Picaturi.

[hiimera]

Ok, m-am intors cu ceva nou, ceva tot yaoi. Am chiar foarte multe idei si vreau sa le pun in aplicare. De asemenea vreau sa spun ca acest ones-hot il mai postez si pe alt site, asta in caz ca sa stiti, nu vreau sa ma pomenesc cu chestii de genul: plagiezi, furi, etc. Nu sunt genul, am capul meu.

*Sora = cer [pe japoneza].

Varsta minima: oricine (sunt sigura ca sunteti introdu-si de mult in genul yaoi si +18)
Gen: romanta, yaoi, SF
Limba: romana
Observatii: -
Tipul de critica: avansata

Sky Rider !


Capitolul I

Ma tarau mai rau decat pe un animal proaspat vanta, picioarele stergand mizeria de pe jos ridicand tot acel praf spre narile mele, gadilandu-l intr-un mod atat de dezgustator reusind a-mi provoca stranutul.
- O sa te obisnuiesti cu timpul pustiule. Ranjetul gardianului imediat se ivi pe chip, facandu-ma sa ma uit urat la el si a maraii pentru cateva clipe, ca apoi sa scrancen de durere cand au aplicat pe mine aparatul acela cu electricitate.
- Daca nu vrei sa ai probleme, mai bine te-ai uita mai frumos la noi, avem tot dreptul de a te face sa taci, chiar daca asta ar insemna sa te batem.
- Luavar dracu! Am marait printre dinti, inchizand apoi buzele pentru a nu ma intoxica cu mirosul imbacsit ce plutea pretutindeni.
Parcurgeam un hol lung unde din ambele parti erau usi metalice ce se deschideau cu un card de identitate special creat pentru cei care detineau acest loc nenorocit in care din pacate am ajuns si eu. Credeam ca pot scapa usor de politie atunci cand am furat acele bijuteri blestemate, care puteau sa aduca mancare rebeliunii, insa toti ma tintisera cu armele lor, a caror laser rosu se plimba in voie pe trupul meu istovit, iar dupa am fost impuscat cu un somnifer si acum ma aflu aici.
Lumina incepea sa ne cuprinda atunci cand am ajuns la poarta principal si odata pasind pe cealalta parte, gardienii m-au aruncat in fata, eu gemand de durere din cauza contactului dur cu metalul de sub mine.
Mi-am ridicat capul incep, in timp ce ma sprijineam cu plamele de sol si am scuturat capul de doua ori pentru a-mi revenii din ameteala. Am simtit cum ceva ma apuca de maxilar, tragand spre el pana ce am intalnit o sfera oculara analizandu-mi privirea albastra.
- Nu ma atinge! Am strigat, lovind cu palma in aparat, iar gardienii din nou m-au curentat cu ‘jucaria’ aceea nenorocita care mi-a facut intreg turpul sa tremure sub privirile a tuturor detinutilor.
Unul din cei doi care ma escortasera pana aici s-a apropiat, mi-a prins parul negru in pumn si mi-a ridicat capul pana ce a ajuns la o inaltime pe care nu o mai puteam suporta.
- Ti-am spus sa te potolesti, acum e timpul sa te ducem in celula rebelule.
Ca deobicei m-au tarat pana acolo, iar toti barbatii se uitau la mine cu niste priviri care bagau spaima in mine, insa deja nu mai imi pasa atat de mult. Cel putin primeam mancare si un pat unde sa dorm. Oricum locul acesta cat de “bine sculpatat” pare pe exterior, in interior totul este scufundat in haos si crima. Nu existau legi aici, sunt sigur ca va trebuie sa ma lupt mult mai mult pentru viata mea aici decat afara...
Un ranjet s-a aratat pe chipul meu udat de sudoarea adunata de la toate acele socuri electrice enervante, puteai spune ca eram nebun ca radeam in astfel de momente, dar ce altceva mai bun de atat ar putea sa faca un tanar adus la puscarie pentru un lucru atat de banal, iar pe langa asta stiam prea bine ca o voi incasa mult mai rau decat o incasam cand ma bateam cu cei de pe strada pentru un loc unde sa ne odihnim atunci cand plecam in misiuni de supravietuire.
Nu pot spune ca este un loc blestemat, insa este un loc mizerabil, imbibat in cel mai intunecat si inchis abis, acolo unde demonii danseaza in jurul celor nevinovati al caror sange se prelinge pe boturile ascutite de dintii satanici care se hranesc cu ceva atat de pur si de nevinovat. Nu exista libertate, nu poti sa te eliberezi atat de usor si chiar si atunci cand stii ca esti eliberat si ca poti in sfarsit sa zbori, aripile iti sunt de mult amputate. De parca nu ai putea sa pleci fara o amintire, o amprenta lasata de aceasta ‘pestera’ a groazei si a amintirilor devastatoare din viata ta care continua sa te bantuie chiar si dupa ce ai scapat.
Ma uit in jur si deduc ca totul e din ce in ce mai rau pe lumea asta, nici pasarile nu pot sa-ti cante dimineata aici. Unde este mila si bunatatea? a disparut ,chiar si in astfel de locuri au existat oameni blanzi si binefacatori, insa totul s-a dus pe bratele apelor care acum duc si ultimele farame din inimile binecuvantate ale oamenilor.
Am putut sa vad cum gratiile magnetice se deschideau de la noua mea ‘locuinta’ si imediat ce m-au ridicat, mi-am zdruncinat bratul pentru a ma elibera definitiv. Le-am aruncat cateva priviri urate ce i-a facut sa se de-a in spate, apoi m-au avertizat in privinta faptului ca daca voi incerca sa fug, voi fi inchis singur intr-o celula speciala pentru o luna intreaga. Nu am mai marait, dar i-am privit cum parasesc spatiul. Era liniste, se parea ca ceilalti nu erau in celule.
- Bine ai venit motanel! O voce dura s-a auzit din coltul celului semi-intunecate.
Nu am raspuns, fiind mult prea furat de proprile-mi ganduri care ma macinau si ma ucideau pe loc. Simteam ca totul se prabuseste sub mine, tanjeam dupa cerul curat, pur de afara, unde toata ziua goneam cu motorul XG-188.
In vizor mi-a intrat unul din cele patru paturi suprapuse, asa ca indreptandu-ma spre el am putut sesiza cum colegul nu inceta sa se holbeze la trupul meu.
- Vezi ceva interesant la mine? Am intrebat putin enervat de felul sau de a fi, chiar daca nu il cunosteam deja puteam deduce ca nu era cineva sfant, cum nici ceilalti trei din celula asta nu erau.
- Poate da, poate nu, depinde cat de mult doresti sa imi arati. A ranjit sub privirea mea nedumerita si incruntata. Barbatul masiv statea pe un scaun in timp ce slefuia cu o lama o bucata de fier, a caror zgomote imi taia auzul.
- Poti sa incetezi, ma zagarie pe timpan! Eram atat de nervat de acest loc, incat strigasem in loc sa vorbesc calm, totusi nu stiam daca tipul asta era bun sau rau, insa imi faceam degeaba sperante ca aveam sa gasesc pe aici o persoana cu suflet.
S-a ridicat din sezut si a pasit inspre patul sau, unde a inceput sa-si bage lama intr-o geanta cilindrica din piele, apoi fara a schita ceva pe chip si-a intors bratul spre mine aruncand in dreptul meu lucrul pe care tocmai il slefuise. Era un cutit destul de mare si arata al naiba de periculos, putea taia pana la os un om sau orice alta creatura.
L-am privit destul de nedumerit, insa el s-a rezumat la doar am spune: „O sa ai nevoie de el”, eu am intrebat cum insa nu mi-a mai raspuns si s-a pus in pat, incercand sa se odihneasca. Nu stiu ce putuse a face pentru a fi atat de ostenit, dar mai rau ca mine nu cred ca era. Toate acele socuri electrice imi dereglasera intreg organismul si aveam la randul meu nevoie de putina odihna, asa ca fara alte discutii m-am suit pe patul de sus si intr-un final am adormit.

„- Nu ai cum sa supravietuiesti Sora, esti pe cale sa te prabusezi din cauza lucrurilor facute fara cap. Crezi ca daca vei zbura cu prostia aceea de motocicleta, vei fi un erou ca tatal tau? Nu, nu vei fi nimic, caci nu poti trai fara mine!”

M-am smucit pana ce m-am trezit din somn. Din nou el in visele mele, din nou vorbele acelea enervante care ma fac sa tip in intuneric, iar crapatura de lumina se indeparteaza tot mai mult. Fara speranta, fara iubire...
Mi-am trecut degetele prin suvitele negre care se lipisera de frunte, ma deranjau asa ca incercam sa scap de tot acest stres psihic care se aduna din ce in ce mai mult in mine. Dupa cateva momente de cuget am realizat ca in celula se aflau acum trei barbati, iar la intrarea in ea erau mai multi adunati si cativa ma priveau uimiti, un lucru care m-a facut sa apuc de cearsaf si sa-l duc pana la peipt, ramanand sus acolo suspendat si mut de ... spaima.
Nu a durat prea mult acest act, caci in drepta mea a aparut un tip care m-a apucat de tricou si m-a aruncat pe podea, incepand apoi sa vorbeasca, insa din cauza dureri nu am putut sa concep ce spunea, iar apoi m-a intors cu fata, usor clatinandu-ma cu bratul de umar.
- Patul tau nu este acolo, cel de jos este liber! A exclamat putin iritat, puteam sa-i vad santurile din frunte care incepeau sa se cuteze mai mult.
- Nu fi atat de rau, e cel nou. Un blod cu parul lung i s-a adresat destul de intristat la fata, apoi a incercat sa ma ridice de pe jos, dar satenul acela l-a indepartat si apoi s-a asezat brutal pe stomacul meu si fiind incurajat de flueraturile celorlalti barbati a inceput sa se prelinga mai jos, un lucru care m-a inspaimantat si abia dupa mi-am adus aminte de acel cutit pe care mi-l daduse tipul de la inceput, pe care il aveam bagat in buzunarul cel mare de la pantaloni, am inceput sa actionez. L-am scos si i l-am infipt in picior, satenul tipand de durere, iar imediat ce s-a dat jos de pe mine am inceput sa fug, plecand de acolo insa nici nu stiam unde sa ma ascund, asa ca am ratacit putin prin holuri. Pana ce am dat de o fundatura, insa eram sigur pe mine ca nu avea sa ma gaseasca, cel putin asta credeam.
Sanse slabe, am inspirat de caeva ori aer in peipt pentru ca apoi sa il expir de la imbranciturile pe care le luam de la satenul acela, ce aparuse din senin gata sa sara pe mine precum un animal scapat de la zoo.
Nu avusesem alta cale, trebuia sa o fac. Imi prinsese parul in pumn, punandu-ma in genunghi, in timp ce isi apropia chipul amenintator de al meu, facandu-mi trupul sa tremure si sa transpire din cauza presiunii.
- Esti nou aici, asa ca primul lucru pe care trebuie sa-l stii este cum sa ai respect fata de superiorii tai.
- Nu esti mai presus de mine! Vocea mea era ragusita, dar imi facusem destul de mult curaj incat sa pot a pronunta astfel de cuvinte pe care tipul nu le prea luase bine, asa ca m-a ridicat in sus, tot tinandu-ma de par, eu incepand sa scrancen si dintr-o imbranceala am ajuns lipit cu spatele de perete.
- Ai curaj, dar nu esti indeajuns de puternic ca sa ma infrangi.
Cu toate acele spuse acesta m-a facut sa-mi inghit cuvintele pe care doream sa le spun cu un sarut violent, ce a intrecut orice masura, lasandu-ma cu ochii cat cepele. Si-a introdus rapid limba in lacasul umed al gurii mele, cercetand fiecare coltisor in parte, apoi desprinzandu-se pentru putin ca sa poata linge si buzele - pe fiecare in parte - de care nu reusise sa se infructe de la inceput, apoi reintroducand acel „sarpe” umed ce ma facea sa inebunesc pe loc de uimire si nervi, hranindu-mi furia care totusi statea blanda in lanturile pe care el le pusese asupra.
Mintea mea pe loc a fost incetosata, fiind parca inveninata cu un paralizant ce strapungea intreg sistemul nervos. Insa cu greu reuseam sa mai iau aer si in momentul in care m-a lasat sa pic precum un strop pe geam, in jos pe fierul dur si rece, apoi s-a pus deasupra stand pe picioarele mele care acum stateau usor lipite, incepand sa ma dezbrace de tot, am sarit cu gura la el ca prin minune. Nu stiam de unde venea acea forta, dar simteam ca trebuie sa actionez, nu doream sa fiu violat intr-un astfel de loc.
- Nu ma atinge, jigodie! I-am poruncit si in urmatoarea secunda a aterizat la cativa metrii de mine in spatele gastii sale care venise din pricina strigatelor mele, mult prea interesante, ramanand toti uimiti. L-am lovit cu pumnul in obraz, aruncandu-l zdravan. Pana si eu eram mut, chiar reusisem.
Imediat am fost intampinat de rasul lui si cu ajutorul acelui blond se ridicase si se apropiase de mine pentru a-mi da o mana de ajutor.
- Bine ai venit in gasca ,motanel. A ranjit si chiar dac nu i-am acceptat ajutorul, sceptic cum eram el tot m-a apucat de palma si m-a ridicat in sus si m-a imbratisat apoi au urmat o pereche de rasete atat de hilare care pana si pe mine m-au amuzat.
Eram derutat, insa speram ca cineva avea sa-mi explice toata aceasta tarasenie.
Odata cu aceasta zarva si cu adunarea tuturor detinutilor in jurul nostru au aparut gardienii androizi, care se parea ca aveau ca sarcina sa ne desparta pe noi, cei care ne luam la bataie. Intr-un final am fost cu totii adusi la tacere, cateva socuri electrice pentru mine si nou meu prieten care a incercat sa ma violeze, apoi stingerea, caci era tarziu - noua si zece minute - foarte...
Ne-am dus toti la dusi si ne-am revigorat putin, timp in care eu eram cu ochii pe saten, ranjea prea mult la mine si ceilalti doi colegi ai lui care erau si ai mei radeau ne doi, paream atat de hilari?
Faptul ca era gay nu prea ma inspaimanta si eu eram, dar totusi nu aveam de gand sa-mi pierd virginitatea intr-o puscarie. Poate suna ciudat, insa preferam sa mi-o pierd intr-un loc frumos.
Le povestiseram si lor acest lucru fiind mult prea enervat de figura atat de ridicola a satenului, pe care il chema Xender. Nu dorea sa pricepe ca ma jena privirea lui asa ca a trebuit sa-l pocnesc in cap, cu toate ca era mult mai bine cladit decat mine, reusisem sa-l lovesc destul de tare. Obrazul inca ii era rosu, acum imi parea rau. In aceste cateva minute care trecusera am inteles ca el dorea sa vada daca sunt o curva ca toti restul si ca ma voi da pe brazda usor doar din cauza ca voi putea fi batut. Insa admirase ca nu cedasem si il infruntasem. Ciudat fel de a recruta pe cineva intr-o gasca, dar nimic nu ma mai mira, eram la mititica, un loc foarte periculos, chiar mai periculos decat lumea de afara.
Odata ce ne-am uscat si ne-am imbracat in ceva de somn - maieuri si pantaloni scurti, am mers in celulele noastre „ultra sofisticate” pentru a sta de vorba inainte de a ne culca.
Cand am dat sa-mi pun perna pe patul de jos asa cum ar fi trebuit de la inceput sa o fac, Xender intervenise spunandu-mi sa o pun pe patul sau, nu il deranja, caci avea incredere in mine.
- Cutitul acela ti la dat Shark.
- Cine? Am intrebat eu dupa ce m-am asezat pe pat stand cu picioarele incrucisate.
- Shark este celalat coleg al nostru, tipul cu ochii galbeni si parul violet inchis...
- Trup bine cladit, parul ciufulit mereu si scurt pana la ceafa si breton sculat in sus, continuase al treilea coleg al meu, cel cu pasiunea mare pentru acest Shark. Tipul era cel mai mic, insa era foarte simpatic si purta ochelari.
- Aha... soptisem eu printre buze aproape speriat de felul sau de a se manifesta cand pomenea de tipul ala. Mi-a spus ca o sa am nevoie, insa nu m-as fi gandit vreodata ca am sa-mi injungii colegul de celula. Spusesem trist.
- Nu te teme pustiule, are dreptate Shark aici e mai rau ca in Azakara.
Azakara fiind acea jungla extraterestra din apropierea terei, pe planeta Axe, cea mai nou descoperita, fiind ascunsa sub o amntie ciudata de intuneric galactic.
Fiind nascut intr-un astfel de viitor, nu m-ar mira daca as vedea copii extraterestii, insa tot ce imi doream era sa scap cat mai repede de aici.
- La ce ora ajunge Shark astazi? Intreaba blondul pe Joho, tipul cu ochelarii.
- Cred ca la doisprezece, stii ca bantuie in cautare de prospaturi.
- Corect. Ok, Sora, e timpul sa ne culcam, caci daca ne prind androizii ca stam prea mult ne vor aplica din nou cateva socuri electrice. Ma trezise din ganduri blondul. Am oftat prelung, totusi doream sa stau mai mult de vorba cu ei, eram atat de curios in privinta a multor lucruri.
Am dat din cap in semn pozitiv, a sins lumina si am strans in palma cutitul dat de la Shark, niciodata nu poti stii ce te asteapta dupa colt. Clar nu doream sa fiu violat.