Pierdut in intuneric

[Addeh]

Dar eu simtisem o oarecare dezamagire cand plecase. Cred ca pana la urma si eu eram ciudat...

Ohh, si nu numai el. [-9 Parca si eu sunt dezamagita... Si sa fiu sincera, speram la altceva in acest capitol. :]] You know me... xD
Btw, am zarit cateva greseli de tastare, sper sa le "anihilezi" si sa nu le mai vad in alte capitole. OK? :-"
Ah, da... Ai pomenit tu in this chapter... : - ? Despre locul lui Shar si faptul ca Ciryl vrea sa mai "viziteze" Cuibul Cobrelor. :> Aww, si cine nu ar vrea.. ? Dar totusi, daca am citit eu cu atentie , Shar nu i-a dat un raspuns stabil, so.. S-ar putea sa fie un " da ". >:] Well, faza cu leopardu` alb, cealalta parte a hibridului - total soc ! O.O Chiar are doua " personalitati " ? Cam asa s-ar explica atitudinea leopardului fata de Ciryl. Ofc, nu ma deranjeaza cu nimic.. ;]]
Spor la scris, Iza` * hug * Ne mai auzim pe`aici... ^^

[Rain]

Capitol nou, capitol nou \:D/ Da, si iar am intarziat cu comentatul -__-'
Oricum vreau sa te felicit pentru felul in care ai descris sentimentele lui Ciryl. Ah, cu replica aia data de brunet despre Lerim.. mi se pare mie sau e cam gelos? Oricum, ma bucur ca m-ai lamurit si pe mine faza cu leopardul, chiar credeam ca Shar s-a schimbat si totusi, leopardul ala nu face parte din el. Oricum, mai mult imi place Shar cel misterios si dur decat leopardul ( cred :"> ). Nu numai Ciryl isi imagina trupul gol al brunetului, ci si eu. Si chiar asa, cand a avut ocqazia sa se schimbe?
Oricum, sper ca cei doi vor mai vizita locul ala plin de verdeata, pentru ca asa cum l-ai descris tu, pare un adevarat paradis. Vreau si eu acolo!
Ma bucur ca l-a dus in camera lui, astfel au scapat amandoi de probleme, insa brunetul tot rece e ><'
Oricum, astept capitolul urmator si sper ca nu mai intarzii cu comentatul xD
Buh-Bye >:D<

[Yaoi Queen]

Oh geez, in sfarsit! :))
So here's next, sweeties >:D<
sry for the wait T^T
I'm such a lazy-ass O,o
Kissez ^.^

Capitolul VIII

Facusem cativa pasi spre fereastra. Pe acolo intrase Shar, deci puteam sa vad Cuibul Cobrelor... Nu realizasem asta pana atunci, pentru ca nu ma interesase sa vad peisajul.
-Ciryl! Ciryl!
Auzisem strigand vocea lui Lerim care incepuse a-mi ciocani disperat in usa camerei, asteptand sa ii raspund, ceea ce si facusem, deschizandu-i usa de indata ce ajunsesem langa ea si permitandu-i sa intre cu pasi apasati, nervosi.
-De ce ai plecat acolo?! Ce ti-am spus?! De ce nu ma asculti?! E periculos acolo! Nu numai locul, ci si tipul ala!
-Linisteste-te... Nu mi s-a intamplat nimic rau. Am fost doar sa aflu ce facea acolo. Si am aflat. Voi toti va inselati in privinta lui. Lerim, el nu e asa...
-Ciryl, nu imi vine sa cred ca faci asta! De ce il aperi si nu vrei sa ma asculti? Eu sunt prietenul tau, pe mine ma cunosti, nu pe el!
-Ajung sa cred ca nici pe tine nu te cunosc, Lerim. De ce reactionezi asa cand iti spun ca nu s-a intamplat nimic? Nu te inteleg.
Roscatul isi acoperi chipul cu palmele, oftand puternic, parca obosit, apoi isi ridicase privirea spre tavanul incaperii, dupa care revenise la mine.
-Cum altfel sa reactionez cand ma ignori pe mine pentru a-l cunoaste pe el?!
-Dar nu te ignor, Lerim. Stii foarte bine ca sunt curios si asta ma impinge la multe...
-De ce esti ud? intreba el brusc, schimband subiectul la fel de repede precum il si initiase.
-A plouat... Inca ploua. Nu vezi? Am avut noroc ca nu a trebuit sa zbor...
-Atunci cum ai ajuns aici daca nu in zbor?
-Shar m-a adus. A fost destul de amabil sa nu ma lase acolo singur, venise raspunsul prompt, in timp ce imi feream parul ud si lung de pe frunte.
-Ama... Amabil?! Ciryl! El e un nenorocit! Se foloseste de curiozitatea si naivitatea ta! De ce nu vrei sa intelegi? Nu e amabil, ci doar are o minte ascutita la fel ca auzul lui!
-Nu are de ce sa se foloseasca. Pentru ca... eu nu sunt interesat de Shar... ci, de leopardul alb.
Desigur, nu il mintisem. Cel putin nu in totalitate. Ma interesa leopardul, intr-adevar... dar in aceeasi masura ma interesa si cel care il poseda... Shar. Am evitat totusi sa ii spun acel lucru amicului meu deoarece stiam ca avea sa reactioneze nefavorabil starii mele de spirit.
Ii cerusem imediat sa plece pe motivul ca doream sa fac dus, iar roscatul imi respectase dorinta, inainte ca eu sa trec pe langa el pentru a pasi in incaperea alba.
Scapasem de hainele mele prafuite si pe alocuri murdare, de indata ce auzisem usa camerei inchizandu-se, apoi am intrat in cabina de dus, simtind nevoia sa imi revigorez trupul.
Nu stiam cat anume dormisem acolo, cu Shar, insa aveam o vaga impresie ca nu era vorba doar de o ora sau doua, pentru ca ma simteam foarte odihnit...
Imediat ce iesisem din incaperea plina de aburii lasati in urma de apa fierbinte, oftasem inainte de a incepe sa scormonesc prin hainele inca aflate in valiza.
Prosopul ce imi fusese infasurat in jurul taliei, il lasasem sa cada la podea odata ce imi alesesem hainele pe care incepusem sa le imbrac incet, pe rand.
Cercetasem pe urma dupa un creion si un caiet, iar de indata ce pusesem stapanire pe ele, ma asezasem pe patul meu. Aveam sa pun bazele primei mele carti.
Nu stiam inca destul de multe si nu eram sigur pe anumite lucruri, insa aveam de gand sa pun pe foaie tot ceea ce aflasem pana atunci chiar daca era putin.
Cu siguranta mai aveam multe de aflat... eram perfect constient de acest lucru, iar cu toate acestea, nu voiam sa imi las balta ideea. In fond, aveam sa fac ceea ce imi placea cel mai mult: sa descopar. Chiar daca persoana in cauza stiam cu siguranta ca nu dorea sa fie descoperita...

Imi intinsesem oasele de indata ce imi asezasem caietul impreuna cu pixul in sertarul noptierei din partea dreapta a patului, apoi oftasem. Ma intrebam cum de nu s-a gandit Lerim sa imi faca o vizita... Stiam ca m-ar fi verificat din cinci in cinci minte daca era dupa gandirea lui.
Coborasem din pat, aranjandu-mi mai intai tricoul alb, pasind apoi spre iesirea din camera mea, fara a mai incuia usa in urma.
Nici macar nu stiam care anume era camera sa, asa ca hotarasem sa ma plimb cu riscul de a ma pierde, prin acel imens palat.
Fusesem totusi norocos cand in plimbare o intalnisem pe colega mea de clasa si amica lui Lerim, Seren. Parca fusese surprinsa ca ma vazuse si se panicase imediat cand intrebasem de prietenul meu cu par roscat. Ceva era ciudat...
-Ei bine, Ciryl.... Ultima data cand l-am vazut pe Lerim... era nervos din nu stiu ce motiv... dar... stiu ca il cauta pe Shar, rostise ea balbaita, parca fiindu-i frica de ceva. Dar mi-a cerut sa nu iti zic asta... totusi, sunt ingrijorata, adaugase pe urma, coborandu-si privirea in pamant.
Imi simtisem pulsul inimii accelerand. Nu stiam ce prostii gandea Lerim, dar stiam ca nu avea de gand sa ii ofere brunetului un premiu de buna purtare. Ii cerusem fetei detalii despre locurile in care s-ar fi putut duce Lerim, insa era foarte nesigura.
-Nu stiu... Shar nu petrece prea mult timp aici, in universitate. Probabil ca Lerim il cauta prin imprejurimi, iar ultimul loc ar fi chiar camera lui Shar. Imi e teama de ce s-ar putea intampla daca Lerim l-ar enerva... Nici nu stiu la ce se gandeste, spuse rozalia pe un ton ingrijorat, ducandu-si mana la piept.
Ea parea destul de speriata, poate mai mult decat eram eu si cred ca as fi putut ghici de ce, insa nu puteam sa raman pentru a-mi arata curiozitatea fata de sentimentele fetei pentru amicul meu.
-Stii cumva care e camera lui Shar? Daca zici ca ar fi ultimul loc in care Lerim va cauta, atunci va fi primul loc in care voi merge eu. Cu putin noroc am sa scap si viu daca dau de Shar inaintea lui Lerim...
Fata aproba din cap, intelegand ceea ce eu aveam de gand, apoi imi dadu indicatii si imi ceru sa am grija. Nu stiu daca trebuia sa ma ingrijorez pentru mine pe cat trebuia sa ma ingrijorez pentru roscat, avand in vedere ca el nu mai era protejat de aripi... Iar gandindu-ma la acel lucru, realizasem ca nu stiam cine fusese prima persoana din viata lui. Ce moment inoportun...
Urmasem indicatiile fetei pas cu pas, vrand sa fiu sigur ca nu aveam sa nimeresc intr-o alta incapere, iar de cum ajunsesem pe un alt coridor, care era cu un etaj mai sus fata de al meu, numarasem sapte usi pe partea dreapta a holului, apoi la a opta intrasem fara a ma obosi sa bat. Din pacate, aceea nu fusese cea mai inteligenta alegere a mea.
Facusem trei pasi in incapere cand ramasesem brusc intepenit. Fusesem suprins de imaginea dinaintea ochilor mei, care il infatisa pe brunet cu parul complet ud. Picaturi reci de apa i se scurgeau pe gat, apoi pe umerii goi, neacoperiti de vreun material textil, lansandu-i dare umede pe pieptul neted, atat de frumos conturat, precum erau restul muschilor sai fermi...
Da, chiar urmarisem picaturile acelea... probabil fara sa vreau... insa privirea imi ramasese fixata in josul abdomenului sau ce parea stralucitor din cauza rauletelor minuscule, care isi gaseau sfarsitul pe linia boxerilor sai negri, mulati pe fiecare detaliu in parte.
Abia atunci simtisem cum chipul imi ardea iar inima isi grabise ritmul, indemnandu-ma sa inghit cu greu.
Imi ridicasem privirea stanjenita spre cea aroganta si in acelasi timp curioasa a brunetului, abia despartindu-mi buzele pentru a incerca sa ii vorbesc.
-Eu... L-ai vazut pe... Lerim? intreb eu, intorcandu-mi privirea si coborand-o in pamant, undeva departe de trupul lui aproape gol.
-Vezi pe cineva cu numele asta, aici? intreba la randul lui, pe un ton ironic, indepartandu-si bratele de corp, parca incercand sa-mi arate intreaga camera in care se aflau doar doua suflete, dintre care unul eram eu. In plus, ce ar cauta garda ta de corp aici? adauga apoi ridicand nepasator din umeri, facand un pas inainte, spre mine.
-Nimic... Do-doar ca... Iarta-ma! Am sa plec acum... rostisem eu balbait, facand un pas inapoi, incercand sa ating clanta usii care considerasem ca o lasasem deschisa, insa din nou ma inselasem. Nici macar nu auzisem cand se inchisese in urma mea...
Nici nu realizazem cand el ajunsese in fata mea, aproape lipit de trupul meu. Ma dezechilibrasem, fiind luat prin surprindere de miscarea lui mult prea rapida pentru ochii mei, si ma sprijinisem cu spatele de usa inchisa.
-Pentru ce ai venit aici, de fapt? intreba el, aruncandu-mi o privire usor neincrezatoare.
Chiar cand deschisesem gura pentru a-i spune motivul, auzisem o voce foarte cunoscuta mie, ce venea de pe partea cealalta a usii, apoi inlemnisem cand ciocanitul in usa de metal se facuse auzit.
-Shar! Deschide! Trebuie sa iti vorbesc! ceru Lerim pe un ton agitat.
Brunetul isi dadu ochii peste cap apoi plescai nemultumit din gura.
-Ce rahat vrei? intreba el nepasator, parca deja plictisit. Sunt ocupat, adauga pe urma, coborandu-si privirea spre mine.
Imi simtisem trupul tremurand usor, iar gatul uscandu-mi-se, insa daca as fi spus ceva, Lerim ar fi stiut si ar fi crezut ca il mintisem. Eram, sigur ca asa avea sa se supere, iar eu nu aveam de gand sa il indepartez de mine...
Cand genunchiul brunetului ajunsese intre picioarele mele, apasandu-se pe locul sensibil, scancisem lung, involuntar, simtind cum ma cutremurasem, mult prea stanjenit de ceea ce se intampla.
Imi dusesem crispat mana la gura, privindu-l in totalitate confuz pe cel ai carui ochi imi fixasera obrajii inflacarati. Ce facea? Ce avea in gand? Ajungeam sa cred ca era atat de nebun precum spuneau si ceilalti... Nu avea pic de rusine in intreg actul sau.
Lerim vorbise abia dupa ce facuse o pauza imediat ce imi auzise scancetul. Insa din fericire, nu ma recunoscuse.
-Vreau sa te previn, Shar! Lasa-l in pace pe Ciryl, sau...
-Sau ce? il intrerupse el, privind parca prin usa, neatins insa de vorbele roscatului.
Nu puteam sa inteleg de ce, insa ma simteam din ce in ce mai mic si mai incalzit atat de aproape de Shar, parca sufocat de caldura trupului sau.
-Sau am sa il tin eu departe de tine cu orice pret! venise raspunsul prompt al amicului meu.
Atunci observasem un zambet atat de sfidator pe buzele brunetului care cu siguranta nu transmitea ceva bun...
Isi coborase din nou privirea spre mine, lasandu-si chipul sa i se aproprie foarte mult de al meu, cu ochii atenti la confuzia si agitatia pe care le exprimau ai mei. Parca sangele avea sa imi clocoteasca in vene...
Imi intorsesem capul in partea dreapta, sperand sa scap de acea senzatie... insa nu doar ochii lui ma nelinistisera, ci intreaga sa persoana... trupul lui aproape lipit de al meu.
Inspirasem brusc si am gemut scurt, fiind surprins cand buzele lui calde imi atinsera gatul, indemnandu-ma sa raman nemiscat, sa simt fiori ce-mi strabateau pielea, ajungandu-mi pana in maduva spinarii. Dar... se simtea atat de bine tot ceea ce facea, incat parca genunchii mi se lichefeau incetul cu incetul.
-Si crezi ca prietenul tau ar sta departe de mine? Intrebase vocea care imi rasuna atat de tare si de aproape in ureche, insa atat de placuta...
-Normal! Venise raspunsul hotarat al roscatului.
Auzisem cum Shar isi oprise rasul ce ameninta a se face auzit, apoi buzele sale isi gasisera din nou locul pe gatul meu, miscandu-se lent pe pielea subtire, infiorata.
Ii puteam simti parfumul ce imi invadase narile si care imi oferise cea mai placuta stare de ameteala, dar tresarisem cand imi dadusem seama ca mana dreapta i se strecurase libera pe sub tricoul meu. Era rece... atat de rece incat vocea mi se facuse auzita din nou in camera, printr-un scancet puternic si ma indemnase a-mi aseza palmele pe pieptul lui gol.
-Eu nu as fi asa sigur... mormai brunetul indeajuns de tare pentru ca Lerim sa il auda.
-Poftim? De ce nu iesi afara? Nu iti plac discutiile fata in fata? intreba roscatul, pe un ton batjocoritor, care il facuse pe Shar sa isi ridice capul, parca enervat.
Isi indreptase spatele si vru sa puna mana pe clanta cand eu scosesem un sunet ascutit din gat, prinzandu-l de brat pentru a-l impiedica sa continuie.
Imi ridicasem ochii spre el, privindu-l rugator, iar el ma fixase incruntat.
Aveam noroc ca Lerim nu ma putea recunoaste daca nu vorbeam, altfel m-as fi simtit foarte prost fata de el... era doar de partea cealalta a usii, iar eu nu faceam decat sa il ascult.
Observasem cum muschiul obrazului lui Shar zvacnise nervos, insa cu celalat brat ma prinsese de umar, indemnandu-ma sa fac un pas in lateral, unde, de acea data fusesem lipit de perete.
-Ai noroc, vierme... Ai noroc. Momentul nu imi da voie sa iti smulg penele, rosti el si mai batjocoritor, tinandu-si privirea plina de sine coborata spre chipul meu nedumerit.


edit: multumesc Fani ^^ Acum am corectat greselile in text xD

[Rain]

~FIIIRST~


catva pasi - cativa
Ciubul Cobrelor - Cuibul Cobrelor
veniste rapsunsul prompt - venise raspunsul prompt
avand in vedere ca ell - avand in vedere ca el
restul muchilor - restul muschilor
aproape lipit trupul meu - aproape lipit de trupul meu


Astea au fost greselile, sper, oricum au fost din neatentie ^^ Ai vrut sa pui mai repede capitolul ca sa nu ne faci sa asteptam, asa-i?
Capitolul a fost excelent , am stat cu sufletul la gura pe tot parucurul acestuia, mai ales cand Ciryl a ajuns in camera brunetului. Toata actiunea aia m-a facut sa raman cu gura cascata si sa simt ce simtea si micul inger. Ma bucura ca roscatul e asa grijuliu, si totusi, ce s-ar intampla daca ar afla ca el era in camera cu Shar?

-Ai noroc, vierme... Ai noroc. Momentul nu imi da voie sa iti smulg penele, rosti el si mai batjocoritor, tinandu-si privirea plina de sine coborata spre chipul meu nedumerit.

Hmm.. replica asta ... oare ?! Shar s-a referit ca vrea sa il "scape" de aripi? Adica sa il faca al lui? Sper ca raspunsul sa vina repede ^^
Ma bucur ca s-a apucat de carte, insa nu as vrea ca brunetul sa afle prea repede de asta, sigur s-ar enerva.
Inca ceva, a fost un capitol superb si bafta cu celelalte, my idol :3
:chuu:

[Beatrix LaVey]

Doamne, Izaa @-) Citeam si ma trecea cate-un fior, ce naiba! A fost un capitol exceptional, magnific, uimitor, iubita, auuuuzi?!
Cat de dulce e Ciryl cu toata nestiinta lui si inocenta! :X Mai ca l-as manca cu pene cu tot, cum l-ar jumuli Shar pe Lerim. Si pana la urma roscatul ce treaba are pe-aici? Sa-si faca vant, ca innebunesc, drace! Stii sa provoci suspans, nu glluma @-)
Toate momentele acelea de la Shar din camera, descrise in detaliu, fiecare amanunt de acolo... Ma innebuneste, tre' sa citesc iar chestia asta! Prevad ca va fi un yaoi grandios!
Nu-mi place insa ca Ciryl se gandeste la acea persoana care i-a furat arpipile lui Lerim. Sper ca e doar curios, nu si gelos >.< Si sper sa pui nextu' mai rapid, iubita, nu ne mai lasa sa fierbem, ca te-ai oprit in momentul culminant si deja incep sa ma gandesc 8->
Aww... Si ce dulce era cand il saruta pe gat si-l musca si Ciryl nu zicea nimic absoult nimic, doar asculta si scancea! :X
Spre ca Shar nu s-a gandit ca a venit pentru cine stie ce >.<" ORicum... Tot ce va urma va fi formidabil. Prevad ca va fi ceva frumos, doar ne-ai lasat intr-un moment... 8->
Bafta la scris, iubita, si sper ca postezi repede, nu ma ucide! :*

[Addeh]

Awww, de cand asteptam eu acest capitol ! :o3 : X Si ce capitol... o.o'
Eu tot raman pe baza presupunerii mele, adica e ceva ciudat cu Lerim. De parca ar fi gelos pe Shar si pe Ciryl. Frateee, micul meu inger e prins la mijloc. >.< Si e important ce decizie va lua acum.

-Ai noroc, vierme... Ai noroc. Momentul nu imi da voie sa iti smulg penele, rosti el si mai batjocoritor, tinandu-si privirea plina de sine coborata spre chipul meu nedumerit.

Exact cum a zis si Fani. :|
Eu chiar cred ca Shar vrea sa-l faca al lui daca zice sa-i rupa aripile. Eh, si sa fim seriosi acum. Eu, una, mi-as ceva yaoi intre cei doi. :">
Well, iubita, sper sa nu intarzii cu (,) capitolul. Toti te asteptam ! >:D< * hugs *

[Tiusca]

ii :x uite ca de data asta am ajuns. :3 *pacat ca nu si la celelalte capitole T^T*
dar revenind.. doar 2 virgulite in plus am vazut.. dupa un 'ci' si dupa un 'eram'. xD Stiu, nu sunt prea exacta. auu, ce stanjenitor mi-a parut pentru Ciryl momentul cand a intrat val-vartej in camera lui Shar. totusi, imi place cum se poarta brunetul. xD plus ca l-ai descris frumos. @-) capitolul (si precedentul T^T) mi-a placut atat de muuuult. de la ingrijorarea lui Lerim, pana la suspansul cu care ne-ai lasat, am simtit de toate. :)) hm, si nu ma asteptam la Ciryl sa fie asa 'neascultator' in fata lui Lerim. daca ar afla roscatul ca el era in spatele usii.. nu stiu care dintre el si Shar ar fi mai periculos, mai ales dupa ce a auzit si scancetele ingerului. xD vai, si cata simpatie din partea lui Shar pentru Lerim in ultima parte. :)) Ti-am mai spus ca-mi plac replicile de genul. iar Ciryl chiar isi va pierde inocenta? o.o nici nu stiu ce sa cred, mai ales ca, pentru ingeri, asta inseamna 'legatura pe viata', parca. atata curiozitate zace in mine..
ai niste idei asa bunee. ^ ^ te pricepi de minune sa le combini, stii ce faci. :"> iar noi, dragii de noi, stam cu sufletul la gura pana la urmatorul capitol. : o3
totusi.. ma roade curiozitatea, cu cine si-a pierdut Lerim inocenta? o.o

[Yaoi Queen]

Moartaaaaaaaa @_@
ma scuzati de intaziere onegai T^T si scuzati-mi greselile T^T
Here's next, honeys <3
Kissez ^.^

Capitolul IX

Desi ochii ii erau indreptati spre mine, stiusem ca acele vorbe nu imi erau adresate mie, ci amicului meu, care era in fata usii brunetului si astepta probabil o asigurare ca Shar nu mai avea sa se apropie de mine... iar in acel moment nu vedeam rostul cererii.
-Uhm... Stii ca acelea nu sunt pene, material vorbind... rostisem eu soptit, cat de incet posibil cand cel din fata mea isi dadu ochii peste cap si ofta.
-"Material vorbind", "a smuge penele" e echivalentul la "a rupe capul" sau "a snopi in bataie", spuse el la fel de incet, privindu-ma in acelasi mod, insolent si sfidator.
-Poftim? Se auzi vocea lui Lerim, usor curioasa.
- Tu nu ai altceva de facut decat sa asculti ce fac altii? Te excita cumva? Dispari! se rasti brunetul, ridicandu-si usor capul pentru a se face sunetul vocii sale mai puternic.
-Esti nebun! Dar inca te avertizez! Stai departe de Ciryl!
-Ei... se pare ca el nu poate sta departe de mine, spuse brunetul pe un ton normal, care insa, nu fusese inteles de catre roscat. Odata cu acele cuvinte, simtisem cum degetele sale lungi urcara pe obrazul meu si se strecurara usor prin par, cuprizandu-mi suvite argintii in pumn. Ochii sai ca doua pietre pretioase, atat de stralucitori, erau atintiti asupra chipului meu care se infierbantase din nou cand fiori calzi imi parcursera pielea, ajungandu-mi pana in oase.
De ce ma simteam ca si cum picioarele aveau sa mi se topeasca...?
Mana ii era atat de blanda, cum strangea fire din parul meu, fara a cauza durere, ci reusind sa imi infioare trupul ce mi se incordase din cazua agitatiei care pusese stapanire pe mine...
Ii priveam buzele usor despartite si arcuite intr-un zambet increzut, insa, pentru un motiv sau altul, inima incepuse a-si grabi ritmul, cerandu-mi parca printr-un urlet surd sa le ating suprafata rozalie.
Inghitisem cu greutate, apoi imi inchisesem ochii, vrand sa alung acele ganduri care imi pareau atat de ciudate... si, totusi, ele nu dispareau. Ce mi se intampla? Buzele, chipul, ochii, trupul lui gol, inca udat de picaturile de apa... toate parca voiau sa ma atraga spre el, dar daca as fi urmat acele chemari, ce avea sa se intample...?
Shar ramasese pentru un timp cu privirea pierduta, ascultand parca tot e misca, apoi in scurt timp se indepartase, trecandu-si mana prin parul ud.
-Poftim. Ar trebui sa-mi multumesti ca ti-am facut favoarea de a nu-ti deceptiona prietenul, zise el, incrucisandu-si apoi bratele la piept.
Abia in acel momet reusisem sa inspir destul aer pentru plamanii mei care parca nu incercau decat sa guste din savoarea parfumului brunetului.
De ce ii remarcasem parfumul? Nu obisnuiam sa retin astfel de detalii, insa, chiar si la o distanta considerabila fata de el, mirosul acela discret inca imi mangaia narile in cel mai placut mod. Ma simteam ametit.
-Eu... Am... Multumesc... Trebuie sa... sa plec acum, rostisem eu, inghitind din nou cu greu, inainte de a ma avanta spre usa pe care o deschisesem cat de repede putusem, pentru a ma propulsa afara din camera.
Fugisem atat de repede pe coridor, parca pentru a-mi racori creierul, dar era imposibil sa fac asa ceva cand aceleasi ganduri imi reveneau mereu.
Coborasem scarile in aceeasi graba constanta, iar cand in sfarsit ajunsesem in camera mea, inchisesem usa in urma, apoi facusem cativa pasi, apropiindu-ma de pat pentru a ma trati extenuat pe el... Extenuat? Ma uimea faptul, dar, da... asa ma simteam dupa doar cateva minute in care Shar fusese atat de aproape...

-Trei zile, Ciryl! Trei zile! Nu ai mai iesit din camera asta de atata timp si nu vrei sa imi spui de ce! se auzi vocea enervata a amicului meu, Lerim, care se plimba dintr-o parte in alta, pe langa patul meu, privindu-ma nervos din cand in cand.
-Imi pare rau, Lerim, dar sunt putin cam... cam...
-Cam ce?! Te-a ranit cineva? Ai fost amenintat? Ciryl, e adevarat ca poti sari peste cateva cursuri, dar nu peste toti cei cinci ani! Spune-mi te rog ce s-a intamplat... ceru el pe un ton rugator, imediat ce paru ca se calma.
-Nu stiu... Habar nu am, rostisem eu, privind in jos, spre plapuma alba a patului, pe care eu sedeam cu picioarele incrucisate iar cu mainile lasate fara nicio speranta intre genunchii mei indepartati.
Oftasem neajutorat, apoi imi privisem amicul. Nu stiam ce sa fac... Ma simteam atat de diferit inaintea lui Shar, si nu puteam intelege ce se intampla cu mine, iar acel lucru ma ingrijora. Poate era ceva de rau.
-Lerim... ce inseamna cand... cand esti fata in fata cu cineva si... si esti atins de acel cineva si... ai impresia ca o iei razna? intrebasem eu pe un ton coborat, fara a-mi privi amicul, care imediat se asezase lent pe pat, curios.
-In ce sens o iei razna...? venise si intrebarea lui putin nesigura.
-Ca si cum ai stomacul gol si simti mii de zburatoare dand din aripi pe acolo... incepusem eu, ducandu-mi mana in dreptul stomacului meu, dupa care, incet, o urcasem spre partea stanga a pieptului. Apoi parca iti auzi inima batand atat de tare ca si cum ar vrea sa iasa de acolo, de la locul ei... imi urcasem mana pana la gat, inghitind cu greu inainte de a continua. Apoi simti un nod aici, care abia iti da voie sa vorbesti, iar daca o faci, vocea iti tremura odata cu corpul...
Toate acele detalii pe care i le mentionasem amicului meu fusesera cele care se izbisera de mine cel mai puternic, insa nu era totul... cand nu imi puteam explica nici macar mie unele sentimente. Cert era ca... ma lasase fara respiratie. Imi era teama sa se intample din nou.
-Ciryl, fata de cine ai astfel de sentimente...? intreba Lerim, parca socat de ceea ce ii spusesem.
Nu stiam ce sa ii raspund, deoarece s-ar fi suparat probabil sa afle ca Shar m-a atins sau a stat prea aproape de mine in utimul timp. Ma balbaisem cand incercasem sa gasesc un raspuns, insa el ma oprise, intervenind peste sunetele mele neconvingatoare.
-In fine, nu asta conteza... dar, tine minte ca astfel de sentimente nu poti avea pentru oricine... Sunt speciale, Ciryl, rostise baiatul, coborandu-si privirea si zambind trist.
-Deci asta inseamna ca nu e nimic de rau...?
-Nu... Dimpotriva. E minunat sa simti asta. Trebuie doar sa fie persoana potrivita.
-Si cum stiu asta...? Lerim... tu cum ai stiu ca a fost persoana potrivita?
Intrebare mea lasase o liniste apasatoare in camera, indemnandu-ma pe mine sa devin mult mai curios in privinta a ceea ce se intamplase cu Lerim.
El isi mutase privirea in partea opusa mie, apoi ofta.
-Nu am stiut... Pentru ca nu a fost "persoana potrivita", rostise el incet, aproape soptit.
Din nou au fost cateva clipe de tacere iar Lerim nu parea a vrea sa vorbeasca despre acest subiect care parca il intrista mult prea mult, si nu puteam intelege de ce. Spusese ca e ceva minunat... atunci de ce nu arata asta? Unde era persoana sa speciala...?
-Lerim... Cum... cum se saruta? Adica.. ce trebuie sa faci? Intrebasem eu, la fel de curios ca intotdeauna, in acelasi timp schimband subiectul care puteam observa ca il deanja pe amicul meu roscat.
-Ciryl, nu cred ca te pot invata asa ceva...
-Haide Lerim.. tu esti mai mare si ai facut asta deja, nu? E datoria ta de frate pe care nu l-am avut niciodata! spusesem eu, aruncandu-i o privire rugatoare.
El se ridica incet de pe suprafata moale a patului indreptandu-si spatele si facand cativa pasi pentru a se indeparta.
-Imi pare rau, micutule fratior, dar va trebui sa afli singur asta...
Se indrepta atunci spre usa, insa vocea mea il oprise pentru cateva secunde.
-Lerim!... Nu mi-ai spus ce inseamna tot ceea ce ti-am descris...
A ras scurt, apoi se sprijinise cu spatele de usa, tinandu-si mainile incrucisate la piept.
-Pai, micutule, se pare ca esti indragostit, zise el, pe un ton convins de ceea ce tocmai enuntase. Ne vedem mai tarziu, rosti apoi, dupa care se facu nevazut pe holul primului etaj.
El a tras concluzia, insa eu ce ar fi trebuit sa fac in acea situatie? Nici nu ma simteam sigur pe propria persoana in fata lui Shar, iar totul parca se evapora cand ma privea sau ma atingea. Chiar si simpla amintire a lui imi facea chipul sa se infierbante, si era stanjenitor sa nu stiu ce anume era de facut...
Oftasem si imi acoperisem chipul cu palmele, lasandu-mi trupul sa mi se intinda pe intreaga suprafata a patului. Inca incercam sa imi inteleg propriile dorinte...
"Ce inseamna de fapt sa fii indragostit? "

[Beatrix LaVey]

Doamne, Doamne, Doamne! :X Iza, a fost superb, magnific, geniala mea Sandra Brown, cum ti-am mai zis <3
A fost formidabil cum toate acele sentimente pe care le-ai descris cu exactitate m-au facut sa raman cu gura cascata, simtindu-ma ca si cum se simtea si Ciryl, sau cel putin asa cred, din ce le descrise de tine <3 Ma innebuneste modul asta de a descrie, te baga dinrect in actiune... @-)
Action, Action
Mda, ma gandeam si eu la Shar si Ciryl... Nu-mi vine sa cred ca e indragostit:)) Dar e super tare, chair vreau sa flu in continuare ce are sa se intample. Stii, sa fiu sinceroasa, ma asteptam ca cei doi sa se sarute @-) De fapt speram assta. De fapt nu stiu, eu vreau sa se sarute! Ii ador! si imi place ficul asta!
Lerim... Ma face sa imi pun intrebar 0.o Sa fiu sincear, nu ma prea asteptam sa fi ales el pe cineva nepotrivit etc, eu speram ca el e fericit si draci baltati. Da' de unde, eu vreau ca Shar si Ciriyl sa... :)) Stii tu ce vreau eu de fiecare data!
Sunt cuiroasa insa care e povestea lui si daca i-o va spune lui Ciryl. Pentru un moment insa, m-am speriat. Credeam ca o sa-l sarute si... Doar Shar tre' sa-l invete, ce dracului! @-) Abia astept momentul cand il va invata! *lovestruck*
Ultima intrebare pe care si-a pus-o ingerasu' m-a facut sa incep sa rad=)) Doamne, cat e de inocent=)) si papitoiasul iesit acolo parca ii arata figura demna de pupat! Shar, vino si pupa-l!
Action, Action!
In concluzie, mie mi se facu foame, asa ca inchei comentariul urandu-ti noroc in a scrie in continuare si spunandu-ti ca esti magnifica.
Astept in continuare cu suletul la gura sarutul! Kisses!

[Rain]

Chiar a fost magnific capitolul si l-am asteptat din plin, probabil din cauza asta l-am citit fara rasuflare. Cred ca o sa il citesc din nou, atat de mult mi-a placut, mai ales discutia dintre Lerim si Ciryl. De ce mi se pare ca roscatul e asa gelos? Uff, mi-ar placea sa fie, chiar sa simta ceva pentru micut, imi plac iubirile astea imposibile 8-> Nu ca nu i-ar sta bine cu Shar... dar totusi... :- "
Anyway, am vazut cateva greseli de tastare, dar si mie imi e asa lene sa le enumar, oricum nu sunt importante, mai importanta a fost actiunea propriu-zisa. Nu imi vine sa cred ca deja simte ceva pentru Shar... e indragostit?! Huh, ce rapid. Ma bucur ca roscatul l-a lamurit cu asta, ma bucuram mai mult daca il invata cum se saruta prin practica :-" Eh, vise, vise... T^T
As vrea sa stiu ce simte si Shar, insa vom afla mai tarziu, si sper sa fie de bine :-s. Apropo, cu cartea cum ramane? Poate mai aflam in next, pana atunci numai bine >:D< <3