17-04-2012, 03:40 PM
Titlul e aleatoriu. Aici voi posta lucrarile mele scurte - one-shots - pe care le am postate si pe blog, de asemenea.
Nu prea am multe de spus, voi aborda diverse teme si chestii, de asemenea doresc sa anunt ca unele one-shot-uri au fost create pentru un concurs (nu pentru acest forum).
---
Original au fost diactrice, dar am modificat.
Varsta minima: -
Gen: slice of life
Limba: romana
Observatii: se leaga de lucruri intamplate in familia
Tipul de critica: avansat
Te privesc intens şi ma scufund impreuna cu tine în fumul cel dens care s-a asternut în bucatarie. E momentul in care ne readucem aminte şi retraim clipele din trecut, cele din copilaria mea, acolo unde tu nu erai aşa…
si cu cat inhalez mai mult din ceata cenusie, cu atât simt o euforie exagerata cuprinzandu-mi inima şi creierul, e trist, dar de dragul amintirilor voi incerca a ma lasa prada acestor tentatii periculoase, ce ma dogheaza.
De mică te stiu în acest fel, îti cunosc întreaga structura nervoasa, fiecare miscare, fiecare tic, fiecare gest care se naste din reflexiile tale “obisnuite“. La început credeam că te vei lasa, mereu promiteai, dar niciodată nu te vedeam actionand, pur şi simplu statea pe acel scaun parca prinzand radacini in pamant si trageai cu ardoare din lunga tigara ,ce-ti inspira placere… Amarnic ai gresit si eu cu ochii mei iti vizualizam evolutia in timp.
si totusi la fel de periculos se nspustea asupra ta, din spate, un demon transparent se ridica in slavi doar ca sa te apuce de gat si sa te stranga, pana, poate, ti-ai da seama ca te vei ucide singura… Atat de otravit putea fi, încat si pe mine ma hipnotiza, jucandu-se cu mintea mea firava, neatinsa de astfel de substante nocive.
Nu te-am vazut niciodata ofilindu-te, un miracol si cat doream ati cunoste secretul, cum de rezistai? Am ramas muta, niciodata nu am primit raspunsul, dar cu timpul au inceput semnele sa se vada. Erau adanci si acum încep a te înjunghia, ai devenit mult prea dependeta… te poti opri, oare?
Observ ca nici un simplu: “Este spre binele tau” nu ti-a potolit aceasta sete de tutun si cand te privesc, ma uit scota de parca ai inghiti pachetul întreg de tigari. Te-ai transformat intr-un demon, te-a prin in stransoarea lui, iar eu cat am putut, tot nu am reusit sa te cuprind si sa te scap.
Acum, la fel ca atunci, stau pe langa tine in bucatarie, pe scaunul meu si te privesc la fel de intens ca la început.
Nu te-ai schimbat, ai ramas la fel sau poate atunci credeam ca era rau, dar mi-am dat seama ca pe atunci totul era mult mai bine. Şi constat cu stupoare – “e otravă in fumul cel dens”.
Nu prea am multe de spus, voi aborda diverse teme si chestii, de asemenea doresc sa anunt ca unele one-shot-uri au fost create pentru un concurs (nu pentru acest forum).
---
Original au fost diactrice, dar am modificat.
Varsta minima: -
Gen: slice of life
Limba: romana
Observatii: se leaga de lucruri intamplate in familia
Tipul de critica: avansat
Otrava in fumul cel dens
Te privesc intens şi ma scufund impreuna cu tine în fumul cel dens care s-a asternut în bucatarie. E momentul in care ne readucem aminte şi retraim clipele din trecut, cele din copilaria mea, acolo unde tu nu erai aşa…
si cu cat inhalez mai mult din ceata cenusie, cu atât simt o euforie exagerata cuprinzandu-mi inima şi creierul, e trist, dar de dragul amintirilor voi incerca a ma lasa prada acestor tentatii periculoase, ce ma dogheaza.
De mică te stiu în acest fel, îti cunosc întreaga structura nervoasa, fiecare miscare, fiecare tic, fiecare gest care se naste din reflexiile tale “obisnuite“. La început credeam că te vei lasa, mereu promiteai, dar niciodată nu te vedeam actionand, pur şi simplu statea pe acel scaun parca prinzand radacini in pamant si trageai cu ardoare din lunga tigara ,ce-ti inspira placere… Amarnic ai gresit si eu cu ochii mei iti vizualizam evolutia in timp.
si totusi la fel de periculos se nspustea asupra ta, din spate, un demon transparent se ridica in slavi doar ca sa te apuce de gat si sa te stranga, pana, poate, ti-ai da seama ca te vei ucide singura… Atat de otravit putea fi, încat si pe mine ma hipnotiza, jucandu-se cu mintea mea firava, neatinsa de astfel de substante nocive.
Nu te-am vazut niciodata ofilindu-te, un miracol si cat doream ati cunoste secretul, cum de rezistai? Am ramas muta, niciodata nu am primit raspunsul, dar cu timpul au inceput semnele sa se vada. Erau adanci si acum încep a te înjunghia, ai devenit mult prea dependeta… te poti opri, oare?
Observ ca nici un simplu: “Este spre binele tau” nu ti-a potolit aceasta sete de tutun si cand te privesc, ma uit scota de parca ai inghiti pachetul întreg de tigari. Te-ai transformat intr-un demon, te-a prin in stransoarea lui, iar eu cat am putut, tot nu am reusit sa te cuprind si sa te scap.
Acum, la fel ca atunci, stau pe langa tine in bucatarie, pe scaunul meu si te privesc la fel de intens ca la început.
Nu te-ai schimbat, ai ramas la fel sau poate atunci credeam ca era rau, dar mi-am dat seama ca pe atunci totul era mult mai bine. Şi constat cu stupoare – “e otravă in fumul cel dens”.