuiesc ca pana la urma domnisoara Emma o sa trebuiasca sa faca o decizie, in ceea ce ii priveste pe amandoi si, de abia astept sa vad cine si cu cine se cupleaza/ramane.
De data aceasta mi-a placut dialogul. A fost foarte okay.
Bafta in continuare si te rog sa ma anunti cand pui next-ul.

[Mad Hatter]

Helău.
Vă mulţumesc pentru comentarii/păreri/sfaturi. Well, sper că acest capitol vă va uimi, şi va reuşi să vă facă să zâmbiţi. Cum nu cred că ar mai trebui să zic ceva, vă urec simplu şi la obiect:
Lectură plăcută!

Capitolul patru.

Dragostea este o bătălie, dragostea este un război; draostea este o maturizare.

- Prostule, m-am auzit spunând pe-un ton sec în timp ce-mi strângeam părul într-un coc dezordonat, lăsându-mi câteva şuviţe brunete să-mi cadă pe gât şi umeri albi, drepţi.
- Ai grijă cum vorbeşti, Emma. Deja m-am săturat de comentariile tale, mi-a zis Mark când trecea pe lângă mine, ţinând în mână o tavă cu două căni, în care presupun că se afla ceaiul.

Mi-am dat ochii peste cap, pufnind enervată de comportamentul lui. De parcă îmi era mie frică de el. În opinia mea, frica de cineva sau de ceva însemna slăbiciune. Iar mie, ei bine, îmi era frică de multe lucruri, dar preferam să închid în mine toate aceste temeri copilăreşti şi să mă arăt ca o leoaică.
M-am privit lung în oglindă, ochii mei ciocolatii strălucind uşor. Oftând încet, printre buzele rozalii, m-am întors pe călcâie şi am intrat în livingul apartamentul lui Mark, până acum aflându-mă pe hol.
- Vreau să mă schimb, i-am zis eu blondului care stătea relaxat în fotoliu, cu o carte groasă în mâini. Mi-am pus palmele pe şolduri şi l-am privit lung, analizându-l cu o atenţie desăvârşită, spunându-mi în minte că nu simţeam nimic pentru el, doar acea...dragoste de frate. Chiar şi aşa, nu prea mă credeam.
- Te duci în dormitor, deschizi dulapul, iei ce vrei de-acolo şi te schimbi, mi-a zis el pe-un ton calm, ciufulindu-şi părul auriu, câteva şuviţe cu tente spre roşcat căzându-i pe frunte.
- Mm, ştiam şi eu asta. Problema e că n-am haine de...fete, am rămas dreaptă în faţa lui şi-am inspirat aer adânc în piept, simţindu-l cum mă studia din priviri, poate chiar mă dezbrăcă. Am înghiţit în sec şi m-am dat involuntar un pas în spate, strângându-mi braţele la piept, sperând că voi reuşi să rămân calmă.
- Şi un tricou de-al meu nu porţi sau ce? s-a ridicat el, lăsând cartea pe masă, pornind spre dormitor.

A intrat, eu urmându-l ca un căţel fidel stăpânului – sinceră să fiu, nu puteam să cred că depindeam de el în momentul ăsta – a deschis dulapul şi-a scos de acolo un tricou larg, negru, ce sigur îmi ajungea până la şolduri. Pe el scria ceva de genul „f**k the life” , ceea m-a uimit, dar am preferat să tac, căci îi ştiam aproape toate tricourile, dar pe acesta nu. Mi l-a aruncat, eu prinzându-l repede şi am rămas acolo, în dormitor, cu tricoul în braţe, aşteptând că el să iasă. În schimb, parcă să mă enerveze pe mine, el s-a trântit în pat, cu mâinile sub cap şi a zâmbi în colţul gurii, mulţumit.
- Mă duc în baie, i-am zis eu rece şi dând să ies din cameră, când el mi-a prins brusc mână.
- Am droguri. Nu vrei, mai bine, să te schimbi aici? a spus blondul pe-un ton uşor provocator, trecându-şi degetul pe gâtul meu, coborând spre bust. I-am urmărit mişcările cu coada ochiului, măsurând drogurile cu preţul ce aveam să-l plătesc. Ei, hai, n-aveam să mor doar din câteva săruturi, nu?
Am oftat scurt şi m-am întors uşor spre el, punându-mi degetul lung şi albicios, de pianistă, pe pieptul lui, îndepărtându-l astfel de mine.
- Mă voi schimba aici. Dar asta înseamnă să nu stau lipită de tine, i-am spus pe un ton mai mult sec decât vioi, având o privire goală, inexpresivă.
Cred că şi-a dat seama de privirea mea, poate că şi d-asta m-a ascultat, rezemându-se de biroul pe care se afla un laptop, un suport de creaioane şi câteva caiete. Lângă, o fereastră mare, acoperită de nişte draperii roşii-sângerii, iar la câţiva paşi de fereastră era patul de două persoane, mare şi foarte moale.

Am tras aer adânc în piept, dându-mi jos tricoul. Încet, cu mişcări obişnuite, mi-am dat jos şi blugii, rămânând în lenjeria intimă, formată din boxeri negri şi-un sutien de aceeaşi culoare. Se părea că acest 'spectacol' pe Mark îl fascina enorm de mult. Îmi studia c-o atenţie tâmpită formele, ba mai mult bustul şi şoldurile mici, trebuia să recunosc că eram cam slabă.
- Eşti tare frumoasă, ştiai asta? şi-a ridicat privirea spre a mea, iar eu am clătinat din cap, păşiind încetişor spre tricou.
- Păcat, ai face mulţi-mulţi bani dintr-un trup ca ăsta, a continuat şi-a zâmbit în colţul gurii, pervers, moment în care întrecuse deja limita nesimţirii, căci m-am simţit jignită. Fără a mai lua tricoul, l-am plesnit peste fată, întorcându-i chipul şi roşiindu-i obrazul. L-am privit tăios, dură şi mi-am strâmbat slab buzele, retrăgându-mi mâna.
El m-a privi atent, uimit de gestul meu şi poate imaginându-şi cum îşi va bătea joc de mine. Ok, acum începuse să-mi fie frică. Şi ei bine, pe lângă teama de viol, mă întrebam de ce nu gândesc înainte de-a face un lucru. Nu, eu preferam prima dată să fac, apoi să-mi dau seama de prostia făcută.
Blondul a clătinat din cap, a pufnit nervos şi închizându-şi ochii, probabil încercând să se calmeze, a trecut pe lângă mine, ieşind astfel din dormitor. L-am urmărit cu privirea până nu l-am mai văzut, moment în care-am tras pe mine tricoul, observând ca avusesem dreptate, chiar îmi venea până la şolduri. M-am aşezat pe marginea patului, lăsându-mi privirea în jos, gândindu-mă la atâtea chestii, totuşi nedând atenţie la vreuna dintre ele.
Aş fi vrut să găsesc un motiv pentru care să mă ridic şi să plec chiar acum, dar nu-l găseam. Preferam să trăiesc cu răul, decât fără el.
Am auzit paşii lui Mark, acesta intrând în cameră. S-a oprit în faţa mea şi s-a lăsat pe vine, pentru a ajunge la nivelul meu. N-am spus nimic, nici n-am schiţat vreun gest, de frică să nu mai greşec încă o dată.
- Emma. Scumpa mea Emma, a îngânat el pe-un ton calm, uşor călduţ şi mi-a ridicat încet privirea, punându-şi un deget sub bărbia mea. Nu cred că-l mai auzisem vreodată vorbindu-mi aşa. Sau nu cred că se calmase vreodată aşa repede, mereu înjura şi lovea, dar nu se calma.
Am continuat să-i evit privirea de-un albastru ce acum parcă părea sticlos, aşa frumos, aşa cald şi bun. Mi-am umezit buzele, uitându-mă absentă la fereastră, văzând că încă ploua.
- Iartă-mă, mi-a şoptit el şi dintr-o dată m-a cuprins în braţele sale, strângându-mă cu grijă, de parcă aş fi fost un obiect preţios. Mi-a sărutat gâtul, m-a desmierdat cu săruturi dulci până a ajuns la chipul meu.
L-am privit uimită, stupefiată, nevenindu-mi să cred. Ce făcea? Adică, până acum, nimeni - dar nimeni - nu se încumentase să mă sărute pe gât, sau măcar să mă strângă cu atâta grijă şi afecţiune în braţe.
- Eşti aşa idiot că mă faci să râd, i-am spus eu, muşcându-mi buza inferioară, timp în care-mi coboram privirea spre a sa. Mă pierdeam involuntar în albastrul fermecător al ochilor săi, mă adânceam într-un abis ce-ar fi trebuit să fie întunecat, dar nu era. Îmi plăcea acolo, în privirea lui, în sufletul lui.
- Şi de ce nu râzi? a surâs acesta, dându-mi conturul buzelor cu degetul mare. Mi-am lăsat capul într-o parte, neştiind ce să-i răspund. De ce nu râdeam? De ce nu zâmbeam, măcar? Mă simţeam aşa bine în braţele lui , mă simţeam de parcă aş fi plutit când îl ştiam lângă mine, şi totuşi, eu nu-mi arătam bucuria sau ce simţeam în acest moment. Blondul a afişat un zâmbet finuţ şi mi-a sărutat cu gingăşie creştetul, strângându-mă cu afecţiune în braţele lui. Mi-am lăsat cu chiu-cu-vai chipul pe pieptul lui şi-am strâns în pumn materialul tricoului său, inspirând adânc. Speram că nu visam. Speram ca tot ce se întâmpla să fie real, că eu pentru prima dată simţeam dragoste, pentru prima dată voiam să stau într-un loc şi să nu plec de-acolo niciodată. Speram ca un copil mic şi tont. Şi-mi plăcea să sper. Îmi plăcea să cred că voi putea spera liniştită, fără ca cineva să-mi sfâşie şi aceste dorinţe. De fapt, singurele mele dorinţe.
Iar acum, stând în braţele lui Mark, sperând şi crezând de parcă aş fi fost din nou copil, mă gândeam ca o tâmpită la Dimitri.

___
Capitolul este corectat, deci dacă veţi găsi greşeli pe care eu nu le-am observat, vă rog să mă iertaţi.
Lectură plăcută, again!

[Katniss]

Hello dear.
Să ştii că mi-a plăcut tare mult acest capitol, după cum spunea şi Metal într-unul dintre comentariile sale anterioare, începe să îmi placă din ce în ce mai mult felul tău de a scrie şi acest fic. Se pare că Mark are şi o altă faţă, oscilând între pervesitate şi grijă, tentând-o pe Emma cu acele droguri şi spunându-i acele lucruri. Despre ea nu ştiu ce să zic adică mi se pare nehotărâtă, ba îl consideră frate, ba îşi doreşte să simtă dragostea, ba se gândeşte la Dimitri, chiar pare destul de dezorientată. Recunosc că îmi place ideea ce începe să se contureze din ce în ce mai mult. Cam atât aştept nextu, spor la scris şi multă imaginaţie. Merci că mai anunţat.
Bye, bye.

[Grubbie]

Heei

Uite că am dat și eu de al tău fanfic și am rămas uimită . Îmi place foarte muult ideea ,pe care nu am mai întâlnit-o ! ( sincer )
Emma pare atât de dură ..Nu știu cum își poate masca suferința atât de bine .
Descrierea este minunată. Dialogul îl ador la fel și acțiunea care nu e deloc grăbită .
Mai ai doar câteva greșeli și repetiți ,dar nu contează ,deoarece pe mine ma captivat povestea ta și atât .
Nu știu ce să spun despre Mark ..Sunt sigură că el simte ceva destul de puternic pt Emma ..sau nu .
ÃŽn fine , voi afla .
P.S : Tocmai ai câștigat un nou fan .
Te rog anunță-mă și pe mine când postezi următorul capitol .
Multă baftă în continuare !

[Me�al.]

Helău! Mersi că m-ai anunţat. Ştii, ţi-am citit capitolul de pe telefon şi n-am putut să-ţi las un comentariu. Dar acum sunt prezent la datorie :]] .
Cum probabil te aştepţi să spun, mi-a plăcut [ la nebunie ! ] . Descrierea, naraţiunea şi dialogul au fost perfecte şi geniale, cum ne-ai obişnuit.
Şi acţiunea mi-a plăcut la nebunie, deşi nu îmi place Mark ăsta. E ceva întunecat la el şi foarte dubios. Mă mir că Emma nu şi-a dat seama până acum că el e cam weird. Emma îmi place foarte mult, mai ales că se tot schimbă de la fata dură la cea sensibilă. Este exact ca majoritatea fetelor - vor să pară dure când nu sunt. De asemenea, partea de la final, când Mark o ţinea în braţe, iar ea se gândea la Dimitri a fost genială. Totuşi, mi se pare că Emma îl iartă prea repede pe Mark. Adică, a făcut-o curvă şi imediat după aceea se ţin în braţe. Credeam că are un orgoliu mai mare :- ? .
Am văzut o singură greşală în genialul şi superbul citat de la început: draostea - dragostea. Oricum, nu e cine ştie ce chestie.
Sooo, aştept continuarea, baftă şi te rog să mă anunţi şi pe mine :] .

[Mad Hatter]

Helăău, everyone. ^^
Well, vă mulţumesc mult pentru păreri and stuff like that. Mă bucur că vă place cum scriu. *pretty smile* Eniuei, am venit în sfârşit cu next-ul. Adicăă, chiar dacă am liber, n-am inspiraţie. Ce tâmpenie! ._.' Dar hei, mi-a venit inspiraţie azi-dimineaţă şi m-am pus pe scris. Erm, în vizunea mea, ce-a ieşit, e ceva gen: this chapter sucks. Dar vă las pe voi să decideţi dacă-i bun sau nu.
Lectură plăcută!

Capitolul cinci.

Totul în viaţă este temporar. Deci dacă lucrurile merg bine, bucură-te de asta fiindcă n-o să dureze veşnic. Dacă merg prost, nu te îngrijora. Nici ele nu vor dura pentru totdeauna.

Păşeam grăbită pe trotuarul umed, de parcă cineva m-ar fi urmărit. Aveam senzaţia asta, ce-i drept, dar ştiam prea bine că din nou, imaginaţia îmi juca feste. Loveam persoanele şi nu-mi ceream iertare. Nu doream, credeam că unele dintre ele ar fi procedat la fel ca mine. Mi-am privit ecranul telefonului în treacăt, uitându-mă să văd cât era ceasul.
Paisprece şi douăzeci de minute. Întârziasem, la dr*acu! Unde? Ei bine, aş fi putut foarte bine să scap prin a zice doar trei cuvinte de genul 'la o întâlnire', când de fapt nu era aşa. Sau eu nu doream să cred că era aşa. Mark plecase din oraş după vreo oră de la acel moment pe care eu îl numeam penibil. Momentul prostesc în care fusesem vulnerbilă şi idioată. Oricum, ce contează este că avea să se întoarcă peste două săptămâni şi ceva, timp în care eu îmi puteam face liniştită de cap, puteam ieşi în oraş şi cu oricine doream fără ca el să-mi zică ceva.

Şi uite aşa ajungem în prezent, unde eu mai aveam puţin şi-o luam la fugă doar ca să ajung să mă întâlnesc cu Dimitri. Da, da, da! Cu el.
Îl sunasem de dimineaţă să-mi cer iertare - lucru pe care nu-l făceam aşa des, trebuie să menţionez că eram drogată la ora aceea - iar el mă invitase din nou la 'o cafea, o ţigare' . Acceptasem, gândindu-mă că n-aveam ce păţi atâta timp cât Mark nu se afla în oraş, plus că trebuia să ies în oraş pentru alte treburi, posibil mai importante.
Mi-am ridicat privirea -ce sigur avea acea sclipire- spre cer şi-am putut observa că norii se strânseseră ca 'cucoanele' la magazinele scumpe şi proaste.

Oftând lung, mi-am înlăturat câteva şuviţe din părul brunet de pe frunte, în acelaşi timp trăgându-mi mai bine pe cap gluga de la hanoracul gri. Eram îmbrăcată în nişte pantaloni scurţi, cu converşi negri şi-un tricou de aceeaşi culoare pe care scria cu alb 'f**k you' . Peste, purtam hanoracul meu obişnuit. Buzele-mi erau roşii-sângerii, deşi nu mă rujasem sau orice altă prostie de genul.
Mai aveam câţiva paşi şi ajungeam la cafeneaua unde fusesem invitată. Da, ar fi fost drăguţ din partea lui să vină să mă ia, dar refuzasem total când el mă întrebase asta. Puteam să merg şi singură, n-aveam nevoie de companie pentru aşa ceva.
Am întins mâna albicioasă;ce avea o manichiură...bună, adică eram ojată cu negru; şi-am deschis uşa localului. Intrând cu mici ezitări, mi-am dat jos gluga şi-am analizat atenta şi curioasă interiorul. Era frumuşel, simplu.
Câteva mese, cu câte patru sau două scaune, nu era aglomerat, iar la câţiva paşi de ultima masă se afla un bar, de unde cred că se lua comanda. Am schiţat un zâmbet mic, totuşi rece şi-am păşit spre un loc liber, când m-am auzit strigată.

- Emma! Credeam că nu mai vi, îmi zâmbi cu afecţiune Dimitri, timp în care se apropia de mine.
Eu credeam că tu ţi-ai bătut joc de mine, mi-am spus şi am surâs în sinea-mi, apropiindu-mă cu paşi micuţi de el.
- Ei, uite-mă aici! am încercat eu să par cât mai drăguţă posibil, nevrând să fiu de data asta nesimţită, mai ales cu el.
Purta nişte blugi negri, şi-n picioare avea - chiar dacă nu-mi puteam crede ochilor - DC-uri. Oh, da. O pereche de DC-uri negri şi superbi. Mai sus, avea un tricou alb, simplu, plus o cămaşă în carouri negre şi albe. La mâini, din câte-am putut observa, avea o brăţară neagră sau ceva de genul, iar părul îi era răvăşit, dar totuşi arăta bine.
Doamne, ce bine puteam să-l studiez! Am clătinat parcă amuzată din cap şi-am pornit spre masa lui - în curând a noastră - când el m-a invitat tot un zâmbet.
- Mă bucur că ai venit, în sfârşit. Ah, dacă nu te superi, am comandat pentru amândoi cappuccino. mi-a spus acesta, în timp ce-şi ciufulea părul şi se aşeza mai bine pe scaun. S-a căutat în buzunarul de la spate, scoţând un pachet de ţigări. - Îmi permiţi ? a adăugat după, schiţând un zâmbet relaxat şi finuţ.
- Nu mă supăr. Şi sigur că-ţi permit, doar dacă-mi dai şi mie una, am afişat eu un zâmbet drăgălaş - rar întâlnit pe chipul meu - şi am 'furat' o ţigare din pachetul său când mi l-a întins. Mi-am pus-o între buze iar el a aprins-o cu o brichetă ce sigur era din argint. Am tras vicios din ţigare, bucurându-mă de gustul ei.
După, şi-a aprins-o şi el, trăgând uşor din ea şi privindu-mă parcă gânditor.
- La ce te gândeşti? l-am întrebat curioasă, privindu-l scurt pe chelner când a adus cafelele. Am luat ceaşca cu mişcări graţioase şi am băut puţin, iar Dimitri a surâs jucăuş când m-a văzut. Încruntându-mă, am lăsat ceaşca jos şi am mai tras un fum din ţigare.
- Mă gândeam la Moscova. Adică va trebui să plec acolo peste trei luni, îmi răspunse şi mă privi parcă fascinat, încă zâmbiind.
- De ce-ai surâs ? l-am întrebat, având un ton uşor serios. Am ceva pe faţă sau ce ?
- Erm, da, ai. Stai aşa, a îngânat acesta şi-a luat un şerveţel, ştergându-mă deasupra buzelor. Aha, deci avusesem o mustaţă de la cappuccino.
Obrajii-mi au prins o culoare trandafirie, eu muşcându-mi buza inferioară pentru a înceta jocul acesta, de fată naivă.
- Puteai să-mi zici, am murmurat şi am surâs involuntar, dându-mi o şuviţă după ureche, timp în care mai trăgeam un fum din ţigarea ce mai avea puţin şi se termina.
- Puteam, dar a fost mai drăguţ aşa, m-a lovit el jucăuş peste nas, iar eu mi-am arcuit sprânceana dreaptă.

Deşi uram anumite gesturi şi fapte ale sale, puteam zice că începeam să-l admir din ce în ce mai mult. Se comporta cu mine aşa de - nu - stiu. Grijuliu, poate. Şi mai era şi profesor. Plus, îmi dăduse o ţigare. Sinceră să fiu, cu fiecare minut petrecut în compania sa, îl plăceam sau admiram şi mai mult. Mă făcea să mă simt diferit decât atunci când eram cu Mark. Mă făcea să mă simt bine cu adevărat, nu doar pentru moment.

[Katniss]

Hello dear merci că mi-ai spus, anyway să revenim la acest capitol care a fost cam scurt după părerea mea. Se pare că Emma începe să îşi facă de cap dacă nu este Mark să o supravegheze, iar după felul în care se comportă Dimitri cu ea, mă face să mă gândesc că nimic bun nu poate ieşi din asta, iar interesul pe care îl arată acesta faţă de ea, mă face să mă gândesc că are un plan sau cam aşa ceva, oricum până acum Dimitri nu mă atrage cu nimic. Well am văzut câteva greşeli şi undeva ai pus punct şi ai continuat cu literă mică, dar stai liniştită că nu sunt grave. Well cam atât aştept nextu. Bye, bye.

[Me�al.]

Hei. I'm again late :]] . Dar mersi că m-ai anunţat :] .
So, a fost cam scurt capitolul pentru gusturile mele, dar plăcut. Dimitri acesta îmi place ca personaj, deşi pare cam... copilăros pentru un profesor. De asemenea, pare că plănuieşte ceva cu Emma sau poate că doar o place - deşi înclin spre a doua parte. Cât despre Mark, ei bine, nu îmi place. E atât de schimbător încât mă zăpăceşte muuult şi Emma îmi place, e o tipă chiar drăguţă.
Greşeli de tastare n-am văzut - şi nici n-am fost atent. Actully, nu am văzut greşeli.
So, îţi urez succes şi te rog să mă anunţi şi pe mine :]].