DOAMNEEEE, iata-ma :))
Finally am adus si acest capitol , care sper ca compenseze faptul ca din nou am intarziat ca o nesimtita >.>
Va multumesc foarte mult ca imi suportati incompetenta :))
Si multumesc pentru commenturi de asemenea :o3
Kissez >:D<
Capitolul XV
Fusesem trezit brusc de propriile-mi ganduri, care imi facura inima sa tresara in cel mai rau mod posibil. Imi amintisem!
"Nu il pot controla, dar stiu tot ce s-a intamplat cat timp a preluat controlul"
Cum putusem sa uit ceea ce imi spusese brunetul despre legaturile dintre el si bestie?! ceea ce inseamna ca...
-Oh nu... rostisem incet ridicandu-ma in sezut, acoperindu-mi chipul cu mainile, deoarece ma inrosisem instantaneu cand realizasem ca eu ma confesasem direct lui Shar prin bestie.
Privind langa mine, observasem ca bestia nu mai era, iar asta putea aduce un singur lucru cu sine...
-Ce "Oh nu" ? se auzise din spatele meu vocea pe care nu voiam sa o intalnesc tocmai in acea clipa.
Ma intorsesem doar pentru a-l observa pe Shar in oaza albastra, scaldandu-se liber, si imi pierdusem orice urma de cuvant. Imi cobrasem privirea in pamant, mult prea jenat de faptul ca fusesem atat de prost incat sa trec peste acel detaliu atat de important, plus si faptul ca din nou, el nu avea pic de rusine in privinta corpului sau complet dezgolit.
Isi sprijinise spatele de o piatra mare, facandu-mi un semn sa ma apropii... Gandisem ca era suparat asa ca nu doream a-l enerva si mai mult, si ma conformasem mergand aproape de el, langa piatra aceea de care statea sprijinit.
Trebuia sa fie malul, insa apa parea adanca unde statea, deoarece ii ajungea pana la jumatatea trupului.
M-am asezat pe pamant, destul de aproape de el, si imi incrucisasem picioarele, lasandu-mi mainile intre coapse.
-Imi... imi cer scuze daca am spus ceva ce te-a deranjat! spusesem panicat, coborandu-mi capul, chiar daca ar fi fost cam greu sa ma priveasca, avand in vedere ca o facea peste umar si ca stateam teoretic cu spatele la el, intors intr-o parte. Nu am vrut sa te supar, dar simtisem nevoia de a ma descarca si imi pare rau daca ceva din ce am spus te-a...
-Mai taci odata, ceruse el, intinzandu-si mana spre bratul meu, tragandu-ma cu atata putere inspre el, incat cazusem in apa. Nu ma lasase insa, a ma lovi, deoarece fusese mult prea rapid, iar mainile sale imi cuprinsera trupul, din dreptul coastelor, nepermitandu-le picioarelor mele nepregatite sa intre in contact cu solul.
-Shar...!
-Nu te-am chemat ca sa iti ceri iertare, rostise brunetul, mentinandu-si o expresie serioasa, insa la fel de increzuta precum intotdeauna.
-E rece... ma plansesem imediat ce apa imi atinse pielea care se infiorase instantaneu, indemnandu-mi trupul sa se cutremure usor.
-Este? venise intrebarea retorica a lui Shar, dupa care mainile sale ma trasesera atat de aproape de el, incat imi lipise trupul de al sau, facandu-mi pieptul sa tresara euforic cand chipul i se apropiase, si isi unise buzele cu ale mele in aceeasi secunda in care ramasesem fara respiratie.
Dintr-o simpla miscare, facuse schimb de locuri, lipindu-mi spatele de piatra de care el statuse sprijiit inainte. Isi presase usor buzele pe ale mele, lasandu-si limba sa i se strecoare in lacasul meu umed cand scapasem un sunet infundat, fiind inca surprins de reactia lui.
-Sh... Shar, incercasem eu a-i vorbi, intorcandu-mi chipul in partea opusa lui. Am invatat deja asta... adaugasem cand reusisem am vorbi.
-Ce...? Intrebase nedumerit, incruntandu-se curios.
-Asta... sarutul.
-Tu... crezi ca fiecare sarut a fost un fel de lectie? Isi ridicase o spranceana si parea inca destul de pierdut in ceea ce ii spusesem.
Nu el ma invatase? Isi pierduse mintile cumva?
-Pai... Tu ai fost cel care m-a invatat, deci nu a fost un sarut adevarat deoarece a facut parte din lectie...
-Lectie. Stai sa iti lamuresc problema... spuse, asezandu-si mainile de-o parte si de alta a umerilor mei, dupa care continuase. Eu nu sarut pentru a da lectii.
Explicatia ii fusese atat de scurta, insa ma incurcase pe moment...
Imediat dupa aceaa, inima mea o luase razna, iar chipul mi se incalzise puternic, cand imi indreptasem privirea ingrijorata spre brunet.
-Nu, dar... Dar eu ti-am explicat din prima zi...
-Aha... inganase el, anuntandu-ma fara cuvinte ca stia foarte bine ce presupunea sarutul, insa in ciuda acestui fapt, nu ezitase a-mi pune stapanire din nou pe buze cand eu ma agatasem de umerii sai, simtindu-mi picioarele nesigure din cauza celui mai dulce chin la care eram supus.
Era un sarut adevarat... De la Shar. Cat de prost fusesem sa cred ca acele saruturi nu erau adevarate! Pana la urma... un sarut ramane un sarut.
Una din mainile brunetului se aventurase pe sub tricoul meu alb, atingandu-mi pielea cu palma sa rece si uda, cand inspirasem brusc, fiind luat prin surprindere de acea senzatie ce imi aduse fiori pe sira spinarii.
-Ce faci...? Shar...
-Ai slabit, remarcase el, cand imi cuprinse mijlocul cu ambele maini. Ce naiba mananci? adaugase imediat.
-Nu... Nu stiu... Pentru ca nu inteleg de ce nu am reusit sa mananc prea mult de ceva vreme.
Si daca as fi stat sa ma gandesc, acea vreme incepuse de cand ii promisesem lui Lerim faptul ca nu aveam sa il mai vad pe Shar. Insa nu as fi putut intelege ca reala cauza era chiar asta in acel moment in care eram mult prea ametit de privirea brunetului. Era atat de aproape, incat eram sigur ca imi putea auzi bataile puternice ale inimii...
Trecand peste intrebarea pe care mi-o pusese, chipul ii coborase in dreptul pieptului meu, facandu-ma sa tresar usor cand limba i se asezase pe unul din mugurii rozalii care se intarira la o simpla atingere pana si prin materialul tricoului care abia atunci realizasem ca se udase atat de mult pe alocuri incat se lipise de pielea trupului meu. Totusi nu ma gandisem cum se ajunse la acest lucru, chiar daca apa nu trecea cu mult peste soldurile mele... Proabil fusese de vina pielea uda a lui Shar.
Cu toate astea, simteam cum apa ar fi fost in stare sa clocoteasca in jurul meu cand imi era teama pana si sa respir pentru a nu opri ceea ce se intampla.
Simteam fiorii ce imi parcurgeau trupul si ma impiedicau a-l indeparta pe brunet, iar odata ce dintii lui prinsera sfarcul intarit, scapasem un geamat scurt de uimire, cutremurandu-ma brusc cand imi simtisem trupul reactionand.
Nu intelegeam cum facea ca atingerile sale sa fie cele ce imi puneau trupul pe jar, iar buzele sa aprinda flacarile.
Totul era atat de ciudat si in acelasi timp adoram acel sentiment cu toata fiinta mea.
Ma durea pieptul atat de tare...
Il urmaream urcand spre gatul meu, sarutand lubric unele locuri, care imi facura pielea sa mi se infoare iar trupul sa imi vibreze in mod inconstient cand mainile ii coborara amadoua pe marginea corpului meu. Si nu se oprira nici cand ajunsera la marginea pantalonilor mei a caror capsa o desfacuse, apoi ii coborase, iar eu nici macar nu fusesem capabil a-l opri. De fapt, nici nu ma gandisem la acea optiune, deoarece tot ceea ce imi circula prin minte era faptul ca buzele si mainile lui Shar ma atingeau... restul era incetosat.
Scapase de pantalonii mei impreuna cu boxerii albi, pe care ii arucase afara din oaza, si nu ma interesase unde, insa atunci reusisem a realiza ca din nou ramasesem doar cu un tricou pe mine.
Obrajii imi luara foc instantaneu odata cu valul cald ce imi parcurse trupul din varful degetelor pana la utimul fir de par argintiu. Imi strecurasem mainile printre noi, incercand a-mi ascunde zona intima, insa cand imi coborsem privirea, inspirasem brusc, surprins, si imi intorsesem chipul ce ameninta a se aprinde si mai mult cu putinta. Nu intentionasem a-i privi intimitatea, insa fusese... inevitabil.
Mainile sale prinsera de pulpele picioarelor mele, si ma ridicase, obligandu-ma a-i inconjura instictiv talia cu picioarele, si a-mi incolaci bratele in jurul gatului sau.
-Sh-Shar... Ai de gand... sa imi faci din nou lucrul ala...? Intrebasem nesigur si in acelasi timp jenat de propria-mi curiozitate.
-Am ceva mai bun, venise raspunsul lui prompt, afisand un zambet in coltul gurii impreuna cu aceeasi privire care nu inceta niciodata a-mi trimite fiori in fiecare celula.
Simtisem o presiune incomoda in locul stramt dintre fesele mele si tresarisem, lipindu-mi corpul de al brunetului, reusind a scapa de acea senzatie neplacuta.
-Ce faci...? Intrebasem, zambindu-i nedumerit, privindu-l in acelasi timp cu o urma de ingrijorare.
-Nu te speria. Se va termina repede, ma asigura el, lasandu-si trupul inaine pana ce spatele meu ramasese sprijinit de piatra neteda si inalta. Relaxeaza-te, ceru pe urma, privind in ochii mei, tematori inca de cand imi ceruse a nu ma speria.
Isi duse mana printre corpurile noastre, apoi revenise imediat cu palmele sub picioarele mele dupa ce se pozitionase din nou acolo.
Nu ezitase a se impinge in interiorul meu facandu-mi trupul sa se smuceasca brusc si sa scap un scancet lung, infigandu-mi degetele in muschii tari ai spatelui sau.
-Nu... Doare! Ma plansesem imediat, cand buzele i se apropiara de urechea mea.
-Durerea face parte din asta, soptise, inaintand in carnea mea cu totul, facand ca privirea sa mi se incetoseze iar vocea sa imi scape un tipat cand simtisem durerea sfasietoare care imi pusese stapanire pe trup.
-Nu... Nu mai! Gata Shar... scancisem, ducandu-mi mana pe pieptul brunetului in incercarea de a-l indeparta cand respiratia mi se ingreunase, iar trupul incepuse a-mi tremura incontrolabil.
Poate nu as fi perceput la fel chinul trupului meu, daca singura durere pe care o simtisem vreodata nu ar fi fost doar cea a unei strangeri de mana mai puternice... insa cunoscusem pentru prima data sentimentul acela ce facuse ca lacrimi sa se rostogoleasca pe obrajii mei rosii.
Nu realizasem cand aripile mele isi facura aparitia, inconjurand trupurile amandurora, protejandu-ne, precum facura intordeuna cu mine, insa, de acea data simbolizand unirea a doua fiinte... puritatea pierduta a unui inger. Fusesem uimit urmarind cum putin cu putin, apripile mele se transformau in praf alb... disparura dinaintea ochilor mei asa cum nu facura niciodata. Le pierdusem... Insa acel sentiment scurt de tristete fusese imediat inlocuit.
Shar prinsese in palma mana ce o aveam asezata pe pieptul sau, tinand-o intr-o stransoare usoara deasupra capului meu cand ii simtisem micarea lenta insa dureroasa, ce imi facu trupul a se incorda in jurul sau, iar de pe buze a-mi scapa un scancet lung.
Imi puteam simti obrajii umeziti de propriile-mi lacrimi iar pieptul trepidandu-mi in ritm cu suspinele ce-mi inlocuira orice cuvinte.
-Nu... Gata...! Shar!
Ca si cum nu ma auzise, isi lipise buzele de pielea gatului meu, sarutand bland in compensarea durerii, care insa, nu putea fi ignorata... Iar cu toate acestea ma agatasem de gatul sau, strangandu-l atat de tare incat crezusem ca nu aveam sa ii mai pot da drumul.
Limba lui imi atinse lobul urechii, lasandu-ma sa ii simt respiratia grea cand imi inchisesem ochii strans, continuand a sta lipit de trupul brunetului a carui miscari lente provocau tortura sfasietoare ce niciodata nu crezusem a o intalni.
Tipasem scurt cand se adancise durereos inauntrul meu, iar piciorul nesustinut de mana sa, aluneca usor de pe pielea lui umeda, insa, cand voisem a-l cobora in intregime, el nu imi dadu voie, scotand un sunet negativ din gat inainte de a-mi prinde din nou pulpa piciorului pentru a-mi sustine trupul dupa bunul lui plac.
-Te rog, Shar...! Ma ranesti... ma plansesem imediat, suspinand din nou, strangandu-mi si mai tare bratele in jurul gatului sau, inainte de a mai scapa un scancet.
-Nu te ranesc. Iti pregatesc trupul... pentru al meu, rostise soptit, trecandu-si limba peste varful barbiei mele tremurande.
-Dar... doare atat de tare...
-Daca o simti, atunci inseamna ca traiesti.
Cuvintele sale atat de directe imi dadura de inteles ca nu avea sa se opreasca, pana ce nu avea sa fie satisfacut de stapanirea pusa pe intreaga mea fiinta... Insa pentru cateva momente as fi fost in stare sa indur chinul in favoarea buzelor lui ce le acaparasera pe ale mele, oprind sunetele mele ce devenira infundate odata ce limba sa incepuse a o mangaia pe a mea in jocul ei lasciv.
-Doamne... suspinasem, ducandu-mi mana in parul sau negru, prinzand mici suvite intre degete.
-Spune-mi numele, ceru el, continuand miscarile de du-te-vino, care imi golira intreaga minte si imi incalzira trupul.
-Hm...?
Nu il intelesesem, deoarece nu mai puteam auzi nimic altceva decat propriile-mi batai ale inimii si gemetele de durere.
-Numele meu... Spune-l, ceru din nou, urmarind cu varful limbii sale traseul unei lacrimi ce se prelinse pe obrazul meu drept.
Pana si vocea lui soptita aducea sentimentul unui act scaldat in indecenta si rusine, incat simtisem nevoia a ma ascunde inafara privirii sale rascolitoare.
Ma smucisem din nou, involuntar, tipand scurt la o alta patrundere adanca, inainte ca gura sa imi fie din nou dominata de buzele lui ferme.
Ii rostisem numele... de multe ori... nenumarate chiar, voit sau nu, iar de fiecare data, imi aminteam cat de mult dorisem a-l avea langa mine. Nu regretam durerea ce o simteam pentru asta...
Miscarile se oprira in scurt timp dupa ce ii auzisem gemetele silentioase, si ramase nemiscat cateva clipe in care mai gustase urma unei lacrimi de pe pometul meu drept si imi sarutase pleoapa ochiului obosit.
Inchisem cand il simtisem iesind, lasandu-mi interiorul a palpita inca, neobisnuit fiind cu astfel de actiuni asupra trupului meu ce inca vibra incontrolabil.
Picioarele nu m-ar fi sustinut. Nici macar nu eram constient de faptul ca trebuia sa imi mentin echilibrul sau ca trebuia sa ii dau drumul lui Shar. Totusi, bratul sau stang imi inconjurase spatele, iar celalat imi rdicase trupul din apa, indreptandu-se spre mal pe unde iesise, ducandu-ma pe iarba si asezandu-ma in locul unde soarele isi arunca razele calde.
Imi acoperisem chipul cu palmele si ma intorsesem pe-o parte, strangandu-mi picioarele la piept. Nu imi venise a crede ceea ce acceptasem a se intampla... Lerim ar fi fost profund dezamagit pentru ca nu imi respectasem promisiunea facuta... Insa tot nu regretam nimic... Pentru ca era vorba de Shar.