Pisicuta este de fapt catea... [+16]

[DeMentă]

Multumesc inca o data de comentarii si scuze pentru intarziere. de asemenea, sper sa puteti ignora greselile de tastare, ar asa cum am mai spus, nu le mai vad.

Capitolul 2

Stateam si ma holbam ca apucata al casa din fata mea. Melodia celor de la Black Eyed Peas, Imma Be, rasuna ca intr-un club, de la singura fereastra deschisa. Inconstient am inceput sa dau din picior. Imi placea cantecul, nu aveam ce spune. Dar deodata s-a oprit brusc, cazand de la geam o chestiusa mica, care l-am presupus MP3 sau MP4. Un cap rosu a iesit la iveala, cu nasul incretit de parca ceva mirosea urat. Numai noi cei tineri am vazut asta. Se pare ca pe cei mai invarsta nu ii atragea muzica. Ei deja batusera la usa. Mergem langa ei, iar o domnisoara imbracata intr-o rochita neagra cu volanas alb ne-a invitat inauntru. Era bruneta, cu ochii verzi albastrui. Parul ii ajungea pana la talie si era drept. Avea un breton care o data probabil fusese tuns in “V”, iar acum era aproximativ drept. Formele bogate erau evidentiate de rochia de “ajutor in casa”, asa cum numeam eu fetele care lucrau ca servitoare pe care le lasam mai mult sa se plimbe pe veranda. Coborand scarile, o tanara care am presupus-o de varsta mea sau mai mica a inceput sa tipe.

- Tata! Am nevoie de un alt MP4! Ne-a ignorat total, mergand direct spre o camera pe care am presupus-o un birou. Apoi tanara a inceput iar sa strige. Gaara! Unde dracu’ umbli?! Am tresarit o data cu cei doi baieti de langa mine. Gaara?! Credeam ca e plecat in Germania.
Fata care strigase era roscata, cu ochii verzi, care aratau de parca isi pusese lentile si corp frumos. Dar rochia de pe ea imi intorcea stomacul pe dos. Era roz, mini, cu bretele subtiri, arginti. La talie avea prinsa o bucata de material de aceeasi culoare cu bretelele. Modelul rochiei era frumos, dar ma enerva la culme culoare. Defila desculta din camera in camera pana a gasit ceea ce cauta.

Gaara era un bun prieten. Fusese cu TenTen pana cand s-au despartit pentru ca nu mai simteau nimic reciproc. Au decis sa ramana prieteni. El era roscat aprins, tot cu ochii verzi.

- Va rog sa o scuzati pe domnisoara Tayuya, nu e in toane bune in aceasta dupa-amiaza. Soptise fata care ne poftise inauntru. De undeva din spatele scarilor a aparut un baiat cu par saten deschis de la soare si ochii caprui. Parea tanar, dar burta sa imi dadea de intels ca nu mananca numai trei mese pezi. A parut usor surprins sa ne vada, dar apoi a zambit si a venit direct la mine.

-Cu cine am onoarea?! Soptise, inainte de a-mi lua mana si de a mi-o saruta. Se aplecase usor si nu mi-a scapat ca isi zgaia ochii in decolteul meu. Stand foarte aproape de brunetul meu l-am putut simti cum incerca sa diminueze un marait in piept. L-am privit cu coada ochiului, ranjind usor. Am strans mai tare poseta in mana, apoi… i-am fript un plic in moaca satenului de s-a departat cativa centimetri in spate.

-Pervers nenorocit! Am tipat lipindu-ma de Sasuke, care mi-a strans talia de la spate. Naruto incerca sa se abtina sa nu rada, dar nu i-a reusit. A inceput sa hohoteasca ca nebunul.

Tata s-a intos mirat spre mine, apoi l-a privit pe individ. Dar nimeni nu a apucat sa spuna nimic, pentru ca Tayuya, cum a spus fata politicoasa, a venit si l-a prins pe tip de ureche tragandu-l dupa ea pe scari in sus, murmurand un “Scuze!” fugar. Deci pana la urma de vazuse. Astea sunt semna ale unei educatii esuate. As fi vrut sa ma duc dupa ei, sa ii pun putin la punct, pentru ca ma simteam foarte aiurea sa fiu ignorata. Poate pentru ca ma obijnuisem sa am toata atentia asupra mea… atentie atrasa prin comportament adecvat si limbaj educat.

Acum nu mai conta, pentru ca Gaara isi facu aparitia de undeva de afara. S-a uitat la noi putin surprins, apoi zambi. I-am zambit si noi, usor incurcati, pentru stiam altceva despre el. Bine inteles ca nu am stat degeaba. Ma duc si il sarut pe obraz, urmata de Sasuke si Naruto care vin sa dea mana cu roscatul.

-Frate, credeam ca esti plecat! Incepe blondul sa il ia la intrebari imediat ce palmele lor s-au atins. Gaara paru retinut cu intrebarea pusa, dar cand raspunse… am inteles de ce…

-A trebuit sa o aduc pe sora-mea din Germania, fugise cu un handicapat. Ofta exasperat, apoi se intoarse spre tatii nostri.

-Tata va veni imediat, va rog luati loc. A aratat spre canapea si spre folotiile din living. Mia, serveste domnii cu ce doresc dansii. Baieti, hai sa va fac cunostinta cu…

Dar l-am oprit, cu un tusit fortat, sa atrag atentia ca eu eram fata. Ma enervam cand oamenii foloseau “baieti”, in momentele in care eram si eu pe acolo. El reformula amuzant:

- Baieti si Sakura, hai sa va fac cunostinta cu sora-mea aia mai mica. A ras roscatul mergand in sus pe scari. L-am prins pe Sasuke de mana, razand usor, luandu-ne dupa “ghid”.

Casa era aranjata foarte frumos, cu bun gust. Living-ul era tot alb, cu tablouri ce dadeau putina culoare admosferei. Scarile erau imbracate in gresie, balustrata facuta din plastic ce imita perfect sticla transparenta, iar pe peretele de sub acesta erau “gauri” frumos decupate in zid, in care se aflau fel si fel de ornamente alese, asezate cu o precizie extraordinara. Doua canapele albe, asezate intr-un unghi drept, in jurul unei masute de sticla neagra, te pofteau sa stai la discutii sau pur si simplu sa bei o cafea in ambientul provocat de culorile pastelate. Covorul crem de sub masuta era foarte pufos, ca o blana de iepuras.

Holul imbracat in aceleas nuante pastelate era foarte bine luminat, iar tabloasele colorate dintre usi dadeau un contrast vesel, dar foarte linistit. Noi am mers pana la ultima usa a etajului intai, de unde se auzea o zarva uriasa. Numai tipete…

-Ai promis ca cel putin o saptamana nu te dai la fete! Striga o voce feminina, care mi se parea foarte enervata.
Iar raspunsul ii venii imediat, la fel de tare si raspicat. Baiatul ii explica foarte dataliat cum nu a putut rezista, facand o descriere amanuntita a corpului meu. Sasuke incepuse sa tremure nervos, strangandu-mi mana puternic, dar tot odata destul de grijuliu, cat sa nu mi-o rupa. Mi-a dat drumul si exact ceea ce ma speria s-a intamplat. A deschis usa mult prea zgomotos, aproape scotand-o din balamale. Ma asteptam ca in cateva minute sa ii vedem pe Scott, Yura sau Minato pe langa noi, sa vada ce s-a intamplat.

S-a dus glont la satenul cu ochii caprui, prinzandu-l de bluza cu o mana, ridicandu-l usor in sus, mai nervos decat ma asteptam vreodata sa il vad. Parca am zburat spre el, imbratisandu-l de la spate si rugandu-l sa se calmeze. Respira greu, avea muschii incordati si aproape ca il facea bucatele pe tip. I-a dat drumul, intorcandu-se, sa ma sarute. Normal ca nu am refuzat, punandu-mi palmele in parul lui catifelat. Pentru prima oara ma bucuram de efectul pe care il aveam asupra lui, la fel de puternic ca cel pe care il avea el asupra mea. Mainile inca ii tremurau nervoase, insa nu destul de puternic cat sa ma ingrijorez. Dar nu dura prea mult, pentru ca Naruto a inceput iar sa hohoteasca.

-Frate, sa-ti fi vazut fata! A putut sa zica blondul, tinandu-se de burta. Brunetul meu a mormait inca lipit de mine, strangandu-ma mai tare la pieptul lui. Gaara isi ceru scuze, simtindu-se vinovat de ceea ce gasisem si auzisem.

-De fapt, nu cred ca tu trebuie sa iti ceri scuze. Oricum, cred ca ma duc sa vorbesc cu tata, mergem mai repede acasa. Deja m-am plictisit… am spus, prinzandu-mi ingerul de mana, sprijinindu-ma de el, usor incruntata. Dar Sasuke imi aminti ca trebuia sa verific teritoriul de acasa, pentru ca o lasasem pe Tsunade doar cu trei menajere si doi bodyguarzi la intrare pe proprietate. Si imediat ce am sunat-o pe Lissa, cea mai ascultatoare fata “de ajutor” pe care o intalnisem vreodata, aflasem ca Tsunade imi umblase iar in dormitor si il intorsese pe dos. Am strans din dinti sa nu tip. I-am inmanat mobilul iubitului meu, nefiind atenta la discutia dintre Naruto si Gaara acum in desfasurare.

Tsunade era mama mea vitrega, care era cu cateva saptamani mai mare ca mine. Nu ma intelegeam deloc bine cu ea, dar pastram aparentele de dragul tatei care se descarca noaptea cu javra asta. O uram atat de tare… Se juca cu familia noastra, de parca ar fi fost ea cea care o creease, de parca ar fi avut vre-un drept la tot ceea ce era trecut pe numele Haruno. Ce mai mult ma deranja ca il mintea pe Scott in cel mai josnic mod posibil. Cand tata era plecat, aducea tot felul de necunoscuti in casa, culcandu-se cu ei. Cativa incercau si cu mine, dar cand aparea Sasuke de pe cine stie unde intrebau unde este baia. Nu ii spuneam nimic tatei, pentru ca daca vroia sa afle asa ceva, nu era greu. Plus ca probabil ar fi fost devastat si nu imi permit “luxul” de al vedea iar stand langa canapea, cu paharul de wiski varsat pe masa, plangand…

-Acum chiar trebuie sa plecam. Tsunade a umblat prin lucrurile mele, iar. Dar inainte de asta, Gaara, unde e Temari? Auzisem undeva din spatele nostru “Si ce putea sa gaseasca, vibratoare?” dar am sperat sa nu auda si ceilalti, pentru ca daca se intampla asa, nu mai aveam cum sa il calmez pe brunet.

-Oh, e cu Shikamaru in oras. Vor sa mearga in club in seara asta. Cel obijnuit. Poate ne vedem…

-Scuze, dar nu am chef azi. Vreau sa petrec mai mult timp cu iubitul meu, pentru ca ultimele doua noti am stat acasa. Si o sti pe Tsunade… i-am taiat-o, ranjind. M-am uitat la Sasuke, sa ii vad reactia. Ranji scurt, cu o stralucire obraznica in ochi.

-Neah… vin eu azi! Sa vezi distractie. Poate vin si ceilalti! Naruto si Gaara au inceput sa faca planuri, timp in care eu imi sarutam ingerul. Ii ignoram pe cei doi buclucasi, iesind din acel dormitor pe care nu il vazusem prea bine. In cateva momente eram jos, langa toti tatii de acolo.

-Buna ziua, Sakura Haruno! M-am prezentat spre un domn inalt cu par lung si alb. Era imbracat la costum, zambind prieteneste. Mi-a luat mana si a sarutat-o. Prietenii mei s-au prezentat si ei, dar au fost ignorati total.

-Incantat, domnisoara Haruno! Tatal dumneavostra avea dreptate, sunteti incanatatoare!

-Oh, mereu exagereaza. Va rog, doar Sakura. “Domnisoara” Haruno ma face sa par snoaba! Zambesc fortat. Inca un ticolos care se holba in decolteul meu. Sasuke imi strangea mai tare talia, semn sa imi incep actoria. Tati, a sunat Lissa, ma roaga sa merg repede acasa. S-a spart o vaza a mamei in camera mea si nu stiu ce sa faca, pentru ca nu au voie acolo. Tsunade a cautat un… dermatograf si a dar din gresala peste masa. Am ridicat din umeri, destul de indignata, ca apoi sa fac o pivire melancolica, prefacandu-ma ca imi amintesc cum mamaisi cumpara tot felul de vase ciudate. De fapt, asta nu era prefacatorie.
-Bine scumpete, i-ai pe baieti cu tine si… aveti grija pe drum.

L-am sarutat pe Yura pe obrazul drept, pe Minato pe cel stang, iar pe tata pe amandoi. Apoi m-am dus la Gaara saratandu-I obrajii razand de o gluma a lui Naruto, apoi i-am spus ca maine ne vedem cu gasca. L-am salutat si pe Jiraiya iesind pe usa din fata insotita de Naruto si Sasuke. In masina, Naruto deja foarte incurcat incepu sa vorbeasca:

-Saku, pana la urma ce a facut Tsunade, a spart vaza sau ti-a umblat prin lucruri?

-Mi-a umblat prin lucruri, dar daca ii spuneam asta tatei ar fi iesit rau.

-Sti, chiar nu te inteleg. Daca i-ai spune lui Scott tot ce sti despre Tsunade, ai scapa de ea odata pentru totdeauna. Dar am impresia ca tie iti place sa te certi cu ea, pentru ca nu scapi Doamne iarta-ma de stresul ala.

-Naruto, aici nu e vorba despre mine. Bine, e vorba si despre mine, dar ma gandesc mai mult la tata. Stiu ca nu o iubeste, dar gaseste o eliberare in ea care eu nu i-o pot oferi (si nici nu vreau sa i-o dau). Prefer sa sufar, cica, dar de fapt sunt in regula si sa il vad cat de cat fericit, decat sa fiu eu fericita iar el trist ca anul trecut. Plus ca daca ar tipa mai incet noaptea si nu mi-ar mai umbla prin lucruri nu m-ar deranja deloc. Dar cat timp dorm la mine acasa e cosmar. Si daca i-as spune ceva, ce ar suna mai normal?! “Tati, poti sa faci sex cu Tsunade in surdina?!” m-am lasat pagubasa, infundandu-ma in scaunul din dreapta soferului.

-Mda, ai dreptate. Sa nu mai spunem ca Scott crede ca tu habar nu ai ce inseamna sex. Inca are impresia ca esti usa de Biserica. De-ar sti el de cate ori ti-ai tras-o cu Sasuke…

-Blondule, deja discutia devine prea personala, nu crezi?! I-am taiat-o eu, dar se pare ca nu vroia sa inceteze.

-Nu, nu cred. Acum, serios poti numara pe degete de cate ori te-ai culcat cu Sasuke?!

-Auzi, nu mai bine mergi tu acasa cu pejosul ala nou? A intervenit Sasuke, amenintandu-l ca va merge cu propiile picioare pana acasa.

-Omule, acum inteleg de ce sunteti asa fericiti impreuna. Va aprindeti la fel de repede! A bombanit, apoi vorbind iar imediat ce mobilul ii sunase. Pronuntase numele Hinatei, apoi ceva despre seara asta si alte baliverne despre mine, dupa care mi-a intins mie telefonul.Am inceput sa vorbesc cu Hinata, care parea destul de nervoasa din motive destul de ciudate. Suparata ca eu nu merg in club?!

-Cum sa nu vi?! Haide! Te roooog! Stau si eu cateva zile in Bucuresti si tu vrei sa te culci cu Sasuke tocmai atunci?! Te rooog!! Abea ma scapi de Gaara!

Toate astea le tipase si era absolut imposibil sa nu le fi auzit si cei doi de langa mine. Am inceput toti trei sa radem, dar auzeam respiratia nervoasa a Hinatei prin telefon. Gaara se tine dupa ea de cand s-a despartit de Tenten, iar Hinata are grija sa il refuze ori de cate ori o intrea… orice. La orice intrebare ii raspunde un “NU!” categoric si spus in forta, iar perseverenta lui Gaara o innebuneste si de cele mai multe ori renunta la iesirile noastre in gasca, doar pentru ca nu suporta sa fie “agresata” de roscat. Acesta este si motivul pentru care sta lipita de Neji de la inceputul serii pana cand trebuie sa plecam acasa. Sau cel putin pana ce dispare Gaara din peisaj, ceea ce se intampla foarte rar. Gaara e un mare petrecaret si se evapora mai devreme de ora inchiderii clubului doar daca ii este rau, are intalnire sau probleme de familie.

-Pe motivul asta cearta-te cu Naruto, el a fost de acord sa iesiti in seara asta, in clubul obijnuit cu Gaara. Zic, inca chicotind, mai mult nervos.

-Sti ca nu pot sa ma cert cu Naruto niciodata…! S-a vaicarit de data asta soptind.

-De fapt, pune-o pe Tenten, e singura, inafara de mine, care se cearta cu Naruto cand are chef de distractie. Acum, daca ma scuzi, trebuie sa bat o blonda! Am zis, cand am vazut ca eram pe aleea casei mele. Zambesc si cobor din masina, aruncandu-I telefonul lui Naruto care inca hohotea. Fetele ce “ajutau” in casa vorbeau cu cei doi pasnici din fata portii. Ne-au salutat politicos, anuntandu-ma ca Tsunade vorbeste la telefon de cateva ore. Curtea era destul de aranjata, cu gazonul tuns, flori asezate in partile laterale ale cararii ce duce la usa din fata.

Cu pasi apasati am intrat in casa, iar din sufragerie se auzeau rasete si fel de fel de vorbe, unele porcoase iar altele incercand sa para ironice. Prima data am ignorat-o urcand direct in camera mea. Arata… deplorabil. Posterele mele cu trupele preferate erau rupte. Podeaua nu se mai vedea de la tonele de haine aruncare, iar dressing-ul era gol, pentru ca tot ce trebuia sa fie in el, era aruncat prin camera. Usa balconului, sparta, se legana in bataia usoara a vantului, iar draperiile fluturau innebunitor. Usa ce duce in baie era data de perete, fiind proptita in asa fel incat sa se vada ca se mai tine doar intr-o balama. Din prag puteam vedea chiuveta manjita cu oja, cada care dadea pe afara, fiind plina cu apa si cateva carti aruncate acolo. Lenjeria patului acoperea un mic raft, pe care erau cateva poze. Da, erau, pentru acum toate zaceau undeva pe langa noptiera, cu sticla ramei sparta. Le-am tidicat, punandu-le inapoi pe raft, apoi am fugit in baie sa opresc apa ce curgea pe langa cada. Cand m-am intors in dormitor, o sclipire neagra mi-a atras atentia. Ceea ce era pe birou a pus capac la toate.

-TSU.NA.DE! – tip, pe silabe, luand mica chestiuta, acum fara forma, in mana si aleragand pe scari in jos. Respiram greu, iar bratele imi tremurau violent, iar daca Sasuke nu era langa mine, tinandu-ma apasat de talie, saream la bataie.

-Scuza-ma, fata lui Scott vrea sa o ajut la teme! – baga o scuza celui sau celei cu care inca vorbea la telefon, punand receptorul la locul lui. Normal ca vorbea pe telefonul fix, doar nu vroia sa isi consume minutele, nu?!

-Inteleg ca ai o problema cu mine, asa cum am eu cu tine, dar ce rau ti-a facut MP4-ul meu?! Zic, incercand sa par rationala. Dar de unde, ca eu scoteam flacari pe nari.

-Ha? Adunatura aia de maruntisuri vechi de cativa ani? Am calcat pe el “accidental”. Mieuna, ridicand nevinovata din umeri. Am inchis ochii, strangand pumnii apasat. Un pocnet infundat se auzi din mana in care aveam resturile MP4-ului.

-Nici vorba sa mai poata fi reparat….! Il aud pe Naruto vorbind, de undeva din spatele meu. Ma uit enervata la Tsunade, care striga disperata dupa Lissa, sa ii aduca un pahar cu suc de portocale.

-Hei, vreti si voi? Ma intorc spre iubitul meu, apoi ma uit la Naruto. Dau amandoi din cap aprobator, apoi strig si eu dupa Lissa, sa nu aduca nimic, ca ma ocup eu. Intru in bucatarie, deschid frigiderul si scot sticla de suc, apoi iau 4 pahare in care torn lichidul delicios. Pun paharele pe o tava si merg in living. Toata lumea bea din paharul sau, numai Tsunade sta si se uita chioras la el.

-Ma otravesti?! striga ea dintr-o data, facandu-ma sa imi dau ochii peste cap plictisita. Ii iau paharul din mana si beau din el, apoi il dau inapoi.

-Multimita?! Ma uit la ea, care ranji rautacios si abea apoi am obseravat ca, la naiba, purta rochia mea rosie, cu banda aurie sub fund si bretele de asemenea. –Asta e a mea! Zic, aratand cu degetul spre ea.

-Chiar ma intrebam cand ai sa iti dai seama. Rade, ridicandu-se in picioare pentru a-mi arata mai bine rochia mea. Facu o pirueta. Cred ca mie imi sta mai bine! zise, ranjind. Mi-am pus o mana la frunte, semn de exasperare. Ma apropii de ea, o intorc cu spatele si ma uit la eticheta.

-Tsunade, da-o repede jos! Poti folosi baia publica! – spun, facand o fata speriata.

-Ce?! De ce?!

-Rochia a expirat! Zic iar si am vazut-o cum a inceput sa alerge in sus pe scari. Si cand te gandesti ca e a treia oara cand folosesc asta. Murmur, trantindu-ma pe canapea. Baia “publica” era fosta mea baie, la care renuntasem cand primisem dormitorul actual. Ii facusem cateva reparatii, avand grija ca doar cei ce ma cunosc destul de bine sa poata intra acolo fara accidente. Un tipat isteric vine de la etaj si ranjesc multumita. Sasuke ma intreaba ce i-am facut de data asta si ii explic despre vulcanul din clasa a saptea, care, in momentul in care exploda, improsca pe oricine si orice era in raza lui de atac cu un praf rosu ce imita lava.

In capul scarilor, apare o Tsunade intr-un halat din satin, rosie din cap pana in picioare. Parul ei odata blond, acum stralucea roscat, stand foarte ciudat, ridicat in sus, cu terminatiile firelor usor cenusi. Ridica mana, avand ceva patrat, destul de mare. Poza cu mama! Nu se putea lega de ceva atat de personal. Era o regula nescrisa. Stia ca ar merge mult prea departe daca s-ar lega de ceea ce apartinea mamei. Nu conta ce era acel ceva, nu avea voie sa se atinga de acele lucruri.

-Da-mi-o inapoi sau rosul va persista mai mult! Marai , ridicandu-ma in picioare.

-Vin-o si ia-o daca esti atat de tare!

Merg pana in susul scarilor, pe o parte bucurandu-ma ca nici Sasuke si nici Naruto nu intervenisera, exact cum le spuneam mereu, iar pe de alta parte spunegand de nervi. Tsunade nu avea voie sa puna mana pe ceva ce i-a apartinut mamei. Niciodata nu i-am permis sa faca asa ceva si nici de acum inainte nu ii voi permite. Este totusi vorba de mama mea, cea mai perfecta femeie pe care am intolnit-o vreodata. Ea, Kushina - mama lui Naruto – si Miko – mama lui Sasuke – cele care formasera cea mai mare companie anti-cancer din lume au fost singurele femei pe care le vedeam mereu dar mereu cu ochi indragostiti cand se uitau sa “sufletele lor pereche”.

Cand ajung in fata blondei, ea, ca o proasta ce e, arunca fotografia. M-am panicat, sarind in spate sa o prind. Si reusisem sa o iau in mana, dar apoi tot ce imi amintesc este o durere ingrozitoare la spate si strigate disperate.