[font=Shruti]Varsta minima: orice varsta.
Gen: -
Limba: romana.
Observatii: nu este ampla, scurta si la obiect.
Tip comentariu: nu conteaza, ramane la altitudinea cititorilor.
Ceva scris pe moment, ceva ce mai am postat pe alt forum.
Am fost inspirata de ploaia de astazi, deci nu e ceva genial...
Next thing, will be bigger the this and detailed.
Nu imi aduc aminte cand cerul a fost brazdat de nori si a plans ore in sir... Sau cand stateam in casa, privind uimita la geam, numarand stropii care se prelingeau pe stricla. Dar atunci cand fugeam impreuna cu cineva, cu acel zambet tamp pe chip, in speranta ca vom da de un loc ferit de ploaie. Cand a picurat ultima data?
Soarele s-a aratat fortos si-a umflat pieptul, aruncand cu sageti de foc, uscand pamantul, furandu-ne ultimul strop de apa din corp. Natura a palit sub privirea mea neutra, nu mai imi pasa oricum ajung acasa si nu fac nimic, raman la fel de patata si la fel de murdara. Cu un amalgam de ganduri nebune, inima injunghiata de ace otravite, strigate si tipete inca sunandu-mi alarmate in cap... stresul inca se tine ca scaietele de mine si ploaia tot nu vine.
Merg pe drum si ma uit in jur, aceiasi monotonie, acelas fredonat de melodie, sueratul acut, subtire care imi inspira caldura, foarte multa caldura, uscaciune, lipsit de vitalitate si substanta. Lumea se prapadeste pe jos, chiar daca merg precum stalpi pe srada, doar vor sa para ca sunt bine, cand defapt le mai trebuie putina racoare sa-si regleze presiunea corporala. Totul e bantuit de seceta, caldura ma doboara, dar continui sa merg cu privirea dreapta, la fel ca ceilalti schitand nimic pe fata.
Ma opresc cand vad o balta si ma intreb cum de nu s-a evaporat, ma apropii de ea si o studiez. Imi vine atat de greu sa cred, am impresia ca vad o iluzie, caldura imi afecteaza ratiunea. Si fara scapare imi ridic capul inspre cer, inchid ochii si imi pun dorinta de a ploua inca odata, dupa atatea luni. La inceput o fac stangachi, sceptica de fenomenul natural, insa un strop imi pica pe frunte, se prelinge pe nas si cade pe buza, deschid ochii larg si mii de alte picaturi cad din pantecul ceresc, zdrobindu-se voios pe trupurile neinsufletite si uscate, readucandu-le la viata.
Exclam printr-o interjectie, tresar de bururie, incep sa alerg pe strada aruncandu-ma cu picioarele in fiecare balta formata. Ploaia s-a revarsat si totul s-a curatat!
Gen: -
Limba: romana.
Observatii: nu este ampla, scurta si la obiect.
Tip comentariu: nu conteaza, ramane la altitudinea cititorilor.
Ceva scris pe moment, ceva ce mai am postat pe alt forum.
Am fost inspirata de ploaia de astazi, deci nu e ceva genial...
Next thing, will be bigger the this and detailed.
Ploaie.
Nu imi aduc aminte cand cerul a fost brazdat de nori si a plans ore in sir... Sau cand stateam in casa, privind uimita la geam, numarand stropii care se prelingeau pe stricla. Dar atunci cand fugeam impreuna cu cineva, cu acel zambet tamp pe chip, in speranta ca vom da de un loc ferit de ploaie. Cand a picurat ultima data?
Soarele s-a aratat fortos si-a umflat pieptul, aruncand cu sageti de foc, uscand pamantul, furandu-ne ultimul strop de apa din corp. Natura a palit sub privirea mea neutra, nu mai imi pasa oricum ajung acasa si nu fac nimic, raman la fel de patata si la fel de murdara. Cu un amalgam de ganduri nebune, inima injunghiata de ace otravite, strigate si tipete inca sunandu-mi alarmate in cap... stresul inca se tine ca scaietele de mine si ploaia tot nu vine.
Merg pe drum si ma uit in jur, aceiasi monotonie, acelas fredonat de melodie, sueratul acut, subtire care imi inspira caldura, foarte multa caldura, uscaciune, lipsit de vitalitate si substanta. Lumea se prapadeste pe jos, chiar daca merg precum stalpi pe srada, doar vor sa para ca sunt bine, cand defapt le mai trebuie putina racoare sa-si regleze presiunea corporala. Totul e bantuit de seceta, caldura ma doboara, dar continui sa merg cu privirea dreapta, la fel ca ceilalti schitand nimic pe fata.
Ma opresc cand vad o balta si ma intreb cum de nu s-a evaporat, ma apropii de ea si o studiez. Imi vine atat de greu sa cred, am impresia ca vad o iluzie, caldura imi afecteaza ratiunea. Si fara scapare imi ridic capul inspre cer, inchid ochii si imi pun dorinta de a ploua inca odata, dupa atatea luni. La inceput o fac stangachi, sceptica de fenomenul natural, insa un strop imi pica pe frunte, se prelinge pe nas si cade pe buza, deschid ochii larg si mii de alte picaturi cad din pantecul ceresc, zdrobindu-se voios pe trupurile neinsufletite si uscate, readucandu-le la viata.
Exclam printr-o interjectie, tresar de bururie, incep sa alerg pe strada aruncandu-ma cu picioarele in fiecare balta formata. Ploaia s-a revarsat si totul s-a curatat!