24-06-2009, 09:37 PM
.In anul 2056 oamenii de stiinta au creat o masinarie numita �Pink Rose,,.Ea era arma perfecta,sabia ce avea doua taisuri,unul uman si unul robotizat.Pink Rose parea sa fie arma perfecta,pana intr-o zi cand aceasta a capatat vointa propie.Cercetatorii iau trimis un virus prin care aceasta sa fie deconectata definitiv,insa nu au reusit.Au primit un mesaj fals in care arata ca proiectul Pink Rose fusese distrus.
Hoinarind timp de 3 saptamani aceasta sa prabusit la pamant.A fost gasita de un om de stiinta.El se numea Doctor Alexander,era invarsta.Nu avea copii,decat un nepot,il iubea mai mult decat ochii din cap,ii oferea tot ce dorea el,dar niciodata nu statea langa el.Sotia sa Elena a murit de cancer,o boala letala la care nu se gasise nici acum un remediu.Ea era foarte frumoasa,avea parul pana la umeri,negru ca abanosul,ochii de un caprui inchis,pielea alba ca trandafirii ce se nasc din zapada.Dupa ce si-a pierdut sotia omul de stiinta a luat-o razna incercand sa o aduca la viata.El a proiectat mii de roboti ce semanau perfect cu ea,dar nici unul nu avea acel dar ce ii defineste pe oameni de roboti.Vazandu-si bunicul asa baiatul a devenit rece,dand idea ca lui nu ii trebuie afectiune,dragoste si in special cineva care sa i le ofere.
Doctorul acea in jur de 50-60 de ani,parul ii era incaruntit de vreme,ridurile adanci i se cunosteau pe fata,tot timpul purta un halat lung pana la pamant,alb.Dupa ce a gasit-o omul de stiinta a ramas fascinate de constructia ei,modificandu-i anumite date.Distrugandu-i cipul de urmarire,modificandu-i memoria,proiectul Pink Rose devenise inbunatatit.Dupa ce sa trezit fata a privit buimaca prin imprejur,singurele lucruri pe care le vedea erau decat masini,o inspaimantara un pic.Dandu-se incet de pe masa incepu sa se uite prin imprejur.
-Deci te-ai trezit?Spuse o voce ragusita din intuneric.Incet iesea la lumina becului ce palpaia.Parea sa fie un batranel,era foarte batran,nu se prea tine ape picioare lucru fiind evidentiat de batul ce-l purta la el.
-Pai cam asa ceva.Spusa-I eu privin curioasa fiecare lucru din incapere,incepeam sa pun man ape ce apucam fara sa mai intreb.
-Fata mea,eu nu mai am mult de trait.Spuse batranelul asezandu-se jos pe ciment.
-De cand sunt fata lui?intrebandu-ma,nu prea dadeam multa importanta la ceea ce spune.
-Sa sti ca tu esti foarte speciala si de aceea trebuie sa ai mare grija de nepotul meu.Spuse batranelul cu o voce ragusita si in acelasi timp serioasa.
-Pun pariu ca-I un tocilar.Dand ochii peste cap.
In camera intra un baiat,era foarte rece si serios.Nu parea sa fie ca batranelul,era tare diferit si acest lucru imi sporea curiozitate.Nu parea sa fie tocilar,dar nici prea departe nu era.Avea o pereche de pantaloni trei-sferturi negri,un tricou alb si o gheaca de blugi,ochi nu i se vedeau deoarece purta o sapca.Parea sa fie foarte retras si nesociabil.
-Buna�sunt.Cum ma numesc oare?Devenisem destul de confuza si inspaimantata.
-Draga poate ai amnezie,esti Rozalia.
-Da!?
Nu incelegeam de ce imi era sa numele,poate din cauza culorii parului.Desigur eram poate prea copilaroasa si naiva,eram mereu zambitoare.Era foarte neobisnuita,parul imi era lung pana la coapse,de-un roz inchis,ochi mei de o culoare aurie ziceai ca-s aur pur,si naivitatea mea ma facea destul de diferita.Insa nu stiu ce sa spun despre baiat,era tot timpul rece.Culoarea parului lui era la fel de neobisnuita ca si a mea,un mov sclipitor,ochi lui de aceeasi culoare radiu singuratate,ura.Cel mai multi mi placea la el atunci cand se enerva.Nu ii convenea atunci cand ii impleteam cele doua suvite din fata.
Singurele amintiri care le am cu el sunt acelea cand batranelul ma lasa sa stau cu el -mai precis sa am grija de el-
-Pustoaico!Vino.
-Imediat..Cum il cheama??
M-am dus la el,vesela ca de obicei.Are aceasi atitudine,intoleranta.Nu mi-a spus niciodata cum il chiama,si nici nu imi spune cum sa-l strig.M-am dus la el si nimic,nu vroia decat sa merg pana in piata sa-i fac niste cumparaturi.
-Asta ce are de nu se misca din casa?
Eram ganditoare si din neatentie am cheltuit toti bani.Ma gandeam la o scuza dinaceea penibila,cand atentia mi-a fost indreptata catre un magazine.In el se afla tocmai nepotul batranelului,eu nu am avut sa-l intreb mi-a fost prea rusine.De ce?Nu stiu.
L-am urmarit fara voia mea,cumpara diverse lucruri,ca de exemplu un tort,baloane.Cui ii trebuiau.M-am simtit rau atunci cand l-am vazut la magazine,darn u am ezitat sa intru in el.
-Buna ziua Adela.Am raspuns eu cu privirea in pamant ca de obicei.
-Buna Rozalia,ce mai faci?imi raspunse vanzatoarea.
Baiatul intoarse capu� vrand sa vada daca chiar sunt eu.Ma privit pentru cateva minute apoi si-a intors privirea catre vanzatoarea.Aceasta ia strecurat uun biletel in punga.Parca imi pierdeam controlul.Baiatul nici nu ma salutat,nici macar ��pustoaico�� nu mi-a mai zis.Mi-au dat cateva lacrimi,dar mi le-am sters repede,vroiam sa fug,dar unde?Usa magazinului sa auzit din nou deschizandu-se,am intors capul si l-am vazu.Venise dupa mine,ma luat de mana si a plecat cu mine din magazin.La jumatatea drumului m-am oprit privindul,sa intors catre mine bagand mana in plasa.Am inchis ochi,imi era teama.Baiatul ma luat in brate strangandu-ma tare la piept.A lasat punga jos si a trecut prin par mana,am zambit un pic dar tristetea tot s-a afisat pe fata mea.Mi-a ridicat barbia catre fata lui,parea o alta persoana.Acest chip,aceasta persoana,strangea in suflet multa tristete.
-Riu.
Nu a spus decta un singur cuvant,Riu.Am ridicat capul din pamant zambindmsi el mi-a schitat un zambet.Am bagat mana repede inplasa sa citesc biletul pe care vanzatoarea I la dat.Atunci am zambit si mai mult,aproape ma apucat rasul.
�Dulceata,daca o mai superi pe floare te omor cu mana mea.�
Baiatul a luat-o din mana mea rupand-o.Bucuroasa am sarit la gatul lui aproape sa-l sarut,dar am ezitat.Am aflat si eu ca Riu dorea sa-i faca o petrecere surpriza bunicului lui.
Am participat si eu,dar banii de cadou fiinca i-am mancat a trebuit sa fac curat in toata casa.Totusi noi asteptam ziua de maine,o sa fie asa de multa distractie =^_^=.
Rozalia/Pink Rose:
Riu:
Hoinarind timp de 3 saptamani aceasta sa prabusit la pamant.A fost gasita de un om de stiinta.El se numea Doctor Alexander,era invarsta.Nu avea copii,decat un nepot,il iubea mai mult decat ochii din cap,ii oferea tot ce dorea el,dar niciodata nu statea langa el.Sotia sa Elena a murit de cancer,o boala letala la care nu se gasise nici acum un remediu.Ea era foarte frumoasa,avea parul pana la umeri,negru ca abanosul,ochii de un caprui inchis,pielea alba ca trandafirii ce se nasc din zapada.Dupa ce si-a pierdut sotia omul de stiinta a luat-o razna incercand sa o aduca la viata.El a proiectat mii de roboti ce semanau perfect cu ea,dar nici unul nu avea acel dar ce ii defineste pe oameni de roboti.Vazandu-si bunicul asa baiatul a devenit rece,dand idea ca lui nu ii trebuie afectiune,dragoste si in special cineva care sa i le ofere.
Doctorul acea in jur de 50-60 de ani,parul ii era incaruntit de vreme,ridurile adanci i se cunosteau pe fata,tot timpul purta un halat lung pana la pamant,alb.Dupa ce a gasit-o omul de stiinta a ramas fascinate de constructia ei,modificandu-i anumite date.Distrugandu-i cipul de urmarire,modificandu-i memoria,proiectul Pink Rose devenise inbunatatit.Dupa ce sa trezit fata a privit buimaca prin imprejur,singurele lucruri pe care le vedea erau decat masini,o inspaimantara un pic.Dandu-se incet de pe masa incepu sa se uite prin imprejur.
-Deci te-ai trezit?Spuse o voce ragusita din intuneric.Incet iesea la lumina becului ce palpaia.Parea sa fie un batranel,era foarte batran,nu se prea tine ape picioare lucru fiind evidentiat de batul ce-l purta la el.
-Pai cam asa ceva.Spusa-I eu privin curioasa fiecare lucru din incapere,incepeam sa pun man ape ce apucam fara sa mai intreb.
-Fata mea,eu nu mai am mult de trait.Spuse batranelul asezandu-se jos pe ciment.
-De cand sunt fata lui?intrebandu-ma,nu prea dadeam multa importanta la ceea ce spune.
-Sa sti ca tu esti foarte speciala si de aceea trebuie sa ai mare grija de nepotul meu.Spuse batranelul cu o voce ragusita si in acelasi timp serioasa.
-Pun pariu ca-I un tocilar.Dand ochii peste cap.
In camera intra un baiat,era foarte rece si serios.Nu parea sa fie ca batranelul,era tare diferit si acest lucru imi sporea curiozitate.Nu parea sa fie tocilar,dar nici prea departe nu era.Avea o pereche de pantaloni trei-sferturi negri,un tricou alb si o gheaca de blugi,ochi nu i se vedeau deoarece purta o sapca.Parea sa fie foarte retras si nesociabil.
-Buna�sunt.Cum ma numesc oare?Devenisem destul de confuza si inspaimantata.
-Draga poate ai amnezie,esti Rozalia.
-Da!?
Nu incelegeam de ce imi era sa numele,poate din cauza culorii parului.Desigur eram poate prea copilaroasa si naiva,eram mereu zambitoare.Era foarte neobisnuita,parul imi era lung pana la coapse,de-un roz inchis,ochi mei de o culoare aurie ziceai ca-s aur pur,si naivitatea mea ma facea destul de diferita.Insa nu stiu ce sa spun despre baiat,era tot timpul rece.Culoarea parului lui era la fel de neobisnuita ca si a mea,un mov sclipitor,ochi lui de aceeasi culoare radiu singuratate,ura.Cel mai multi mi placea la el atunci cand se enerva.Nu ii convenea atunci cand ii impleteam cele doua suvite din fata.
Singurele amintiri care le am cu el sunt acelea cand batranelul ma lasa sa stau cu el -mai precis sa am grija de el-
-Pustoaico!Vino.
-Imediat..Cum il cheama??
M-am dus la el,vesela ca de obicei.Are aceasi atitudine,intoleranta.Nu mi-a spus niciodata cum il chiama,si nici nu imi spune cum sa-l strig.M-am dus la el si nimic,nu vroia decat sa merg pana in piata sa-i fac niste cumparaturi.
-Asta ce are de nu se misca din casa?
Eram ganditoare si din neatentie am cheltuit toti bani.Ma gandeam la o scuza dinaceea penibila,cand atentia mi-a fost indreptata catre un magazine.In el se afla tocmai nepotul batranelului,eu nu am avut sa-l intreb mi-a fost prea rusine.De ce?Nu stiu.
L-am urmarit fara voia mea,cumpara diverse lucruri,ca de exemplu un tort,baloane.Cui ii trebuiau.M-am simtit rau atunci cand l-am vazut la magazine,darn u am ezitat sa intru in el.
-Buna ziua Adela.Am raspuns eu cu privirea in pamant ca de obicei.
-Buna Rozalia,ce mai faci?imi raspunse vanzatoarea.
Baiatul intoarse capu� vrand sa vada daca chiar sunt eu.Ma privit pentru cateva minute apoi si-a intors privirea catre vanzatoarea.Aceasta ia strecurat uun biletel in punga.Parca imi pierdeam controlul.Baiatul nici nu ma salutat,nici macar ��pustoaico�� nu mi-a mai zis.Mi-au dat cateva lacrimi,dar mi le-am sters repede,vroiam sa fug,dar unde?Usa magazinului sa auzit din nou deschizandu-se,am intors capul si l-am vazu.Venise dupa mine,ma luat de mana si a plecat cu mine din magazin.La jumatatea drumului m-am oprit privindul,sa intors catre mine bagand mana in plasa.Am inchis ochi,imi era teama.Baiatul ma luat in brate strangandu-ma tare la piept.A lasat punga jos si a trecut prin par mana,am zambit un pic dar tristetea tot s-a afisat pe fata mea.Mi-a ridicat barbia catre fata lui,parea o alta persoana.Acest chip,aceasta persoana,strangea in suflet multa tristete.
-Riu.
Nu a spus decta un singur cuvant,Riu.Am ridicat capul din pamant zambindmsi el mi-a schitat un zambet.Am bagat mana repede inplasa sa citesc biletul pe care vanzatoarea I la dat.Atunci am zambit si mai mult,aproape ma apucat rasul.
�Dulceata,daca o mai superi pe floare te omor cu mana mea.�
Baiatul a luat-o din mana mea rupand-o.Bucuroasa am sarit la gatul lui aproape sa-l sarut,dar am ezitat.Am aflat si eu ca Riu dorea sa-i faca o petrecere surpriza bunicului lui.
Am participat si eu,dar banii de cadou fiinca i-am mancat a trebuit sa fac curat in toata casa.Totusi noi asteptam ziua de maine,o sa fie asa de multa distractie =^_^=.
Rozalia/Pink Rose:
Riu: